DORU UNTILA, "LANSATORUL" LUI BASESCU, este Joe the Plumber al lui Obama si McCain. De unde se vede ca Basescu are deja consilieri americani sau evrei

Pentru cine nu a urmarit campania pentru prezidentialele americane, amintesc ca, tam-nesam, in timpul unei bai de multime electorale din Ohio, Obama a fost abordat de un instalator, devenit ulterior faimosul "Joe the Plumber", folosit intens in campanie de McCain, pentru a edifica omul simplu - "hard-working" - american. Consilierii lui Basescu l-au gasit pe Joe the Plumber in persoana lui Doru Untila, lansatorul "intamplator" al presedintelui, omul simplu din popor. Daca nu ma insel, veti mai auzi de acum incolo de "Doru Untila - electricianul" sau "Doru Untila - capsunarul" sau "Doru Untila - zidarul", in functie de interesele propagandistice ale consilierilor americani/evrei ai domnului presedinte. Desigur, o sa apara la momentul potrivit si "Doru Untila - intelectualul"... Partea proasta in acest scenariu este ca Joe-Untila nu l-a ajutat prea mult in alegeri, pana la urma, pe conservatorul McCain-Basescu.
Manipularea (subliminala) numarul 2 - care va fi sigur folosita de acum incolo - este imaginea lui Basescu in mana cu icoana Sfantului Nicolae (darul de la Sannicolau Mare) in conditiile in care turul II al alegrilor are loc pe 6 decembrie, ziua Sfantului Nicolae! "Pronie cereasca", ce mai! Suntem doar tara de ortodocsi, nu?!
Urmariti filmarile si regiile de mai jos.

California a votat impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. O harta care spune multe: scorul real Obama-McCain fara electori e mult mai strans

Ellen DeGeneres si Portia de Rossi s-au casatorit degeaba

Alegatorii din statul american California, cel care adaposteste Cetatea Filmului, au votat marti pentru interzicerea casatoriei intre persoane de acelasi sex, in cadrul unui referendum desfasurat la numai cateva luni dupa legalizarea acestui tip de uniune, informeaza AFP, preluata de Agerpres.
Printre cuplurile a caror casatorie este, astfel, anulata se numara cea dintre Ellen DeGeneres si Portia de Rossi sau a starului din Star Trek, George Takei, cu Brad Altman.
Printre oponentii Amendamentului 8 s-au numarat celebritati de la Hollywood precum Brad Pitt, regizorul Steven Spielberg si chiar guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger.
Initiativa populara vizand definirea casatoriei drept uniunea intre persoane de sexe diferite a fost aprobata de 52,1% dintre californienii care au votat, impotriva pronuntandu-se 47,9%, au anuntat autoritatile celui mai populat stat american.
Potrivit AFP, aceasta decizie arunca in incertitudine juridica soarta celor 18.000 de uniuni homosexuale incheiate in California in ultimele luni, dupa o decizie a Curtii Supreme care anula un referendum similar din 2001.
Impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex s-au pronuntat marti, de asemenea, alegatorii din Florida si Arizona, in timp ce Arkansas a decis interzicerea adoptiei pentru orice cupluri necasatorite. (Z.O.)

Obama ales presedinte de Ziua Unitatii Rusiei. McCain si-a recunoscut infrangerea la 6.16 ora Romaniei. VIDEO: cine va conduce de fapt America

Ce va fi va fi...

Urmariti cu atentie interviul BBC cu Zbigniew Brzezinski, unul dintre "vulturii", plesuvi si hulpavi, care vor sta pe umerii lui Obama.

Stephen Sackur with Zbigniew Brzezinski

In a HARDtalk programme broadcast on 14th October, Stephen Sackur talks to the former US National Security Adviser, Zbigniew Brzezinski.
Click here to watch the full interview
Opinion polls show that the world beyond America's borders overwhelmingly wants Barack Obama to win the Presidential election.
But does he have the experience and insight to make a real difference to America's foreign policy?
Zbigniew Brzezinski was National Security Adviser to President Carter and a sometime adviser to the Obama campaign.
Will Obama set America on a different course?

Vezi si

The Power of the Global Elite

Hardtalk discussionIn a HARDtalk programme broadcast on 29 October, Stephen Sackur talks to David Rothkopf & Jonathan Aitken about the growing power of the global elite.
Click here to watch the full interview
The global economy has been rocked by financial crisis … from the US, to Iceland and Pakistan the limited power of parliaments and politicians has been exposed.
Our guests discuss the power and influence of the international select group, operating alongside the traditional power structures, who are remaking the modern world through their roots in business, finance and the media.
Stephen Sackur asks "is it time we challenged the power of the global elite?"

Cititi si

Sosesc rusii. Cu bani The Russians are coming. With cash

Guvernul Rusiei sta pe o baterie imensa de bani pe care planuieste sa ii investeasca in activele straine. Imaginea muschilor sai economici a iesit la iveala de curand, cand prim-ministrul Islandei a anuntat ca Rusia ar putea ajuta cu cinci miliarde de dolari economia islandeza aflata in criza. Cine s-ar fi gandit ca, data fiind situatia haotica a Rusiei anilor '90, doar dupa zece ani de la acel moment va ajunge in postura de a ajuta financiar o tara dezvoltata?

Lovitura de teatru in SUA: s-a anuntat decesul bunicii lui Obama. Strategii lui McCain mai au o singura sansa: Al Queda sa-i rapeasca sotia, pe Cindy

Chiar ca e o super-lovitura! Personal, ma intreb daca saraca femeie nu a murit de fapt cand si-a luat liber Obama pentru 48 de ore ca sa o viziteze in Hawaii. Si strategii lui Obama i-au dat ordin sa tina secretul pana azi.
M-am tot gandit ce sansa mai are McCain in situatia in care simpatia nehotaratilor va merge acum spre suferindul Obama. Nu vad decat o singura solutie: rapirea sotiei lui McCain, Cindy, de catre Al Queda...

Sau un al treilea razboi mondial?
E de rau!

La bursa pariurilor cota lui McCain este acum de 4 la 1.

Impuscati-ma, dar eu inca mai cred in puterea votului americanului de rand: pentru McCain.

America fesenista contra Americii conservatoare. Ziua cea mai lunga: Barack Hussein Obama vs John McCain

Nu pot sa nu remarc popularitatea de MTV a lui Barack Hussein Obama. Dar mie unuia imi aduce aminte de isteria fesenista a anilor '90, si-l vad pe tanarul vocal si aferat care a generat obamania in rolul lui Petre Roman in fata fetelor de la Apaca. Si, orice-ar fi, intre actualul "os de liberal", vorba lui Dorin Tudoran, si un batran, ca Ion Ratiu, o sa-l aleg intotdeuna pe cel din urma, indiferent daca acesta va castiga sau nu.

Cam asa cred ca sta si situatia in America de azi. Din acest punct de vedere, McCain este national-taranistul de care aveam nevoie pentru reconstructia Romaniei, reprezentantul unei partid conservator care trebuia sa tina seama de autenticii fosti detinuti politici, nu de copiile lor de mucava. Si de aceea s-a si ales praful si pulberea de miscarea care a incercat sa recladeasca Romania pe valorile sale autentice. Pentru a nu se ridica un McCain. In schimb, de-alde Obama, utecisti intarziati, dispusi sa renege orice e sfant, daca au avut vreodata asa ceva, am avut la kilogram. Nu stiu cati au observat ca, intr-o dezbatere fundamentala pentru soarta Americii viitoare si, inevitabil, si a rostogolirii lumii, Obama si-a intors cu fundu-n sus propriile convingeri, trambitate anterior in calitate de "crestin practicant" pe banda: el s-a exprimat pentru casatorii intre homosexuali si pentru avort in orice circumstanta.

Continuarea la

America fesenista contra Americii conservatoare de Victor RONCEA

www.nobama.com

www.nobama.com

Sarah Palin şi America profundă

de Mircea Platon

Discursul Sarei Palin la Convenţia Naţionala Republicană a electrizat America profundă, “small town America”. Cu atacuri clare la snobismul lui Barack Obama, la prejudecăţile politic-corecte, la reaua-voinţă a presei liberale şi la elita politică şi intelectuală de la Washington, discursul Sarei Palin a fost considerat “a perfect populist pitch”, un discurs populist menit a revitaliza baza conservatoare a Partidului Republican. De la CNN şi CBS la Fox News, de la Wolf Blitzer la Anderson Cooper şi la Chris Wallace, brokerii mediatici de reputaţii politice au fost de acord că “s-a născut o stea” (“A star is born”).

Entuziasmul din tabăra Republicană e cu atât mai mare cu cât GOP are mare nevoie de o victorie în cursa pentru Casa Albă în condiţiile în care a pierdut deja controlul Congresului. Şi a pierdut controlul Congresului în principal din două motive. În primul rând, datorită corupţiei, financiare şi morale, a câtorva dintre fruntaşii partidului. De la luare de mită de la marile corporaţii, la scandaluri homosexuale sau de hărţuire sexuală şi la traficul de influenţă al lobby-istului Jack Abramoff, revelaţiile presei şi ale procuraturii despre corupţia Partidului Republican s-au ţinut lanţ în anii din urmă. Şi Republicanii au plătit în alegeri pierzând chiar şi locuri care, în mod tradiţional, sunt considerate redute republicane (precum Ohio, unde Guvernatorul Bob Taft, din marea familie de conservatori populişti americani atât de iubită aici, a fost înlocuit de politicianul Democrat Ted Strickland). Un al doilea motiv pentru refluxul politic Republican a fost desfăşurarea contradictorie a Războiului din Irak şi chestionarea modului în care s-a ajuns la acest război. Acuzaţi că au măsluit de fapt dovezile pe care le-au prezentat preşedintelui Bush şi opiniei publice americane şi mondiale, “experţii” neoconservatori ai preşedintelui s-au retras pe poziţii defensive argumentând, în bună logică trostky-istă, că singurul vinovat pentru eşecul războiului din Irak e Bush însuşi, care nu a acceptat să atace şi Iranul. Fără o reconfigurare a întregului Orient Mijlociu, scriu neoconii, degeaba s-a făcut efortul din Irak. Argumentul sună exact precum cel care spunea că, de fapt, comunismul a eşuat din punct de vedere economic din cauză că nu a reuşit să ocupe întreaga planetă, că doar o revoluţie mondială putea asigura şansele de reuşită ale sistemului comunist, aflat altfel sub “asediu” capitalist. Dacă dumneavoastră vi se par absurde aceste raţionamente, la fel li s-au părut şi americanilor, care însă nu au făcut nici o deosebire între neoconi şi Bush, ultimul având în prezent o rată de popularitate de cca. 30 % , iar primii fiind mai populari printre intelectualii români decât printre alegătorii americani.

Tocmai de aceea, s-ar părea, până şi “elita” neoconservatoare care controlează mediatic şi ideologic Partidul Republican a recunoscut că un eventual cuplu McCain-Lieberman nu ar inspira decât un entuziasm geriatric, şi nicidecum o mişcare care să ducă la cucerirea Casei Albe şi deci la controlul executivului american şi al politicii externe. Şi, din punct de vedere neoconservator, acesta e principalul obiectiv: cel al unei politici externe americane axate pe menţinerea presiunii pe inamicii musulmani ai Israelului. Spre deosebire de McCain, Obama nu a oferit suficiente garanţii în această privinţă şi e mai apropiat de intelectualitatea evreiască liberală decât de mediile evreieşti şi fundamentalist-creştine pro-Israel ( vezi aici si aici). În aceste condiţii, în care votul minorităţilor se duce, cu strivitoare diferenţă de până la 55%, în favoarea lui Obama, opţiunea lui McCain era de a-şi căuta un vice-preşedinte care să poată câştiga votul femeilor dezamăgite de eşecul candidaturii lui Hillary Clinton şi care să poată aduce voturile bazei conservatoare, religioase, pro-NRA, anti-imigraţie ilegală, voturi pe care el însuşi nu le putea atrage (votanţii lui Mike Huckabee şi ai lui Ron Paul). Şi Sarah Palin a demonstrat, prin discursul ei populist de aseară, că poate vorbi limba Americii profunde, a acelei “small town America” uitate în ultimii 20 de ani de un partid republican prins în mrejele neoliberale ale marilor corporaţii şi ale neoconilor (o mare corporaţie mediatică). Puşi în faţa situaţiei de a vedea la Casa Albă un preşedinte, Barack Obama, care e contrar intereselor lor, neoconservatorii au scos din pălărie iepurele paleoconservator Sara Palin şi au reaprins în sânul Vechii Drepte speranţele că, fie şi din raţiuni cinic-electorale, carantina trotsky-istilor neoconservatori asupra conservatorilor, a vechii drepte, va fi ridicată.

Ceea ce ne interesează pe noi, pe românii, la Sarah Palin, e exemplul unui discurs antielitist, populist, cu adevărat de dreapta. Sarah Palin nu a operat o schimbare de discurs, ci de loc: a readus discursul Republican la rădăcinile Americii profunde, de oraş mic, de Midwest. Discursul ei nu e unul care predică valori abstracte, ci modul de viaţă al americanilor de rând. Ca atare, e un discurs antielitist în măsura în care pune sub semnul întrebării legitimitatea elitelor intelectual-mediatico-politice americane actuale. De aceea, e relevant şi pentru România.

Când, acum un an de zile, atrăgeam atenţia asupra faptului că “elita” din jurul preşedintelui Băsescu e antipopulistă, mi-am atras acuzaţia de păşunist. Când am scris despre România profundă, dl Patapievici m-a întrebat refractar ce a aceea. Când am scris despre România “veche” şi despre dezastrul produs de ingineriile sociale care au dus la emigrarea românilor şi la imigrarea în România a pachistanezilor şi chinezilor, am fost considerat legionar. Toate acestea au venit din partea unei elite de dreapta care nu acceptă nici un discurs cu adevărat de dreapta. A unei elite care confundă, sau se preface a nu înţelege, diferenţa şi tensiunile dintre dreapta economică, liberală, şi dreapta politică, conservatoare. După cum o dovedeşte şi articolul unui incompetent cicisbeu al elitei, un fel de “gândăcel cu mustăţile de aţă” care ne dă bună-dimineaţa de pe vrejul Cotidianului în fiecare marţi, zi cu ghinion pentru el, că e citit de noi, şi pentru noi, că îl citim pe el, discursul şi prezenţa Sarei Palin sunt de lăudat când se întâmplă în America. Dar ferească sfântul să se întâmple la noi. În context românesc, Sarah Palin ar fi considerată legionară şi i s-ar explica imediat că nu păşcănenii, sau adjudenii sau focşănenii contează, ci Locke, Hobbes şi chiar Pascal. De la care putem învăţa să leşinăm demn.

Sursa: http://www.rostonline.org/blog/claudiu/

Cenzurat de New York Times, publicat de noi

Ce vrea Obama
In ianuarie 2002, cand generalul David Patraeus a preluat comanda in Irak, el a caracterizat situatia drept "grea", dar "nu lipsita de speranta". Astazi, dupa 18 luni, violentele au scazut pana la 80%, la cel mai redus nivel din ultimii patru ani, iar teroristii sunniti si siiti au suferit numeroase infrangeri. In prezent, situatia este datatoare de speranta, insa mai raman multe de facut pentru consolidarea fragilelor lucruri realizate pana acum. Progresele s-au datorat in special unei cresteri a numarului trupelor si schimbarii de strategie.

Am fost unul dintre primii avocati ai suplimentarii trupelor la vremea cand existau putini suporteri pentru acest lucru la Washington. Senatorul Barack Obama a fost un opozant al acestei idei, afirmand, la 10 ianuarie 2007: "Nu sunt convins ca un numar suplimentar de 20.000 de oameni in Irak va putea salva violenta sectara de aici. De fapt, cred contrariul".

Ziarul american New York Times a refuzat sa publice acest articol de opinie al republicanului John McCain, ca raspuns la un material semnat de senatorul democrat Barack Obama in paginile cotidianului de saptamana trecuta.
Continuarea la
ZIUA: Ce vrea Obama de John McCain