ROMOSAN SI TUDORAN si-au tras bloguri. Petru Romosan observa "proletarizarea presei" si Dorin Tudoran se ocupa de "PIȘU MĂRAR" alias "Biju" Morar

Proletarizarea presei

Comentîndu-mi un articol, un fost scriitor pretinde că m-ar fi întîlnit la fostul restaurant al scriitorilor şi mă înjură cu sete, atribuindu-mi fapte şi atitudini care există numai în mintea lui. Scrie curajos, acoperit ca un informator al Securităţii, sub nickname. Rataţii, marginalizaţii şi « acoperiţii » – cei din trecut, ca şi cei de astăzi – se exprimă şi ei cum pot. Restaurantul există încă, scriitorii s-au cam pensionat, au murit, iar unii, puţini, se ocupă acum de lucruri mai serioase. Din opera celor peste 1 500 de membri ai Uniunii Scriitorilor de la începutul anilor ’80 nu mai rămîne aproape nimic. Cît despre marile romane, tonele de poezii, studiile critice, piesele de teatru din anii ’50-’60, ce să mai zicem…Cîte păduri s-au distrus degeaba pentru tipărirea legiunilor de grafomani de partid şi de stat !

Producţia de carte şi de reviste literare a fost titanescă şi a înlocuit fraudulos alte activităţi, cum ar fi cea de politician (adevărat !), de economist, de finanţist, de autentic agricultor, de administrator de mică şi mare întreprindere, de manager cultural, care toate ar fi adus prosperitate şi, poate, chiar ceva fericire. Scriitorii însă, în schizofrenia lor grafomană, s-au simţit foarte bine şi au fost plătiţi regeşte. Ca să ocupe locul impostor şi să dea o fantomatică direcţie societăţii – micile lor devieri nu au provocat dureri de cap prea mari autorităţilor. Rămîn din acest efort de sclavi de lux multe ediţii incomplete din marii clasici (forfecate, cenzurate, orientate), un strat subţire de dicţionare, studii despre marii artişti şi albume, dar şi ediţii din mai toţi autorii minori care altfel n-ar fi fost tipărite niciodată. Să ne mai întrebăm o dată ce rămîne din opera geniilor socialismului, cronicate în sute şi mii de articole sofisticate şi chiar vicioase ? De ce s-au întocmit vagoane de dosare de Securitate pentru nişte amărîţi de poeţi narcisici şi maniacali ?
Producţia pletorică de presă din « democraţia » ultimilor douăzeci de ani pare să continue grafomania instituţionalizată din anii ocupaţiei comuniste. Despre « gîndirea », opiniile, vorbele de spirit ale lui Adrian Năstase sau Traian Băsescu s-au scris de mii de ori mai multe pagini decît despre contribuţia lui Tutankamon sau Ramses II. Mircea cel Bătrîn sau Constantin Brâncoveanu nu mai joacă nici în divizia C. Oamenii politici recenţi au luat locul impostorilor literari de altădată, dar ei dau şi mai puternic sentimentul de adunare de eunuci : rolul lor a fost doar acela de a semna documentele de privatizare, în fapt, de cedare a activelor ţării către capitalul străin. Au putut fi apoi cronicaţi în delir de armatele « celei de-a patra puteri » în stat. Obişnuinţele societăţii nu se schimbă atît de uşor. Scribii, astăzi şi televizaţi, îşi continuă opera pe cît de sisifică, pe atît de penibilă, deşi criza economică face ravagii şi în bătătura lor.
Proletarizarea presei se produce însă peste tot în lumea occidentală. Într-o excepţională carte recentă (Après la démocratie, Gallimard, 2008), Emmanuel Todd se apleacă şi asupra acestui subiect : « Profesiunea de jurnalist, în inima sistemului actual, e foarte interesantă de studiat din punct de vedere sociologic. Jurnalismul este una dintre profesiile-far ale individualismului triumfător : a semna un articol te scoate din anonimat. Meseria, aşa cum am văzut, pune în scenă moartea ideologiilor : prin oportunism sau pentru că sînt foarte devotaţi adevărului, jurnaliştii trec de la un organ de presă la altul fără să ia în seamă deosebirile partizane. » Cifrele sînt elocvente : « Tinerii ziarişti sînt o categorie supraexploatată. Cca 80 % din noile joburi se creează în sectorul online al profesiei, unde, dacă lăsăm deoparte stagiile neplătite, salariul unui debutant nu depăşeşte 1 000 sau 1 200 de euro pe lună, adică 12 000-14 000 de euro pe an. Sîntem foarte departe de marele capital şi mult sub salariul mediu din sectorul privat. Scăderii veniturilor îi corespunde, pe plan politic, atomizarea opiniei publice. » Bineînţeles, sumele de mai sus trebuie împărţite cu 4 sau 5 pentru a obţine valorile româneşti echivalente. Drama actuală a presei de la noi îşi trăieşte abia actul I. Foarte mulţi ziarişti vor căuta să facă o altă meserie sau se vor mulţumi cu Internetul şi cu venituri proletare. De acum, democraţia capitalistă (populismul oligarhic !) nu mai depinde de ei.
Petru Romoşan la http://www.compania.ro/blog/

Dupa o experienta de blogger mai putin placuta, Dorin Tudoran revine pe net, intr-o noua prezentare, cu:   

Un Liechtenstein al gandirii romanesti: PIȘU MĂRAR  

By Dorin Tudoran

Ascuns în șoșonii  altora, îmi sare la gleznă un ăla. De câte ori își depășește recordul la săritura în înălțime și apucă să muște pe cineva de fluierul piciorului, visează că a prins carotida.

Micul întreprinzător e un fel de Liechtenstein al gândirii românești – semeț cât un supozitor și rânjind ca fundul unui babuin.

Un sfat pentru șoșonari: băgați-l sau scoateți-l. Altfel vi se topește între degete și vă treziți condamnați pentru malentendu epistemologic cu premeditare.

http://dorin2tudoran.wordpress.com

INTELECTUALII DEMOCRATURII. Azi - Nicolae Manolescu

Intelectualii Democraturii (I)

Nicolae Manolescu a fost cel mai important cronicar literar al epocii Ceauşescu. De la început şi pînă la sfîrşit. Pe atunci, meseria lui avea o foarte bună cotă socială. Misterios, după 1989, după Revoluţie, Nicolae Manolescu e asimilat unui mare disident. Ca şi Gabriel Liiceanu şi ca atîţia alţii. Cu traiectorii inexplicabile şi înainte, şi după. Cum a devenit Nicolae Manolescu la pensie şi mare diplomat la UNESCO e un alt mister care aşteapta să fie dezlegat.

La începutul anilor ’60, Manolescu a scris unele dintre cele mai odioase articole „proletcultiste”. M. Niţescu, mort la finele anilor ’80 în condiţii neelucidate, a probat într-o carte că Nicolae Manolescu a plătit cel mai greu tribut din generaţia sa propagandei de partid. În chip inexplicabil, Manolescu s-a înşurubat atît de bine în „structurile literare”, încît n-a mai avut nevoie nici de carnetul de membru de partid (PCR). Puritate maximă. Dar ce fel de puritate ?

Scriitorii clujeni au trecut printr-un moment de mare emoţie la apariţia Istoriei literaturii de Nicolae Manolescu. Pentru că foarte mulţi dintre ei nu s-au regăsit în cartea de vreo 30 de ani promisă să fie complementul Istoriei... lui Călinescu. Clujenii s-au stresat degeaba : cărămida lui Manolescu e doar cel mai mare fîs al criticii şi istoriei literare din 1989 încoace. Fîsul are totuşi un merit, acela că Manolescu nu mai poate folosi „marea” sa Istorie ca argument de teroare şi şantaj pentru scriitorii încă în viaţă. Ceea ce, cu mănuşi sau fără, a cam făcut în ultimele trei decenii. Tovărăşeşte.

Chiar şi o parte a Securităţii, una colaterală, a dat-o-n bară cu Nicolae Manolescu. Mihai Pelin a deschis Cartea albă a Securităţii (1996) cu un document (Doc. 1) despre criticul literar. „Notele” lui Mihai Pelin la acest document, stupefiante, au scăpat vigilenţei lui Virgil Măgureanu. Iată-le : „La 17 noiembrie 1969, documentul referitor la Nicolae Manolescu a fost notat cu următoarea rezoluţie : „Pentru ultima oară vă atrag atenţia să puneţi în lucru prin mapă acest element. În termen de trei luni să rezolvăm cazul. Prezentaţi o schiţă cu sarcinile ce vi le propuneţi.” Mihai Pelin comentează : „Din documentele anterioare, rezultă că ideea ca Nicolae Manolescu să fie recrutat ca informator aparţinea biroului de Securitate din Cîmpina, care înaintase un dosar corespunzător inspectoratului din Ploieşti. La 5 martie 1969, de la Ploieşti spre Cîmpina a plecat următoarea adresă : „Vă restituim alăturat dosarul de lucru al numitului Marin Nicolae (Nicolae Manolescu – n.n.) din oraşul Cîmpina, urmînd ca dv. să continuaţi, pe de o parte, urmărirea lui activă, iar pe de altă parte să fie contactat conform indicaţiilor date... Din studiul dosarului rezultă că dintr-un anumit punct de vedere, susnumitul ar prezenta interes pentru organele D.G.I.E., ţinîndu-se cont de pregătirea sa şi, mai ales, de relaţiile ce şi le-a creat în Franţa şi R.F. a Germaniei. Nu există date suficiente în ceea ce priveşte atitudinea sa faţă de regimul socialist, faţă de politica partidului nostru şi, de aceea, verificările ulterioare vor trebui tocmai acest aspect să-l aibă în vedere, cît şi relaţiile sale interne şi externe. Din punct de vedere al atitudinii sale rezultă, totuşi, că nu are o poziţie tocmai corespunzătoare, dacă analizăm conţinutul scrisorii expediate lui Paul Miron în R.F. a Germaniei, prin care îi dă de înţeles că, dacă s-ar mai duce în Germania, nu s-ar mai întoarce în ţară. De asemenea, felul cum a conceput antologia poeziei româneşti dintre cele două războaie dovedeşte că poziţia sa politică nu este corespunzătoare, deşi el, în discuţii, face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.” Securitatea din Cîmpina şi din Ploieşti nu era la curent nici cu articolele pure şi dure ale lui Nicolae Manolescu din 1961-1965 şi nici cu relaţia privilegiată a tînărului Manolescu cu tovarăşul George Ivaşcu, director la Contemporanul şi, ulterior, la România literară.

În scurta sa prefaţă la Cartea albă a Securităţii, Virgil Măgureanu, directorul S.R.I. în funcţie în 1996, îl citează de două ori cu admiraţie pe Nicolae Manolescu („oameni de talia criticului literar Nicolae Manolescu sau a criticului de artă Andrei Pleşu”). Despre dosarul de la Securitate al lui Nicolae Manolescu nu se ştie încă mai nimic. S-ar putea ca, odată cunoscut, acest dosar să fie mai valoros, chiar şi în ceea ce priveşte literatura din comunism, decît Istoria semnată de critic. Nu e exclus ca ierarhiile instaurate în 1960, dintre care multe valabile şi astăzi, să fie mai degrabă militare decît literare.

Petru Romoşan

CAMPANIE pentru Justitia Romana. ROMOSAN debuteaza in COTIDIANUL: Cine se teme de judecători? (Cu un PS pentru Tismaneanu si o morala pentru Tudoran)

Cine se teme de judecători?
de Petru Romosan

Pe măsură ce ne apropiem de termen, alegerile prezidenţiale se profilează ca o întâmplare derizorie. Traian Băsescu (plus Elena Udrea), Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu sau Nati Meir, dar, iată, fără Radu Duda: poate să câştige oricine, tot dracul ăla e! Doar nişte ziare şi televiziuni defazate mai macină subiectul în gol.

Campania electorală pare încheiată înainte de startul ei oficial. Produsul oferit de animalele politice şi de fraţii lor siamezi, ziariştii, e perceput majoritar ca o marfă stricată. O adunătură de farsori, mincinoşi, incapabili, plătiţi degeaba.

În mijlocul haosului politic şi al crizei economice de o nemaivăzută amploare, cu trei luni înainte de alegerile prezidenţiale, micul om mare Emil Boc vrea să reformeze statul român. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Reforma lui Boc, realizată sub ochiul lui Traian Băsescu şi împreună cu Monica Iacob-Ridzi, Vladimir Tismăneanu, Elena Udrea, H.-R. Patapievici, Gheorghe Pogea sau Adriean Videanu, Mircea Miclea, dacă reuşeşte, poate fi una dramatic de importantă, pentru că ar fi şi ultima…

Cum Executivul şi Legislativul au fost deja puse la pământ de ciudatul nostru preşedinte şi de gaşca sa, vestea bună vine dinspre a treia putere a statului, puterea judecătorească.

Judecătorii, cărora li s-au alăturat DIICOT şi DNA, nu vor să se lase reformaţi de Emil Boc şi de Traian Băsescu, sub supravegherea nefastă a FMI, un FMI foarte îngăduitor, de altfel, cu cel mai dezastruos Guvern din ultimii douăzeci de ani. Judecătorilor par să li se alăture şi profesorii, deja cu salariile bine reformate de păcălicii care ne guvernează. Lupta dreaptă a judecătorilor, în primul rând pentru locul şi statutul lor şi abia în al doilea rând pentru drepturile salariale legitime, dacă va ajunge la capăt, poate duce chiar la instaurarea statului de drept. Judecătorii reprezintă astăzi şi ultima redută a statului român. Dacă ei vor pierde, singurul câştigător din România va fi, probabil, Traian Băsescu.

Dar cine se teme de judecători? Să întocmim o listă scurtă. Primii ar fi politicienii afacerişti (corupţi) şi afaceriştii cu statul (infractori şi impostori). Exemple? Primii pe listă ar fi marii inamici Traian Băsescu şi Dinu Patriciu. În ianuarie 2010, Traian Băsescu ar trebui să se întâlnească cu un judecător în dosarul „Flota“. Cine îl poate împiedica pe „analistul“ de la ziarul „Adevărul“, adică pe Dinu Patriciu, să devină prim-ministru după alegerile prezidenţiale? Câţiva judecători, eventual tineri şi prost plătiţi. Şi pentru că am pomenit de „Adevărul“, tot pe lista scurtă a adversarilor judecătorilor se găseşte şi aşa-zisa „a patra putere în stat“, ziariştii, media în general. Cu salariile lor „nesimţite“, salarii fără nici o legătură cu vreo piaţă liberă a ideilor. Conştiinţe cumpărate, mercenari odioşi.

Să recapitulăm. Lista celor care se tem de judecători e foarte lungă în România. Politicienii (din Executiv, Parlament, din administraţia centrală şi locală), afaceriştii pe spinarea statului, ziariştii fără o lege a presei - toată această faună monstruoasă a tranziţiei româneşti se opune cu ferocitate unei justiţii independente. O justiţie independentă care va începe să împartă, mai bine sau mai puţin bine, în sfârşit, legea.
COTIDIANUL

Vezi si:

Mai mult decât un apel. De ce trebuie sprijiniţi judecătorii?

Oricâte sentinţe greşite au dat şi oricâte greşeli au făcut, pe umerii lor stă ultima greutate ce ţine în echilibru statul român ca stat de drept. Unii sunt începători, alţii au judecat şi în comunism şi poate au mai multe păcate.

Apăraţi inima statului român
de Cornel Nistorescu
Ca structură, statul român nu se bazează nici pe preşedinte şi nici măcar pe un Parlament numeros, mai ales în forma sa actuală. Ani buni am putea funcţiona şi cu un sfert din Parlament, chiar fără nici o lege nouă.

Viitorul Justiţiei, prin ochii unui judecător protestatar: „Vom da termene pentru 2012“

Horaţiu Dumbravă are 38 de ani şi este judecător la Curtea de Apel Tg.-Mureş, instanţa care a început protestele înainte de a şti dacă ceilalţi magistraţi din ţară o vor urma sau nu. Judecătorul Dumbravă ne-a povestit, într-un interviu, cum arată o zi cu 150 de dosare, cum trăieşte cu banii de acum, cum îi va afecta, pe el şi pe colegii lui, noua grilă de salarii, care i-a fost cel mai greu proces şi cum a fost ameninţat înainte să dea cu ciocanul în masa de şedinţă.
Continuarea la Cotidianul

PS: Ii atrag atentia lui Vladimir Tismaneanu ca nu tot ce este publicat pe acest blog imi apartine iar ceea ce nu apare nu exista. Ar face bine sa lase instigarea in grup si sa renunte si la obsesiile sale atat de bine edificate de Mihai Pelin. Nu de alta, dar ii va fi si mai rau la ficat si nu se va mai putea bucura de teancurile de verzisori cu care Institutul Cominternistilor din Romania (ICR) ii cumpara postul de "profesor". De ce nu s-o retrage la caldurica, in Florida, unde are si el, acolo, o biata casuta? Ar scapa si Basescu de-o problema si Tudoran de o dilema: Pelicanul sau babita.

URMUZ
Fabula

Cica niste cronicari

Duceau lipsa de salvari

Si-au rugat pe Rapaport

Sa le dea un pasaport.

Rapaport cel dragalas

Juca un carambolaj

Nestiind ca-Aristotel

Nu vazuse ostropel.

"Galileu! O, Galileu!"

Striga el atunci mereu

"Nu mai trage de urechi

Ale tale ghete vechi "

Galileu scoate-o sinteza

Din redingota franceza,

Si exclama: "Sarafoff,

Serveste-te de cartof !"

Morala: Pelicanul sau babita.

PETRU ROMOSAN: Ioan T. Morar, cu şi fără SOV. „Cat va fi făină-n sat / Şi găină de furat”.

Şi „viaţa mea a fost un lung şir de miracole” (Brâncuşi dixit) - le voi scrie cîndva. Am cunoscut oameni mari, am fost dăruit de bunul Dumnezeu cu mulţi maeştri din domenii diverse, am avut şi am prieteni adevăraţi, am întîlnit oameni tineri de mare valoare, dar, drăcia dracului, n-am avut parte decît de denigratori mărunţi, chiar jenanţi. Dacă Dorin Tudoran m-a păcălit o vreme, azi ştiu cu cine am de-a face. În ceea ce-l priveşte pe Volodea Tismăneanu, n-am avut niciodată vreo iluzie. Şi pe amîndoi îi trec tot la capitolul mărunţei, ca şi pe Mihăieş şi pe Patapievici, alţi impostori recenţi.
Ioan T. Morar e un fel de copie proastă a mea. Un fals grosolan care mă urmăreşte de foarte mulţi ani. Nu e singurul. Un altul a fost fabricat de Securitate şi, începînd din 1983, a fost pus pe locul meu în viaţa literară, iar de curînd chiar în istoria literaturii. Mă rog, o istorie a „lor”, o altă fabricaţie. Dar să revin la Biju(teria) Morar. Prima lui plachetă de versuri, „Îmblînzitorul de metafore” (1981), e o pastişă după textele mele. Un fel de plagiat în spirit, dar mai ales în ticuri compuse pe baza volumului meu „Comedia literaturii” (1980). Cînd i-am răsfoit volumaşul la restaurantul Uniunii Scriitorilor, am avut un sentiment de deja-vu grotesc. L-am aruncat în primul coş de gunoi la îndemînă, aşa cum obişnuiam să fac pe atunci şi cu ziarele şi gazetele la scurt timp după ce le cumpăram. În utimii ani, Biju nici nu-şi mai citează în CV-uri placheta de debut. O ascunde ca pe o faptă de ruşine. De fapt, Biju a debutat de vreo trei ori, şi totuşi, scriitorul Morar nu s-a născut încă. Deşi a obţinut un nelalocul lui premiu al Uniunii Scriitorilor în 1984. Pilele lui de atunci ar putea să ne explice „cariera” lui jurnalistică de azi? În următoarele lui plachete de versuri i-a pastişat pe alţii. Ceea ce face şi azi, de altfel. Individul nu are personalitate. Ca şi falsificatorii operelor de artă, el poate imita pe oricine pentru că el însuşi nici nu există. Dar dracii, mari sau mici, nu procedează oare la fel? La drept vorbind, nu l-am înţeles niciodată pe Creator: de ce a hotărît să-i nedreptăţească într-atît pe unii? De ce unii se nasc şi mor mici, urîţi şi lipsiţi de orice talent? Născuţi „greşit”, ei vor raspîndi toată viaţa mizerie. E vina lor?
Ştiu că acest denigrator minim, ce mi-a fost destinat de vreun diavol meschin, va continua să-şi facă jobul umilitor atîta timp „cît va fi făină-n sat / Şi găină de furat”. Isteric, revanşard, va munci sisific pentru a pune la îndoială pe oricine, străduindu-se neputincios să edifice un egalitarism al mizeriei.
Am înţeles că patronul lui Morar, pe care n-am ajuns să-l cunosc, pune mai presus de orice respectabilitatea. Dar dacă domnul Vîntu se visează, într-adevăr, un om respectabil, e cu neputinţă de înţeles cum ar putea cîştiga o asemenea valoare folosindu-se de nişte poame ca Ioan T. Morar, deja condamnat penal definitiv pentru calomnie în presă, şi colegii săi, ziarişti de baltă şi ei, Doru Buşcu, Mirela Corlăţan, Cristian Pătrăşconiu, Eugen Istodor etc., etc., oricîte mii şi mii de euro le-ar plăti lună de lună, an de an.
PS: O discuţie publică despre salariile şi veniturile jurnaliştilor ar clarifica multe. Cine are curajul să înceapă?

Sursa: Foaia Transilvana
Foto: http://guerilla08.wordpress.com/

LIVIA DILA pregateste noi dezvaluiri in Scandalul ROMOSAN - COTIDIANUL, azi, la "6, vine presa!", la B1 TV

PETRU ROMOSAN cotraataca: Mirela Corlăţan a fost plantată în redacţia „Cotidianului” de un serviciu secret. Mai multe detalii azi la "6, vine presa!"

Petru Romoşan: „Nu am colaborat cu Securitatea”

Cel mai cunoscut scriitor din România ultimelor zile acuză că va da în judecată statul român

La sfîrşitul lunii iunie, jurnaliştii de la „Cotidianul” lansau bomba: Petru Romoşan a fost turnătorul lui Horia Bernea şi Ion Negoiţescu. Citînd amplu din documentele puse la dispoziţie de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), „Cotidianul” l-a transformat pe Romoşan într-un „caz”, caz care a luat amploare pe fondul conflictelor apărute între redacţie şi noul director, Cornel Nistorescu, prieten al criticului de artă şi analistului politic. Nu a lipsit mult pentru ca „scandalul Romoşan” să se transforme, în ăresa centrală, într-un adevărat „scandal Cotidianul”. După liniştirea apelor, Petru Romoşan, unul dintre cei mai stabili colaboratori ai Foii transilvane, vorbeşte despre cei care se află în spatele „scandalului” şi despre legăturile pe care le-a avut cu Securitatea.

- Cum comentaţi faptul că articolul despre colaborarea dumneavoastră cu Securitatea a apărut pe site-ul „Cotidianului” chiar în momentul în care Cornel Nistorescu a fost desemnat redactor-şef al publicaţiei de conducerea grupului Realitatea-Caţavencu?

- Nu cunosc detalii relevante în legătură cu preluarea „Cotidianului” într-o vineri după-amiază de Cornel Nistorescu şi postarea imediată a unui articol orientat şi „distrugător” despre mine, Petru Romoşan, pe site-ul aceluiaşi ziar. Decizia lui Nistorescu, pe lîngă dorinţa de a pune piciorul în prag din primul moment, are şi o dimensiune sentimentală. Eu, ca editor, aş fi procedat diferit: aş fi tipărit articolul în forma existentă, cu o notă a redacţiei precizînd că vor urma documente, clarificări, alte puncte de vedere. Cît despre concedierea pseudojurnalistei Mirela Corlăţan, înţeleg că ea trebuie decisă de patron, Sorin Ovidiu Vîntu, şi de reprezentantul său în redacţie, Doru Buşcu. Înţeleg aceste lucruri din presă, şi nu de la Cornel Nistorescu. Pentru a înlătura alte suputaţiuni.

- Ştiaţi că se pregăteşte un asemenea articol?

- Da, evident. Acest articol mi-l pregătesc „prietenii” mei de la CNSAS şi din „cultură”, împreună cu prietenii lor adevăraţi din servicii de cînd m-am întors, ca un prost, în România, din 1997. Desigur, CNSAS a fost inventat abia în 2000. În 2001 deja, oameni din Consiliul CNSAS citeau cu delicii anchetele la care am fost supus în adolescenţă şi se preocupau de publicitarea „cazului”. Nu m-a interesat invitaţia „amicală” a lui Patapievici de a-mi studia dosarul pentru că ştiam că o asemenea lectură, cu fotocopiile aferente, ducea automat la scurgerea în presă a dosarului. În 2005, ziariştii de la „Jurnalul naţional” au putut citi acest dosar, pus la lectură liberă la CNSAS - de altfel, singurul dosar de persoană care se găsea acolo, toate celelalte „mostre” etalate pentru cercetători fiind dosare tematice. „Jurnalul naţional” nu a considerat necesar să publice extrase din gîndirea Securităţii. În 2007 am avut prima conversaţie telefonică contondentă cu Mirela Corlăţan, care era deja în misiune. Această foarte lungă istorie nu se datorează nici vreunei anchete aprofundate, nici vreunui studiu istoric. Dacă s-ar fi făcut aşa ceva, „cazul”nu mai ajungea în ziar. De fapt, interesul „băieţilor” nu e să dovedească dacă am colaborat sau nu cu Securitatea, ei ştiu foarte bine că nu am colaborat, ba dimpotrivă (vezi Planul de măsuri, semnat şi de generalul Marian Ureche). Tot ce doresc culturnicii şi securiştii actuali e ca detalii picante din viaţa mea să ajungă în presă. Iată că, după ce s-au scremut îndelung, au reuşit.

- Aţi apelat la Cornel Nistorescu, a cărui legătură de prietenie cu dumneavoastră este binecunoscută, pentru a preveni publicarea articolului sau, ulterior, pentru a o „scoate din presă” pe jurnalista Mirela Corlăţan?

- Nu, nu am apelat la Cornel Nistorescu ca să scoată articolul din ziar. Cît despre „scoaterea” din presă a Mirelei Corlăţan, enervarea mea avea şi are o bază serioasă. Mirela Corlăţan a fost plantată în redacţia „Cotidianului” de un serviciu secret, lucru care încalcă flagrant separarea puterilor în statul de drept. Vă promit că voi reveni cu precizări, inclusiv la tribunal.

"Am castigat fabulos"

- Ce regretaţi din întregul scandal?

- Cel mai mult regret faptul că i-a fost stricată poate ultima vacanţă a fiicei mele în România. În ce ne priveşte pe mine şi pe soţia mea, calomnierea la care am fost supuşi a fost enormă, dar tot ce nu te omoară te întăreşte.

- Pentru cîteva zile, numele Petru Romoşan a fost mai folosit decît cel al preşedintelui Traian Băsescu, al premierului Emil Boc, care între timp se întîlneau cu delegaţia FMI. Aţi cîştigat ceva din faptul că, involuntar, aţi devenit „cel mai cunoscut om din România”?

- Da, am cîştigat fabulos. Toţi cei care şuşoteau despre mine pe la colţuri, liber sau „organizat”, din 1978 încoace pot să se aprovizioneze astăzi liniştit pe Internet cu bîrfe, minciuni şi insinuări, mai ales pe blogurile lui Vladimir Tismăneanu şi Ioan T. Morar sau din ziarul „Adevărul”, manevrat „intelectual” de Andrei Pleşu. În acelaşi timp însă pot citi în pdf., pe site-ul „Cotidianului”, dar şi pe altele, atît documentarul CNSAS, trimis Curţii de Apel, dar şi mie şi „Cotidianului”, ca şi Planul de măsuri care viza aneantizarea mea la Paris. Cine citeşte cu atenţie, cu judecată şi bună credinţă hîrtiile de la CNSAS, se poate lămuri, în cîteva minute, odată pentru totdeauna, despre ce e vorba.

- Din tot ce s-a scris despre dumneavoastră - reacţii în presă, pe bloguri, comentarii pe siteuri, reacţii directe ale celor din jurul dumneavoastră - ce v-a afectat cel mai mult?

- Cunosc destul de bine autenticul nivel al presei din România, ca şi peisajul cultural -scriitori, artişti etc. În plus, în ultimii zece ani, pentru a face faţă unor presiuni enorme şi stupide, a trebuit să-mi însuşesc o foarte solidă pregătire în materie de servicii secrete. Nu mă afectează deci mare lucru. În schimb, am fost plăcut surprins să văd pe bloguri şi pe forumuri că oameni care nu mă cunosc personal, care n-au nici o legătură cu mine, pot să gîndească sănătos şi independent, strict cu capul lor. E un semn bun pentru România viitorului.

Securitatea ca armată de ocupaţie

- Care e răspunsul la întrebarea ultimelor zile: „A fost Petru Romoşan turnător la Securitate”?Care au fost legăturile pe care le-aţi avut cu Securitatea înainte şi după ce aţi plecat din România?

- Nu, categoric şi definitiv, nu am colaborat cu Securitatea. Dimpotrivă, am fost, sînt şi voi fi un adversar al Securităţii. Să vă explic de ce dumneavoastră, cititorilor, ca şi ofiţerilor foşti şi actuali. Pentru că o mare parte a Securităţii a fost o armată de ocupaţie, pentru că o bună parte a serviciilor de astăzi nu servesc interese româneşti, pentru că România a fost şi este o răspîntie a imperiilor moarte, unde e foarte greu de ştiut cine pentru cine lucrează.

- Vă regăsiţi în afirmaţia lui Cornel Nistorescu: „Petru Romoşan (...) era în septembrie 1988 un erou”?

- Căutaţi-l, vă rog, pe ziaristul şi scriitorul maghiar de origine română Bodor Pal la Budapesta şi întrebaţi-l pe Domnia-Sa.

- Îi veţi ataca în instanţă pe cei care au fost implicaţi în publicarea ultimelor articole despre legătura dumneavoastră cu Securitatea?

- Vor fi cîteva procese punctuale. Dar e posibil să se pună în mişcare şi un mare proces „Romoşan împotriva statului român”. Avocaţi şi jurişti serioşi studiază această posibilitate.

Un articol de Daniel Iftene

Citiţi AICI comentariile semnate de Petru Romoşan în paginile cotidianului Foaia transilvană.
Urmăriţi Cazul Romoşan şi documentele de la CNSAS publicate de Cotidianul, AICI.

TISMANENE, mai na o poza, cu generalul Caraman, ca te-ai obisnuit sa furi, doar esti fiul lui tata Leonte

In timp ce postam CATARII PLESU si LIICEANU vs ROMOSAN si SOTIA: Disidenta de Paris si Heidelberg. PLANURILE ALFA si ATLAS ale Securitatii cu selectii din Jurnalul Monicai Lovinescu, Tismaneanu s-a gandit (iar) sa ma copieze, si a pus si el, imediat, un extras despre Romosan si Caraman, in viziunea trotkistei de la Paris. Bietul de el, n-are insa decat o poza amarata cu generalul Caraman, detronat de Magureanu pentru ca reclamase numarul imens de agenti rusi din Romania si solicitase conducerii statului sa ceara Moscovei retragerea lor. Asa ca ii ofer eu una mai buna, aici, daca tot mi-a mai furat una nu demult.

Se pare ca saracul Bubico Tismaneanu a descoperit, in sfarsit, apa calda:

Monica Lovinescu, Jurnal (1998-2000), Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 158-9:

“Simbata 6 februarie 1999.

Joi seara, Romosan a venit cu o carte de poeme ale lui Geo Dumitrescu care ii daduse volumul inca din… noiembrie, insotindu-l cu urari de Anul Nou! E un emisar rapid!
Are si o viziune aparte despre situatia din Romania, pe care o numesc – spre a fi politicoasa – suprarealista. De fapt, e mai degraba politista.
Pe scurt, totul e bine acum in Romania fiindca lovitura de stat incercata de KGB (a cincea mineriada) a esuat si de partea CIA am sta acum mult mai bine printr-o inrudire de ultima ora a nu stiu carui sef de acolo. O astfel de inclinatie – pe care nici macar n-am caricaturizat-o rezumind-o – nu provine doar din meteahna nationala de-a arunca raspunderea pe straini, dar si din prietenia ce-l leaga acum de spionul Nr. 1 in Franta: Caraman.
Ii publica o carte (la Editura Compania – VT), se vad mereu si viziunea lui pare a fi devenit litera de evanghelie pentru Romosan.”

CATARII PLESU si LIICEANU vs ROMOSAN si SOTIA: Disidenta de Paris si Heidelberg. PLANURILE ALFA si ATLAS ale Securitatii

De la rosa canina la Compania (I). Interviu cu Petru ROMOSAN - din 2002 (!)
Petru Romosan a inceput ca poet, a continuat ca negustor de arta. Acum este directorul unei edituri importante, Compania. Securitatea facuse in anii ’80 o pasiune devastatoare pentru persoana lui, ceea ce l-a determinat sa aiba doua tentative de a trece pe jos granita spre Ungaria (in 1988). Prima data a fost prins. A doua oara a reusit sa ajunga „dincolo“. A locuit in Franta timp de multi ani, dar dupa Revolutie a preferat sa se intoarca in Romania, unde a infiintat, impreuna cu sotia sa, Adina Keneres, Editura Compania. (...)
Petru Romosan: "Sotia mea era deja la Paris, eu eram santajat in scopul de a lucra pentru Securitate (referinta istorica: tovarasul colonel Budeca, pictor amator, tovarasul care se ocupa de angajatii UAP), ca tovaras trimis in Vest, si nu puteam sa imi depun actele de plecare definitiva, mi se refuza dreptul de a depune o cerere. Prin urmare, nu aveam alta solutie decit sa plec pe jos sau sa renunt la reintregirea familiei. Dar nici sa ramin nu puteam, pentru ca institutia respectiva care ma dorea atit de mult continua sa existe. De aceea curajul meu a fost o consecinta logica a acestei situatii inextricabile. Nu am avut niciodata treaba cu Securitatea, doar ei au avut treaba cu mine. In numele adevarului trebuie sa precizez ca atita timp cit am lucrat la UAP, sapte ani, tovarasul Budeca nu mi-a facut nici un rau, dimpotriva, eu i-am produs mari dureri de cap. Mai ales in 1987, cind am reusit sa-l pacalesc major cu un pasaport pentru nevasta-mea. Cred ca bietul om a avut probleme."
Cotidianul: După ce mai fusese contactat în vederea recrutării, Petru Romoşan a semnat angajamentul de informator pentru a-i permite soţiei lui să primească paşaportul şi să plece din România - a doua zi - Fara a da ulterior Note Informative! - Nota mea

Monica Lovinescu. Jurnal, 1981-1984. Selectii (sublinierile imi apartin):

1981, Paris

Marti 15 decembrie:

Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (...) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.

Miercuri 30 decembrie

Toata ziua la noi, G. Liiceanu.
Totul in jurul lui Noica cu Jurnalul de la Paltinis pe care l-a tinut L. Fabulos dialog socratic si nu mai putin fabuloase sofisme. Dar cand e gresit, eronat, primejdios prin capacitatea intelectuala de a sustine orice, Noica din acest Jurnal seduce, subjuga si-si lasa regretul de a nu-l fi intalnit cand avea intre 25 si 28 de ani, singura varsta cand admite sa-ti fie "antrenor". L. se zbate de fapt acum intr-o recunostinta si o rebeliune amara.

1983, Paris

Duminca 8 mai

Seara, Liiceanu cu sotia.

Miercuri 11 mai

Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta. (Interesant! - nota mea)

Vineri 13 mai

Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna - dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba - cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egotism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta. (Si cat de mare dreptatea avea Noica! Faceti calculul - Nota mea)

Duminica 2 octombrie

De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (...) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.

Vineri 30 decembrie

Seara telefon Culianu - Plesu - Liiceanu. Au sosit la Paris. (...) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Hedeilberg... (Pentru a face Revelionul la Paris)

1984, Paris

Duminica 1 ianuarie

Daca exista semne pentru un in ceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu - si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii...

Marti 28 februarie

Telefon de la Vlad Georgescu: va trece prin Paris la 9 martie directorul sectiei romane de la Vocea Americii, Edward Mainland, care vrea sa ma vada, sa-i recomand redactorii pentru Vocea Americii. Are trei posturi libere. Ii dau numarul de telefon de la Megeve, dar telefonam imediat lui Plesu. Ocazia pentru el si Liiceanu e unica...

Joi 1 martie

Ieri telefon de la Andrei Plesu. A fost atat de socat de sugestia cu Vocea Americii incat pe moment i s-a taiat respiratia si n-a mai stiut ce sa intrebe. De atunci discuta meru cu Liiceanu. Il lamuresc cat pot.

Duminica 4 martie

La pranz, la telefon Liiceanu si Plesu. Raspunsul - cum ne asteptam (oarecum) - negativ. Liiceanu se scuza, isi cere iertare. (...) S-au tot chinuit pana seara tarziu, ieri, apoi a cazut peste ei o pace noua cand si-au spus "nu". (Le mergea prea bine in Romania! - Nota mea

Sambata 12 mai

Telefon Liiceanu. L-a convins telefonic Imre Toth sa fie vesel! Si face eforturi. Vin in trei, la sfarsitul saptamanii la Paris. Cu sotia si cu Plesu. (:-) - Nota mea)

Luni 21 mai

Seara cina, in Cartierul Latin, cu Liiceanu, sotia lui si Plesu.

Vineri 25 mai

Mai tarziu, ajungem la Liiceanu si Plesu (stau la Oprescu acasa) pentru o cina care nu stiam ca e de aniversare. (Dupa Revelion si ziua de nastere sarbatorita tot la Paris! - Nota mea)

Luni 28 mai

Cina cu cei doi: Liiceanu si Plesu. (...)
Liiceanu si cu Plesu, care ne asteptau seara acasa, sunt inmarmuriti cum de a avut Tudoran curajul sa faca asa ceva prin telefon. (A dat un interviu la Radio Suisse Romande impotriva redeschiderii Canalului). Si cum nu au taiat comunicatia? Si cum nu-l suprima pe D.T.?

Miercuri 30 mai

Azi, miercuri, pe la pranz, Liiceanu si Plesu, in sfarsit singuri. (Nebunaticii... - Nota mea)

Duminica 24 iunie

La Bucuresti e mare bucurie ca au fost invitati 30 de scriitori la Liege (nu stiu ce colocviu) (Printre ei si Manolescu - Nota mea) . Presupun ca e lista data de noi lui Annette pentru Knokke.

Marti 26 iunie

Marti seara telefon cu Liiceanu. Doinas urmeaza sa soseasca la Heidelberg.

Joi 28 iunie

Am citit cu un dublu dezgust cartea lui Haiduc Je refuse de tuer (Plon).
- Primul dezgust: se lauda cu familia lui de comunisti fanatici si mari securisti (taica-sau - Hirsch - adjunct al Ministrul de Interne pe vremea marii terori) si gaseste ca totul mergea bine pana la Ceausescu. (...)

Marti 3 iulie

Goma cu Ana la cafea sa-l vada pe Manolescu (revenit la dejun dupa ce de dimineata fusese la Annette). Telefoneaza si Haulica si i-l trec la telefon.
Ne spunem cu V. ca daca Manolescu n-ar fi indispensabil acolo, ar fi fost cel mai bun director al Europei Libere.

Marti 28 august

Steinhardt perchezitionat de Secu la Rohia. In jurul lui, Rosenthal fabuleaza amarnic (ar fi fost perchezitionat din pricina articolului sau impotriva Jurnalului de la Paltinis) (Catarii de la Paltinis - Revista Familia, decembrie 1983 - Nota mea). Incerc sa-i explic lui Mihnea (Berindei) ca e o aberatie.

FIN (deocamdata)

DEZVALUIRI: Alfa si Atlasul Securitatii

ZIUA prezinta astazi, fara comentarii, planurile Securitatii privind controlul cetatenilor Romaniei comuniste care calatoreau in strainatate. Printre cei avizati favorabil de politia politica in regimul Ceausescu pentru a studia sau munci in Occident, ca persoane de incredere ale statului comunist, se afla si multi favoriti ai regimurilor ulterioare: Iliescu, Constantinescu, Basescu. Oameni politici, afaceristi, intelectuali bursieri, poeti si scriitori, chiar si disidenti, calatoreau cu avizul Securitatii revenind apoi, cuminti, la matca. Nu prezentam o lista, dar asteptam de la cei care au devenit, chiar fara voia lor, colaboratori sau agenti de influenta ai regimului comunist sa urmeze exemplele deja date de alti confrati de-ai lor: daca nu au curajul pasului in fata pentru a-si marturisi vina sa faca direct pasul in spate si sa se retraga din viata publica. Romania are nevoie de un viitor euro-atlantic fara reziduurile comuniste. (D.E.)

Controlul statului totalitar asupra cetatenilor a fost intarit imediat dupa fuga generalului DIE I.M. Pacepa. Securitatea a preluat in mainile sale controlul deplasarilor in strainatate prin intermediul planurilor Alfa si Atlas - dupa cum arata istoricul Stejarel Olaru in volumul "STASI si Securitatea". Cetatenii Romaniei socialiste nu mai puteau iesi din tara fara sa treaca mai intai pe la ofiterii de Securitate care aveau la indemana toate mijloacele legale pentru a-i recruta. Stejarel Olaru completeaza documentele de arhiva privind cele doua planuri secrete cu informatii obtinute de la fosti ofiteri de Securitate de catre istoricul Alex. Mihai Stoenescu.

Recrutarea celor care voiau sa vada Occidentul

Planul "Alfa" ii viza pe cetatenii romani care urmau sa paraseasca tara pentru o perioada mai scurta de 90 de zile. Stejarel Olaru arata in volumul amintit ca acest plan avea la baza mai multe legi comuniste (Legea 23/1971, HCM 18/1972, HCM 19/1972) legi care se refereau la modalitatea de pastrare a secretului de stat sau a felului in care se clasificau, se pastrau si se manipulau documentele. Stejarel Olaru apreciaza ca "Aceasta baza legislativa oferea posibilitatea ofiterilor de Securitate sa-i agate pe toti cei care paraseau Romania, fiind prelucrati in mod expres indiferent de motivul pentru care plecau. Planul de masuri Alfa referindu-se la cetatenii romani care urmau sa se intoarca din calatorii prevedea ca acestia sa fie contactati de un ofiter de securitate", insa nu neaparat in toate cazurile.
In esenta planul Alfa prevedea pregatirea contrainformativa a cetateanului roman, acesta urmand ca la intoarcere sa declare daca i s-a retinut pasaportul fara motiv, daca a fost contactat de politie sau reprezentanti ai altor institutii straine, daca s-a incercat atragerea lui in activitati potrivnice statului roman sau daca i s-a cerut efectuarea de intermedieri pentru cetatenii romani care aveau rude in strainatate. Practic, sa dea o informare detaliata.
Stejarel Olaru arata in volumul "STASI si Securitatea" ca "Daca cei care plecau in strainatate pe perioade de numai pana la 90 de zile scapau destul de usor, semnand o declaratie sau doua la intoarcere, cetatenii romani care paraseau tara pentru perioade mai mari, fiind vorba numai de cei care plecau in interes profesional, aveau mai mult de suferit. De altfel, masura luata de Securitate era extrem de perversa, fortandu-i pe acestia sa devina in marea lor majoritate informatori sau agenti ai politiei politice din Romania. Masura era prevazuta in celalalt plan al Securitatii, intitulat Atlas care avea la baza acelasi cadru legislativ".

Securitatea aviza bursierii regimului

In principiu, conform planului Atlas, Securitatea putea recruta ca informator pe orice cetatean roman care urma sa se deplaseze in strainatate in interes de serviciu sau la burse, unde plecarea era avizata tot de Securitate. Stejarel Olaru descrie in volumul citat procedurile complexe intreprinse de politia politica din Romania pentru a indeplini planul Atlas.
Verificarile efectuate de Securitate demarau cu o cautare a respectivului candidat la o deplasare in strainatate in evidentele proprii pentru a vedea daca nu cumva acesta fusese recrutat deja mai inainte. In cazul in care eventualul calator sau bursier nu era cuprins in cartotecile Securitatii se trecea la investigatii de domiciliu si serviciu in cadrul carora se adunau cat mai multe informatii personale. Dupa parcurgerea acestei etape avea loc contactarea directa si propunerea de colaborare. Cu aceasta ocazie respectivul primea un nume conspirativ si o parola, devenind colaborator oficial al Securitatii.

Colaboratori recompensati cu grade

"Am descris acest mecanism perfid si corupt al Securitatii pentru a arata ca incepand din anii '80, aproape fara exceptie, cetatenii romani care lucrau in strainatate sau erau reprezentanti ai companiilor romanesti de stat in exterior, colaborau cu o ritmicitate clara cu Securitatea, cei mai multi dintre ei fiind informatori, putini fiind recompensati cu grade de Departamentul Securitatii Statului. In alte conditii, activitatea lor in strainatate nu ar fi fost posibila pentru ca pur si simplu nu era permisa de autoritati" - afirma Stejarel Olaru in lucrarea sa referindu-se la cetatenii romani care au parasit Romania socialista in interes de serviciu in perioada 1978-1989.

Norme de avizare securistica

Planurile Alfa si Atlas au fost extinse in 1987 prin intermediul unor "Norme privind competentele, atributiile si sistemul de lucru referitoare la avizarea persoanelor care se deplaseaza in strainatate, in interes de serviciu sau personal" - publicate integral de Marius Oprea in volumul sau "Banalitatea raului - O istorie a Securitatii in documente 1949-1989". Planul a fost alcatuit din ordinul sefului Departamentului Securitatii Statului Tudor Postelnicu si a fost avizat de generalul colonel Iulian Vlad. Dupa o ampla introducere de conformitate in care se arata ca "la baza elaborarii acestor norme au stat orientarile si indicatiile date de secretarul general al PCR, tovarasul Nicolae Ceausescu" se trece la descrierea modului de avizare a calatoriilor in strainatate.
Practic, Securitatea concentra in mainile sale avizarea calatoriilor in strainatate pentru esalonul de varf al societatii romanesti: directori din ministere, directori de intreprinderi, sefi de servicii pentru laboratoare sau sectii, toti cei care isi desfasurau activitatea in Ministerul Afacerilor Externe sau in sistemul comertului exterior, toti cei incadrati in "institute de cercetare" alaturi de toti cetatenii romani "care aveau acces prin natura muncii la date si documente cu caracter secret de stat sau isi desfasoara activitatea in compartimentele de protocol sau birourile de documente secrete".

Oceanul, Rutierul si Mercur

O deosebita atentie in ceea ce priveste avizarea unei calatorii in strainatate pentru o durata mai mare de 30 de zile era acordata "categoriilor de persoane expres prevazute in programele si planurile de masuri aprobate de conducerea Departamentului Securitatii Statului in actiunile Atlas, Oceanul, Rutierul, Mercur si altele similare care se deplaseaza in strainatate in interes de serviciu".
Numele acestor operatiuni sunt sugestive pentru categoriile socio-profesionale din care faceau parte cei ce trebuiau sa colaboreze cu organele. De asemenea, Securitatea acorda atentie "Persoanelor care se deplaseaza in strainatate la specializare peste 30 de zile si care trebuie sa fie de regula surse ale organelor de Securitate, cu respectarea hotararii de partid care reglementeaza aceasta problema. Se impune ca aceste persoane sa fie bine verificate si testate, atat in tara cat si in exterior, existand o sincronizare intre cadrele verificate sau folosite pe aceasta linie de Securitatea interna si unitatile speciale, spre a se evita paralelismele sau suprapunerile. Dupa caz, avizele pot fi comune".
Si in mod natural, organele de Securitate mai erau foarte atente in ceea ce priveste calatoriile in strainatate ale "persoanelor din reteaua informativa sau care sunt in supraveghere ori urmarire informativa de Securitate, indiferent daca sunt incadrate in munca, sunt liber profesioniste ori pensionate". Nici pasarea nu iesea din tara fara avizul Securitatii.
George DAMIAN / ZIUA

SOBOLANII ROSII de profesie ar vrea sa ingroape COTIDIANUL. O executie si un fals scandal de cenzura. Tinte: Romosan si Nistorescu. Urmeaza si Basescu

Politia politica a noilor securisti de inspiratie bolsevica
Schimbarea geniala a conducerii Cotidianului, o publicatie-cadavru ambulant falimentar, ale carei retururi lunare ajunsesera cat vanzarile (vezi Grafic Brat in baza), a produs un cutremur sub puntea ziarului, de unde sobolanii pregatiti oricand sa-si schimbe sau chiar atace gazda au sarit mai jos de vintrele noului director, Cornel Nistorescu.

Nu sunt un fan Nistorescu si nici el nu cred ca ma iubeste prea tare dupa ce l-am pus pe lista Civic Media "Voci curate" (curios, mie nu mi s-a raspuns cu atat operativitate la adresa catre CNSAS privind formatorii de opinie, cum s-a intamplat in cazul echipei de soc de la Cotidianul), dar am fost nevoit sa admit, de multe ori cu o reala delectare, ca "ce-i al lui e-al lui". Titlurile articolelor de opinie prin care se remarca in Foaia Transilvana - unde se producea in ultimul timp - starneau valuri de comentarii: „Canalie de facto”- H.R. Patapievici, Din gîndirea poneiului roz sau Drama lui Mircea Cărtărescu m-au amuzat si intristat deopotriva, pentru ca devoalau fragilitatea institutiilor statului, capcanate de ticalosi profitori si impostori.

Dincolo de faptul ca venirea lui la carma Cotidianului demonstreaza fara cuvinte si tagada ca vechea conducere a ziarului ajuns aproape in putrefactie moralo-publicistica a fost incapabila sa salveze mostenirea lui Ratiu, in ciuda milioanelor de euro injectate in curul ei, scandalul creat prin numirea lui Nistorescu, chiar de dinainte de a-si prelua functia, dezvaluie si scoate la suprafata existenta unui puternic razboi subteran intretinut de un adevarat grup mafiot de influenta, cu divizii de falsi ziaristi si "oameni de cultura": sobolanii rosii anti-Romania.
Ca la un ordin, rafala pomanagiilor statului si a serviciilor antiromanesti a si inceput: Tismaneanu, centreaza si centralizeaza, Mihaies si Tapalaga, aplecati o iau la ranga, Fumurescu, Patrascoiu, "Biju"-UTC si electronistii Soros-PCR, au intrat deja in fibrilatie, dupa ce si-au scos degetele din priza.
O sa auziti de-acum incolo multe urlete: sunt maimutele "de elita" care-si facusera din Cotidianul o troaca de lafait si o portavoce de scuipat si defaimat Romania. De altfel, anuntam aici DE CE O SA MOARA COTIDIANUL. Daca il urasti pe Eminescu si mai faci si caz din asta ce sfarsit mai bun meriti?

Acum, constienti ca venirea "nealiniatului" Nistorescu le va scutura serios postamentele de profitori ai tuturor regimurilor, membri noilor brigazi rosii ale cateilor de presa au pornit atacul printr-o lovitura sub centura la adresa unui prieten de-al lui Nistorescu: Petru Romosan (foto), un alt caz Gica Popescu pentru care autoarea operatiunii de lichidare, dezinformatoarea de profesie Mirela Corlatan, ar merita sa i se suspende pe loc acreditarea CNSAS (asta daca n-ar avea si girul unor capuse din Colegiu).

Vinovat ca exista. Si vorbeste

Scriitor, critic de arta, fost opozant al regimului comunist, fara nici o functie publica, fara nici o pozitie in societate care s-ar putea incadra in lista prioritatilor CNSAS, Romosan, simplu cetatean, este supus unei executii publice ce s-ar putea transforma intr-un foarte bun studiu de caz dupa ce acesta va castiga procesul cu ziarista navetista pe interesanta ruta Iasi-Timisoara-Bucuresti, cu oprire in Snagov Lac. Motivul, pe langa prietenia sa cu Nistorescu: mai multe pozitii transante luate de scriitor impotriva coruptiei si imposturii culturale institutionalizate prin chiar CNSAS, ICR, Uniunea Scriitorilor sau Humanitas, Colegiul Noua Europa, Comisia Tismaneanu si restul cuiburilor de vipere "anticomuniste". Pe deasupra, activitatea sa nationala de la "Editura Compania", constituie in sine, prin calitatea lucrarilor publicate si chiar si numarul volumelor - peste un milion -, un pericol la adresa aceleiasi imposturi generalizate practicata de editurile-mafiote si capusele sugatoare la subventiile de stat.

Apoi, Romosan, care a riscat in 1988, criticand la nivel international, poate chiar putin exagerat, regimul Ceausescu, nu ezita sa o faca si astazi, cand vede ca interesele nationale sunt subminate de o clica superpusa. Iata o mostra, din Foaia Transilvana:

Petru Romosan: Apelurile pe banda si "Mineriada bursierilor"

"Dupa parerea mea, aceste apeluri nu sînt decît niste mineriade comice ale intelectualilor: o oaste de strînsura compusa din bursieri Soros pentru care se pare ca a venit scadenta. Din nefericire pentru ei, asemenea apeluri vor avea efectul contrar intentiilor si asteptarilor lor. Faptul ca autointitulatii intelectuali încearca sa utilizeze ca argumente procesul si condamnarea comunismului nu-i convinge pe observatorii neutri si independenti. Atît CNSAS-ul, cît si Raportul Tismaneanu apar din ce în ce mai clar ca doua imposturi majore, menite sa acopere un fapt cu implicatii grave si pe termen lung: preluarea rapida si în conditii foarte avantajoase a economiei românesti. Si cîteva observatii punctuale. O parte din semnatarii apelurilor sînt angajati ai presedintelui României: Horia-Roman Patapievici si subalternii sai - Mircea Mihaies, Tania Radu, Magda Cârneci, Vladimir Tismaneanu si, poate, si altii. Acestia îsi încalca obligatia de rezerva pe care le-o impune statutul lor de înalti functionari de stat. Altii sînt ziaristi si se descalifica lamentabil. Iar cei mai multi sînt complet necunoscuti. Îi cunosc, probabil, numai cei care le-au acordat burse.

N-as vrea sa fiu gresit înteles. E foarte bine ca intelectualii sa se implice în afacerile cetatii. Dar ei nu se pot substitui votului democratic din Parlament si nici Constitutiei. Cei care-i conduc în asemenea aventuri se fac responsabili, ca si în cazul mineriadelor din anii '90, de instigare a unei parti a populatiei împotriva celeilalte. Poate ca nu e prea tîrziu pentru un apel mai degraba la reconciliere si salvgardarea interesului national."
Este foarte posibil ca unul dintre cele mai recente articole, Ciorbă reîncălzită: Pacepa, Liiceanu, Lucia Hossu-Longin, despre "Sobolanul", porecla perfecta a lui Pacepa, sau Filosofii-ospătari față cu recesiunea, sa-i fi atras mania maxima a neo-kominternistilor. Venirea intempestiva a lui Nistorescu le periclita executia publica pregatita, se pare, cu minutiozitate, si cu complicitatea unor "interpreti" CNSAS.

Femeia-komisar de serviciu

De partea cealalta, o preamaritoare a capilor neo-kominternului din Romania, Tismaneanu, Plesu & Liiceanu si cooperativa de profitori, Mirela Corlatan nu pare ultragiata de trecutul comunist si colaborarea cu Securitatea a turistilor nostri culturnici, din URSS in Romania, pe Primaverii si la Stefan Gheorghiu, apoi in Venezuela si, cu greu, in SUA si retur, sau din Tulcea la Paris sau Heidelberg, cum am merge noi la piata, dar pe banii cetatentilor RSR si RFG, si, inapoi, pe strada... Paris si cu ploconoane FSN ca Ministerul Culturii si Editura Politica a PCR in cap. Nu! Mica turnatoare cu pretentii de ziarista-komisar il pune la zid pe un scriitor care a trecut granita prin sarma ghimpata pentru a ajunge la sotia sa, Adina Keneres, in Franta. Sotie care reusise sa primeasca pasaport si sa calatoreasca pana acolo unde Plesu si Liiceanu isi faceau cumparaturile de caviar si sampanie in week-end, numai dupa ce Romosan semnase un angajament cu Securitatea. Da! Aceasta este "marea crima". A semnat! Pentru ca apoi, dupa plecarea sotiei sa fuga din tara! Extraordinar! Ce criminal! Ce daca nu e demnitar?! Sa-l executam, ca vine Nistorescu si ne executa el pe noi! (Corect aici :-)
Invocarea reactiei lui Romosan la cazul Mona Musca iar nu o ajuta pe Corlatan, pentru ca ii demonstreaza indirect, conform unei logici elementare, nevinovatia sa. Romosan stia de atunci ca dosarul sau este disponibil la CNSAS, pentru ca acolo l-am gasit si eu, prima oara, pus la dispozitia presei, "ca exemplu", "pentru studiu", incalcandu-se grav chiar Legea CNSAS. De aici porneste, de fapt, totul! Marea descoperire a Mirelei Corlatan trona la liber pe mesele CNSAS! Daca s-ar fi stiut vinovat ar mai fi iesit Romosan pe televizoare? Nu! Si santajul CNSAS ar fi functionat...
Nu am de ce sa-l apar pe Romosan. Evidenta, nu cea crosetata in fals de papagalite de serviciu, va fi demonstrata in instanta. De altfel, planul de masuri luat de Securitate impotriva sa - Vezi In Malaxorul Securitatii - spune totul despre "colaborarea" si vinovatia sa. Evident, pentru cititorul care are si bun simt si nu-i pute mintea de atata puroi si venin, ca (in curand) fostilor scribalai de la Cotidianul, carora Romosan le-o tranteste in fata:

Dinescu, Plesu - agenti de influenta

Opere si operete, sufleori si vocabulisti

Asadar, golania ei de articol demn de operele lui Brucan din Scinteia, nu a fost cenzurat, dupa cum minte in cor gasca subculturala de pe centura presei romane, in frunte cu sectoristul IT Morar. El a aparut bine-mersi pe editia online si este amanat pentru editia print, asa cum o scrie chiar Nistorescu intr-un Post Scriptum, pana va fi complet, deontologic, ca tot le place termenul.

Dar, ma gandesc, ca tema pentru Mireluta, pana ii apare articolul, ce-ar fi sa investigheze ea urmatoarele, asa, deontologic:

- maimuta-urlatoare a Cotidianului, poetul-portofel Dinescovici, nu cumva a efectuat "un tur" mai putin public prin URSS in 1989?

- in afara lui Romosan, care a avut o prezenta fugitiva pe langa Negoitescu, nu cumva mai exista un fost tanar poet actualmente sef al Corlatanutei care ar putea sa spuna mai multe despre acest caz, in profunzimea lui?

- colegutul ei, Ioan T Morar, nu a semnat cumva niste "opere" de pupincareala la Ceausescu, dupa ce a fost transferat la Bucuresti, de la Buca Macaii prin semnatura Cabinetului 2?
- dar distinsul "filosof" fara opera, membru al PCR de la 19 anisori, azi milionar "dilematic" in euro, nu a semnat cumva vreo doua-trei scrisori de iertare catre "tovarasul secretar general al Partidului, Nicolae Ceausescu" in care afirma ca l-a informat in detaliu despre toate sedintele de "meditatie" pe tovarasul Vasile Malureanu de la MAI, viitor general SIE?

- nu cumva falimentaristul-sef Buscu sta, desi nu este demnitar, intr-o vila a RAAPPS din Dorobanti, obtinuta pe o fundatie-fantoma fara nici o activitate?
Cand epuizeaza subiectele astea, ii mai dau eu vreo doua.

Sa radem cu ITM, ITB-situl UTC

Intamplator, dar fara nici o legatura cu jivinele presei subterane, Nistorescu, in acest moment, este un contestatar al lui Basescu, asa ca nu m-ar mira ca toata povestea falsului scandal de cenzura si al unei puneri profesionale la punct sa se tranforme intr-o alta telenovela in care femeile cu barba si jurnalistii cu fusta de la Cotidianul vor urla ca din gura de sarpe ca sunt "victimele" politice ale satrapilor din presa (vezi cazul Procesul Liiceanu-Liighenau-Liicheanu - Plagiator si impostor). Asta in timp ce firavele si din ce in ce mai putinele voci oneste din presa chiar o patesc, pe neauzite.

Tupeistul UTC-ITM afirma, de altfel, nu demult, chiar in timp ce falimenta ziarul Cotidianul prin ineptiile lui: "Nu stiu precis ce va veni in presa, dar, sigur, ceea ce puteau face Nistorescu, SRS si Cristoiu nu mai intereseaza, nu mai vinde. Ziaristul-patron e pe cale de disparitie. Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau. Dar sigur nu mai e ca inainte. Ma tem sa nu vina, pentru o scurta vreme, in prim plan, presa badinilor, a ciutacilor si a roncilor." (Ha, ha! - nota mea)

Sobolanii rosii o sa paraseasca ziarul si Cotidianul se va redresa; sobolanii rosii o sa paraseasca corabia lui Basescu si Romania isi va reveni.

Orice executie, chiar si nereusita, are si o reactie fireasca - contra-executia -, poate, sper eu, mult mai reusita.

PS: Stiati ca publicatia falimentara Idei in Dialog, unde se isterizeaza regulat acelasi Mihaies, care il injura cu sarg pe Vantu in Evenimentul Zilei, este condusa de Patapievici si ii apartine aceluiasi mogul? Pam-pam!
PS 2: Acum, are si Vantu dreptate: dupa ce l-au tocat "intelectualii de elita", care i-au supt de energie si bani Cotidianul, de ce sa nu foloseasca ultima rasuflare a ziarului, pana va ajunge doar electronic, in campania care vine? Oricum, sa fim seriosi: ce impact mai are umbra Cotidianului? De fapt, o sa vedem...

SECURITATEA de ieri ca si cea si azi. "Măsuri combinative de contracarare" si un "Plan de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa". FACSIMILE

Un plan de masuri al Securitatii, care ridica multe semne de intrebare privind colaboratorii DSS din SUA, Germania si Franta.

Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului
Nr. 0027882 din __. 06.1989

Strict secret
Exemplar unic

Plan de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa

Petru Romoşan, în vârstă de 32 ani, fost membru al Uniunii Scriitorilor, a trecut ilegal frontiera de stat în Ungaria în septembrie 1988, stabilindu-se ulterior în Franţa, la Paris.
După rămânerea în străinătate, Petru Romoşan s-a situat pe o poziţie ostilă ţării noastre şi a intrat în contact cu elemente reacţionare ale emi­gra­ţiei române intelectuale de la Paris.

În luna mai a.c., a acordat un interviu denigrator postului de radio „Eu­ro­pa liberă", în conţinutul căruia a fă­cut referiri tendenţioase la statutul ar­tiş­tilor plastici din România.
De asemenea, a participat - ca invitat - la mai multe emisiuni ale postului maghiar de televiziune Budapesta-1, în cadrul cărora a comentat de pe po­ziţii ostile aşa-zisele măsuri luate de autorităţile române pentru a îm­pie­di­ca fuga unor persoane în Ungaria.

Pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activtăţilor ostile ţării noastre desfăşurate de Petru Romo­şan, va fi întreprins un complex de măsuri informativ-operative, vizând:

I. - Completarea studiului operativ în caz şi folosirea datelor ob­ţi­nute pentru acţiuni de influenţă şi contracarare

1. Verificarea rudelor şi relaţiilor din ţară ale elementului şi ale soţiei acestuia, a persoanelor cu care mai întreţine legături şi documentarea exactă a activităţii desfăşurate de Petru Romoşan înainte de plecarea din ţară.
Se va acţiona asupra acestora în sco­pul determinării lui Petru Romoşan să renunţe la activităţile cu caracter denigrator şi să adopte o poziţie corectă faţă de RS România.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0610

2. Obţinerea de date privind situaţia personală şi profesională a lui Petru Romoşan şi a soţiei acestuia, cu accent pe:
- identificarea domiciliului din Pa­ris al elementului (amplasarea imobilului, intrări, colocatari, mijloace de acces în zonă, număr de telefon etc.);
- stabilirea preocupărilor, cercului de relaţii, a persoanelor care îl vi­zi­tează la domiciliu sau cu care în­tre­ţine legături apropiate, elemente din emigraţie care nu agreează acţiunile acestuia sau cu care a avut diferite neînţelegeri, etc.;
- stabilirea locului de muncă al so­ţiei lui Petru Romoşan şi a programului de lucru al acesteia;
- identificarea canalelor folosite de soţii Romoşan pentru menţinerea legăturii cu rudele şi relaţiile din ţară.

Datele obţinute în urma com­ple­tării studiului operativ în caz vor fi folosite în scopul iniţierii unor acţiuni de descurajare şi timorare a acestuia.

În realizarea acestor sarcini, vor fi folosite în mod diferenţiat sursele: „Filip", „Ruxandra", „Călin", „Donici", „Prodan", „Barbu", „Gabriel" şi „Hornaru", precum şi posibilităţile specifice pe linia U.M. 0544.

Termen: 30.08.1989
Răspund: U.M. 0610, U.M. 0544/225 şi U.M. 0195.

3. Stabilirea legăturilor pe care Pe­tru Romoşan le are la Budapesta şi ca­re îl sprijină în realizarea acţiunilor os­ti­le RS România (persoane contacta­te, adrese vizitate, locuri de cazare etc.).

Termen: 30.08.1989
Răspund: U.M. 0544/225 şi U.M. 0195

II. - Măsuri combinative de contracarare

1. Pentru compromiterea lui Petru Romoşan în mediile maghiare de informare în masă, va fi expediată din Franţa, în numele pictorului de origine română Viktor Roman, o scrisoare adresată Ministerului Culturii şi Televiziunii maghiare în care sunt prezentate profilul moral des­com­pus al acestuia, sprijinul şi colaborarea sa cu autorităţile române pentru urmărirea şi condamnarea criticului Ion Negoiţescu, în prezent redactor la postul de radio „Europa liberă", întărindu-se astfel acuzaţiile că acesta este agent provocator manipulat de autorităţile de la Bucureşti.

Termen: 05.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

2. Pe adresa Ministerului ungar de Interne şi a Televiziunii maghiare va fi trimisă o scrisoare ca provenind din partea unei persoane, în prezent aflată în Austria şi care ar fi fost re­ţi­nu­tă la graniţa română împreună cu grupul în care se afla şi Petru Ro­moşan, în conţinutul căreia se va preciza că acesta este agentul Securităţii române, iar la arestarea grupului a făcut public acest lucru pentru a evita suportarea tratamentului aplicat celorlalţi fugari.

Termen: 05.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

3. Va fi expediată din Ungaria, or­ga­nelor de poliţie franceze, o scrisoare în care Petru Romoşan va fi prezentat ca agent al Securităţii maghiare, iar cu ocazia călătoriilor pe care le face la Budapesta realizează şi întâlniri cu ofiţerii de legătură pentru instructaj.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

III. - Măsuri de compromitere în rândul emigraţiei române

1. În numele unui scriitor român din ţară, care, pentru a evita eventuale consecinţe doreşte să rămână anonim va fi trimisă o scrisoare lui Virgil Ierunca, cunoscut că nu-l agreează pe Petru Romoşan, în care autorul dez­văluie rolul jucat de acesta în arestarea criticului Ion Negoiţescu şi persecu­tarea de către autorităţi a altor oameni de cultură şi artă din România.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

2. Va fi plastografiată şi expediată din Franţa o scrisoare adresată lui Dorin Tudoran, semnată de Petru Romoşan, prin care acesta solicită să-i publice în revista „Agora" un material în al cărui conţinut sunt atacaţi Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi chiar Dorin Tudoran.

Precizăm că în „Agora" se publică astfel de materiale, ulterior autorii fiind atacaţi foarte violent de Dorin Tudoran în articole-replică.

Termen: 30.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

3. Sursa „Dinu", care urmează a se deplasa în Franţa, va fi instruită să acţioneze pentru determinarea lui Virgil Ierunca să ia atitudine publică împotriva lui Petru Romoşan şi să îi creeze greutăţi în afirmarea pe plan literar în Franţa.

Termen: 30.06.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

4. Sursele cu posibilităţi în mediu, ce urmează să se deplaseze în Franţa în perioada următoare, vor fi pregătite să susţină versiunile de dezinformare difuzate prin mijloacele specifice şi să acţioneze pentru compromiterea şi discreditarea lui Petru Romoşan în rândul emigraţiei şi mediile culturale autohtone.

Sarcină permanentă
Răspunde: U.M. 0544/225 şi 0610

Informaţiile obţinute privind evo­luţ­ia situaţiei operative în caz vor fi analizate periodic de şefii unităţilor centrale cu atribuţiuni în acţiune, care vor raporta conducerii D.S.S. rezulta­tul măsurilor întreprinse şi concluziile reieşite, în vederea stabilirii unor noi acţiuni de contracarare a ac­ti­vi­tăţilor ostile desfăşurate de Petru Romoşan.

Şeful U.M. 0610 Şeful U.M. 0195 Şeful U.M. 0544/225 "

Cititi mai multe in articolul Malaxorul Securitatii din suplimentul special al Jurnalului National