Sunday, August 16, 2009

FINALUL RAPORTULUI. Minciuna Raportului Tismaneanu (I) - Episodul Lovinescu-Ierunca

Scris de George Damian

"Raportul Tismaneanu" este cea mai mare minciuna din Romania secolului al XXI lea.
Voi incerca in randurile urmatoare si cele pe care le voi mai scrie pe acest subiect sa demonstrez adevarul primei propozitii. Totodata ma voi abtine sa folosesc orice alt fel de epitet in cursul acestei demonstratii, rezumandu-ma exclusiv la fapte. Gruparea aparatoare a "Raportului Tismaneanu" sare in sus la orice incercare de critica a "Raportului final privind analiza dictaturii comuniste din Romania". Tehnica preferata este sa acuze pe imprudentul critic de marlanie, mojicie, limbaj suburban etc. Criticul este transformat intr-un monstru apocaliptic iesit din haurile iadului care vrea sa distruga floarea plapanda a anti-comunismului tismanenian. Criticul este fie un extremist de dreapta, legionar antisemit, fie un nostalgic al stalinismului. Eu nu fac parte din nici una dintre aceste categorii (desi dupa ce m-am implicat in cateva randuri in cateva incercari de analiza critica a "Raportului Tismaneanu" m-am trezit aproape imediat cu eticheta de "varf de lance al Securitatii" si "antisemit", cerandu-se, in buna traditie a anilor '50, eliminarea mea din presa). Astfel ca ma voi feri de epitete si voi prezenta faptele care ridica semne de intrebare asupra "Raportului Tismaneanu".Voi incepe cu membrii "Comisiei Tismaneanu" si voi incerca sa vad ce rol au jucat ei in alcatuirea faimosului raport. Astazi ma voi referi la cuplul Monica Lovinescu - Virgil Ierunca.
Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si-a inceput activitatea prin decizia de infiintare din 5 aprilie 2006 a presedintelui Traian Basescu. Cunoscuta sub denumirea de "Comisia Tismaneanu", dupa numele presedintelui ei, Vladimir Tismaneanu, aceasta Comisie a activat pana in 18 decembrie 2006, cand presedintele Traian Basescu a prezentat in Parlamentul Romaniei produsul activitatii sale - "Raportul final".
Printre membrii "Comisiei Tismaneanu" s-au numarat de la bun inceput Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Cred ca numele lor nu mai necesita nici un fel de prezentare, in ultimii ani au fost transformati intr-un fel de sfinti ai anti-comunismului romanesc (desi erau trotkisti declarati - Nota mea), au avut parte de funeralii de stat si invocarea numelui lor a devenit un fel de obligatie pentru mai multi ziaristi si eseisti din Romania. Ceea ce vreau sa subliniez este ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca nu au participat la elaborarea "Raportului Tismaneanu" - pentru ca nu aveau cum sa participe. Astfel ca mentinerea numelor lor in lista de membrilor "Comisiei Tismaneanu" constituie o minciuna - se lasa de inteles ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca ar fi participat la alcatuirea "Raportului final" - cand de fapt nu este vorba decat de folosirea numelor, si implicit, a prestigiului lor.
De fapt, din luna martie 2004 Monica Lovinescu era blocata la pat (cf. Doina Jela, "O suta de zile cu Monica Lovinescu", Editura Vremea, Bucuresti, 2008, p. 10), dupa ce trecuse printr-o internare si un episod de amnezie totala.Virgil Ierunca a murit pe 28 septembrie 2006 - inainte de incheierea lucrarilor "Comisiei Tismaneanu". De prin 2005 i se aratasera lui Virgil Ierunca primele semne de Alzheimer, care in cursul anului 2006 au ajuns la apogeu: nu mai recunostea pe nimeni (Doina Jela, op. cit, p. 190 - 191). Pe 27 iulie 2006 Virgil Ierunca fusese diagnosticat cu dementa senila in urma unei internari (Doina Jela, op. cit., p. 195). Imi vine foarte greu sa cred ca Virgil Ierunca a avut in aceste conditii vreo contributie directa la alcatuirea "Raportului Tismaneanu", mai ales ca Doina Jela ne spune ca incepand din anul 2000 Ierunca nu mai dadea interviuri si nu mai scria.
Contributia Monicai Lovinescu la acest raport este si ea pusa sub semnul intrebarii. La 11 septembrie 2006 Monica Lovinescu ii declara Doinei Jela referitor la Raportul Tismaneanu: "S-au facut lucruri foarte interesante. Am inteles ca s-a luat la cunostinta si de faptul ca noi nu suntem decat cu numele, ca nu vom putea merge la Bucuresti si se vor ocupa , cand va aparea textul, sa ni-l comunice si noua, ca sa avem o parere". (Doina Jela, op. cit., p. 142) In plus, Monica Lovinescu nu vedea sensul existentei "Comisiei Tismaneanu" si a unui eventual raport: "In Germania a fost populatia care a facut, in Ungaria nu stiu ce s-a facut. In Cehia s-a lichidat povestea de la inceput. De-asta o face si al nostru abia acuma. Numai cererea asta de experti mi se pare aiuristica, cum sa spun eu, tot romanul stie pe pielea lui ce a fost sau n-a fost, chiar daca el nu a fost direct persecutat. Dar stie, a auzit de lucrul asta, a auzit din vecini, a auzit din rumoarea publica... A trait, asa ca nu mai are sens toata povestea asta. Decat fiindca el isi ia o raspundere, care e mare, bine ca si-o ia, dar n-ar fi avut nevoie de un raport". (Doina Jela, op. cit., p. 142) Este posibil ca Monica Lovinescu sa fi primit o copie a Raportului Tismaneanu - insa in nici un caz varianta finala, deoarece pana la momentul tiparirii sale la Editura Humanitas acest raport a cunoscut numeroase modificari. Mai mult, nu a existat o varianta finala a acestui raport nici macar in ziua in care concluziile sale au fost prezentate de presedintele Traian Basescu in Parlament (dar mai multe despre aceasta problema intr-un episod viitor). Este greu de crezut ca o femeie de 83 de ani, suferinda si imobilizata la pat de doi ani de zile ar fi putut avea vreo influenta in alcatuirea acestui raport in care nu sunt clare contributiile fiecarui membru al Comisiei. Mai mult, episoade povestite de Doina Jela in volumul citat si de Gabriel Liiceanu in Cotidianul pun la indoiala capacitatea Monicai Lovinescu de a lucra efectiv la alcatuirea "Raportului Tismaneanu". In plus, in lunile septembrie octombrie 2006, Monica Lovinescu a avut alte preocupari decat activitatea comisiei de la Bucuresti - respectiv boala si moartea sotului ei, care au afectat-o profund (Doina Jela, op. cit., p. 178-181)
Una peste alta, inscrierea in "Comisia Tismaneanu" a lui Virgil Ierunca (bolnav de multa vreme si diagnosticat cu dementa senila) si a Monicai Lovinescu (imobilizata la pat si confruntata cu boala si moartea sotului ei) mi se pare o farsa de prost gust, destinata sa aureoleze o mare minciuna.
Virgil Ierunca si Monica Lovinescu nu aveau cum sa participe la redactarea "Raportului Tismaneanu".

Minciuna Raportului Tismaneanu (I) - Episodul Lovinescu-Ierunca
http://www.george-damian.ro/
Caricatura.ro: Teuvo Salminen (Finland)

No comments: