Pages

Thursday, December 17, 2009

MILITARU, UCIGASUL PLATIT DE GRU SI INSTALAT DE ILIESCU-KGB. 1989 - Crimele de la Ministerul Apararii Nationale. Echipa mortii de la USLA si UM "Anti-KGB". Cazul Gheorghe Trosca. KGB si GRU in spatele "Revolutiei"

Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescu continua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile din decembrie 1989, care au umplut strazile marilor orase de sute de morti. Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflat niciodata cine au fost "teroristii", precum si faptul ca datorita actiunilor acestora el si "emanatii" sai nu ar fi reusit formarea unui centru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fi definitivat constituirea plenului CFSN.
ZIUA publica azi o noua marturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii la Moscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989. Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiune menita sa-i legitimeze la Putere pe "emanati". Cazul uciderii cu premeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statului major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista - USLA), in seara zilei 23 decem­brie 1989, in fata sediului Ministerului Apararii Nationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in fruntea Armatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutul KGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tarii intregi drept "teroristi", cu ajutorul Televiziunii Romane controlata de "emanati". Sadis­mul diversiunii "Trosca" releva modul in care unitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motiv tot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sa creada ca "teroristii care trag din toate pozitiile" exista aievea. Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite "cutii de conserve", pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediului MApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministru al Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat in sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemase pentru a-l apara de "teroristi". Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulterior general) cu urmatorul text: "Nimiciti prin foc si calcare cu senile". Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelate de pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada sase zile, cu pancarte pe care scria "teroristi" pentru ca trecatorii sa le scuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul colonelului Trosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara in gura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator, Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii '80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru) drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescu l-a trecut pe "linie moarta". Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.

Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie

Constantin Isac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus la Televiziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre "emanatii" lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiunii pe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si este persoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). El s-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stan­culescu, Dan Voinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza ca in ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care se mai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: "In jurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu, Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru. Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comu­nicat masurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen. Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen. Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut de Iliescu". Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti sa faca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membri ai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse (seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat la sediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrul balcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN in care Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia "0". De mentionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. Nicolae Militaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara ca in ziua urmatoare - 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelul conducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, a incercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut mai multe intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu seful USLA - col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a merge impreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucat accesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatia de membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spre destinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uri ale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nu stia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindatele usoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiau eliminati "teroristi" care trageau de la Restaurantul Orizont spre sediul MApN.

Macelul


In fata sediului MApN (strajuit de numeroase tancuri) Isac relateaza ca "tancul din spatele nostru lateral stanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u ranind doi ocupanti... Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand ca se trage asupra noastra, ca avem raniti... ni s-a comunicat sa ne apropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnale luminoase si apoi sa-l urmam... ni s-a semnalizat... dupa care tancul din fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca ne vor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!". Isac mai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repede din blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere al tancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa un bloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte din noapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. A doua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentru ranile suferite, a revenit la locul faptei: "ABI-urile era asezate impreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptate catre MApN, cu inscrisul "Teroristi". Trosca impreuna cu inca doua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati de cetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentul era creat sa dea impresia de lupte indarjite".

Sapte morti, 11 orfani, nicio ancheta


Revoltat de cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarele zile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa despre diversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat. Generalul Militaru, dar si alti "emanati" ai Revolutiei au incercat sa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi "nebun" sau ar "inventa". Procurorii militari au musamalizat cu nesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsit pana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii sunt cunoscuti. "Diversiunea Trosca" s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezece copii au ramas orfani de tata.

KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane




-- Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici de care s-a inconjurat Iliescu: Nicolae Militaru si Vasile Ionel


























In cartea "In sfarsit, Adevarul...", lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostul general Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat, ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele de la Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortele sovietice din spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminarea Ceausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989. Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie de Ion Iliescu in decembrie 1989 - generalul Nicolae Militaru a fost descoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: "fiind omul sovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste" si de aceea l-a retrogradat intr-o functie inferioara in economie. "Cred ca numirea lui Militaru a fost la ordinul rusilor", a concluzionat Stanculescu, care a reconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreuna la Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primit informatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989 uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpul regimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, in dosarele "Corbul 1" si Corbul 2", ca fiind omul sovieticilor. Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar parea ilogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichideze inclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul la Garnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au "judecat" pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primisera ordin sa traga intr-un elicopter care va veni "sa-l salveze pe Ceausescu".  
Un zambet pe 16 mm

Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul Vasile Ionel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierul prezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat ca acesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului unde comunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului. Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie 1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luat legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca a fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu care Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprime pe Elena si Nicolae Ceausescu. Victor Stanculescu nu si-a ascuns parerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat un grup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si ca decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB (securitatea rusilor). Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce au urmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat - s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si ca acesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe Petre Roman. Finalul marturisirilor lui Stanculescu se incheie astfel: "In septembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pe suflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut o singura reactie: un zambet pe 16 mm si... nimic".  

Circ la "omagierea" Revolutiei

Discursul sustinut de fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu la sesiunea omagiala a 20 de ani de la Revolutia Romana, desfasurata ieri la Parlament, a fost intrerupt de revolutionarul Dumitru Dinca, care a contestat vehement faptul ca in prezentarea filmului evenimentelor din 1989, a fost omisa ca fiind neimportanta ziua de 21 decembrie si s-a trecut direct la 22 decembrie - ziua fugii cuplului Ceausescu. Dinca a intervenit de la microfon vociferand si nu i-a mai permis lui Iliescu sa continue. Sergiu Nicolaescu, prezent in sala, a incercat sa-l calmeze pe Dinca, dar acesta s-a ambalat si mai tare. "Dinca, respecta adunarea", a spus Iliescu, care a cerut ca cei care doresc sa isi spuna parerea sa o faca la urma, nu in prezenta presei. Intr-un tarziu, Dinca a parasit sala. Revenind la Iliescu, acesta si-a reluat vechile placi, conform carora Revolutia a fost "opera poporului roman", fiind "castigata cu jertfe" si nu prin comploturi. Iliescu i-a infierat si pe cei care denigreaza revolutia, calificandu-i "frustrati, "complexati", "clevetitori" si "combativi post-factum". Cat priveste cenzurarea zilei de 21 decembrie - despre care multi revolutionari l-au acuzat ca el ar fi determinat-o - Iliescu a apreciat-o ca "reperabila" si "reparabila". "Filmul e mizerabil", a precizat si Roman. "O greseala, e incomplet", a adaugat Sergiu Nicolaescu. Mai multi revolutionari au parasit sala, in ciuda eforturilor de impaciuire ale lui Ion Iliescu, care a incercat sa-i readuca la masa.
Razvan Savaliuc
Sursa: Madalin Necsutu Blog - Mai, animalule! Fa-ne macar si acum un bine si retrage-te in mizeria ta!

GORBACIOV, CHEMAT DE VINTU SI ILIESCU sa intineze ziua de 21 Decembrie. Revoluţionarii au stricat circoteca „comemorării“ organizată de Iliescu

Scris de George Roncea
Parlamentul Romånei a găzduit ieri o sesiune specială dedicată „Revoluţiei“, prilej de adunare a tuturor participanţilor la lovitura de stat din decembrie 1989. Roman (cu pulovăr violaceu - pe placul lui Hrebenciuc), Iliescu la costum, Gelu Voican (în spatele lui Ilici, ca la Revoluţie). Tablou complet . Cel mai lipit de Iliescu a fost însă Geoană, cu måna stråns lipită de ştafeta roşie, ce i se iţea din buzunarul din spate al Tătucăi. Cu acest prilej, fantomaticul Institut al Revoluţiei - o instituţie a sinecuriştilor gorbaciovişti din gaşca lui Ilici - a difuzat un filmuleţ, o producţie îndoielnică care a scos din minţi revoluţionarii care au fost în stradă în zilele evenimentelor din decembrie 1989.
Din film au lipsit relatările la ziua de 21 decembrie, manifestaţiile din Piaţa Universităţii şi baricada de la Intercontinental, lucru care a declanşat izbucnirea verbală vehementă a lui Dincă, care i-a reproşat lui Iliescu faptul că omite deliberat ziua de 21 decembrie.
Cånd Iliescu a ajuns la relatarea episodului care a determinat conducerea ţării de la acel moment să ia decizia procesului lui Nicolae Ceauşescu, Dumitru Dincă a intervenit la microfon, arătåndu-se „profund indignat“ de faptul că a fost chemat la un „circ“ de omagiere, din care au lipsit referirile la 21 decembrie. Revoluţionarii au protestat faţă de falsificarea contextului acelor zile de decembrie şi absenţa totală din aşa-zisul documentar prezentat la manifestare a celor întåmplate în ziua de 21 decembrie 1989 la Bucureşti. Turbat de nervi, Dincă a sărit de pe scaun şi a ţipat din răsputeri, încercările lui Iliescu sau ale lui Petre Roman, fostul tovarăş al „cårpei kaghebiste“, de a-l calma fiind inutile.

Schimb de replici acide între Ion Iliescu şi revoluţionari

Dincă l-a acuzat pe Iliescu că a omis deliberat ziua de 21 decembrie, atât din discurs, cât şi din filmul prezentat.
„Ai respect faţă de această adunare“, i-a replicat Iliescu lui Dincă.
„Ziua de 21 decembrie dispare din Revoluţia română, văd că nu există. Fără 21 decembrie nu exista 22 decembrie. Aţi spus atunci că Revoluţia a făcut trecerea de la dictatură la democraţie, dar a făcut trecerea de la minciună la minciună. V-aţi folosit de noi“, a răspuns Dincă.
„Măi, o să ai cuvântul, dragă. Toţi vor avea posibilitatea să se exprime aici“, a răspuns Iliescu.
Iliescu a părăsit, în acel moment, locul său de la prezidul adunării şi a venit personal lângă Dincă, iar în jurul celor doi s-a format, imediat, un grup, de circa 20 de persoane, Iliescu fiind flancat de agenţii SPP.
„Am vorbit de ansamblu, e un pretext. Tu mă bănuieşti pe mine că eu ignor acest lucru? Aici discutăm. Nu ai decât să iei cuvântul în mod firesc, ordonat, organizat“, i s-a adresat Iliescu lui Dincă. „Denunţaţi filmul ăsta, că nu reflectă adevărul“, a spus Dincă. Iliescu a replicat: „Nu că nu reflectă, e incomplet, e o parte mai puţin reuşită. Ce motivează ieşirea ta în acest cadru? Bănuieşti pe cineva că vrea escamoteze aşa ceva? Înţeleg sesibilităţile, şi ale tale, şi ale altora“.

Iliescu l-a făcut nebun pe Dincă

Dincă a răspuns: „Toţi ne-au dat la o parte, cu toată stima şi respectul pe care vi-l port“. Iliescu a replicat: „ăsta nu e respect, nu e respect“. Dincă, la råndul său, l-a înfruntat pe Iliescu: „Am aşteptat ca dumneavoastră să amintiţi de 21. V-am lăsat, aţi sărit, aţi ajuns până la execuţia lui Ceauşescu. Sunt eu nebun, ori ceva se întâmplă. Dacă nu eram nebun, nu ieşeam la Revoluţie“, a spus Dincă, la care Iliescu i-a răspuns, scurt: „Da, eşti nebun“,  Dincă a continuat să conteste istoria prezentată de Iliescu şi de film, afirmând: „Cu adevărul meu eu mă duc până la Dumnezeu!“. „Ei, puteai să faci aceste observaţii în cadrul unei intervenţii civilizate, nu obraznic“, a replicat, de la microfon, Iliescu.
Dincă s-a repezit în spume către uşă urlånd furios, dar show-ul a continuat la uşă, şi apoi pe holuri. A fugit după el toată gaşca lui Ilici în frunte cu Sergiu Nicolaescu, Cazimir Ionescu şi Roman, care îl trăgea disperat de månecă pe Dincă, încercånd să-l facă să tacă. „Este o bătaie de joc, cum adică nu a existat 21 decembrie?“, i-a spus Dincă lui Roman.
„Ai dreptate, a lipsit (din film - n.r.). Gata, linişteşte-te. E adevărat, stai jos, hai linişteşte-te“, i-a răspuns Roman. „S-a sărit peste 21 decembrie, peste Piaţa Universităţii, peste baricada de la Inter“, a continuat Dincă.
„Ai dreptate, nici măcar ce s-a întâmplat pe 22 decembrie dimineaţa nu s-a prezentat. Hai, stai jos, e doar un film, filmul e făcut prost“, a încercat să îl liniştească Roman.
Peste cei doi a intervenit senatorul PSD Ion Vasile, adresându-i-se lui Dincă: „Bine că aţi făcut voi Revoluţia (...) Aţi făcut voi o sută de inşi Revoluţia?“.
Vociferările dintre Roman şi Dincă au continuat, fără însă ca fostul premier să îl poată determina pe acesta să nu părăsească sala de la Senat, unde s-a organizat simpozionul.
Cearta a continuat pe sălile Parlamentului, dar „Gogoşarul“ (aşa se zicea lui Dincă) nu a cedat nici la rugăminţi, nici la mustrările tovarăşilor lui Iliescu, disperaţi că acesta le-a stricat paranghelia.

Impostura profitorilor „revoluţiei“

Zbierånd din răsputeri, Dincă striga: „Regret că am venit. Plecăm acasă!“, în timp ce Petre Roman, agăţat în continuare de måneca „Gogoşarului“, încerca să-l dirijeze către ieşire. „Hai mă afară să discutăm“, i-a spus Petre Roman, îmbrăcat în pulovărul său violaceu ce ar fi trebuit să amintească de cel purtat la prima sa apariţie în studiourile Televiziunii Române în urmă cu două decenii. Mega-scandalul i-a stricat distracţia lui Ilici şi comilitonilor săi, care s-au trezit făcuţi de rås în faţa operatorilor televiziunilor aduse pentru a celebra discursurile aduse de „Revoluţie“ în fruntea statului romån, pradă a tuturor jagardelelor din fostul activ de partid, a securiştilor „de bine“, căţăraţi pe cadavrele copiilor scoşi în stradă pentru a legitima lovitura aplicată de serviciile ruseşti.
După plecarea intempestivă a lui Dincă de la sindrofia „de stat şi de partid“ adunătura din jurul lui Iliescu a prins a comenta că acesta ar fi deviat mintal, deşi acesta a primit chiar din måna lui Iliescu certificatul de revoluţionar. Foarte vexat, cu måinile tremurånd de nervi, Iliescu a bodogănit în barbă fraze neinteligibile din care reporterul nostru a reţinut fragmente în limba rusă şi pomenirea numelui lui Gorbaciov pe care Iliescu îl aşteaptă de 20 de ani să-i dea sărutul slugii. Gorbaciov va veni adus de Sorin Ovidiu Vîntu la Bucureşti, în ziua de 21 decembrie pe post de momåie a Perestroikăi de la care se revendică Ion Iliescu.


Foto: Mediafax - Adi Piclisan, Timisoara si Bogdan Stamatin, Bucuresti

ILIESCU-KGB iar a batjocorit martirii din Piata Universitatii si ziua de 21 Decembrie 1989. "Huliganii" lui Ceausescu sunt "Golanii" lui Iliescu. VIDEO


ATAC MAGHIAR LA ROMANIA. UDMR Covasna se pregateste sa darame statuia marelui voievod Mihai Viteazul din piata centrala din Sfantu Gheorghe



Piata din Sfantu Gheorghe  fara Mihai Viteazul
Dan Tanasa avertizeaza: 
Administratia publica locala maghiara din Covasna se pregateste sa darame statuia voievodului Mihai Viteazul aflata in plin centrul municipiului Sfantu Gheorghe. Este binecunoscut opiniei publice locale si centrale faptul ca statuia voievodului le sta in gat membrilor si simpatizantilor UDMR, motiv pentru care piata in care se afla situata statuia a ramas prada degradarii continue pana in urma cu cativa ani, moment in care au inceput lucrarile de reabilitare a pietei. Invocand lipsa fondurilor (in realitate insa statuia lui Mihai Viteazu reprezinta o jignire pentru maghiarii din zona) UDMR mentine piata in santier. UDMR Covasna a anuntat in mai 2009 prin vocea deputatului Edler Andras ca va schimba denumirea pietei, prin referendum, pe motiv ca Mihai Viteazul nu ii reprezinta pe locuitorii orasului. Stiind acestea zic ca nu pare deloc surprinzator faptul ca in brosura prin care se pupa singur in cur pentru realizarile sale din timpul primului sau an ca primar, Antal Arpad publica poza unui proiect 3D al Pietei Mihai Viteazul din care lipseste statuia marelui voievod Mihai Viteazul si apar in schimb cateva banci, dupa cum se vede mai jos.
Dan Tanasa Blog
Foto Grup Statuar Mihai Viteazul: Grigoras Cristian

TIMISOARA, 17 Decembrie 1989. Sorin Bogdan isi continua marturia

duminica dimineata, trebuia sa plec pana la arad cu trenul, sa-mi rezolv niste probleme. inca surescitat de tot ce se intamplase noaptea, am luat tramvaiul spre gara de nord. vatmanul nu a oprit in statia din piata maria. lumea din tramvai privea uimita vitrinele sparte de pe bulevardul 6 martie. oamenii susoteau, cu o unda de speranta in priviri. nimeni nu circula pe trotuarul dinspre biserica reformata, in fata careia am vazut cativa militieni. putini se incumetau sa treaca pana si pe trotuarul de vis-a-vis. la arad, am povestit unor prieteni ce se intamplase peste noapte la timisoara. desi aflasera zvonuri, tot ma priveau cu neincredere, ca pe un nebun. timpul a trecut chinuitor de greu pana dupa pranz, cand m-am intors in oras.
nu m-am inselat: evenimentele au continuat in cursul diminetii, cat am fost plecat. liviu butoi mi-a povestit ce s-a intamplat. pe la ora 10:00, niste tampiti din conducerea garnizoanei timisoara au avut neinspiratia sa scoata un pluton de soldati in strada, care au defilat cu steagul de lupta in frunte. liviu i-a intalnit cand treceau podul, dinspre piata maria catre catedrala. timisorenii au coborat de pe trotuare, fara sa scoata un cuvant, cu privirile indarjite, si au inceput sa paseasca in tacere in spatele soldatilor. tot mai multi. speriati, militarii au grabit pasul si s-au retras in garnizoana din piata libertatii. prea tarziu. se adunasera in zona operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotarat sa plece in mars catre comitetul judetean pcr. era o manifestatie pasnica, multi tineri, femei, barbati cu copii pe umeri, cum vazusera la jurnalele de stiri de la televiziunile sarbesti ca se intamplase in alte tari.
ajunsi in fata sediului judetenei de partid, desi strigau “fara violenta !”, demonstrantii au fost intampinati de trupele de militie si alungati cu jeturi de apa proiectate din masini de pompieri. a fost scanteia care a declansat ostilitatile. oamenii au atacat cordonul de militieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o masina si i-au dat foc. a inceput o batalie fara mila. o alta prietena, olivia, mi-a descris ciocnirea violenta din jurul pranzului. ea scapase, uda-leoarca, dupa ce s-a ascuns pe treptele hotelului “continental”. dupa ora 14:00, totul o luase razna. tot mai multe grupuri de manifestanti veneau in centrul orasului. pe la 16:00, s-au auzit primele impuscaturi in piata libertatii. zvonurile vorbeau de focuri de arma trase in plin, de morti si raniti. fascinant era ca efectul obtinut a fost exact pe dos ! teama parca se evaporase, facand loc furiei si unei hotarari de neclintit. “livertate !”, “acum ori niciodata !”, “jos comunismul !”, “jos ceausescu !”, “azi in timisoara, maine-n toata tara !” rasunau din toate colturile orasului. vestile circulau cu viteza fulgerului si nu mai stiai care sunt adevarate sau care sunt zvonuri si dezinformari. dupa ora 17:00, cand a cazut intunericul, situatia a scapat de sub control total. la un moment dat Continue Reading la Sorin Bogdan Blog »
imagini filmate de victor popa, din noaptea de 17 decembrie 1989

PATAPIEVICI - Broasca ruginita sau nagatul cultural cu pretentii de liliac? BASESCU si-a pierdut alegatorii din cauza noului PCR mascat in ICR

Colegul nostru de presa, talentatul comentator Razvan Boanchis, nu l-a mai votat la aceste alegeri pe Traian Basescu (desi tine la el si o mai facuse de trei ori anterior). Pentru ca l-a reconfirmat pe Horia Roman Patapievici la conducerea ICR. Editorialistul de la National considera ca Patapievici e "Broasca rugina a culturii romane". Doctor in istorie Emilia Corbu il vede drept... nagat cu ambitii de liliac.

Nagatul cultural

Nu e cazul să trec în revistă opiniile pro şi contra cu privire la persoana şi mai ales ,,creaţia,, lui H.R. Patapievici. Nu mă privesc. Filosofia vorbei goale, a subiectului fără realitate şi a realităţii fără subiect, mă lasă rece. Că pe această filosofie se întemeiază o adevărată mafie culturală, e un subiect de care nu avem timp aici.
Mă intrigă însă situaţia în care un individ, care vorbeşte despre sine la persoana a III-a, se crede un călugăr laic (1), se consideră un intelectual de elită şi se prezintă ca atare, director al ICR, se pune în situaţia de a presta servicii oneroase, de răspândac internaţional a unei minciuni, cu scopul declarat de a apăra un gen de onoare a preşedintelui Băsescu, în condiţiile în care acela avea deja sacii în căruţă şi mâna pe bici. Doar de onoare nu avea vreme. Prestaţia a fost mizerabilă. Imaginea creată, pe măsură. Patapievici ar trebui, cu coada între picioare, capul între umeri, şi umerii langa urechi, să-şi scrie frumuşel demisia şi să ne lase. Ne-a făcut de râs a nu ştiu câta oară.
Ca să ne explicăm ,,scandalul H.R. Patapievici,, trebuie mai întâi să avem o imagine coerentă a culturii româneşti. Or, cea mai apropiată comparaţie şi plastică viziune poate fi aceea a lumii păsărilor. O lume în care convieţuiesc cele mai diferite specii, de la cele pe cale de dispariţie (vulturii înălţimilor, corbii regali) până la casnice găini, papagali, ciori şi gureşi vrăbioi.
Doar că, lumea culturală a păsărilor se află într-o Românie, ca o baltă seacă, plină de crocodili. Tot poporul stă pe insuliţe. De sărbători, mai trec de la unii la alţii, cu mare teamă şi cu greutate. Crocodilii devorează periodic ceva sau pe cineva şi le rămân resturi între dinţi. Nasol! Nu poţi zâmbi amantei, nu poţi da interviuri, nu e sănătos. Dacă-ţi cad dinţii, gata, s-a zis cu viitorul tău! La asta sunt buni nagâţii. Specie neameninţată de nimeni, în perfectă stare de conservare, mici şi oportunişti, leneşi şi agresivi, nagâţii curăţă resturile dintre dinţii crocodilului. E o simbioză perfectă! Aşa se face că dihăniile îşi păstrează sănătatea şi imaginea şi micile orătănii se hrănesc mult şi bine.
In România, crocodilii au pus mâna pe putere. Şi aşa au ajuns nagâţii, elită intelectuală. Fiecare crocodil are nagâţii lui. Şi inteligenţa păsărelelor asta este, să stea pe capul celui mai ghiftuit şerpălău. Asta i-a învăţat nagâţii comunişti pe odraslele lor, elita de azi. Şi nagâţul şef de la ICR, văzând cum crocodilului cel mare după ospăţul electoral, i-a rămas coada contra-candidatului între dinţi, s-a repezit cu zel să fie primul şi din grabă, nebăgare de seamă, a ciupit din... altă parte. Aşteptăm cu interes deznodământul. Dar, ne bucurăm nespus de întâmplare. De mult aşteptam să ciuguleasca aiurea. Era un nagâţ orb ca un liliac. Pentru profesioniştii din cultură, trăitori la înălţime, prestaţiile nagâţilor sunt... divertisment.
Dr Emilia Corbu Blog

Nota: (1) HRP a afirmat despre sine inr-un interviu dat in 2008, ca are o viata de calugar laic si explica el adica,, o viata hartuita,,. Atata vede el in calugarie. Ingusta viziune!

Wednesday, December 16, 2009

RAZBUNAREA PIETEI UNIVERSITATII. „Golanii“ i-au dat ştafeta lui Traian Băsescu

Scris de George Roncea
Ion Iliescu, cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat în aceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţară după Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste 78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui Ion Iliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, în ziua votului, de numeroşi prieteni plecaţi din ţară după Represiunea Pieţei Universităţii, care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj din aria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmai datorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţa de fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta de Vest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adus un număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodată pånă acum.
În urma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot din străinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, au exprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule. 115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Se pare că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor 20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecånd probabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea, salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank.
Am văzut câteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătate fluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriile corespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia „decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradă împotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din această generaţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebru decret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile de sarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unui număr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina.
În 1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem au ieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul că Ceauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, Ion Iliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fost crescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiu adoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îl părăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, la centrala NKVD, strămoşul KGB.
Ion Iliescu ar fi meritat să aibă soarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere că lucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate în egală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi ca urmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor Pieţei Universităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României.
Unul dintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, Sorin Drăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14 iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâte utilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorin avea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. A ajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcat viaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu a înroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. Petre Roman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străini oripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilor din Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi, pentru a-l compromite pe Ion Iliescu.
Eu ţin minte că atât de mult sânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniseră scorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopsea de ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că am ajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge. Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii, necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noaptea de 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plin deoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de stat legionară“.
Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acum vreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi de vânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerut Armatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciul de Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, Dragoş Drumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA, împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus ca dintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cu palma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui care i se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă, din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printre degetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-a cuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi va muri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiu nici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dus la o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere.
Am aflat peste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilier prezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărul care îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 a ajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru el decât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război.
Un alt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert din creier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, unde a fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-au trebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruri care se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-a şters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţat organizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datorează practic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene, inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum a ajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strâns mii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerând un singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a mai avut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese.
N-am izbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe calea justiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere, desigur, să i-o plătim şi altfel...
Scria zilele trecute Adrian Năstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescu în ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionari împuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilor plecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“.
Citez: „Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-i considerăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că au votat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nu voturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie cele care au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificăm foarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El perorează mai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu au contact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, de reglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau alta asupra viitorului - în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lor ar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, o dezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său.
Io zic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celor plecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutate mai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi se restrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută a votului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutate corespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui Ion Iliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, ci doar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilor golani ai Pieţei Universităţii.
Pe cât facem pariu că dacă facem un Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, se va obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul dat împotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos de pidosnicul pervers de Ion Iliescu?
„Jos Iliescu!“ rămâne încă un slogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintre motivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votez acum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că în noul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voi vedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cum l-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte, ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ - şi prin contribuţia votului meu...
Jos Iliescu!... Cine uită nu merită ....

„Golanii“ i-au dat ştafeta  lui Traian Băsescu
Curentul - miercuri, 16 decembrie 2009

Vezi aici CURENTUL PDF

CURENTUL: Doar Patapievici merge cu maşină de la Vîntu, nu şi George Maior


 Scris de Victor Roncea
În urma dezvăluirii făcute de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) privind faptul că Volvo-ul S60 cu care circulă Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), îi aparţine trustului lui Sorin Ovidiu Vîntu Realitatea - Caţavencu, am primit mai multe solicitări pentru lămuriri suplimentare, mai ales că în articolul „Curentul“ se afirma că şi un şef al SRI circula cu un automobil de lux oferit de mogulul FNI. Facem aşadar câteva precizări: nu este vorba de actualul director al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, ci, după cum se ştie, de fostul şef al SRI, Radu Timofte, în prezent decedat, ce a utilizat o perioadă îndelungată un Jeep oferit de speculantul financiar care era înmatriculat chiar cu iniţialele acestuia, respectiv SOV. La o audiere a acestuia în Comisia SRI a Parlamentului, în anul 2002, pe fondul dezvăluirilor făcute de proprietarul „Curentul“, Mihai Iacob, întrebată dacă Radu Timofte a oferit explicaţii privind motorizarea sa de către interlopul SOV, Daniela Buruiană, pe atunci parlamentară, a replicat că acest fapt este „un lucru extrem de minor, care s-a perpetuat de-a lungul timpului“. La fel şi în cazul Patapievici. Afirmaţia sa iniţială că „am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus să-mi pună la dispoziţie, fără nicio obligaţie, un Volvo S60“, pe care a uitat să-l pomenească şi în Declaraţiile sale de Avere şi de Interese, datează din 2007. Însă, iată că ANI demonstrează fără tăgadă - în documentul dispus şi pe site-ul „Curentul“ de ieri - că maşina de lux îi aparţine de fapt lui Vîntu, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă vocea doamnei în cauză nu era cumva cam groasă, ca după câteva trabucuri de 100 de euro bucata.

Onoarea sau casieria?

Este adevărat: pare puţin ciudat că fizicianul care compară România cu „radiografia unei fecale - o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării“ susţine că este „intelectualul lui Băsescu“, dar beneficiază de avantaje materiale importante de la inamicul de moarte al preşedintelui, fostul şi, foarte posibil, viitorul puşcăriaş Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este singurul ciudat, cel puţin în această privinţă. Revista Realitatea-Caţavencu „Idei în Dialog“, la care este director Patapievici, a împlinit de curând cinci ani. La aniversarea precedentă, Realitatea TV amintea istoria publicaţiei: „Stelian Tănase, Ioan T. Morar, Alex Ştefănescu sau Sorin Dumitrescu s-au lăsat antrenaţi în aşa-numita luptă pentru o civilizaţie a dialogului, pe care a deschis-o directorul publicaţiei, Horia Roman Patapievici“.
Să vedem aşadar o parte dintre intelectualii-antrenaţi care îi conferă tânjita „onorabilitate“ mogulului FNI exact după cum apar pe firmamentul „Idei în Dialog“: Radu Carp, Dragoş Paul Aligică, Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu, Ovidiu Pecican, Costel Stavarache, Valeriu Stoica, George Bogdan Tara, Sorin Cecurai, Luiza Palanciuc, Alexander Baumgarten, Alex. Leo Şerban, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Andrei Muraru, Sorin Lavric, Mircea Diaconu, Horaţiu Pepine, Horia Barna, Ioan Buduca, Ioan Stanomir, Mihail Neamţu, S. Damian, Tereza Brânduşa Palade, Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, H.R. Patapievici. Colegul lui Patapievici de la ICR, unde e vicepreşedinte, şi „EvZ“, Mircea Mihăieş, făcea la un moment dat un apel, pentru toţi intelectualii, rămas însă uitat, inclusiv de către el: „Casieria sau onoarea“. Foarte plastic, Mircea Mihăieş explica astfel lipeala unor jurnalişti şi intelectuali la trusturile mogulilor: „S-a conturat concluzia că toţi ziariştii angajaţi la trusturile «mogulilor» ar scrie la comandă. C-ar fi vorba de-o cedare morală de sus până jos, că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimţirii şi-a relei-credinţe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, şantaje, bani negri şi celelalte componente ale relaţiilor de tip mafiot. Dar mai e şi prostie, laşitate, spirit de turmă, inconştienţă“. În ciuda apelului versatului mânuitor al pixului, majoritatea apelaţilor săi au ales duplicitar: şi casieria lui Vîntu, şi cea a instituţiilor publice parazitate.

„ID“ - o revistă falimentară

Dar, cu excepţia influenţelor traficate, nici măcar rezultatele media nu le sunt prea strălucite. Ultima analiză a SATI - Studiul de Audienţă şi Trafic Internet -, perfectată site-ului revistei membre a Diviziei F5 New Media Realitatea-Caţavencu, arăta că aceasta are o medie de 300 de vizitatori pe zi. Conform BRAT - Biroul Român de Audit al Tirajelor - în luna ianuarie 2009, tirajul revistei lunare era de 7.300 de exemplare, dintre care s-au vândut 2.732. În luna februarie, tirajul a fost ridicat până la un maximum atins vreodată, de 8.500 de exemplare, dintre care s-au våndut însă la nivel naţional doar 2.960. Aceasta l-a obligat pe Dragoş Stanca, Directorul General al societăţii lui Vîntu, Caţavencu SA, să coboare tirajul brut la 4.000 de exemplare, dintre care, în ultimele luni, s-au vândut ori sub, ori uşor peste 2.000 de bucăţi în întreaga Românie.
După cum am mai scris, potrivit datelor oficiale de la Ministerul de Finanţe, Caţavencu SA a avut în perioada 2006-2008 pierderi cumulate de 12.530.000 euro, iar Poligraf SRL (editorul revistelor trustului SOV) pierderi cumulate, în aceeaşi perioadă, de 3.700.000 euro. În total 16.230.000 euro, din care parte au fost înghiţiţi şi de „Idei în Dialog“, bani pe care mogulul a acceptat să-i piardă în speranţa unor câştiguri viitoare care, din păcate pentru el, n-au mai venit, chiar dacă printre angajaţii săi se numără „intelectualii lui Iliescu şi Năstase“, ca Emil Hurezeanu şi Stelian Tănase, sau „intelectualii lui Băsescu“, ca Horia Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu.

Vezi aici CURENTUL PDF cu Frenciu si Patapievici

RAZVAN BOANCHIS: Patapievici, broasca ruginită a culturii române. De ce nu l-a mai votat de Basescu talentatul ziarist de la National

Nu mă impresionează deloc filmuleţele cu politicieni în situaţii indecente sau chiar penale. Ultimul — cu Geoană. N-aveam nevoie de înregistrări, trucate sau nu, oricum compromiţătoare, ca să-l ocolesc cu ştampila, în cele două tururi ale alegerilor. E atît de pescăruş, încît nu l-aş fi votat nici dacă ştiam că n-a luat 5.000, ci i-a oferit, iar ăla care a primit şpaga am fost eu. Ajungînd la Băsescu, vă mărturisesc că n-am dat trei ciorapi găuriţi şi doldora de miasme, din ăia care se agaţă în pereţi, pe caseta cu băieţelul care rîdea de cîtă bătaie a încasat. Iar cînd Băsescu a zis despre colega noastră (a mea? — să fim rezona­bili!) că-i „ţigancă împuţită”, atunci recunosc, spre ruşinea mîndriei mele, că m-au durut, de atîta rîs, spinarea şi o parte anatomică situată ceva mai jos. Motivele pentru care nu l-am mai votat pe Băsescu pentru a patra oară (că am fost cu el şi cînd candida la Primărie) sînt altele. Mă enervează pentru că 1) are ca soluţie economică arestările excesiv mediatizate şi 2) fiindcă i-a făcut cadou lui Patapievici o instituţie importantă şi bugetofagă, fără a fi citit trei rînduri stoarse, cu inimaginabile cazne, de acest burete uscat al filozofiei. Multă prostime degeaba şcolită vede un geniu în această broască. Nu de curte, nici de lăcovişte. Scuze, ţestoaso, scuze, rîioaso! Patapievici este o broască ruginită, de yală defectă, montată la uşa vandalizată a culturii române.
Ziarul National

SENZATIONAL. Lupta de idei intre SOV si SOF pe forumul "Curentul". Dupa un articol despre retinerea analistului de afacereza de catre DIICOT, Freciu si Vintu - sau sosiile lor - se incaiera online pentru Popa

La acest articol, despre retinerea lui Freciu de catre DIICOT pe aeroportul Otopeni, am primit un mail de la omul de casa al lui Sorin Ovidiu Vintu, analistul vedeta cu chelie si tzacalie Sorin Ovidiu Freciu care mi-a si pus cateva postari intre comentariile la articolul de mai jos, scrie George Roncea, intr-un mail intern al redactiei "Curentul"

Sorin Ovidiu Freciu (SOF) si Sorin Ovidiu Vintu (SOV) intra in dialog pe forum si se dau in gat intr-o maniera ditirambica si extracalifragilistica.

Iata mai jos remarcabilele iesiri online ale mogulului SOV si al slugii sale, tizul sau SOF. Personal cred ca trebuie mediatizate si imprastiate cat mai mult aceste mesaje si confesiuni ale artizanilor unor mari excrocherii care au inceput, iata, sa se incaiere pe forumuri, deocamdata...

7. 15-12-2009 22:17

d-le Roncea tot respectul

Domnule Roncea,

va aflati in sitiatia de a va dezinforma cititorii cu aceasta informatie falsa.Nu am fost pe aeroport, nu am fost retinut, nu am vorbit cu nimeni despre ce scrieti aici, nu am de-a face cu nimic din acest caz. V-am trimis si un mail pe adresa ce apare pe aceasta pagina.
Scris de Sorin Freciu


8. 15-12-2009 22:26

Freciu un frecangiu imbecil...

...folosit pe post de papagal al infractorului Vintu alaturi de cetatenii moldoveni pusi de fatada la ramificatiile Gelsor.

La data de 17 decembrie 2004, cetăţeanul moldovean Vladislav DEREVENCO a fost investit in funcţia de administrator unic pentru firmele IMOLA SA şi GELSOR ASSETS MANAGEMENT SA (Gelsor AM).

Derevenco avea opt clase (8!!!) si 22 de ani, si avea deja probleme cu poliţia – ceea ce l-a facut probabil sa fie candidatul ideal pentru a prelua frâiele a două firme româneşti.

Actele prin care Derevenco a devenit administrator unic la Imola şi Gelsor AM au fost atestate şi înregistrate în aceeaşi zi, ele fiind publicate consecutiv în Monitorul Oficial. La momentul respectiv, Vîntu deţinea aproape 60% din Imola şi 1,5% din Gelsor AM.

Derevenco a intrat brusc în liga mare a afacerilor, alături de aşi ca Sorin Freciu Vladimir Soare, Gheorghe Raţiu şi alti administratori pusi de Vintu la Grupul Gelsor.

Gelsor AM SA a apărut în 1999, cu un capital subscris de cinci mii de Euro. Acţionarii săi au fost Sorin Ovidiu Vîntu, Vladimir Soare, Raţiu Gheorghe şi Grupul Gelsor SA.

Imola SA a apărut în 1994, cu un capital subscris de aproape 120 de mii de Euro. La momentul apariţiei lui Derevenco, compania avea ca acţionar majoritar pe Sorin Ovidiu Vîntu cu 60% iar restul era împărţit între Ecaterina Lazăr, Vasile Hobeanu, Gelsor SA şi Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi. Imola a fost transformată din societate pe acţiuni în SRL în 2006. În perioada ei de vârf, Imola avea participaţiuni în mai multe afaceri de presă. Notabile sunt Mihai Tatulici Production SA şi Financiarul Press SRL .

Derevenco a fost incaltat de Politie in 2005 alaturi de Pavel CUPEŢ, coleg de infracţiuni al tânărului manager Derevenco. Poliţia moldoveneasca i-a prins împreună într-un flagrant organizat in mai 2005.

Cupeţ era asociat intr-o firmă românească de investitii financiare - RO INVESTMENT & FINANCE, alături de Dorina Geanina POENARU din Galaţi, interpusa lui Maricel Pacuraru, inculpat in afacerea devalizarii Postei Romane. Poenaru este si ea legată de scandaluri privind Compania Naţională POŞTA ROMÂNĂ.

După asocierea cu Cupeţ, Poenaru a fondat compania Imopost alături de Poşta Română.
Ro Investment a facut parte din reteta de fraudare a companiei Poşta Română, alaturi de firma POSTCOM controlata de Maricel Păcuraru, prietenul lui SOV si fost patron la Gardianul.
Scris de Vitalie


10. 15-12-2009 23:22

d-le Roncea tot respectul

Domnule Roncea,

va aflati in situatia de a va dezinforma cititorii cu aceste informatii false.

Tizul meu, Sorin Ovidiu Freciu (SOF) nu a fost pe aeroport, nu a fost retinut, nu a vorbit cu nimeni, nu are de-a face cu cazul FNI, Gelsor etc pentru simplu motiv ca este ca si Nicolae Popa un desavarsit profesionist si un prieten minunat care de altfel se afla la mine acasa pe strada Paris, ca sa se relaxeze, atunci cand sustineti dvs ca m-ar fi dat in gat procurorilor.

Dealtfel locuinta de pe strada Paris ii apartine pe undeva si lui Sorin Freciu care a fost actionar la SC Imobiliar Network 2002 SA, fostă Gelsor Network, casa din Paris fiind parte a activelor SC Imobiliar Network 2002 SA, dupa cum rezulta si din expertiza financiar-contabilă întocmită în dosarul prăbuşirii FNI.

In rest insinuarile murdare cu privire la implicarea mea sau a lui Sorin in Dosarele FNI, FNA, BRS, BID nu sunt decat simple speculatii care nu pot fi dovedite ca daca ar fi fost dovedite as fi avut eu de executat cei 15 ani de puscarie nu Nicolae Popa.

Nici eu nici Sorin nu cred ca vom vedea interiorul puscariei pentru ca eu nu sunt de nivelul unui Gigi Becali sa fiu ridicat dimineata din patul meu.

Iar dragul de Freciu nu m-ar trada pentru simplul motiv ca s-ar autoincrimina si ar avea de executat si el cativa ani neplacuti de puscarie, cu mine in celula de alaturi, ceea ce nu-i asa nu prea e credibil, asa cum nu este credibil nici materialul scris de Dvs, la comanda unor cercuri rautacioase din partea Cotroceniului, unde a produs deranj faptul ca la mine la vila se relaxeaza atatia si atatia prieteni minunati, nu doar dragul de Freciu ci si Presedintele Geoana, dl-ul Patapievici, Hurezeanu, dna Zoe Petre etc samd

V-am trimis si un mail pe adresa ce apare pe aceasta pagina.
Scris de Sorin Ovidiu Vintu (SOV)


11. 15-12-2009 23:26
Respect pentru Sorini Ovidii

Tot RESPECTU' meseriasilor ca ati scapat pana acum de mana legii si de furia celor 350 000 de fraieri tzepuiti in timp ce dormeau linistiti via Gelsor SOV invest etc
Scris de Respectabil

16. 16-12-2009 03:13

GELSOR-FNI, confesiunea mea

d-le Roncea

tot respectul
Domnule Roncea,

insa pentru a nu mai fi desinformat va ofer ocazia sa aflati adevarata istorie a Gelsor si FNI, istorie pe care nici tizul meu Sorin Ovidiu Freciu (SOF), fost sef la Gelsor nu o cunoaste prea bine, deoarece el a fost ca si Nicolae Popa, alt fost sef al Gelsor, doar un om de paie, altfel desavarsit...

Iata deci, in premiera, dle Roncea confesiunea mea, asa cum Parchetul si-ar dori-o de mult sa o subsemenez. Stiti insa ca nu degeaba m-am hotarat sa ma dedic doar spatiului virtual, publicarii online.

Aici nimeni nu ma vede asa infirm cum sunt, aici sunt tatic, sunt barosan, sunt de nearestat deoarece aici sunt doar din biti si byti (un fel de Itzi-Bitzi).
Asadar dle Roncea sa incepem cu inceputul...

Afacerile mele pe vremea cand eram inca un fost puscarias cu cinci ani de parnaie pentru delapidare, fiul unei florarese si al unui tata necunoscut, au plecat din zona Roman, prin GELSOR, o societate care a fost infiintata in 1993 cu Gelu Teodorescu, profesor de matematica la Universitatea din Iasi, prieten cu Dan Condurachi si cu mine.

Pana la acest moment apucasem deja sa deschid, in martie 1990, o consignatie, in micul targ Roman. Aveam un video pe care-l inchiriam casei de cultura cu 600 de lei pe saptamana si mai vindeam televizoare si blugi vechi. La sfarsitul anului 1990, mai aveam opt consignatii prin toata Moldova, aveam si doua trei bombe si carciumi si am inchiriat cateva spatii en-gros, in Bucuresti.

GELSOR a plecat din start printr-o teapa clasica: la fabrica de seringi de unica folosinta SANEVIT Arad, una dintre primele societati listate la bursa, GELSOR a cumparat masiv actiuni la pretul minimal.

SANEVIT avea exclusivitate de la Ministerul Sanatatii pentru vanzarea produselor sale in sistemul sanitar iar afacerile fabricii mergeau bine astfel ca pretul actiunilor a urcat spectaculos.

“Coincidenta” GELSOR a vandut participatia sa la SANEVIT cu doar cateva zile inainte ca guvernul sa decida ca nu este normal ca statul sa cumpere seringi numai de la un singur producator, fara licitatie. Profitul rezultat din vanzarea la timp a actiunilor a fost enorm. GELSOR a avut un profit rezultat in urma afacerii SANEVIT de aproape 15 ori mai mare decat suma investita initial.

Apoi insa cei care au cumparat (printre care si SIF Muntenia) au avut surpriza sa constate, in scurt timp, ca actiunile nu valoreaza mare lucru in conditiile in care nu mai este unic furnizor.

Mai departe, in cascada, reteta mea a functionat la nesfarsit...

GELSOR, BRS, BID

In 1993, provincialul din Roman care eram eu atunci, si-a vazut visul cu ochii. Ajunsesem in Capitala si in 1994, am inceput comertul cu certificate de proprietate. Am jucat totul pe o singura carte: Bursa Gelsor, societate creata pentru a tranzactiona certificatele de proprietate emise de PDSR si am reusit pana la sfarsitul anului sa adun 6 milioane de certificate de proprietate. Lumea era proasta si vindea la tiganii de la gurile de metrou, pusi de mine, hartiile de proprietate care li se pareau fara folos.

In timp ca Paunescu cumpara hotelul Intercontinental, Catarama isi construia Elvila, Copos facea afaceri cu produse electronice, iar Padure isi punea pe picioare Gepa, eu intr-un spatiu inchiriat in hotelul Dorobanti, cumparam si vindeam certificate de proprietate de pe urma carora, obtineam castiguri chiar si de un milion de dolari zilnic.

Am concentrat mari volume de carnete cu certificate de proprietate (CCP). Cele aproape sase milioane de titluri, reprezentau mai mult de jumatate din totalul CCP emise conform Legii nr. 58/1991. Legea a fost schimbata din cauza mea si a altora prezenti pe piata certificatelor de proprietate, asa ca am vandut Gelsor cu clauza de rascumparare, am rascumparat-o apoi cand a mai scazut scandalul iar in 1998 am inceput sa-mi formez o echipa de dat tunuri la scara mare. Am recrutat numai ofiteri , acoperiti in bancheri de prestigiu: Vlad Soare, fost viceguvernator al BNR si fost presedinte al Bancorex; George Mucibabici, Vasile Savoiu, fosti directori in BNR, Daniel Daianu, fost economist-sef al BNR si fost ministru de finante. Mi s-a alaturat si ex-premierul Nicolae Vacaroiu, in spatele caruia am infiintat Banca de Investitii si Dezvoltare. Acum Vlad Soare are propria firma de consultanta. Vasile Savoiu, de asemenea, George Mucibabici a fost vicepresedintele Bancii “Ion Tiriac”, Nicolae Vacaroiu a fost presedinte al Senatului si presedinte interimar iar Daniel Daianu a devenit securist de omenie al liberarilor si GDS.

Am intrat pe parteneriatul (respectiv jefuirea) societatilor de investitii financiare (SIF-uri) si am pornit startul cu preluarea pachetului majoritar de actiuni al fostei banci Astra din Brasov de Grupul Financiar Gelsor. Banca comerciala Astra din Brasov a fost înfiintata în 1996 de un grup de oameni de afaceri din Brasov care doreau sa acopere golul lasat de caderea Bancii Dacia Felix.

Întrucat nu au mai avut bani sa o sustina în 1999 fondatorii au acceptat ca pachetul majoritar de actiuni sa fie cumparat de societatea de brokeraj Gelsor. Ulterior, Banca Astra si-a schimbat denumirea in Banca Romana de Scont (BRS) iar eu ca proprietar al Gelsor, deveneam, indirect, actionarul majoritar al BRS. Ceilalti actionari erau membrii fondatori ai fostei Astra - SIF Transilvania, SIF Oltenia, cateva societati comerciale din Brasov si persoane fizice, intre acestea figurand presedintele SIF Transilvania, Mihai Fercala, si un director din cadrul societatii de investitii.

In anul 2000 am lansat pe piata bancara a doua mea banca - Banca de Investitii si Dezvoltare (BID) unde detineam 95% din actiuni. La inaintarea l-am pus pe Nicolae Vacaroiu, primul presedinte al BID, apoi pe Corneliu Croitoru, presedinte BID din primavara anului 2001, fost viceguvernator al BNR, alte persoane din conducere provenind din BNR si de la Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. Treba insa s-a fasait dupa ce m-a prins directia de Supraveghere din cadrul BNR. Nicolae Cinteza, directorul directie a dat pe goarna: “Uneori banii lasa urme (...) In miile de tranzactii verificate pana acum, doar intr-un singur caz nu am putut stabili circuitul complet al banilor. In toate celelalte cazuri, soldul contului inainte de efectuarea tranzactiei (cu alte cuvinte, ce exista in portofel) era nesemnificativ (de ordinul zecilor sau sutelor de mii) fata de sutele de milioane, miliardele si uneori zecilor de miliarde care intrau si ieseau din contul respectiv. Va asigur ca circuitul sumelor a fost identificat”. BID-ul s-a prabusit cu zgomot, fara ca lumea sa-si mai poata recupera banii, ajunsi la mine in conturi, prin interpusi.

Banca Romana de Scont (BRS) a fost o alta bomba cu efect intarziat. Banca s-a orientat, cu predilectie, catre persoane juridice, clienti de anvergura ca SIF-urile, Posta Romana, societatea de asigurari Astra, care si-au deschis depozite in care am dat gaura lejer.

Directorul BRS, Teodor Nicolaescu s-a dat singur in gat recunoscand ca a umblat in conturile clientilor, fara stirea lor, ca a efectuat transferuri, golind un cont si umpland un altul, ca a acordat credite fictive.

In vara anului 2001, banca intra in supravegherea Bancii Nationale, trece apoi prin regimul decontarii speciale, iar din 3 ianuarie 2002 in administrare speciala. Suita de controale trimise de BNR la BRS s-a datorat unui capsoman integru, viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, sef peste directia de supraveghere din BNR. Nicolaescu a intrat la parnaie, unde a incercat sa ma traga dupa el, ceea ce nu i-a reusit iar eu am golit linistit banca de toate resursele.

FNI: jaf protejat de statul mafiot

Imi place deseori sa ma citez pe mine insumi. O fac si aici pt dvs dle Roncea: “In Romania, ca oriunde in lume, o afacere trebuie sa se bazeze pe lege. (...) In privinta moralitatii unei afaceri, asta este alta dezbatere. Legile moralitatii nu le poti aplica in afaceri. Nu mai sunt de actualitate. Asa este oriunde in lume.” – (Sorin Ovidiu Vintu)

Sute de mii de romani care si-au investit economiile in unitati FNI au dormit linistiti hipnotizati de sloganul meu. Dupa trei ani si ceva de jaf organizat cei care au condus la vedere FNI (interpusii mei) au fugit, banii s-au evaporat, iar anchetele pornite de autoritati au mascat de fapt aflarea adevarului.

Reteta falimentului a fost simpla. Fondul nu a fost infiintat pentru ceea ce se astepta lumea, potrivit denumirii, ci pentru scoaterea din buzunarele oamenilor a ultimelor economii, dupa escrocheria Gerald si Caritas.

FNI tot un joc piramidal, a “desavarsit” jumulirea romanilor inceputa prin Caritas si Gerald, “jocuri” organizate tot de mafia lucratorilor in servicii utilizati de mine. A fost pus in miscare un angrenaj urias care a promovat agresiv “investitia” la FNI, prin utilizarea exclusiva si complice a mass-media manjita de mine cu sute de mii de euro cash. Nimeni nu a rezistat, de la Tatulici la Rosca Stanescu.

Oamenii au fost prostiti prin asocierea FNI cu bancile comerciale si cu institutii ale statului, iar “adormirea” s-a facut prin aruncarea pe piata media a unor bugete enorme de publicitate si utilizarea unor lideri de opinie de tipul lui Tatulici, la fel ca si in cazul Caritas. Sutele de mii de oameni care si-au investit economiile in unitati FNI au fost “vrajiti” cu sloganul “Dormi linistit, noi veghem pentru tine”.

Actiuni necotate, fara valoare, actiuni cotate, dar cumparate la suprapret, tranzactii fictive si rascumparari de unitati la randamente uriase - iata reteta uriasei fraude FNI, sustinuta prin politica agresiva de marketing, implicarea institutiilor statului si a unor banci comerciale.

Existau, de ochii lumii, in portofoliul FNI si ceva actiuni ale unor societati listate la bursa, dar ele fusesera cumparate la preturi duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala.

SOV Invest, administratorul FNI, nu avea o autorizatie de functionare pentru Bucuresti. Cu alte cuvinte, Fondul a functionat ilegal mai toata perioada.

“S-a retinut ca SC SOV Invest SA nu a solicitat la CNVM aprobarea schimbarii sediului din Constanta in Bucuresti, nedepunand un dosar special pentru avizarea schimbarii sediului, dar, indirect, in modificarile prospectului de emisiune avizate de CNVM prin Decizia 3136/14.07/1998, se prevede schimbarea datelor de identificare ale societatii de administrare. Nu exista autorizatie prealabila de functionare a SC SOV Invest SA, societatea a fost infiintata prin Sentinta Civila a Tribunalului Constanta (...). Se constata astfel incalcarea regulamentului CNVM (...)”, se arata intr-un control al CNVM realizat ulterior caderii FNI.

Angrenajul s-a bazat exclusiv pe “abureala” populatiei care mi-a reusit de minune: strategia investitionala a FNI suna, oficial, in felul urmator: “Optimizarea portofoliului fondului administrat in conformitate cu prevederile legal-normative in vigoare, pentru asigurarea cresterii unitatii de fond. Dinamizarea activitatilor pe piata de capital si cu precadere a tranzactiilor in Bursa si pe piata RASDAQ”. Pe scurt “legenda” de acoperire suna ca o investitie in siguranta.

De fapt FNI a investit majoritatea banilor in actiuni necotate pe pietele reglementate iar majoritatea achizitiilor de actiuni s-au facut prin tranzactii cu persoane fizice...care de fapt nu existau, erau fictive!

Iata ce scria un politist ager (l-am angajat mai apoi portar la mine, pe str. Paris), dupa ce a inceput ancheta FNI, in procesul-verbal: “Astazi (...) fiind in continuarea verificarilor privind contractul de cesiune de actiuni incheiat intre Grigore Ioan, in calitate de cedent, si FNI prin SOV Invest, in calitate de cesionar pentru un numar de 7.760 de actiuni la purtator emise de SC Industrial Export SA, ne-am deplasat la domiciliul mentionat in contract al cedentului respectiv, str. Tunari nr 156. Adresa nu a putut fi identificata, intrucat strada Tunari din sectorul 2 este numerotata de la 1 la 87. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal”.

Actiunile necotate, smen pentru mine

In iunie 1997, FNI a cumparat actiuni la Bucuresti Turism SA, o societate aflata in...cadere. Vanzatorul actiunilor eram eu evident care am cedat 5.787 de actiuni si a primit 2,488 de miliarde de lei, adica 430.000 de lei pentru fiecare actiune. Bucuresti Turism nu era cotata pe piata bursiera, dar era “foarte valoroasa” pentru FNI astfel incat a fost trecuta in activul net cu suma de achizitie desi, potrivit CNVM, acest lucru incalca grav legislatia in vigoare. Tranzactii de acest tip au fost facute cu zecile, fie ca era vorba de mine personal sau de interpusi sau SVM-uri “inventate” de mine.

Intr-un raport din martie 1998, Comisia Nationala de Valori Mobiliare atragea atentia asupra faptului ca portofoliul FNI are o structura riscanta, fiind constituit in proportie de aproape 70% din actiuni necotate. Doar putin peste 15% erau titluri cotate pe piata bursiera, iar acestea nu valorau mai nimic.

Intr-o alta situatie intocmita de CNVM (30 iunie 2000), rezulta ca actiunile fusesera cumparate la valori duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. Astfel, pentru titluri Rafo Onesti s-au cheltuit 460 de milioane de lei, desi valoarea de piata a actiunilor era de aproape cinci ori mai mica. Aceasta este doar una dintre directiile spre care s-au scurs banii FNI. Situatia era identica si in ceea ce priveste societatile cotate pe RASDAQ si aflate in portofoliul FNI.

Bankcoop, CEC, Ciorbea

CEC-ul taranistilor intrase in combinatia FNI pe calea batatorita de - Bankcoop. Pe 30 mai 1997, cele doua parti semnasera un contract de fidejusiune/cautiune (contract nr. 2509).

Bankcoop a intrat in incapacitate de plata, asa ca inlocuitorul a fost CEC, institutia bancara (de stat) cea mai afectata de “afacerea” Fondului National de Investitii.
Situatia investitiilor nu era contabilizata exact, iar numarul unitatilor de fond aflate in circulatie nu era unul real. Dupa caderea FNI, s-a aflat ca managerii Fondului aveau aruncate pe piata (in aprilie 2000) peste 75 de milioane de unitati de fond. CNVM a observat ca in scriptele oficiale, nu figurau decat aproximativ 34 de milioane de unitati. De doua ori mai putine! O luna mai tarziu (mai 2000), in actele FNI nu mai exista nici macar o unitate de fond. Omul meu cheie acel care ma putea infunda, Nicolae Popa, a fost scos din tara de ofiteriul SRI Veliscu.

Nicolae Popa, profilul unui minunat prieten

Nicolae Popa a fost directorul general al Societatii de Valori Mobiliare GELSOR, patronata de mine de la bun inceput - firma care a administrat actiunile SOV Invest, societate care, la randul ei, a administrat Fondul National de Investitii (FNI) si Fondul National de Acumulare (FNA).

Prin declaratie-angajament semnata de Popa acesta era autorizat in scris de mine sa efectueze tranzactii la FNI in numele si in interesul sau propriu in baza instructiunilor date de mine. Aceste date sunt atestate si de faptul ca SC Sovinvest SA, ca administrator al FNI, a virat direct in conturile mele personale, din rascumpararile de unitati de fond efectuate de pe carnetele de investitor emise pe numele lui Popa, sume in valoare totala de peste 516 miliarde de lei.

Conform declaratiilor Mariei Vlas, in angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut fostii ofiteri SRI, iar de recrutarea si angajarea lor, intr-o prima faza, s-a ocupat cadrul SRI Victor Veliscu, asociatul meu, adunat de mine pe strada dupa ce a fost data afara din serviciu pentru ca a sterpelit din fondurile operative ale SRI. In 1994, Veliscu imi amenajeaza sediul GELSOR, iar in iulie 1995, devine actionar la SOV Invest, firma mea preferata, ce avea sa administreze dezastrul FNI.

Vlas a afirmat ca, la inceput, ea a lucrat pentru Vintu la Societatea de Valori Mobiliare GELSOR SA si ca a incheiat cu Veliscu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Veliscu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.

Prin intermediul lui Popa Nicolae, trimis demine la Jakarta, unde am niste prieteni rusi, am retras din fond 516 miliarde de lei. Potrivit expertilor, eu cica nu eram investitor FNI, desi, initial, pe numele meu a existat un carnet de investitor. Ulterior, acelasi carnet apare pe numele inculpatului Popa Nicolae. Concluzia expertilor a fost ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a fost investitor FNI prin persoane interpuse”, respectiv prin Popa Nicolae. Ce sa zic, mi se falfaie de concluziile lor de muritori de foame.

Banii investiti in FNI de mine erau gestionati de Nicolae Popa, interpus in scopul mascarii implicarii acestuia in devalorizarea fondului. Ioana Maria Vlas a declarat, pe parcursul anchetei, in calitate de martor, ca Nicolae Popa era „mana dreapta a inculpatului (adica eu, Sorin Ovidiu Vintu) ca orice spunea acesta (eu) era ca si cum ar fi spus insusi inculpatul, prefigurandu-l drept mandatar al inculpatului, aceleasi aspecte rezultand si din declaratiile altor martori atasate acestui dosar“.

Tribunalul Bucuresti, bine uns de mine, insa nu a gasit „suficiente probe care sa ateste ca SOV a avut vreo implicare“, iar Vintu nu ar fi incalcat legea cand l-a folosit pe Popa ca mandatar al banilor investiti la FNI . Cel mai important element al cazului - Nicolae Popa, cel care ar fi putut sa ma duca in pragul puscariei, a fost „exfiltrat“ din tara de insusi Victor Veliscu, care l-a scos din tara cu masina condusa de el personal.

Nicolae Popa si SRI-ul lui Raducu

Dupa deosebitele servicii prestate in beneficiul meu, Veliscu este reactivat si angajat la UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), iar ulterior ajunge inapoi la SRI, direct in dreapta lui Timofte.

In 2001, Victor Veliscu, reactivat in SRI, va fi consilierul directorului Serviciului Roman de Informatii pe probleme de logistica, pana in 2005, cand este trecut in rezerva cu rangul de general de brigada. Pensionarul fericit si-a infiintat apoi o pensiune, iar de FNI si de implicarea sa in marele meu jaf nu s-a mai suflat un cuvant, desi pe data de 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: „Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. (...) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost intotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul Romaniei. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI“.

Aici, decedatul Raducu pe de o parte mintea de ingheta apele, pe de o parte spunea adevarul pe deplin: intr-adevar „s-a stiut totul in legatura cu FNI“, intr-adevar „au fost scosi in fata niste pioni“, insa ce a uitat sa precizeze Timofte era faptul ca chiar omul de la dreapta sa, totodata omul din stanga mea, era unul dintre artizanii escrocheriei, iar cel care imi dadea raportul era chiar el, Raducu, prins de tembelii de ofiterii de la E in flagrant. Evident am avut grija ca oamenii sa fie matrasiti, scosi la pensie - desigur nu au primit pensii atat de grase ca Veliscu, deoarece ei si-au servit ca prostii doar tara, nu si pe mine.

Aluminiul, mon amour

Am aranjat cu Botos ca anchetatorii, care au efectuat urmarirea penala in dosarul Fondului National de Investitii sa fie indepartati rand pe rand. Toti cei care m-au deranjat au pierdut contactul cu dosarele in care eram inculpat.

Coordonatorul echipei, procuror sef adjunct sectie Ovidius Paun a fost eliberat din functie fara motiv, ofiterul Constantin Duvac a fost “avansat”, ofiterul Ovidiu Dobleaga - “recompensat” cu o bursa in Franta, iar procurorul Luminita Sega a fost nevoita sa se mute la PNA dupa ce postul sau a fost restructurat din schema Parchetului General, bineinteles in urma deciziei lui Botos si a telefonului meu. Luminita Sega a fost indepartata din PICCJ sub pretextul “restructurarii postului”, ulterior finalizarii anchetelor in marile dosare care ma implicau FNI - FNA - Banca Agricola.

Luminita Sega a fost procurorul-sef de sectie in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pana in 2004, fiind implicata direct in dosarele FNI- Banca Agricola si BID, care l-au avut cap de afis pe controversatul SOV, “detalii” omise de cotianul central care a dezvaluit natura mortii procuroarei.

Dupa ce Parchetul, condus de Ilie Botos a restructurat postul sau, Sega a fost obligata sa se mute in cadrul sectiei a II-a de la Parchetul National Anticoruptie. La scurt timp, in 2005, Luminita Sega a fost pensionata medical, suferind un atac cerebral care a dus in cele din urma la moartea sa.

Luminita Sega a semnat in 2003 extinderea cercetarii penale in dosarul FNI impotriva mea, sub aspectul savarsirii a nu mai putin de sase infractiuni pedepsite de Codul penal, iar in acelasi an, toate cauzele privindu-ma pe mine ca inculpat in cauza FNI i-au fost repartizate spre supraveghere procurorului-sef Luminita Sega care a murit otravita lent cu metaloizi, la serviciu. Aluminiu, de la preietenul meu Mark Rich, cel care detine mai tot aluminiul Romaniei si Rusiei.

...procurorul Irinel Paun minunatul meu salvator

Toate retragerile ilegale de actiuni si bani de la FNI poarta semnatura lui Nicolae Popa, insa marturiile si expertizele financiar-contabile au dus si la punerea mea sub acuzare in aceasta cauza. Am scapat insa de acuzatii, in 2004, de la o bubitza la licior, vazuta doar de procurorul Irinel Paun (fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie). Evident de buna credinta acesta a apreciat ca buba de la un piciorul meu schiop face imposibila anchetarea mea.

Modul in care Parchetul – respectiv Paun - explica la acea data – 7.12. 2004 - disjungerea dosarului a fost tare amuzant. Am ras doua zile, in Creta unde ma odihneam. Procurorul Irinel a apreciat ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a suferit o interventie chirurgicala ca urmare a unui accident casnic, fiind in imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmarire penala”. “Casnic”, asta e cuvantul care m-a distrat cel mai tare, cand eu sunt divortat dupa ce m-a scapat Dan de Angelica aia mica neagra si paroasa, brrr...

In rechizitoriul dosarului FNI intocmit de procurorul Irinel Paun, cel care m-a facut scapat, acesta recunoaste ca nelegiuirile in functionarea si administrarea fondului s-au facut inclusiv in perioada in care eram tatal FNI-ului. Astfel, anchetatorul precizeaza ca una dintre cauzele care au generat pagube in activitatea FNI a fost diminuarea numarului unitatilor de fond aflate in circulatie, fapt ce a avut ca efect direct cresterea nereala a valorii unitatilor de fond in raport de care s-au efectuat rascumpararile si care a generat plata unor sume de bani in plus, necuvenite, din fondurile investitorilor FNI. Acelasi rechizitoriu precizeaza ca o alta cauza importanta care a determinat intrarea FNI in incapacitate de plata a constituit-o reevaluarea nejustificata a actiunilor aflate in portofoliul FNI.

Prin disjungerea datorita bubei mele la picior, Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas au ramas singurii inculpati in aceasta cauza. Prin decizia definitiva si irevocabila a Curtii Supreme de anul acesta, Vlas a fost condamnata la zece ani de inchisoare, sub acuzatiile de inselaciune si abuz in serviciu. Popa are de efectuat 15. Sorin Ovidiu Freciu, tizul meu ar lua si el vreo 8 cel putin.

Tocmai de aceea nu cred nici eu ca Freciu, care mi-a aratat scrisoarea inainte de a va scrie, dle Roncea, ar face greseala sa vorbeasca la Parchet sau sa incerce sa fuga din tara. Gura bate curul dle Roncea, iar Freciu stie bine sensul acestui proberb neaos...asa ca va rog publicati-i dreptul la replica ca va cumpar si ziarul si strada inclusiv intersectia cu Columbelor, unde lucreaza tanarul pregatit de mine, (cu bursa insa de la Patriciu) de mic.
Va rog insistent nu mai pomeniti nimic de Sorin Ovidiu Freciu (SOF) inainte de a-mi cere mie acceptul (SOV).

Scris de Sorin Ovidiu Vintu (SOV)


17. 16-12-2009 03:14

Investitor FNI - RESPECT

Vintu este un nenorocit de infirm care a nenorocit sute de mii de oameni in foamea sa nebuna si bolnava dupa bani.
Din cauza ca nu i se scoala a ramas cu o singura pasiune - posesia banilor.
Schiop, infirm, neputincios, mitocanul asta neghiob si analfabet ajuns smecher de oras, isi da acum aere de Harvard, cu trabucul infipt intre dinti, dupa ce pe vremuri se tara prin fata gurilor de metrou tranzactionand certificate.
Starpitura asta ne scuipa acum din spatele garzilor sale inarmate, selectate din randurile fostilor ofiteri SPP, SRI, ETC.
Familia mea a ramas fara nimic dupa caderea FNI. Tot ce au muncit batranii o viata s-a dus p..lii de suflet.
Sper sa-i crape burdihanul espropiatului, cu un trabuc infipt in c..r si sper sa apuc momentul pentru a scuipa pe fereastra puscariei care-l asteapta pe jegul uman - Sorin Ovidiu Vintu.
Scris de mata'n cur Vintu

(suspectez aici scriitura lui Freciu, deranjat de tutela mogulului puscariabil. textul are o topica asemanatoare cu mailul pe care mi l-a trimis aseara.)