DECLARAŢIA PRIVIND SITUAŢIA POLITICĂ INTERNĂ NEGATIVĂ DIN RM ŞI PERSPECTIVA DESTRUCTIVĂ A DEZVOLTĂRII PROCESELOR POLITICEAsociaţia transnistreană „Pro Europa” deţine informaţii precum că în cercurile de conducere este planificată operaţiunea „Succesorul”, în cadrul căreia se va încerca să-l pună în funcţia de preşedinte pe Valentin Mejinschi. Candidatura a fost convenită cu Kremlinul şi va fi propusă spre aprobare după alegerea componenţei noului Parlament. Trebuie menţionat faptul că, din punct de vedere al intereselor de securitate naţională, Valentin Mejinschi este o candidatură absolut nepotrivită pentru funcţia de preşedinte al RM. Fratele său, Andrei Mejinschi, este viceministrul MAI al Transnistriei şi una din persoanele foarte apropiate ale lui Alexandr Coroliov, aşa-numitul vicepreşedinte al Transnistriei şi secretarul Consiliului de Securitate din Transnistria, precum şi viitorul preşedinte al Transnistriei după planurile lui Smirnov. Din punct de vedere al intereselor de securitate naţională, Valentin Mejinschi este o personalitate foarte vulnerabilă pentru a fi ales nu doar în asemenea funcţie, ci, în general, pentru a fi numit în oricare funcţie înaltă în structurile de stat ale RM. De asemenea, Valentin Mejinschi este implicat în patronatul cunoscutei grupări criminale transnaţionale a lui Petru Poroşenco. Pe timpul său, P. Poroşenco a deţinut ilegal, prin trei fonduri de investiţii, activele SA „Fabrica de sticlă Chişinău”, SA „Bucuria”, SA „Gemeni”. Prin intermediul fondurilor de investiţii şi prin firmele off-shore, P.Poroşenco ilegal şi-a însuşit diferite bunuri (bani „murdari”, mărfuri) în sumă de peste 50.000.000 dolari SUA. Atunci cînd Direcţia de Combatere a Crimei Organizate din cadrul MAI a început cercetarea reprezentantului lui Poroşenco în RM, Vitalie Ciofu, materialele dosarului penal privind şantajul şi stoarcerea de bani au fost sustrase şi transmise Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, fapt săvîrşit cu încălcarea gravă a Codului Penal al RM. Membrul grupării criminale transnaţionale a fost eliberat, iar colaboratorii CCCEC au sustras din dosarul penal materialele şi le-au transmis infractorului. În spatele patronatului criminalului se aflau directorul de atunci al CCCEC, Valentin Mejinschi, şi secretarul Consiliului Suprem de Securitate al RM, Ion Morei.
De elaborarea şi propunerea lui Vladimir Voronin a scenariilor postelectorale se ocupă ex-consilierul preşedintelui, Mark Tkaciuk. Deşi Tkaciuk de ceva timp nu deţine formal o funcţie de stat, această persoană şi-a concentrat în mîinile sale o putere semnificativă, pe care o foloseşte inclusiv pentru realizarea diferitelor tipuri de provocări brutale. Una dintre acestea este fabricarea dosarului privind tentativa de asasinare a vicespeakerului Parlamentului, Iurie Roşca. Acest spectacol imoral dezgustător, care, în esenţă, reprezintă, de asemenea, o încălcare penală, Tkaciuk l-a jucat împreună cu viceministrul MAI, Valentin Zubic, controlat de el, pe care îl lobbyază pentru funcţia de ministru al afacerilor interne în Guvernul care va fi format după alegerile parlamentare. Această provocare ieftină urmărea, pe de o parte, reprezentanţii principalului concurent al comuniştilor la alegeri, partidul politic Alianţa „Moldova Noastră”, Serafim Urechean şi Ion Pleşca, care, conform planurilor lui Tkaciuk, au fost declaraţi comandatarii asasinării, iar, pe de altă parte, şi vicespeakerul Parlamentului Iurie Roşca, pentru ca mass-media controlată de Tkaciuk, inclusiv postul tv NIT, să prezinte informaţia despre acest caz în aşa mod încît să-l compromită pe Iurie Roşca, aruncînd asupra lui umbra implicării în organizarea înscenării asasinării. Această provocare brutală dezgustătoare a lui Tkaciuk a fost posibilă, deoarece la ea a participat V. Zubic, care cu cîţiva ani în urmă a fost un poliţist de sector lipsit de talent şi care, prin acordul şi participarea sa la provocările lui Tkaciuk, a compromis organele poliţiei şi a pus într-o situaţie delicată Procuratura Generală.
Trebuie de menţionat faptul că practic toate elementele destructive din politica externă şi internă, dusă de autorităţile Republicii Moldova începînd din 2003, reprezintă o consecinţă a influenţei negative pe care o are Mark Tkaciuk asupra preşedintelui. Însă în ultimul an politica pregătită de Tkaciuk a dobîndit trăsături evidente de prezenţă, care, condiţional, poate semnifica terorism politic. Această persoană, căruia îi sunt absolut străine atît interesele securităţii naţionale a RM, cît şi acest pămînt, consideră că este posibil pentru sine să realizeze provocări dezgustătoare direcţionate împotriva unor persoane în parte şi care are un caracter vădit antinaţional. La aşa-numita Şcoală Superioară Antropologică condusă de Tkaciuk a fost format şi activează un fel de centru de elaborare a provocărilor. De asemenea, Tkaciuk controlează desfăşurarea sondajelor sociologice realizate de Institutul pentru Politici Publice. Sub controlul total al lui Tkaciuk se află aşa-numitul expert al IPP, Viorel Cibotaru. Rezultate publicate ieri de aşa-numitul sondaj sociologic „Barometru” reprezintă o falsificare totală în folosul PCRM şi PLDM.
În rîndul provocărilor lui Tkaciuk se numără gluma proastă făcută de un grup de netrebnici la 1 decembrie 2008 în timp ce cetăţenii depuneau flori la monumentul lui Ştefan cel Mare în ziua aniversării a 90 de ani de la Marea Unire. Tkaciuk a mai organizat un atac fără precedent asupra reprezentanţilor organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului, pe care grupul de „rebeli” folosit de el pentru astfel de chestiuni l-a întreprins în faţa Procuraturii Generale. Trebuie menţionat faptul că Tkaciuk organizează atît provocări de stradă, cît şi provocări împotriva politicienilor, cu o aroganţă rară şi cu o încredere cinică precum că va fi în stare să scape de responsabilitate. Acest lucru se explică prin faptul că acest terorist politic este încrezut că poziţiile sale de „emineţă cenuşie” a politicii basarabene se vor menţine şi într-o astfel de stabilire postelectorală a forţelor, care nu va oferi posibilitatea de a efectua operaţiunea „Succesorul”.
Operaţiunea „Succesorul” este prima variantă „oficială” de acest gen a rezultatelor alegerilor, care a fost pusă în acord cu Moscova. Însă există şi a doua variantă, care, de asemenea, a fost pusă în acord cu Moscova, cu diferenţa că Tkaciuk a convenit asupra ei cu ex-rezidentul FSB în RM, Valeriu Pasat, fără ca Voronin să ştie. Trebuie menţionat faptul că Tkaciuk demult îşi pune în acord acţiunile sale cu Pasat. Această a doua variantă este pregătită în cazul în care PCRM nu va avea numărul suficient de voturi, iar posibilităţile de a-l alege pe Mejinschi în funcţia de preşedinte se vor reduce. În acest caz Tkaciuk, împreună cu un grup de deputaţi, inclusiv Marian Lupu, va părăsi fracţiunea PCRM din Parlament şi, folosind aceste voturi drept decisive, planifică să participe la alegerea preşedintelui împreună cu partidele de opoziţie care au intrat în Parlament, înaintîndu-l pe Lupu pentru funcţia de preşedinte. Pentru realizarea acestui plan Tkaciuk a făcut o înţelegere cu coruptul Vlad Filat, care, de asemenea, îşi coordonează acţiunile sale cu Valeriu Pasat, şi care, împreună cu Pasat, este membru al „Marii Loje a Moldovei”, ce-i drept, prin componenta sa „Junimea”. Dacă va trece în Parlament, Filat va fi gata, în caz de necesitate, să participe ca variantă de rezervă a lui Tkaciuk, pretinzînd în această situaţie la funcţia de prim-ministru.
Nu există nici o îndoială că în această variantă rusă a alegerii preşedintelui este implicat şi partidul proromân la prima vedere, PL. Merită a fi menţionate cîteva momente importante. Publicaţia cu autoritate de la Moscova „Komersant” practic a început să facă PR pentru Partidul Liberal, numindu-l principalul concurent al comuniştilor la alegerile parlamentare. Aceasta în timp ce la alegerile locale de acum doi ani Partidul Liberal a acumulat în republică 1,5%. PL se dă drept un partid orientat spre preşedintele Traian Băsescu şi, într-un fel, îl urmează. Însă aceasta este o păcăleală. Cu cîteva zile în urmă Dorin Chirtoacă s-a întors din România, unde nu a avut nici o întrevedere cu vreo persoană din anturajul lui Băsescu, ci doar cu studenţii. În realitate conducerea Partidului Liberal este legată în România cu forţe proruseşti. Însă chestiunea nu costă doar în faptul că partidul a fost creat cu participarea multimilionarului Anatol Stati, care are strînse legături cu Rusia, ci şi în faptul că în România conducerea PL în persoana lui Mihai Ghimpu şi Anatol Şalaru, intră în „Marea Lojă Naţională”, al cărei Mare Maestru este Eugen-Ovidiu Chirovici. Chirovici are legături cu serviciile speciale ruseşti şi cu masoneria rusă în persoana cunoscutului Alexandr Kondiakov, secretarul „Marii Loje Masonice a Rusiei” (şi Pasat intră în această lojă) şi consultantul lui Vladimir Putin. Kondiakov se afla în România în toiul crizei politice din 2007 şi, împreună cu Ghimpu şi Şalaru, Ovidiu Chirovici a încercat să influenţeze procesele politice din interior, urmărind scopul demiterii preşedintelui Traian Băsescu. În legătură cu acest fapt Băsescu nu acordă nici o susţine pentru PL, iar acest partid va fi disponibil să participe la al doilea scenariu rusesc în alegerea preşedintelui RM.
Astfel, oricare ar fi situaţia forţelor politice din Parlamentul RM, Kremlinul este capabil practic să-şi asigure rezultatul dorit.
Sursa: InfoTag.md
Vezi si Iurie Rosca: Mark Tkaciuk, groparul lui Vladimir Voronin
Marc Tkaciuk
CEL MAI APROPIAT CONSILIER AL LUI VORONIN
Spre deosebire de mulţi reprezentanţi de vârf ai puterii, Marc Tkaciuk n-a propus niciodată oameni la posturi de răspundere (consilieri prezidenţiali, miniştri, preşedinţi de comisii parlamentare) pe principiul fidelităţii faţă de persoana sa. Cu toate acestea, ulterior, o dată cu avansarea în administraţia publică, cei pe care i-a promovat în funcţii importante pe principiul profesionalismului, i-au dovedit devotament şi ataşament politic ferm
» Flexibilitatea ca garanţie a succesului
Oricine dintre invitaţii la recenta aniversare a lui Marc Tkaciuk – în septembrie, el a împlinit vârsta de 40 de ani – ar fi remarcat, înainte de toate, două lucruri. Mai întâi, ce bancuri inteligente şi rafinate spun amicii săi. Apoi, câţi dintre ei au fost promovaţi la înalte posturi de stat. Masa de la restaurantul „Purcari” din sudul ţării al casei de vinuri cu acelaşi nume adunase în jur de 200 de convivi: prieteni, colegi de serviciu, actuali şi de la Şcoala de Antropologie, înfiinţată şi condusă mai bine de un deceniu de cel mai apropiat consilier al lui V. Voronin.M. Tkaciuk e considerat, după mentalitatea basarabeană, evreu, pe motiv că este foarte deştept şi nu vorbeşte fluent româna. N-ar fi nici el împotrivă, probabil, născut din mamă armeancă şi tată ucrainean, să-i gâlgâie prin vene şi ceva sânge semit. Dar e curios să-l asculţi cu câtă pasiune vorbeşte cu prietenii o ucraineană anecdotică din cătunele de nord ale Moldovei şi cum potriveşte cu grijă cuvintele când se întreţine în armeană cu Asea Akopovna, mama sa. Tatăl, Evgheni Tkaciuk, este bine cunoscut în lumea ziariştilor de la Chişinău, mai ales ca un salahor al ideii. Mai mult pe principii de voluntariat, a redactat ani buni ziarul „Komunistul”, tot cu muncă voluntară întreţine acum revista „Mâsli”, considerată drept serverul ideologic şi filozofic al reţelei comuniste de instruire din Moldova. Tkaciuk-junior are predilecţii pentru filozofia chineză. La şcolile de vară ale comsomoliştilor, unde e musafir şi lector nelipsit, îi place să facă mereu referinţă la stratagemele lui Sun-Tzi şi nu oboseşte să inventeze formule noi pentru o veche idee confuciană: „Moliciunea şi flexibilitatea înving până la urmă duritatea şi tăria”.
Se zice, şi pe bună dreptate, că M. Tkaciuk a căştigat în două rânduri alegerile comuniştilor. Prima dată, în 2001, prin elaborarea unei tehnologii electorale foarte potrivite situaţiei socio-economice de atunci, punând în valoare carisma lui V. Voronin. A doua oară, în 2005, când a dat situaţia politică peste cap, utilizând sindromul oranj, potrivnic ideologiei comuniste, în favoarea PCRM, aranjând în toiul campaniei electorale apropierea lui V. Voronin de M. Saakaşvili, V. Iuşcenko şi T. Băsescu – trei chipuri ale simbolului revoluţiei oranj.
M. Tkaciuk îl venerează pe preşedinte şi tocmai de aceea poate fi încadrat cu greu în noţiunea de „eminenţă cenuşie”. Da, posibilităţile lui administrative sunt imense, iar soluţiile pentru anumite situaţii de conflict sau fără ieşire sunt de cele mai dese ori de-a dreptul uluitoare chiar pentru guvernanţi. Dintre actualii oameni de stat este, probabil, creditat de către preşedinte cu cea mai mare încredere. Nu i se poate reproşa, însă, că ar fi abuzat vreodată de această încredere.
Se spune că toate soluţiile lui netradiţionale de gestionare a crizelor politice îşi găsesc, mai întâi, un opozant foarte dur în persoana preşedintelui. Totuşi, cei mai înverşunaţi inamici îi are în mijlocul opoziţiei. Aceasta, pentru că e un partizan convins al statalităţii moldoveneşti. Mai în glumă, mai în serios, M. Tkaciuk zice că e de acord cu Unirea, dacă aceasta ar fi condiţionată de Chişinău şi dacă la Moldova s-ar alipi, în afară de România, Ucraina şi Bielorusia. Toastul lui preferat este „Pentru frontiera moldo-chineză!”. Opoziţia a pierdut aproape de fiecare dată duelurile politice cu consilierul prezidenţial pentru probleme interne. Destrămarea principalului partid de opoziţie Alianţa „Moldova Noastră” (AMN), de exemplu, a avut loc nu în ultimul rând ca urmare a faptului că presa afiliată puterii, dirijată din umbră de M. Tkaciuk, a demonstrat că S. Urechean nu e un lider politic credibil, înainte de toate, pentru colegii săi. Abandonându-l recent pe Urechean, liberalii A. Ţăranu şi V. Pavlicenco au repetat, de fapt, acuzaţiile presei procomuniste de acum un an şi jumătate. Totodată, M. Tkaciuk îşi poate apropia, când e nevoie, cei mai bătăioşi adversari. Pe Iurie Roşca, bunăoară. Oamenii care s-au întreţinut cu M. Tkaciuk observă farmecul lui aparte cu care ghidează o discuţie spre obiectivele propuse, nonşalanţa cu care abordează cele mai complexe probleme de stat, predispoziţia pentru compromisuri.
» Omul de temut pentru adversarii politici ai comuniştilor
Deşi a fost unul dintre iniţiatorii şi promotorii Memorandumului Kozak (desigur, în versiunea pe care o considera, cu îndoielile inerente, acceptabilă pentru Moldova), adevăraţii lui duşmani se află, paradoxal, la Moscova, în Kremlin. Oamenii ştiutori spun că au existat destule încercări ale serviciilor secrete ruseşti de a-l discredita şi îndepărta de preşedinte. Ultima întâlnire a lui V. Voronin cu V. Putin era condiţionată de excluderea lui M. Tkaciuk din componenţa delegaţiei oficiale. N-a fost să fie. Din această cauză, alături de preşedinte, M. Tkaciuk rămâne omul de temut pentru adversarii politici ai comuniştilor din exteriorul şi din interiorul ţării, fie că e vorba de alegeri, de războaie informaţionale sau diplomatice. Altminteri, îşi adoră soţia, o rusoaică din rândul intelectualităţii rasate din Sankt Petersburg (oraşul unde M. Tkaciuk şi-a făcut doctoratul), îşi iubeşte fiul aflat în pragul pubertăţii, rămâne fidel profesiei sale de arheolog, eroului său romantic Che Guevara, chitarei şi naturii noastre moldoveneşti.
În august, când preşedintele e plecat în vacanţă, poţi întâlni pe malul Nistrului, la nordul Moldovei, un om între două vârste, cu barbă deasă şi neagră de caucazian, în ghete sport şi cu un rucsac enorm în spate, transpirat, numai praf, dar mereu zâmbăreţ. E Marc Tkaciuk, zis evreul, omul flexibil care găseşte oricând soluţii pentru grijile Preşedinţiei.
CEL MAI APROPIAT CONSILIER AL LUI VORONIN
Spre deosebire de mulţi reprezentanţi de vârf ai puterii, Marc Tkaciuk n-a propus niciodată oameni la posturi de răspundere (consilieri prezidenţiali, miniştri, preşedinţi de comisii parlamentare) pe principiul fidelităţii faţă de persoana sa. Cu toate acestea, ulterior, o dată cu avansarea în administraţia publică, cei pe care i-a promovat în funcţii importante pe principiul profesionalismului, i-au dovedit devotament şi ataşament politic ferm
» Flexibilitatea ca garanţie a succesului
Oricine dintre invitaţii la recenta aniversare a lui Marc Tkaciuk – în septembrie, el a împlinit vârsta de 40 de ani – ar fi remarcat, înainte de toate, două lucruri. Mai întâi, ce bancuri inteligente şi rafinate spun amicii săi. Apoi, câţi dintre ei au fost promovaţi la înalte posturi de stat. Masa de la restaurantul „Purcari” din sudul ţării al casei de vinuri cu acelaşi nume adunase în jur de 200 de convivi: prieteni, colegi de serviciu, actuali şi de la Şcoala de Antropologie, înfiinţată şi condusă mai bine de un deceniu de cel mai apropiat consilier al lui V. Voronin.M. Tkaciuk e considerat, după mentalitatea basarabeană, evreu, pe motiv că este foarte deştept şi nu vorbeşte fluent româna. N-ar fi nici el împotrivă, probabil, născut din mamă armeancă şi tată ucrainean, să-i gâlgâie prin vene şi ceva sânge semit. Dar e curios să-l asculţi cu câtă pasiune vorbeşte cu prietenii o ucraineană anecdotică din cătunele de nord ale Moldovei şi cum potriveşte cu grijă cuvintele când se întreţine în armeană cu Asea Akopovna, mama sa. Tatăl, Evgheni Tkaciuk, este bine cunoscut în lumea ziariştilor de la Chişinău, mai ales ca un salahor al ideii. Mai mult pe principii de voluntariat, a redactat ani buni ziarul „Komunistul”, tot cu muncă voluntară întreţine acum revista „Mâsli”, considerată drept serverul ideologic şi filozofic al reţelei comuniste de instruire din Moldova. Tkaciuk-junior are predilecţii pentru filozofia chineză. La şcolile de vară ale comsomoliştilor, unde e musafir şi lector nelipsit, îi place să facă mereu referinţă la stratagemele lui Sun-Tzi şi nu oboseşte să inventeze formule noi pentru o veche idee confuciană: „Moliciunea şi flexibilitatea înving până la urmă duritatea şi tăria”.
Se zice, şi pe bună dreptate, că M. Tkaciuk a căştigat în două rânduri alegerile comuniştilor. Prima dată, în 2001, prin elaborarea unei tehnologii electorale foarte potrivite situaţiei socio-economice de atunci, punând în valoare carisma lui V. Voronin. A doua oară, în 2005, când a dat situaţia politică peste cap, utilizând sindromul oranj, potrivnic ideologiei comuniste, în favoarea PCRM, aranjând în toiul campaniei electorale apropierea lui V. Voronin de M. Saakaşvili, V. Iuşcenko şi T. Băsescu – trei chipuri ale simbolului revoluţiei oranj.
M. Tkaciuk îl venerează pe preşedinte şi tocmai de aceea poate fi încadrat cu greu în noţiunea de „eminenţă cenuşie”. Da, posibilităţile lui administrative sunt imense, iar soluţiile pentru anumite situaţii de conflict sau fără ieşire sunt de cele mai dese ori de-a dreptul uluitoare chiar pentru guvernanţi. Dintre actualii oameni de stat este, probabil, creditat de către preşedinte cu cea mai mare încredere. Nu i se poate reproşa, însă, că ar fi abuzat vreodată de această încredere.
Se spune că toate soluţiile lui netradiţionale de gestionare a crizelor politice îşi găsesc, mai întâi, un opozant foarte dur în persoana preşedintelui. Totuşi, cei mai înverşunaţi inamici îi are în mijlocul opoziţiei. Aceasta, pentru că e un partizan convins al statalităţii moldoveneşti. Mai în glumă, mai în serios, M. Tkaciuk zice că e de acord cu Unirea, dacă aceasta ar fi condiţionată de Chişinău şi dacă la Moldova s-ar alipi, în afară de România, Ucraina şi Bielorusia. Toastul lui preferat este „Pentru frontiera moldo-chineză!”. Opoziţia a pierdut aproape de fiecare dată duelurile politice cu consilierul prezidenţial pentru probleme interne. Destrămarea principalului partid de opoziţie Alianţa „Moldova Noastră” (AMN), de exemplu, a avut loc nu în ultimul rând ca urmare a faptului că presa afiliată puterii, dirijată din umbră de M. Tkaciuk, a demonstrat că S. Urechean nu e un lider politic credibil, înainte de toate, pentru colegii săi. Abandonându-l recent pe Urechean, liberalii A. Ţăranu şi V. Pavlicenco au repetat, de fapt, acuzaţiile presei procomuniste de acum un an şi jumătate. Totodată, M. Tkaciuk îşi poate apropia, când e nevoie, cei mai bătăioşi adversari. Pe Iurie Roşca, bunăoară. Oamenii care s-au întreţinut cu M. Tkaciuk observă farmecul lui aparte cu care ghidează o discuţie spre obiectivele propuse, nonşalanţa cu care abordează cele mai complexe probleme de stat, predispoziţia pentru compromisuri.
» Omul de temut pentru adversarii politici ai comuniştilor
Deşi a fost unul dintre iniţiatorii şi promotorii Memorandumului Kozak (desigur, în versiunea pe care o considera, cu îndoielile inerente, acceptabilă pentru Moldova), adevăraţii lui duşmani se află, paradoxal, la Moscova, în Kremlin. Oamenii ştiutori spun că au existat destule încercări ale serviciilor secrete ruseşti de a-l discredita şi îndepărta de preşedinte. Ultima întâlnire a lui V. Voronin cu V. Putin era condiţionată de excluderea lui M. Tkaciuk din componenţa delegaţiei oficiale. N-a fost să fie. Din această cauză, alături de preşedinte, M. Tkaciuk rămâne omul de temut pentru adversarii politici ai comuniştilor din exteriorul şi din interiorul ţării, fie că e vorba de alegeri, de războaie informaţionale sau diplomatice. Altminteri, îşi adoră soţia, o rusoaică din rândul intelectualităţii rasate din Sankt Petersburg (oraşul unde M. Tkaciuk şi-a făcut doctoratul), îşi iubeşte fiul aflat în pragul pubertăţii, rămâne fidel profesiei sale de arheolog, eroului său romantic Che Guevara, chitarei şi naturii noastre moldoveneşti.
În august, când preşedintele e plecat în vacanţă, poţi întâlni pe malul Nistrului, la nordul Moldovei, un om între două vârste, cu barbă deasă şi neagră de caucazian, în ghete sport şi cu un rucsac enorm în spate, transpirat, numai praf, dar mereu zâmbăreţ. E Marc Tkaciuk, zis evreul, omul flexibil care găseşte oricând soluţii pentru grijile Preşedinţiei.
Sursa: VipMagazin.md
Posts
No comments:
Post a Comment