Papa Benedict al XVI-lea a proclamat 14 noi sfinti si a beatificat 563 de oameni de la debutul pontificatului sau, in aprilie 2005, accelerand si mai mult ritmul adoptat de predecesorul sau, Ioan Paul al II-lea, potrivit statisticilor publicate, luni, de Vatican, informeaza AFP si Mediafax. Este vorba de "o cifra considerabila", corespunzand "unei treimi din numarul de canonizari si beatificari realizate de pontificat", a subliniat cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregatiei pentru cauza sfintilor, in timpul unei conferinte de presa. Printre noile persoane beatificate se numara 498 de martiri din razboiul cvil spaniol. Ei au fost beatificati pe 28 octombrie 2007, acesta fiind cel mai important proces de beatificare in masa din istoria Bisericii catolice, mai transmite Mediafax. Tineti cont: este vorba de razboiul dus pentru cruce in Spania in fata brigazilor teroriste bolsevice (printre care s-a aflat si tatal domnului Volodea Tismaneanu). Dar pe cand Romania va proceda similar cu sfintii inchisorilor?! Doamne ajuta!
Biografia Sfântului închisorilor – Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judeţul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, când a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultăţii de Drept si Filosofie din Iaşi.Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarând: “Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Pledoarie inutila, fiindcă dictatura antonesciana nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi si studenţi sa se înscrie in Fratriile de Cruce, pentru a se pregăti de lupta împotriva comunismului bolşevic ce ameninţa atunci România.
Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti.
Din cauza torturilor si regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna intr-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.
Preţul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Piteşti a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scăldat intr-o lumina nepământeana, asupra căreia depun mărturie mulţi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vieţii sale. Sufletul si mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.In ultimul an, hemoptizia (scuipa sânge) îl transformase intr-o “epava”. La prima vedere, căci lumina sfinţeniei trecea dincolo de bietul trup in suferinţa si ii atingea pe ceilalţi deţinuţi. Cu aceasta figura de sfânt - care nu poate fi explicata natural, întrucât se ştie ca boala care îl rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele veşnice.
Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a aşteptat moartea cu o seninătate care i-a înmuiat si pe gardienii-călăi. Trupul său se făcuse cu adevărat lăcaş al Duhului Sfânt. Pentru credinţa sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu sa-si cunoască ziua morţii.
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii să-i procure o lumânare si o cămaşă alba, pe care sa i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţa (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare.La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, după momente de rugăciune incandescentă (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”.
La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculoşilor), au venit si s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoarea pentru întreaga zi, pentru a-i lăsa să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea si viata.
Sursa: http://www.valeriugafencu.ro/
Data: 18 Februarie 2008
Sursa: http://www.valeriugafencu.ro/
Data: 18 Februarie 2008
Îndreptar la Spovedanie alcătuit de Valeriu Gafencu
Pomenirea mărturisitorilor pentru Hristos din temniţele comuniste
Posts
No comments:
Post a Comment