StareaPresei.ro: Prevista presa(rilor)
Jurnalistul Victor Roncea de la "Curentul" si-a lansat noul sau
website personal, numit Victor Roncea Blog, pe domeniul http://www.roncea.ro. Ii urez toate cele bune, mult succes, ponderatie,
virulenta si sange-n instalatie! Multumesc, la fel! Primele stiri:
„Moldova dăruieşte regiunii Odesa o parte din teritoriul său
naţional. Pe 11 martie Palanca va fi deja ucraineană”. Potrivit
publicaţiei ruseşti „Zavtra”, această declaraţie a fost făcută sâmbătă,
19 februarie 2010, de către directorul Serviciului de Informaţii şi
Securitate de la Chişinău, Gheorghe Mihai, la o conferinţă de presă pe
care a ţinut-o în oraşul Odesa. Ziarul rus „Zavtra”, care a fost citat şi de postul de televiziune de
la Chişinău TV 7, preluat de Flux, scrie că directorul SIS Gheorghe Mihai a declarat că
acordul de transmitere în proprietate către Ucrainei a terenului
adiacent tronsonului de 7,77 km al şoselei Odesa-Reni va fi semnat pe 11
martie. Potrivit publicaţiei ruseşti, Guvernul Filat deocamdată nu a
luat o decizie cine dintre membrii Cabinetului de miniştri va semna
acest document.
Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale, neverificate inca, o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul "Zavtra" si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov (foto).
Ziarul ZIUA a fost in urma cu 10 ani unul din ziarele preocupate de descalcirea unei alte afaceri securistice semnalate de ZAVTRA si care privea legatura directa a lui Ion Iliescu cu Moscova printr-un asa-numit "Fir Rosu" tras de la Cotroceni pana la Kremlin. La izbucnirea scandalului, in 2000, ZIUA a constituit o echipa
speciala care a mers pe urmele "Firului Rosu" pana la sursa lui,
Moscova, unde l-am intervievat pe seful ziarului, scriitorul Aleksandr Prohanov. Pe drum am avut numeroase peripetii, printre care se numara si retinerea mea de catre autoritatile ucrainene apoi declararea mea drept "persona non grata" pentru activitatea jurnalistica dusa pentru romanii din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud si, ulterior, expulzarea mea din Ucraina. Ajunsi la Moscova via Chisinau ne-am intalnit cu redactorul sef al, de-acum, celebrei
publicatii rusesti ZAVTRA. De la Bucuresti, telefonic, acesta ne facuse declaratii incitante, care ne-au determinat sa ne deplasam la Moscova pentru o discutie "face to face". Printre acestea: "Am spus-o mai devreme, am scris-o si in stirea pe care spuneti ca ati
preluat-o. S-ar putea ca-n ambele tari sa revina stanga la putere (ceea ce s-a si intamplat - nota mea). Noi
agreem aceasta idee si-n acest sens am spus ca ar fi bine sa fie reluata
legatura telefonica Moscova-Bucuresti... Ce ar fi rau in asta?! E vorba
de o reluare a legaturilor in aceasta eventualitate, mai ales ca au
existat negocieri intre 1993-1995. Asta e o certitudine, noi am primit
informatia aceasta de la Bucuresti, v-am mai spus parca si data trecuta
cand am vorbit, si oamenii nostri au verificat temeinic aceasta
informatie. Noi nu publicam zvonuri, ci numai informatii verificate.
Datele noastre s-au adeverit si asa am dat publicitatii informatia.
Acum, faptul ca si la dumneavoastra s-a adeverit nu demonstreaza decat
ca am avut dreptate..." In exclusivitate pentru ZIUA, Prohanov a
facut apoi noi afirmatii spectaculoase despre politica si interesele strategice
ale noii Rusii si a oferit detalii asupra articolului care a starnit
cunoscutul scandal. ZAVTRA este, de fapt, mai mult o tribuna a Partidului
Comunist rus. Redactorul sef, Aleksandr Prohanov, facea parte din
anturajul liderului comunist Ghenadi Ziuganov si nu-si ascundea legaturile
redactiei cu structurile de informatii rusesti, perfectate prin fosti
ofiteri KGB, colaboratori ai ziarului. Remarcabil, aprecierile formulate
de Prohanov asupra politicii externe a Rusiei, in
anul 2000, se adeveresc astazi. Jurnalistul si scriitorul rus
afirma pe larg ca scandalul care a zgaltait Bucurestii ascunde batalia
pentru o noua configuratie geo-politica, ca Rusia urmareste sa-si
extinda sfera de influenta, prin Transnistria si Basarabia, pana in
Romania, ca, in paralel, Moscova coace o alianta militara anti-NATO,
impreuna cu Belarus, ca Tiraspolul e cap de pod rusesc spre Adriatica
si ca Armata a 14-a asigura prezervarea "spiritului rus" in zona. Toate
afirmatiile raman perfect valabile si azi. Reproduc acum, dupa 10 ani, povestea de atunci, pentru a intelege mai bine ce se intampla azi si ce ne asteapta maine.
In vizita la Zavtra
Redactia ziarului Zavtra se afla in incinta Uniunii Scriitorilor, la
parterul unei cladiri din secolul trecut, aflata nu departe de centrul
Moscovei, cu aspect mai modest fata de Uniunea Scriitorilor de la
Bucuresti. In holul de la intrare, o batranica vinde publicatii - dintre
care nu lipseste Zavtra - cu tendinte politice de la extrema stanga la
extrema dreapta. Un paznic ne priveste suspicios. Prohanov nu este.
Ajunsesem ceva mai devreme decat ora stabilita. Mergem sa bem un ceai.
In subsolul cladirii se afla Clubul privat al scriitorilor, un bar
fabulos. Si aici se regaseste noul spirit rusesc: o incapere este
decorata cu fotografii si simboluri bolsevice, alta cu cele tariste.
Revenind la Zavtra, gasim o atmosfera febrila. Prohanov discuta
concomitent cu diversi colaboratori, care intra si ies cu repeziciune
din biroul sau. Se pregateste o editie speciala, rezervata rezultatului
alegerilor. Suntem rugati politicos sa asteptam. In dreapta secretarei,
pe perete, troneaza un afis comunist din campanie. Discret, intr-un colt
al acestuia este prins intr-o pioneza un Stalin mic, intr-o ipostaza
clasica. Un redactor "observator" al nostru ne spune: "ruminskie
jurnalisti? Au mai venit unii sa ne zgandareasca, cica de la o
televiziune independenta..." Nu comentam. Dupa sedinta redactionala
fulger, Prohanov iese si ne invita cu amabilitate in biroul sau. O
incapere spatioasa, cu o masa lunga de sedinte, doua canapele de piele
intr-un colt, iar pe o masuta un samovar aburind. De-a lungul unui
perete se intinde biblioteca: rafturi pline cu literatura rusa -
Dostoievski, Esenin, Tolstoi, Gorki, Puskin - dar si nelipsitii Marx,
Engels si Lenin. Pe alt perete, reproduceri dupa Chagal si Hieronimus
Bosch, un alt Stalin mic si o colectie impresionanta de icoane. In
spatele fotoliului lui Prohanov, langa un stegulet al URSS troneaza o
sticla masiva de vodca - un cadou de la o personalitate. Noi i-am dat
cadou o sticla de palinca. Am stat de vorba vreo ora. In timpul
discutiei mai eram, din cand in cand, intrerupti de oamenii sai. Urma un
scurt schimb de replici: "Da, mergi la Kremlin. Vorbeste si cu
Ziuganov", "Nu uita sa scanezi lucrarea lui Bosch pentru prima pagina"
sau "Vezi ce scrii de Putin, ca te verific..."
Cezara ARMASU
ZIUA fata in fata cu ZAVTRA. Prohanov ca si Ziuganov: Secolul 21 va fi al Rusiei
Raspunzand unei solicitari mai vechi,
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii s-a
pronuntat, in mod oficial, asupra unui caz care, de mult timp, nu ar
mai trebui sa fie controversat. Asupra cazului meu.
Am fost sau nu am fost colaborator al Securitatii? CNSAS ofera opiniei
publice un verdict fara drept de apel, conform caruia nu as fi fost
colaborator al Securitatii. Si este pentru a doua oara cand institutia
procedeaza astfel. In timp ce eu afirm contrariul. Sunt eu nebun ori
avem de-a face cu o realitate rasturnata de o institutie a statului? O
realitate schimonosita. De catre o institutie care poate sa faca
oricand din negru alb si din alb negru.
Pe acest site, inca de la aparitia lui, mi-am postat –
si orice cititor poate verifica acest lucru – propria biografie. Atat
in limba romana, cat si in limba engleza. Si pentru a nu mai exista
niciun fel de dubiu, capitolul colaborarii mele cu Securitatea este
destul de mult dezvoltat. Cu detalii pe care nimeni nu le-ar putea
infirma. Cu exceptia, iata, CNSAS.
In urma cu circa sase ani, Consiliul de Onoare al
Clubului Roman de Presa, din care faceam parte, a decis cu unanimitate
de voturi sa solicite CNSAS cate un verdict in privinta fiecarui membru
al acestui organism. Urmand ca rezultatul sa fie facut public. Dintre
membrii Consiliului de Onoare, eram singurul care, inca din 1992,
recunoscuse public o colaborare cu Securitatea. Nu intru acum in
detalii, pentru ca ele se gasesc din abundenta pe acest site.
Solicitarea era cat se poate de legitima. Breasla
gazetarilor si opinia publica aveau dreptul sa afle cine sunt membrii
Consiliului de Onoare al celei mai importante organizatii de presa
care, in trecut, s-au facut vinovati de o colaborare cu Securitatea.
Rezultatul a fost – pentru mine, cel putin – de doua ori naucitor. In
primul rand, pentru faptul ca eu insumi am primit un certificat de
necolaborare cu Securitatea. In al doilea rand, pentru ca, incredibil,
aceasta a fost situatia si in ceea ce-i priveste pe toti ceilalti
membri ai Consiliului de Onoare. In ciuda unor informatii care circulau
insistent despre unul sau despre altul.
In ceea ce ma priveste, am organizat imediat o
conferinta de presa la Hotelul Intercontinental, avand tema “Cum nu
sunt, daca sunt”. Am pus evident in discutie modul defectuos in care
functioneaza legea dar si felul in care cei de la CNSAS o aplica. In
prealabil, avusesem o discutie cu presedintele CNSAS. Acesta mi-a spus
ca exista un dosar Sorin Rosca Stanescu, care este insa clasificat – eu
colaborasem cu Brigada Antiterorista – si ca el, impreuna cu alti
colegi, s-au uitat in acest dosar si nu au gasit nimic de natura sa
conduca la concluzia ca as fi participat la vreo actiune de politie
politica. Si ca, oricum, fiind clasificat la “strict secret”, acest
dosar nu poate fi luat in consideratie de nimeni.
Era o aberatie. In primul rand, a legii. Atata timp cat
eu insumi recunoscusem, de nenumarate ori, colaborarea cu Brigada
Antiterorista a Securitatii romane, aceasta chestiune nu mai putea
constitui un secret. In al doilea rand, incepand din momentul in care
generalul Plesita, intre timp decedat, fusese implicat, la Paris, in
procesul intentat lui Carlos Sacalul – pana la Bin Laden considerat cel
mai mare terorist al lumii – am inteles, si am facut public acest
lucru, ca informatiile pe care eu le ofeream Brigazii Antiteroriste nu
erau, in realitate, destinate – asa cum crezusem eu pana la un moment
dat – combaterii terorismului. Dimpotriva. Ele au fost utilizate pentru
intensificarea colaborarii dintre Securitatea romana si organizatiile
teroriste. In consecinta, ma facusem vinovat de politie politica. Si
mi-am exprimat, in repetate randuri, regretul.
La initiativa lui Victor Roncea, pe atunci seful
Departamentului Externe al Ziarului ZIUA, pe care eu il conduceam din
functia de director general, in urma cu trei ani, la CNSAS a fost
depusa o noua solicitare, vizandu-i pe toti jurnalistii. Din nou, am
sustinut demersul, pentru ca, din nou, mi s-a parut important ca opinia
publica sa cunoasca trecutul formatorilor de opinie. Spre cinstea lor,
cativa ziaristi de la ZIUA nu au mai asteptat cercetarea CNSAS si au
recunoscut ca au colaborat cu Securitatea. Nimeni nu i-a sanctionat in
vreun fel. Ei si-au continuat activiatatea la ZIUA iar ziarul a
publicat declaratiile lor.
Iata ca, acum, CNSAS raspunde. S-a vazut cum. Acolo nu s-a schimbat
nimic. Nu vreau sa-i acuz pe membrii si functionarii CNSAS. Poate ca ei
nu fac altceva decat sa respecte legea ad litteram. Dar legea trebuie
schimbata.
Si ar mai trebui sa se schimbe ceva. Si anume
comportamentul unor jurnalisti. La emisiunea “Nasul” din seara de 28
ianuarie, Radu Moraru a afirmat, in mod raspicat, ca CNSAS a dat un
verdict de necolaborare in ceea ce ma priveste, intrucat eu sunt inca
ofiter acoperit al unui serviciu de informatii. Este o acuzatie extrem
de grava, facuta, in cel mai rau caz, cu rea-credinta si, in cel mai
bun caz, cu inconstienta. Alaturi de el se afla Roncea. Pe site-ul
caruia, tot ieri, au fost lansate acuzatii grave la adresa mea. Din
perioada in care Victor Roncea lucra la ZIUA. Ca sef de departament. Sa
admitem ca ele sunt adevarate. Cum se explica faptul ca Victor Roncea a
continuat, in aceste conditii, sa lucreze la ZIUA? Timp de peste 10
ani? Iar fratele sau, George Roncea, care si el a lucrat la ZIUA, m-a
acuzat ca l-am dat afara pentru ca a condamnat atacurile aviatiei
americane asupra Serbiei lui Milosevici. Este dreptul lui sa fie
suparat. Numai ca istoria nu poate fi schimonosita. Milosevici a fost
declarat criminal de razboi. Nu americanii au fost condamnati de
Tribunalul International. Iar Romania era aliat nu al lui Milosevici,
ci al Statelor Unite. Roncea nu a fost trimis pe banii ziarului la
Belgrad pentru a lansa de acolo acuzatii impotriva Americii. Iar
contractul sau de munca a fost desfacut, dupa ce el a primit suficiente
avertismente care ii atrageau atentia ca politica ziarului este de
condamnare a regimului Milosevici. Nu a fost cenzura, ci politica
editoriala. Roncea nu intelege ce inseamna presa, procedand asa cum
procedeaza astazi. Nici Roncea cel mare si nici Roncea cel mic.
Este jalnic ca ideea aflarii adevarului prin
deconspirarea dosarelor securitatii este compromisa astfel. Prin lege.
Si prin modul in care oamenii, unii dintre ei jurnalisti cunoscuti,
ataca aceasta tema. Sursa:www.sroscas.ro
Traian
Băsescu are cancer generalizat * Un puradel obraznic: Tomberonus
Prigoană * Măcelarii conduşi de Ion Ţiriac ar trebui să se împuşte
între ei * Fotbalistul Cristian Chivu şi-o face cu mîna (capul) lui *
Alţi puradei obraznici: Victor şi George Roncea * Nu anchetează nimeni
rostogolirea, tip-bidon, a fiţuicilor "Naţional", "7 Plus" şi iar
"Naţional"?
* Tînărul Victor Roncea şi-a mîncat omenia: atîta l-a pupat în cur pe
Băsescu încît a devenit odios ca şi frati-su, George Roncea. Nu poţi să
pozezi în om cu principii morale, dragă Fulgerică, atunci cînd eşti
argatul unui borfaş primitiv şi analfabet, pe nume Mihai Iacob! Într-un
cearceaf de articol, cu titlul "Vîntu bagă presa şi în faliment moral",
Victor Roncea scrie o porcărie pentru care o să-şi muşte deştele de la
haripă în curînd: "Imaginaţi-vă dacă ar fi ieşit Geoană preşedinte, ce
am fi vizionat acum pe Realitatea TV şi Antena 3, plus TVR: ce am fi
trăit zi de zi. Oroarea i-ar fi împins pe mulţi români să emigreze pur
şi simplu. Pînă la urmă, în această luptă dintre David şi Goliat,
uriaşa investiţie internă şi externă făcută pentru distrugerea unui
singur om, Băsescu, a fost degeaba. Vîrful de lance - al cărei capăt
este Moscova, după cum se vede azi cu ochiul liber - a fost Trustul
minciunilor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Însă degeaba a tras din toate
poziţiile în Băsescu, cramponat într-un ménage a trois cu Patriciu şi
Voiculescu, degeaba a pritocit cu Patriciu înregistrări trucate,
degeaba i-a făcut masaj pe la spate lui Geoană, la piscina sa din
strada Paris, degeaba a transformat aproape 1.000 de ziarişti în cîini
turbaţi agăţaţi cu dinţii ştirbi de picioarele marinarului, într-una
dintre cele mai sălbatice campanii de demolare iniţiate în ultimii 20
de ani la adresa unui om politic. Cu tot cu Iliescu, Antonescu, Vadim,
Becali, unguri, minorităţi, alături de dinozaurii serviciilor şi
prădătorii serviciilor ruseşti, Vîntu nu a izbîndit să-l doboare pe
Băsescu, să-l pună pe Geoană, ca apoi în 24 de ore acesta să schimbe
procurorul general şi să facă dispărută orice probă şi/sau martor din
dosarul FNI." Nu-ţi e, mă, ruşine? Ai tu nas să te legi de Vadim, după
ce, ani de zile, îi telefonai să-l feliciţi după emisiunile de
televiziune la care participa? Ni-ţi crapă obrazul de ruşine, să minţi
că înregistrarea cu Băsescu lovind un copil peste faţă a fost trucată?
Toată lumea a priceput că porcul de Băsescu a furat alegerile, cu
ajutorul STS-ului, numai tu şi cu celălalt cocalar jegos, frati-tu,
aveţi neobrăzarea să pretindeţi că acest cadavru viu ar fi un superman,
care s-a luptat cu restul lumii şi a cîştigat cinstit? În ce ţară o să
trăiţi voi doi, ţigănuşii ăştia cu foamea-n gît, Victor şi George
Roncea, cînd o să crape fierea-n idolul vostru, Traian Băsescu? Şi asta
se va întîmpla în următoarele săptămîni sau luni. * O altă murătură a
presei române, ca şi "Curentul", e "Naţional"... bla, bla, bla...
LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seara, Dan Diaconescu a mai dat, o dată,
măsura lichelismului său fără margini: s-a făcut cîrpă de şters pe jos
la picioarele amantei lui Traian Băsescu, Elena Udrea. Cîţi bani or fi
pompat în curul lui "amanţii morţii"? Aflăm noi, nici o grijă.
Scris deGeorge Roncea
Prima vizită „externă“ a preşedintelui Romåniei, Traian Băsescu, va
avea loc tot... pe pămånt romånesc, respectiv în Basarabia, la
Chişinău, în preajma aniversării a 160 de ani de la naşterea romånului
absolut şi militantului pentru Romånia Mare, Mihai Eminescu. Motiv de
maximă isterizare pentru presa rusă, care l-a etichetat pe şeful
statului romån drept „duşmanul secret al Rusiei“. Unul dintre cele mai
ascultate posturi de radio în spaţiul vorbitorilor de limba rusă, Ecoul
Moscovei, l-a tocat mărunt din cuvinte pe Traian Băsescu, pornind de la
declaraţia mai veche a acestuia - „două state, un singur popor“ - care
definea concepţia sa despre Romånia şi Republica Moldova. La Bucureşti,
Realitatea TV s-a transformat prompt în Vox Moscova, reluånd la
nesfårşit băşcălia şi veninosul atac rusesc, care are în fundal o
singură „justificare“: Traian Băsescu este primul şi singurul
preşedinte al Romåniei care a avut o atitudine activă faţă de
Basarabia, care a promovat cauza romånilor basarabeni. Pe ruşii de la
Moscova şi pe ruşii vopsiţi de la Bucureşti, condensaţi în Trustul lui
Vîntu, i-a scos din minţi mai ales faptul că vizita lui Băsescu este
chiar prima sa vizită oficială după realegere, la fel ca şi în mandatul
trecut, proiectånd practic simbolic importanţa Republicii Moldova
pentru politica naţională romånească.
Falimentar
în Romånia, după ce a otrăvit cåt a putut spaţiul mediatic romånesc,
Sorin Ovidiu Vîntu s-a îndreptat acum către Chişinău şi Tiraspol, unde
şi-a instalat o nouă bază de dezinformare şi posibil loc de refugiu,
ţinånd cont de statutul internaţional incert al separatistei
Transnistria, recunoscută doar de Rusia.
Karadeniz Press, agenţia de
presă şi ştiri a Mării Negre, semnalează că problematicile relaţiilor
Romåniei cu Republica Moldova, dar şi cu Federaţia Rusă şi Ucraina sunt
aceleaşi teme „litigioase“, devenite clasice. Analistul de politică
externă Mădălin Necşuţu observă că „duşmănia secretă“ invocată de
postul de radio Ecoul Moscovei reflectă de fapt adversitatea politicii
Rusiei faţă de Romånia. Legăturile romåno-ruse s-au complicat din 1990
încoace, pe fondul unor probleme precum semnarea Tratatului politic de
bază, tezaurul romånesc trimis de Romånia în imperiul ţarist în 1917 şi
niciodată recuperat, implicarea Romåniei în soluţionarea conflictului
din Transnistria şi în general poziţionarea diplomatică a Bucureştiului
faţă de Republica Moldova, aderarea Romåniei la NATO, bazele puse la
dispoziţia armatei americane la ţărmul Mării Negre sau contractele
dezavantajoase pentru Romånia semnate cu Gazprom.
Ruşii, pe urmele lui Băsescu
Ruşii
nu stau nici ei cu mâinile încrucişate, adjunctul premierului rus, Igor
Suvalov, anunţându-şi sosirea la Chişinău tot luna aceasta. Scopul
vizitei - din nou gazele, cică. După ce Rusia a decis scumpirea de
urgenţă a gazelor livrate Republicii Moldova, agenţiile străine de
ştiri arată că autorităţile de la Chişinău urmează să decidă în aceste
zile detaliile finale privind împrumutul în valoare de 150 milioane de
dolari pe care îl va solicita Federaţiei Ruse. Agenţia azeră oficială
de ştiri APA face referinţă la declaraţia premierului Vladimir Filat,
care a iterat ca decizia finală cu privire la acest împrumut se va lua
în timpul vizitei adjunctului premierului rus, Igor Suvalov, ce urmează
să sosească la Chişinău pånă la sfårşitul acestei luni. Mass-media de
la Chişinău reaminteşte că Republica Moldova va solicita Kremlinului un
împrumut de aproximativ 150 milioane de dolari americani pe un termen
de 15 ani. În timpul guvernării comuniste, fostul preşedinte Vladimir
Voronin declara că Federaţia Rusă ar urma să acorde Republicii Moldova
un împrumut de peste jumătate de miliard de dolari.
În timpul
vizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev la Chişinău, cu ocazia
summitului CSI de la începutul lunii octombrie 2009, ministrul rus al
finanţelor, Aleksei Kudrin, anunţa că decizia privind alocarea
creditului rus pentru Moldova va fi analizată în noiembrie. Tot Aleksei
Kudrin declara că suma creditului rus pentru Moldova nu a fost
stabilită, dar că în bugetul de stat al Federaţiei Ruse au fost
prevăzute 150 milioane de dolari pentru Chişinău.
Săgeţile veninoase ale Moscovei
Rusia,
după cum se vede, face eforturi serioase pentru a menţine Chişinăul cu
privirea aţintită spre Moscova „motivându-i“ pe basarabeni prin metoda
clasică rusească - morcovul şi băţul. Pretextul interesului exacerbat
al ruşilor faţă de Basarabia ar fi prezenţa unei minorităţi de sub zece
la sută de etnici ruşi, urmaşii celor veniţi cu tancurile lui Stalin.
Atåt liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, cåt şi premierul Vladimir
Putin folosesc un ton mai mult mai tranşant cånd se referă la „apărarea
intereselor ruşilor“ din fostul spaţiu ex-sovietic. Ba mai mult,
recent, preşedintele Medvedev a lansat o iniţiativă legislativă prin
care Rusia îşi rezervă dreptul de a-şi apăra cetăţenii de peste hotare
prin forţa armelor, relatează Karadeniz Press. Un fel de justificare
retroactivă a conflictului ruso-georgian din vara anului 2008. De
asemenea, acesta nu sa dat în lături de a-l ameninţa pe preşedintele
interimar de la Chişinău, liberalul Mihai Ghimpu, vizavi de intenţiile
celui din urmă de a schimba limba oficială a statului din
„moldoveanescă“ în romånă. „Sper că autorităţile vor da dovadă de o mai
mare toleranţă faţă de interesele populaţiei (din Moldova - n.n.) şi nu
vor lua decizii artificiale, pentru a nu restrånge potenţialul
legăturilor dintre popoarele noastre şi pentru a nu distruge mecanismul
de comunicare din interiorul propriei lor ţări“, a mai spus Medvedev.
Această
reacţie a venit la circa o săptămånă după ce Ghimpu a anunţat pe 1
decembrie 2009, de Ziua Naţională a Romåniei, că el este „romån“ şi că
doreşte modificarea textului Legii supreme a Republicii Moldova pentru
ca limba romånă să fie adoptată ca limbă oficială, pentru că „råd şi
copiii de noi“. Cronologia săgeţilor veninoase nu s-a oprit aici. Pe 14
decembrie ieşea la rampă purtătorul de cuvånt al MAE rus, Andrei
Nesterenko, care spunea că Băsescu ar trebui să arate mai mult respect
vizavi de politica externă a Kremlinului, pentru faptul că l-ar fi
acuzat pe contracandidatul său, social-democratul Mircea Geoană, de
repetate vizite şi negocieri la Moscova în secret. Nici pånă acum nu a
răspuns Geoană ce căuta la Moscova pentru astfel de înţelegeri
subterane, în condiţiile în care diplomaţia secretă, mai ales în
contextul fragilelor relaţii romåno-ruse, sunt cel puţin condamnabile.
Apoi a venit råndul ca atacul transmis din centrala de la Moscova să
fie reluat pe altă arie în Romånia de actualul ambasador rus, Alexandr
Ciurilin, fost şef al Arhivelor de la Moscova, istoric cu orbul
găinilor, care a declarat cum că Basescu ar trebui să iasă dintr-o
astfel de retorică, pentru că „vremea Războiului Rece a trecut“. Deşi
chiar ei întreţin Războiul Rece la graniţa estică a Europei, şi nu
numai.
Chişinăul, o capitală românească
Faptul
că Basarabia vrea să se îndrepte pe culoarul european împreună cu
Romånia îi scoate din sărite pe foşti gauleiteri de limbă rusă ai
spaţiului estic, cei care au dus o sălbatică politică de
deznaţionalizare secole întregi împotriva romånilor basarabeni, punctul
culminant fiind atins la recensămåntul din 2004, cånd inchizitorii lui
Voronin îi obligau pe oameni să se declare „moldoveni“ în catastif.
Retorica
rusă se vrea una provocatoare deoarece chiar Traian Băsescu a fost cel
care a declarat la începutul lui 2009, în momentul învestitirii
fostului ministru de Externe, Cristian Diaconescu, că Romånia trebuie
să „privească mai mult spre Est“, că Romånia trebuie să îşi alinieze
relaţiile cu Rusia într-o logică pragmatică. Mesajul era clar, Romånia
este o democraţie consolidată, care nu vrea să fie tratată ca o
gubernie de måna a doua, iar şeful statului romån doreşte ca Romånia să
discute cu Rusia de pe poziţii de ţări suverane. Ruşii l-au preferat pe
Geoană sosit în genunchi, pe post de preş.
Din fericire, romånii
au ales altfel. Cu mandatul oferit de poporul român - cu voturile a 94
la sută dintre românii basarabeni în favoarea sa - preşedintele
României are tot dreptul să se simtă ca la el acasă la Chişinău, ca noi
toţi de altfel.
Scris de George Roncea
Ion Iliescu,
cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat în
aceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţară
după Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste
78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui Ion
Iliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, în
ziua votului, de numeroşi prieteni plecaţi din ţară după Represiunea
Pieţei Universităţii,
care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj din
aria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmai
datorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţa
de fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta de
Vest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adus
un număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodată
pånă acum.
În
urma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot din
străinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, au
exprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule.
115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Se
pare că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor
20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecånd
probabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea,
salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank.
Am văzut
câteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătate
fluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriile
corespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia
„decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradă
împotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din această
generaţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebru
decret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile de
sarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unui
număr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina.
În
1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem au
ieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul că
Ceauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, Ion
Iliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fost
crescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiu
adoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îl
părăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, la
centrala NKVD, strămoşul KGB.
Ion Iliescu ar fi meritat să aibă
soarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere că
lucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate în
egală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi ca
urmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor Pieţei
Universităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României.
Unul
dintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, Sorin
Drăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14
iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâte
utilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorin
avea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. A
ajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcat
viaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu a
înroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. Petre
Roman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străini
oripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilor
din Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi,
pentru a-l compromite pe Ion Iliescu.
Eu ţin minte că atât de mult
sânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniseră
scorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopsea
de ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“
ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că am
ajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge.
Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii,
necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noaptea
de 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plin
deoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de stat
legionară“.
Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acum
vreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi de
vânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerut
Armatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciul
de Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, Dragoş
Drumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA,
împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus ca
dintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cu
palma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui care
i se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă,
din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printre
degetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-a
cuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi va
muri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiu
nici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dus
la o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere.
Am aflat
peste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilier
prezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărul
care îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 a
ajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru el
decât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război.
Un
alt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert din
creier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, unde
a fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-au
trebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruri
care se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-a
şters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţat
organizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datorează
practic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene,
inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum a
ajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strâns
mii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerând
un singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a mai
avut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese.
N-am
izbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe calea
justiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere,
desigur, să i-o plătim şi altfel...
Scria zilele trecute Adrian
Năstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescu
în ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionari
împuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilor
plecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“.
Citez:
„Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-i
considerăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că au
votat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nu
voturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie cele
care au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificăm
foarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El perorează
mai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu au
contact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, de
reglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau alta
asupra viitorului - în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lor
ar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, o
dezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său.
Io
zic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celor
plecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutate
mai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi se
restrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută a
votului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutate
corespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui Ion
Iliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, ci
doar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilor
golani ai Pieţei Universităţii.
Pe cât facem pariu că dacă facem
un Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, se
va obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul dat
împotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos de
pidosnicul pervers de Ion Iliescu?
„Jos Iliescu!“ rămâne încă un
slogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintre
motivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votez
acum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că în
noul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voi
vedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cum
l-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte,
ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ - şi prin contribuţia
votului meu...
Jos Iliescu!... Cine uită nu merită ....
„Proiectul debarcării“ a eşuat. Căpitanul rămâne la comandă şi pe următorii cinci ani. Evident, partea (părţile) adversă ţipă isteric, cu spume la gură, acoperindu-se de ridicol. Încă de ieri-seară panica începuse să se simtă pe aliniamentul grupării politico-financiare care a pornit războiul cu Traian Băsescu. Pe cine a ciuruit însă Băsescu? Cu ce a avut de-a face în această campanie, care durează de fapt de trei ani, de la momentul bileţelului Rompetrol?
„Curentul“ a publicat în urmă cu mai multe luni o sinteză a unui material mai vast, intitulat „Proiectul debarcării“, în care se treceau în revistă elementele unei construcţii politice ce ţintea răsturnarea lui Traian Băsescu.
Datele de culise s-au confirmat punct cu punct în perioada care s-a scurs de la publicarea materialului. Draftul Proiectului s-a îmbunătăţit pe traseu, strategii ofensivei anti-Băsescu reuşind să aglutineze forţe din cele mai diverse în Frontul condus de acelaşi etern Ion Iliescu şi ai săi moguli de suflet.
Astfel, în gruparea politică, pe lângă cei trei miliardari ai României, Vîntu, Patriciu, Voiculescu, au fost centrifugate un număr de şase partide - PSD, PNL, PC, PRM, PNG, UDMR plus grupările minorităţilor cu reprezentare parlamentară din România - respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, Partida Romilor Social Democrată, Uniunea Sârbilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Uniunea Ucrainenilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Polonezilor din România - DOM POLSKI, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Bulgară din Banat - România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Uniunea Croaţilor din România, Asociaţia Macedonenilor din România, Liga Albanezilor din România, Uniunea Elenă din România, Comunitatea Italiană din România.
Pe lângă aceste organizaţii ale minoritarilor s-au mai adăugat şi organizaţii-fanion ale unui alt gen de minoritari, cum ar fi ONG-urile controlate de un Mircea Toma, Alistar Victor, Pârvulescu.
Tribunul homosexualilor, Vadim Tudor, s-a alăturat în mod firesc acestor grupări, mai ales că a şi votat recent în Parlamentul European în favoarea lobby-ului politic al homălăilor.
Nici guru Gregorian Bivolaru, consăteanul din Tărtăşeşti al lui Adrian Năstase, nu a lipsit acestui arc anti-Băsescu. Până şi pişărcoşii de la MISA au fost primiţi la sânul cald al lui Ion Iliescu, Bivolaru somându-şi consumatorii de urină de la jumătatea jetului să voteze pentru integrarea lui Geoană în absolut.
Grupul şantajiştilor de presă
La Frontul larg politic asezonat cu minoritari de tot felul s-a adăugat o altă categorie de minoritari, respectiv şantajiştii de presă şi angajaţii unui infirm sufleteşte - cum altfel ar putea fi un turnător ca Dan Voiculescu? - plus angajaţii altui infirm, deveniţi şi ei, în loc de persoane cu suflet şi creier propriu, un fel de handicapaţi mintal, lipsiţi de orice criterii profesionale, şi/sau morale şi de coloană vertebrală.
Cu totul, vreo câteva mii de scribălăi şi actori pe sticla Trusturilor Antenelor şi Realităţii. Actori, deoarece aşa-zişii jurnalişti au jucat pe scenariul dictat de Infirmul-şef, Mega-Mogulul, în studiouri, în faţa camerelor, adevărate scenete de teatru cu voci modulate, cu ipocrite mirări, cu false abordări profesionale.
Momentele negative ale lui Băsescu s-au datorat comentariilor contextuale, ale jurnaliştilor sau ale altor actori publici, „invitaţii permanenţi“ ai Antenelor şi ai Realităţii. Miza a fost epuizarea resurselor de imagine prin atragerea lui Băsescu în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă - să fie prins în cât mai multe contexte defavorabile din care trebuie să facă eforturi să iasă.
Producătorul de casete trucate Dinu Patriciu, arhitect al unui grup de conspiratori de Snagov, a fost „servit“ de colegii săi mogulieni la firul ierbii, încercând să-l acroşeze pe Băsescu la modul cel mai jegos cu putinţă, dar combinaţia nu a prins la popor, iar trucajul şi modul în care a fost difuzat de „jurnaliştii“ mai sus-pomeniţi va intra în analele europene ale mizeriei de presă. Patriciu a dus împotriva lui Traian Băsescu, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic, care avea ca scop explicit anihilarea sa, izolarea şi eliminarea din spaţiul politic, prin „diabolizare“ şi atac direct la persoană.
Marele Arhitect Ion Iliescu
Terfelirea sa a continuat prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească. Un atac direct la adresa demnităţii umane. Semnalul acestui tip de atac a fost lansat de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că preşedintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecăţii supreme a poporului“, a zis Iliescu făcând referire la Traian Băsescu şi mai lipsea probabil să facă apel la generalul Kemenici de la Târgovişte, cel care l-a pus la zid pe Ceauşescu. La lansarea lui Geoană, Iliescu l-a numit explicit pe Traian Băsescu ca ţintă prioritară, sugerând că trebuie înlăturat cu fermitate, cică,“democratic“.
Geoană a preluat mai de demult ştafeta de la Iliescu, lansând şi el iniţiative dure la adresa lui Băsescu. În 2007, a fost cel care a propus sudarea lui Băsescu într-un sicriu de plumb sau alungarea din România (evident după lichidare).
S-a subliniat chiar de către „ideologul“ Emil Constantinescu ideea de „război just“ - „profesorul“ Constantinescu fiind cel care a propus practic un proiect politic care nu excludea „lichidarea“ în numele „alegerii Binelui“. Gruparea Iliescu-Patriciu etc. i-a creat sistematic preşedintelui imaginea de mincinos, dement, beţiv, dictator şi, mai ales, nelegitim. Patriciu a fost cel care a instituit primul aşezarea lui Traian Băsescu în ordinea tiranilor - l-a comparat cu Lukaşenko - dictatorul bielorus, şi l-a mai numit pe Băsescu „maimuţă“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului ţării“ şi, mai recent, „scelerat“. S-a indus ideea asemănării lui Băsescu cu o fiară sălbatică, ceva ce poate fi vânat, nu-i aşa?
Razboiul dezinformarii
Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu au avut în acest război, rolul de ofiţeri de presă şi diversiune, şantajul fiind doar una dintre formele lor de participare la operaţiune. Mulţi alţi ofiţeri, în rezervă sau nu, au participat la planul operativ. Pentru ei au ieşit şi au dat semnale publice Vîntu şi Patriciu, care au adunat în jurul lor câteva sute de cadre din diferitele servicii de informaţii sau militare ale României. S-a încercat recrutarea şi coalizarea mai multora aflaţi încă în structuri, ceea ce s-a îmtâmplat însă la un nivel minor şi nesemnificativ. Onoarea militară a funcţionat totuşi.
Instanţe de toate tipurile, actori politici, dar şi reprezentanţi ai spaţiului cultural cu platformă de audienţă au îndemnat la dezavuarea lui Traian Băsescu, încercând să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă, prin utilizarea canalelor Trusturilor mass-media, efort care şi-a avut originea în centrul ideocratic comun, controlat de triada mogulilor miliardari, la care s-au mai adăugat şi alţi milionari în euro din arcul PSD-PNL şi UDMR.
Agenda publică a fost deplasată astfel către o zonă mizeră de ridiculizare şi contestare morală a lui Traian Băsescu, prin atac la persoană şi împingere în cocină. Cu această hoardă a luptat Traian Băsescu, împotriva unui scenariu de tip militar specific războiului dezinformării şi intoxicării. Numeroasele cadre ale Securităţii din jurul celor trei moguli au lucrat cu competenţă şi dăruire la Proiect, iar „jurnaliştii“ Trusturilor au avut doar rol de executanţi, mai mult sau mai puţin servili, mai mult sau mai puţin ciutaci...
Pe furis la Moscova, pe furis prin dosul lui Nastase
Factorii externi nu are rost să-i mai menţionez aici, evident au existat şi inferenţe din exterior, iar apariţia unor personaje de tipul Boris Golovin, organizatorul vizitelor lui Geoană la Moscova în această istorie, spune totul despre intensitatea implicării „colegilor“.
Pe scurt, ceea ce a părut a fi o simplă campanie electorală a fost un război în toată regula, pe viaţă şi pe moarte, iar cei care au participat direct la tensiunea acestei lupte, de partea lui Traian Băsescu, atât stafful, cât şi activiştii partidului merită un vot de onoare. Puţinii ziarişti aflaţi pe frontul media alături de preşedinte şi-au făcut şi ei datoria atât cât le-a stat în putinţă, iar pentru unii dintre aceştia, bucuria muncii lor a fost imaginea de ieri-dimineaţă a mutrei livide a lui Ion Iliescu, cu buzele albite de furie, cu ochii goi, jalnic, decavat şi răspunzând incoerent jurnaliştilor aflaţi în faţa sediului PSD. Imediat după el, un bonus a fost strecurarea furişă, laşă, prin spatele lui Adrian Năstase, a lui Mircea Geoană, preşedintele de o seară al Realităţii şi al Antenelor.
Preşedintele tuturor românilor, fostul căpitan al oceanelor şi mărilor, Traian Băsescu, ne-a făcut o bucurie cu mult peste aşteptări, unora ca mine, oferindu-ne şansa de a aplica o lecţie usturătoare găştii moguliene, lui Ilici, scursorilor din jurul acestora, din servicii şi de aiurea sau din alte bordeluri de presă...
Către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Litigii de Muncă
CC: Federatia Internationala a Jurnalistilor, Federatia Europeana a Jurnalistilor, Reporteri fara Frontiere, Comitetul de Protectie a Jurnalistilor (SUA), Uniunea MediaSind, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Clubul Roman de Presa, Asociatia Jurnalistilor din Romania
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul RONCEA VICTOR-ALEXANDRU, de profesie jurnalist, cu domiciliul în Bucureşti, prin avocat Rapcea Mihai, cu sediul profesional în Bucureşti, str. Zmeica nr. 12, Sector 4, unde vă solicităm să ne comunicaţi şi actele procedurale ce vor fi efectuate în acest dosar, în contradictoriu cu S.C. ZIUA S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. Constantin Mille nr 17, sector 1, formulez prezenta
CONTESTAŢIE
Împotriva deciziei nr. 510 din data de 30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al subsemnatului, încheiat cu pârâta, potrivit disp. art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
Solicit anularea deciziei contestate şi repunerea în drepturi a subsemnatului, având ca efect reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă, urmând să obligaţi pârâta la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei.
MOTIVE:
ÎN FAPT: Arăt că odată cu schimbarea brutala a conducerii editoriale a ziarului, prin fortarea demisiei redactorului sef Adrian Patrusca si pe masura ce se apropia termenul alegerilor prezidentiale din Romania, s-a perturbat agresiv politica editorială a ziarul, noua conducere impunând ziariştilor teme, subiecte şi poziţii pronunţat anti-prezidenţiale si declarat anti-Basescu, cu preţul nerespectării deontologiei profesionale a ziaristului. Pe fondul unui conflict mai vechi, din perioada Referendumului anti-Basescu, cand am sustinut democratia ca simplu cetatean si presedinte al Asociatiei Civic Media, am devenit o tinta a cadrelor specializate in informatii care deserveau patronatul din umbra al ziarului Ziua, respectiv pe Sorin Ovidiu Vintu si acolitul sau, Sorin Rosca Stanescu.
În aceste conditii, majoritatea colegilor de redacţie au acceptat noua linie editorială, la acea data nedeclarata oficial, fără a obiecta în vreun fel, patronii de presa folosindu-se de criza economica pentru a umili jurnalistii si a ingenunchea libertatea presei in Romania. În ceea ce mă priveşte, am considerat din totdeauna că rolul ziaristului este în primul rând acela de a informa cititorii publicand adevarul in interesul public si cu orice pret si nu distorsionand informatia conform unor intereselor personale sau de grup, netransparente, inclusiv prin practicarea cenzurii, un act interzis prin conventii internationale solide in orice stat democratic al lumii.
Din aceste motive, am obiectat de mai multe ori când directorul ziarului, Mihai Pilsu, ori a interzis, ori a obstructionat ori a schimbat substanţial anumite articole, inclusiv interviuri luate diferitelor personalitati, din dorinţa de a fi prezentata o imagine vădit nefavorabilă, tendenţioasă, asupra conducerii statului roman, in mod special a presedintelui Traian Basescu.
Astfel, a izbucnit un conflict surd între mine şi actuala conducere a ziarului, care îmi urmărea cu mare atenţie materialele şi le modifica uneori grosolan, după bunul plac. Intr-unul dintre aceste cazuri, un interviu luat publicistului Ion Cristoiu, in care acesta critica mogulii de presa, a fost complet obliterat, fiind cenzurat la scurt timp dupa ce fusese publicat pe site-ul de internet al ziarului Ziua.
Ca urmare a solicitarii de lamuriri asupra acestui gest, am fost ameninţat cu sancţionarea, iar apoi chiar am fost sancţionat disciplinar, fara indeplinirea normelor legale si sindicale, pentru abateri inventate. Ulterior, fără nici o explicaţie credibila, mi s-a desfacut abuziv contractul pe drepturi de autor si am fost demis din funcţia de Senior Editor si editorialist al ziarului Ziua.
Hartuirea la locul de munca a continuat cu umiliri institutionale intreprinse cu intentia de a provoca o demisie, acte degradante pentru conditia de conducator al unei redactii de publicatie centrala odinioara respectabila, si cu amenintari explicite cu demiterea mea in orice circumstanta si in pofida tuturor normelor legale, venite abuziv din partea directorului Mihai Pilsu, dupa cum pot dovedi cu prisosinta in instanta.
Deşi pârâta nu a implementat la locul de muncă nici o modalitate de verificare a prezenţei angajaţilor (cartele de pontaj, registru de prezenţă, etc.), aceasta a înţeles să foloseasca aceast pretext pentru a îmi desfacă în mod nejustificat contractul de muncă pe motiv de lipsă de la locul de muncă, fără a dovedi în vreun fel acest lucru si fara a respecta drepturile mele de ziarist profesionist, membru al Uniunii Sindicale MediaSind si a Federatiei Internationale a Jurnalistilor.
Desfacerea contractului de muncă pentru un presupus absenteism, în condiţiile în care nu mi se mai publicau articole si deja fusesem sanctionat pe nedrept cu scopul de a mi se forta demisia, cat si cu toate ca nu există nici acum un sistem de pontare al orelor de muncă în redacţie, este aberantă, întrucât, prin natura obiectului muncii, activitatea publicistică şi randamentul acesteia se măsoară după rezultat (munca ziaristului nu se măsoară în şaibe pe oră ci în materialele redactate şi publicate), iar nu după orele de stat în spatele unui birou. Cenzura asadar asupra materialelor mele predate redactiei a continuat si dupa sanctionarea arbitrara, contestata de asemenea, conform Codului Muncii si drepturilor jurnalistilor in Romania si Uniunea Europeana.
Pentru aceste considerente, vă solicităm să aveţi în vedere că:
- Sancţiunea desfacerii contractului de muncă a fost dispusă în mod abuziv şi nelegal, fără a se dovedi în vreun fel încălcarea de către mine a prevederilor contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă.
- Motivele reale ce au stat la baza emiterii acestei decizii sunt cu totul altele decât cele invocate în decizia contestată, avand de fapt un pronuntat caracter politic, Ziua devenind unul dintre gurile de foc ale masinariei angrenate in daramarea lui Traian Basescu si acapararea tuturor institutiilor statului de catre un grup de interese politico-financiar care sfideaza normele democratice, inclusiv la nivelul drepturilor jurnalistilor si libertatii presei.
Pentru aceste considerente, vă solicit admiterea contestaţiei, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă urmând să obligaţi pârâta la scuze oficiale tiparite in ziarul Ziua si difuzate la Realitatea Tv si la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei.
ÎN PROBATORIU solicit proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtei.
„Il est vilain, il n'ira pas au Paradis celui qui decede sans avoir réglé tous ses comptes.“
Almanach des Bons-Enfants
! Suflet al Nostru, alină-te cu tăcerea-ţi; nu mă pot, nu mă pot, suflete, alina... eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri aţi zvonit voi buze, voi buze de moartea mea, eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri aţi zvonit voi buze, voi buze de moartea mea !
! şi-acum vă temeţi, vă temeţi că mă ucideţi, că mă ucideţi şi numa cu un cuvânt, ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi, nu vă închideţi voi buzele-mi de pământ, ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi, nu vă închideţi, voi, buzele-mi de pământ!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi, să nu ne minţiţi nici cu o imagine, NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI, SĂ NU-MI PUNEŢI, SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE, NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI SĂ NU-MI PUNEŢI, SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE !
! toţi tehnocraţii, căcaţii şi democraţii, toţi comuniştii chinezi, pechinezi şi pro- l-au subţinut pe spinarea acestei naţii pe-Oligofren ca pe curva din Babilo-, l-au subţinut pe spinarea acestei naţii pe-Oligofren ca pe Curva din Babilo- !
! ne-a împroşcat curvuliţa de Europă cu voma-i multă din trupul umflat de vin primind în schimb pantofiorii de antilopă, Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini, primind în schimb pantofiorii de antilopă, Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi, să nu ne minţiţi nici cu o imagine, nimic de sângele gurii voi să nu-mi puneţi spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine, nimic pe sângele gurii voi să nu-mi puneţi, spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine !
! unde scrâşneşte de groază şi geme totul şi unde Molohii unui virgin infern zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul şi unde zilele cenuşa morţii cern, zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul şi unde zilele cenuşa morţii cern !
! unde castratu-i făcut să viseze castră şi unde naşte femeia singură pui hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră amari la suflet ca fierea de amărui, hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră, amari la suflet ca fierea de amărui !
! spune tu gura mea cea vineţie-albastră, spuneţi voi buze, voi curvele orişicui, azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui, azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui!
! unde e foame şi-i frig şi e şi arşiţă, nici pielea toată pe tine nu poţi s-o tragi, vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă, cretinoizi cu o mutră de lotofagi, vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă, cretinoizi cu o mutră de lotofagi !
! toţi absolvenţii lui nenea Ştefan Gheorghiul: Popescu, rector, Dinescu, ţâfnos emul, toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul, toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul !
! unde de toate ai doară în profunzime şi unde numai dorinţele-ţi le posezi, unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime şi-n aurori boreale te masturbezi, unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime şi-n aurori boreale te masturbezi !
! neamul nevoii hrănit doar cu mămăligă şi cu discursul scuipat al unuia şui, striga de noapte la noi toată noaptea strigă iar ziua strigă tovarăşii Domnului, striga de noapte la noi toată noaptea strigă iar ziua strigă tovarăşii Domnului !
! cei de la margine, cei daţi mereu deoparte, cei puşi de pază şi-acolo lăsaţi singuri, cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri, cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri !
! Strajă Romană pe Tisa şi sus pe Nistru vecinic la margine, vecinie poporul meu, arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu, arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
! mişcă-ţi tot trupul tău groaznic topit în aur, mişcă-ţi inelele lanţului tău de fier, mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur şi te înalţă cu muget până la cer, mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur şi te înalţă cu muget până la cer !
! mişcă-ţi odată tot trupul tău de balaur şi zvârle flăcări şi flăcări, Pământul meu, plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu, plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
!
! blestemul nostru, jigodii, să vă ajungă, să nu vă-nghită Pământul cel Românesc, ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc, ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut, o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut, o rezistenţă anală foarte adâncă la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !
Spuneam in editorialul meu de azi din Curentul, ca "Sorin Rosca Stanescu, “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, ar trebui sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid". N-au trecut nici opt ore de la publicarea lui si "fra-su lu' dracu'" - vorba lui Bogdan Chirieac - Sorin Ovidiu Vintu, si-a si precizat pozitia. Uite ce poate face puterea informatiei si a cuvantului liber. Pam-pam.
Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, interzisi la Realitatea Tv de D.G. / HotNews.ro Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, 18:12
Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu nu vor mai fi invitati in emisiunile Realitatea Tv. Decizia vine dupa ce "Curentul" a dat publicitatii o inregistrare a unei discutii care ar fi avut loc, la sfarsitul lunii septembrie, intre seful ANI, Catalin Macovei, si doi jurnalisti, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac. In stenograme se vorbeste despre mai multe documente cu care ziaristii amenintau sa-l compromita pe directorul ANI.
Cei doi jurnalisti au negat ca ar fi fost vorba de santaj.
"Doamnelor si domnilor, felul in care Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac inteleg, dar mai cu seama practica meseria aceasta nu are legatura cu felul in care noi o intelegem si practicam, cu regulile si cu principiile profesionale ale Realitatea TV. Drept urmare, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac NU VOR MAI fi invitati in studiourile Realitatea TV", a anuntat sambata prezentatorul jurnalului de la ora 18.00.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, va fi invitat miercuri, la ora 11:00, la sedinta Consiliului National de Integritate (CNI), sa faca o informare pe tema inregistrarilor care au aparut in presa.
Alianta pentru Statul de Drept, formata din cinci organizatii neguvernamentale (alti mafioti -nota mea, VR) , a cerut joi convocarea de urgenta a Consiliului National de Integritate, care "poate cere revocarea presedintelui ANI" dupa aparitia in presa a inregistrarilor dintre Catalin Macovei, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac.
Clubul Roman de Presa a transmis, miercuri, un comunicat prin care dezaproba "conduita profesionala si umana a celor doi oameni de presa", Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, in timp ce pe mai multe site-uri au aparut noi inregistrari si stenograme ale unor discutii cu seful ANI, Catalin Macovei.
Ziarul "Curentul" a publicat joi noi inregistrari cu discutii intre jurnalistul Bogdan Chirieac si seful ANI, Catalin Macovei, despre care sustine ca au avut loc in masina, in drum spre intalnirea cu Sorin Rosca Stanescu si dupa plecarea de la restaurantul din Snagov. Potrivit ziarului, din discutii ar reiesi ca jurnalistul Bogdan Chirieac ar fi stiut despre ceea ce ii va solicita Sorin Rosca Stanescu sefului ANI.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, a reafirmat miercuri seara ca a fost santajat de Sorin Rosca Stanescu, spunand ca este convins ca institutiile abilitate ale statului vor face lumina in aceasta chestiune, desi a evitat sa precizeze daca a facut sau nu o plangere penala.
Scris deVictor Roncea Am aflat de la unul dintre ultimii cititori care i-au mai ramas “Nasului” expiratilor din Clanul santajistilor de la Snagov, Deleanu zis H15 zis Sorin Stanescu dupa sotia a doua zis si Rosca, cum ca milionarul parvenit din el si-ar fi permis sa afirme ca “leprele de fratii Roncea i-au ciugulit din palma”. Se pare ca varsta, alcoolul si esecurile in lant incep sa-si puna amprenta asupra discernamantului fostului ziarist, transformat dintr-un linge-blide la poarta lui Patriciu in cersetorul favorurilor lui Vintu si lustragiul lui Voiculescu. Spre deosebire de el, dupa eliminarea mea intr-o maniera mizerabila de la Ziua, eu nu am ales sa atac visceral ziarul si conducerea lui suferinda dupa atatea operatii de liposuctie la creier si nici sa amenint cu distrugerea lui, dupa cum a facut el cu mine. Am considerat ca nu este cazul: ziarul Ziua se autodistruge oricum, in urma politicii dictatoriale anti-Basescu imprimate de Vintu, Rosca si sclavul lor mai mic, Pilsu, in dispretul respectului fata de adevar, meseria de jurnalism si familia odata unita de ziaristi ai Ziua. Mi-a fost mila de colegii mei, chiar daca, din saracie materiala sau sufleteasca nu au indraznit sa sara in apararea mea, cum faceam odinioara cu totii, daca era cazul, fiind capabili sa intrerupem, daca vroiam, chiar si aparitia ziarului, de dragul cuvantului liber. Numai din dragoste fata de adevar si de fostii mei colegi, care au acceptat, umili, scuipatul unui fel de patronas din umbra la adresa mea, sunt obligat sa-l fac pe “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid. Adevarul, pe care il stiu toti colegii mei de la Ziua, e ca “fratii Roncea” au fost singurii care l-au confruntat direct pe bietul alcoolist uzat, alegand libertatea cuvantului in pofida banului. Primul a fost George, in timpul razboiului asupra Iugoslaviei, din 1999. Aflat sub bombardamentele executate impotriva civililor sarbi, cand, pentru prima oara dupa cel de-al doilea razboi mondial o capitala europeana era lovita salbatic cu bombe si rachete, George Roncea primeste un telefon de la H15, in plin atac. Aflat la un sprit cu unul dintre amploaiatii lui Patriciu de la varful serviciilor secrete pseudo-romanesti - remarcat pentru ca stia sa rupa bine bilete, pe vremuri, la Teatrul Mic -, Rosca ii ordona lui Roncea Sr sa nu mai trimita corespondente despre victimele din randurile civililor sarbi ci sa scrie numai despre albanezele violate vii sau moarte si apoi eviscerate de satrapii sarbi pentru a-si hrani cainii lupi. Cand George i-a replicat ca acestea sunt fatasme si dezinformari din cadrul razboiului informational practicat de fortele atacante, fapte inexistente si ca, dimpotriva, civilii sarbi sunt tintiti cu predilectie, vajnicul tele-ziarist a sarit din jacuzzi, chiar cu riscul de a-i varsa whiskey-ul partenerului de spume si curve, urland ca sa nu-l invete pe el meserie. Atunci George, politicos, l-a invitat sa vina alaturi de el si de maestrul Ion Cristoiu, cu care se afla – impreuna cu nu mai mult de doi corespondenti de presa din Romania -, pentru a se convinge singur. Turbat, Rosca l-a somat: ori scrii de albaneze violate ori te dau afara. Evident, George a ales, ca si mine, libertatea si adevarul, chiar daca ambele se aflau, ca si acum, sub bombe. Din toata presa romana, care mintea ca o morisca stricata alimentata de servicii – aceleasi care l-au sfatuit si indemnat pe Constantinescu sa semneze nenorocitul Tratat cu Ucraina – doar Ion Cristoiu l-a primit pe George, care a continuat sa scrie, liber, in paginile Cotidianului de atunci, singurul care indraznea sa publice adevarul. Asa si azi: razboiul presei mincinoase, al Ligii fripturistilor si santajistilor, s-a mutat din afara tarii in interiorul ei si tinteste de data aceasta proprii cititori, romanii si insesi institutiile fundamentale ale statului roman, incepand cu Presedintia Romaniei. Un singur ziar, Curentul, mai spune, in scris si integral, adevarul nealterat, insotit, uneori, de EvZ si de alte cateva voci, profesioniste dar reduse de dictatura mogulilor la exprimarea on line. Cam asta ar fi cu “ciugulitul” in ce-l priveste pe George, caruia a trebuit sa-i duc bani si alimente la granita inchisa cu Serbia, ca unui puscarias, dupa ce “marinimosul” patron ii taiase toate fondurile, in plin teatru de razboi. Desigur, George, daca vrea, poate sa mai adauge destule amanunte, picante sau grotesti, despre infatuatul de Snagov, ca, din nefericire, sunt de toate felurile. Evident, in ce ma priveste, la momentul respectiv, primul meu gest a fost sa-mi dau demisia, in semn de solidaritate. Frate-miu, insa, s-a opus. Incepusem un proiect national de presa – recuperarea drepturilor romanilor din jurul tarii– si nu puteam sa-l abandonam. Pentru Basarabia a meritat sa indur orice iar rezultatele se vad, cred, astazi, dupa un deceniu de munca pentru Romania. In rest, ca sa ajung la “ciugulitul” meu, pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua se lipeau, ca si Pilsu, de exemplu, de cate un apartament pe “Victoria Socialismului”, pe pile si trafic de influenta, fratii Roncea, desi bucuresteni si familisti, stateau, ca si azi, in gazda. Pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua isi mareau ca matroanele, in conclav, salariul, Roncea de la Externe, se pare singurul sef tampit din acel ziar, si-l impartea cu colegii sai mai mici, ca sa nu fie aruncati in strada, cum i se cerea sa o faca. Pe vremea cand toti sefuletii parventi de la Ziua trecusera de la apartamente centrale la vile prin jurul Bucurestiului si case de vacante la munte si de la motorete si Dacii la Jeep-uri si Jaguaruri, Roncea strangea fonduri si-si dona banii pentru familiile detinutilor de la Tiraspol sau organiza manifestatii impotriva Ucrainei sovietice si a atentatelor ei la Romania pe Bistroe si asupra Biosferei Dunarii, fara sa se apuce sa suga cu nesimtire pe seama vulnerabilitatilor nationale ca toate capusele lui Vintu infipte pana si in biata Delta. Pe vremea cand imbuibatii de la Snagov si din Delta puneau la cale – tot la El Capitano, scena santajului Chirieac-Rosca la seful ANI – o lovitura de stat anti-Basescu, Roncea iesea, ca si in ’89 si ’90, in aceeasi Piata a Universitatii, ca sa apere statul de drept, cu riscul de a-si pierde toate “ciugulelile” si a ramane, la propriu, in strada. Pe vremea cand penalul Sorin Rosca Stanescu devenea milionar in euro prin escrocherii de presa, ziaristul Victor Roncea era silit - pentru colegii sai nevinovati si acea amarata de onorabilitate externa care mai ramasese - sa spele fata ziarului inclusiv in fata aparatorilor euro-atlantici ai Romaniei. Nu vreau sa epuizez atentia observatorilor acestui caz, asa ca inchei, momentan, cu o intrebare, pentru lacheul devalizatorilor acestei tari, grupati in Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI: isi mai aduce aminte cand am venit insotit de o delegatie oficiala a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti pentru a-i cere sa inceteze santajul practicat asupra unor companii cu capital american in Romania?
Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct şi pot să vă spun că am primit deja confirmarea şi pentru alte două întâlniri cu ceilalţi doi principali candidaţi pentru a intra în turul doi, e vorba de Crin Antonescu, şi aşteptăm şi confirmarea de la Mircea Geoană, doar a datei exacte. Sorin Oprescu, îmi spun colegii, a confirmat şi el. Deci avem săptămâna viitoare o săptămână de foc, cu toţi candidaţii, să zicem, importanţi, cu şanse pentru a intra în turul doi. Mâine, aţi văzut, e Traian Băsescu, sper să nu mai apară încă vreun episod din acest serial al stenogramelor, pentru că nu aş comenta cu preşedintele ţării acest serial. Eu zic să rămânem tot în zona pe care am deschis-o aseară, dar iată că apare un episod doi, care însă s-a petrecut înainte de ce aţi auzit aseară. Corect, domnule Victor Roncea?
Victor Roncea: Înainte şi după momentul şantajului.
Radu Moraru: Foarte interesant. Domnul Traian Radu Ungureanu este la „Naşul”, europarlamentar, fost ziarist cu state vechi, şi BBC, şi „Gazeta Sporturilor”, dar şi alte publicaţii din România, un om care mai avea un pic ieri şi era să fie linşat pentru că omul a exprimat nişte păreri, aţi adus vorba. Ce s-a întâmplat ieri, că nu am văzut.
Traian Radu Ungureanu: Da, bun găsit, mă bucur să ne găsim aici, la „Naşul”. Situaţia de ieri a fost simplă, la Realitatea TV, la „Ora de foc”, emisiunea moderată de Adrian Ursu şi Oana Stancu, care pornise la vale cu tot felul de subiecte, cu orice altceva în afară de acest subiect. Mai mult, toată ziua şi emisiunea avea loc la sfârşitul zilei, marea uzină de ştiri şi informaţii Realitatea TV nu găsise acest subiect, el nu a existat. Prezenţa acestui subiect la Realitatea TV, zero. Prezenţa acestui subiect la Antena 1, 2, 3 şi aşa mai departe, zero. De altfel, şi la TVR, zero. Fiind acolo, am întrebat: de ce nu aţi difuzat ştirea asta, o ştire extrem de gravă, care trebuie cântărită, sigur, cercetată. De ce nu aţi făcut măcar gestul elementar de a da telefon lui Bogdan Chirieac şi lui Sorin Roşca Stănescu, să aflaţi ce cred despre povestea asta? Măcar atât. De ce aţi ascuns această ştire? Am încercat să aflu lucrul ăsta vreme de aproape o jumătate de oră, iar cei doi moderatori au refuzat categoric să intre în discuţie, aşa cum şi eu am refuzat să abandonez subiectul. Pentru că mie mi se pare că situaţia în care ne aflăm este extrem de gravă, şi ea împinge presa pe marginea prăpastiei, pur şi simplu. Avem de-a face cu trusturi de presă care instituie cenzura. Cenzura publică. Românii nu au dreptul să afle anumite lucruri, dacă ele nu convin unui trust de presă. Ori asta schimbă complet situaţia, şi înseamnă că trusturile de presă de care vorbim nu sunt trusturi de presă, sunt cu totul altceva. Aşa cum ziariştii de care vorbim, cei doi, Chirieac şi Stănescu, dacă lucrurile se confirmă, nu sunt ziarişti, ci sunt şantajişti. Să încerci să ţii publicul în afara acestei realităţi dramatice, aş zice că e o crimă morală. E foarte greu să trăieşti într-o ţară în care presa e împotriva propriului public. Asta s-a întâmplat ieri la Realitatea TV.
Radu Moraru: Bun. Într-adevăr, mă gândeam acum cum la un moment dat armata a fost pusă împotriva poporului, şi daţi-mi voie să vă spun, ca lucrător în zona asta, că televiziunile, mai mult decât presa scrisă, din păcate, sau din fericire uneori, sunt nişte tancuri mult mai periculoase decât orice tanc ar avea o armată. Iar atunci când acest tanc este îndreptat împotriva poporului, împotriva publicului, vorbim de un lucru mai periculos decât orice dictatură militară. Victor Roncea.
Victor Roncea: Este vorba de fapt de un megatrust, care încearcă să preia rolul Ministerului Adevărului din cartea „1984”, la aceasta am ajuns. Dictatura de care vorbesc tot timpul personajele de pe aceste canale, este de fapt, dictatura stăpânilor lor. Este o dictatură media, care iată, este străpunsă totuşi de ziarul „Curentul”, de acest post, de această emisiune şi mai ales, de media online. Sunt foarte mulţi ziarişti...
Radu Moraru: Şi de către opinia publică.
Victor Roncea: De către opinia publică, care reacţionează la media online şi la această nedreptate. Numai siliţi de acest tăvălug creat de cele două posturi practic, postul dumneavoastră şi ce am postat noi pe internet, pe Youtube, şi reacţia românilor...
Radu Moraru: Cei care s-au raliat au fost...
Victor Roncea: I-a silit ca astăzi să iasă totuşi cu această ştire. Evident, în stilul lor, denaturând adevărul, regizând în continuare.
Radu Moraru: Am descoperit de ce Realitatea TV nu a difuzat până astă seară nimic, şi de ce Antena 3. Am reuşit să descoperim, dar asta la finalul emisiunii, vă vom arăta cu probe adevăratele motive filmate, de ce nu s-a putut difuza.
Traian Radu Ungureanu: Voiam să adaug ceva. Între timp, în numai 24 de ore, presa de care vorbim a reuşit să se descalifice a doua oară. Prima oară încercând să ascundă ştirea asta -da? A doua oară e ce s-a întâmplat astăzi în cursul după-amiezii şi al serii, la Realitatea TV şi la Antena 3, unde a apărut toată ştirea, toată situaţia a început să fie întoarsă.
Radu Moraru: Răstălmăcită.
Traian Radu Ungureanu: Şi uite aşa am ajuns că publicului, căruia i s-a ascuns la început ştirea, acum i se livrează următoarea imagine. O situaţie în care da, există documente, există înregistrarea, dar ea ne arată ce? Ea ne arată doi ziarişti curajoşi, care nu fac altceva decât să îşi practice profesia cu vigoare, şi care încearcă să dovedească patru miniştri corupţi. Prin urmare, avem de-a face cu...
Radu Moraru: Pe care să îi strângă de testicule, ăsta este visul lor.
Traian Radu Ungureanu: Prin urmare, cei doi şantajişti devin eroi şi ziarişti exemplari, iar cei care sunt pe punctul de a fi şantajaţi, devin vinovaţi. Asta e ce au făcut televiziunile în această după-amiază şi în această seară.
Victor Roncea: Aceasta ne-a determinat pe noi, la „Curentul”, să schimbăm ziarul de astăzi, pentru că aveam pregătite nişte dezvăluiri fulminante despre campania lui Geoană şi acuzaţiile că Geoană ar fura bani din această campanie. Am amânat subiectul pentru mâine, tocmai pentru a demonstra minciuna răspândită pe aceste două posturi astăzi. Documentul pe care îl prezentăm astăzi este şi pe site-uri şi invit toţi bloggeri să îl preia şi să îl difuzeze mai departe, şi pe care ştiu că îl veţi da şi dumneavoastră.
Radu Moraru: Îl dăm acum, şi l-am şi subtitrat. Ne-a luat vreo câteva ore, dar am reuşit.
Victor Roncea: Demonstrează fără tăgadă că Bogdan Chirieac, superdeontologul de la TVR, este părtaş la acest şantaj, şi a ştiut de la bun început.
Radu Moraru: Deci tu spui că sunt probe aici, că aseară rezulta doar, cum spunea Bogdan Chirieac, dom'ne, m-am nimerit din întâmplare acolo, doar am intermediat...
Victor Roncea: O altă minciună pe care a vehiculat-o... a fost că el habar nu a avut despre conţinutul conversaţiei dintre cei doi. Ei bine, noi demonstrăm că în momentul în care cei doi s-au întâlnit, înainte de întâlnirea cu Sorin Roşca Stănescu, domnul Bogdan Chirieac i-a pus în vedere ce şantaj va urma, şi care este schimbul, care este trocul, dosarele lui Berceanu şi Videanu contra documentelor compromiţătoare, olografe, pe care le deţine Sorin Roşca Stănescu la adresa şefului ANI, obţinute, şi asta e interesant, cum au fost obţinute aceste documente. Prin intermediul unei secretare, introduse, din câte am înţeles, în anturajul intim al domnului Macovei, chiar de către aceste personaje.
Radu Moraru: Ce înseamnă intim? Avem probe că au fost intimi?
Victor Roncea: Este vorba despre povestea din „Cancan” speculată de asemenea...
Radu Moraru: Aia a fost pe bune, sau a fost o poveste?
Victor Roncea: În tot cazul, această secretară care a lucrat la ANI, după care a fost dată afară, este cea care a dus documentele la Sorin Roşca Stănescu.
Radu Moraru: Am înţeles. Bun, e interesant, haideţi să vedem prima parte. Aceste secvenţe trebuie să le înţelegeţi, unele sunt de dinainte de ce aţi văzut aseară sau pe bloguri, iar un alt fragment va fi de după ce s-a întâmplat la un capuccino, la pădure. Mi-a plăcut ce spunea Bogdan Chirieac, dom'ne, nu mai poţi să bei un capuccino cu băieţii în ţara asta. Imaginile sunt... am înţeles că nu aţi avut timp să le prelucraţi la bip-uri, nu? Asta e. Ne asumăm, zic eu bip, îmi spuneţi când trebuie să zic „bip” –da?
Victor Roncea: Dar este limbajul deontologilor de serviciu din presa română.
Radu Moraru: Urmează un limbaj gazetăresc, pentru că... ce ne dăm după cireş, în timpul liber nu vorbim întotdeauna academic.
Victor Roncea: Absolut.
Radu Moraru: Copiii e bine să fie îndepărtaţi puţin de ecrane, şi gata, daţi drumul la prima parte.
Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune...
CM: Aşa e, na... Cu balamucul de rigoare... Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune...
BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?
CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseară cu el despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.
CM: Aşa.
BC: Că pizda aceea s-a dus la el, da, deci două chestii olografe în pula mea.
CM: Da...
BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?
BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti... Că el aseară...
CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Dacă-s amoroase n-are decât să le dea.
BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-aţi văzut „face to face“.
BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.
CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai...
BC: Foarte bine faci.
CM: Îmi bag pula, m-am săturat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu şi Berceanu... Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.
BC: Aşa e...
BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!
CM: Mănâncă singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.
CM: Băi, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în pula mea“. Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în Guvern, nici la DIP-ul nu era aşa câte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de Guvern marţea asta...
Radu Moraru: Bun. Deci asta este o secvenţă. Îmi cer scuze, dar acum să nu fim ipocriţi, cam aşa se vorbeşte în lumea asta. Asta se întâmpla în maşină, din ce se aude în fundal. Se îndreptau...
Victor Roncea: În drum spre Snagov.
Victor Roncea: În drum spre restaurantul ăla din Snagov. Vă miră ceva din povestea asta?
Traian Radu Ungureanu: Mă miră curajul, impertinenţa, aş zice, lui Bogdan Chirieac, care ieri seară spunea că s-au dus să bea un capuccino în pădure. Acum vedem că era în temă. El explică cum urmează să aibă loc trocul. Şi anume, în schimbul dosarelor, datelor lui Berceanu, Videanu şi cine mai e acolo, şeful ANI scapă de problema cu documentele care îl puneau sub acuzare. Asta este esenţa...
Radu Moraru: Dar acum întrebarea este, Victor, blufează Bogdan Chirieac când spune: Uite, Victoraş Ponta povestea că DIP-ul nu era aşa.
Victor Roncea: Astea sunt deja intimităţile lui. Mie mi se pare foarte amuzant că îl numeşte pe Victor Ponta Victoraş, e Victoraşul lui, înţeleg.
Radu Moraru: Mai departe, Videanu înţeleg că mănâncă singur, nu împart.
Victor Roncea: Deci pe el problema care îl deranja nu era că fură, dacă ar fura, să demonstreze, Videanu, ci că nu împarte. Care cu ăilalţi? Cu ăilalţi din lumea lor, înţeleg. Mi se pare fascinant cum intrăm în temă. Îl întreabă domnul Macovei: „Tu ce faci? Bani. E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune. Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?”.
Traian Radu Ungureanu: Păi presa lui Bogdan Chirieac nu face lucruri bune.
Radu Moraru: Dacă e aşa, eu mi-am pus întrebarea: dom'ne, dacă omul are dreptate, pentru că, ştii ce mi-am dat eu seama, Victor? Că în toţi ăştia 20 de ani, presa a fost şi frână, şi acceleraţie. Adică îţi dădea impresia, şi societăţii impresia că acum accelerăm, mamă, şi aveam ziarişti puternici, ziarişti adevăraţi, nu ştiu ce, după care te trezeai cu o frână, dădeai cu capul în parbriz. Adică asta e impresia mea, deşi sunt ziarist.
Traian Radu Ungureanu: Dar nu ştiu cum se face că mereu aceeaşi presă a fost frâna şi mereu aceeaşi presă... în mare, aşa au fost lucrurile.
Radu Moraru: Bună observaţie.
Victor Roncea: Presa totuşi este o oglindă şi a puterii, dacă este să ne gândim.
Traian Radu Ungureanu: Mai e ceva. Noi discutăm aici, acum ne-am trezit discutând de Videanu, de Berceanu, de cine mai e pe acolo. Bun, sigur că se poate discuta şi asta, dar problema discuţiei noastre sunt Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac. De ce? Pentru că aceşti oameni susţin că sunt ziarişti. Seara, la televiziune. Când despart binele de rău, adevărul de fals, şi dau lecţii de morală şi explică cât de ticăloşi sunt, în genere Băsescu şi ai lui. Problema discuţiei noastre sunt aceşti doi oameni.
Victor Roncea: Astăzi Convenţia Organizaţiilor de Media i-a rugat să nu se mai recomande ziarişti.
Traian Radu Ungureanu: Exact. Şi cred că e o recomandare foarte normală.
Radu Moraru: Dar nu ar fi bine să îşi facă ei echipa lor? Că am văzut astăzi o solidarizare atât de mare a multora de pe Realităţi şi de pe Antene, în jurul lor, încât poate că ar fi bine, într-un fel e bine. Dom'ne, asta să fie echipa aia, să ştie lumea cum joacă, ce set de reguli au.
Traian Radu Ungureanu: Da, pe faţă.
Radu Moraru: Şi e ok. Pentru că am văzut titluri inclusiv la o emisiune pe care o preferam, şi mă uitam la ea, chiar pe Realitatea, am văzut titluri „Tunurile pe presă”. Adică am rămas şocat. Eu, practic, am şi fost criticat pe „Antenuţe” şi pe astea, că eu, ca şi cum eu aş fi pus tunurile pe presă. Deci deveneam vinovat, eram criticat acolo, cu subiect şi predicat. De ce? Că am difuzat. Adică, băi, tu cine eşti...
Victor Roncea: Pe biata presă.
Traian Radu Ungureanu: Eu cred că farsa a mers mult prea departe şi că...
Radu Moraru: Să mai vedem, mai avem.
Traian Radu Ungureanu: În ce priveşte ceea ce numim noi presă, şi mă refer aici la trusturile Voiculescu, Vântu, care joacă comedia asta cu neruşinare, e o sfidare a românilor. Am văzut, întâmplător, o monitorizare, un document al CNA, care ne spune ce s-a întâmplat la Antena 3 între 5 şi 8 noiembrie, şi ăsta e bilanţul. Vi-l prezint acum, e uşor de înţeles. Reprezentanţi PD-L în emisiunile lor politice, zero. Reprezentanţi PNL, 24, reprezentanţi PSD, 28. Asta este presa.
Radu Moraru: Vă spun ceva. Nu e foarte relevant. Ce face CNA este şi un mijloc foarte interesant de, cum să spun, manipulare subtilă. Pentru că, ce se întâmplă? Şi pe mine mă bagă după aia, zice: dom'ne, nu vin. Pentru că vă spun ceva, de la liberali, sunt foarte puţini liberali curajoşi, care vin.
...: Cum e Crin Antonescu.
Traian Radu Ungureanu: Mai vine Ghişe.
Radu Moraru: Crin Antonescu vine, e curajos. Dar dacă chem eu vreo şapte liberali, vă dau o listă, nu vin. Şi nu o fac, nu au făcut-o patru ani, ce să mai spun? La fel şi cu unii de la PSD. Adică nu e relevantă. Şi atunci, nu poţi să nu faci o emisiune, să nu chemi invitaţi. Dar haideţi să vedem partea a doua. Uite, să îi spun lui Traian Radu Ungureanu, europarlamentar. CNA, vă mai spun, că îmi place, este senzaţională, ne-a băgat pe noi, „Naşul”, în Cartea Recordurilor. De ce? Ne-a dat o amendă fiindcă domnul Berceanu, întâmplător, uite eroul, a făcut o declaraţie pe Realitatea TV. Dar amenda ne-a dat-o nouă. E şedinţă, au analizat, au spus. Repet, ăia nu au luat amendă, noi am luat amendă. De ce...
Traian Radu Ungureanu: În mod normal, eu cred că dacă mergem înainte, CNA ar trebui să suspende B1TV din cauza comportamentului Realităţii TV.
Radu Moraru: Cred că se va ajunge acolo.
Traian Radu Ungureanu: Până la urmă, acolo o să ajungem.
Radu Moraru: Se va ajunge acolo, dar avem şi acolo o măsură. Deci dacă vedeţi că dispărem brusc, într-o seară, căutaţi-ne, că ne găsiţi. Haideţi să vedem o altă parte. Care urmează?
Victor Roncea: Este imediat după capuccino.
Radu Moraru: După ce ies de la întâlnirea de la pădure.
BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?
CM: Da.
BC: Mă rog.
CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.
BC: Trebuie mai multă grijă.
CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla... Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa...
(...)
CM: Să mă gândesc până luni să văd care-i problema... Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut urât. Bă, că să-mi dea ăla banii. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom'ne, nu mai recunoşti?“. Ba da, dom’le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.
BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii?
CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.
BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pământ, ceva?
CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.
Radu Moraru: Am revenit. Eu descopăr, din ce am văzut până acum, ce am auzit, că mare prietenie între Bogdan Chirieac şi Cătălin Macovei, şeful ANI, nu e.
Victor Roncea: E un fel de prietenie folositoare pentru un traficant de influenţă, cum l-aş recomanda pe domnul Bogdan Chirieac.
Radu Moraru: Da. Iar Macovei părea uşor speriat, deja, de toată povestea asta. Facem critică literară acum, comentariu literar, pe text. Cum vi se pare?
Traian Radu Ungureanu: Ce să zic, dacă e să facem notă de subsol, aş zice: coloană de justificări smerite, uşor înfricoşate, ale lui Macovei, care încearcă să explice: dom'ne, eu eram numai martor acolo.
Radu Moraru: Aici pot să îl citez pe Frunda. L-am văzut azi pe Gyorgy Frunda, care omul, fiind avocat, a spus o chestie interesantă. Domnul Roşca, nu aveţi dreptate, că aici Macovei era doar martor. Şi nu e un act public, e un act privat. Deci într-un fel, confirmă ce spune Macovei. Dom'ne, eu am semnat ca martor, şi practic, acest document nu putea fi făcut public decât de către ambele părţi, cum ar veni, cu acordul părţilor. Acum, Roşca Stănescu nu e vinovat că documentul a ajuns la el, evident, asta e bravo lui, ca ziarist, pe partea asta, până aici.
Traian Radu Ungureanu: Problema e cum l-a folosit. Nu că a ajuns la el.
Victor Roncea: Domnul Sorin Roşca Stănescu ştia oricum mult mai multe decât a lăsat să se înţeleagă chiar şi în această conversaţie, sau cea pe care am dat-o ieri. De ce spun acest lucru? Astăzi a apărut la Antena 3 şi în acelaşi timp, întâmplător, în care el era la Antena 3, a sunat şi persoana în studio, a sunat, vă imaginaţi că a ajuns până la studio, persoana care susţinea că l-a împrumutat pe prietenul lui Macovei. Această persoană dădea de înţeles ceea ce sugera şi Sorin Roşca Stănescu. Că banii s-au împărţit între Macovei şi prietenul său. Mai mult, am aflat că totuşi există şi o cămătărie la mijloc, pentru că suma de care vorbesc aici e 100.000, iar în emisiunea de astăzi vorbeau deja de 130.000.
Radu Moraru: Interesant.
Victor Roncea: Iar această persoană se făcea că nu îl cunoaşte pe Sorin Roşca Stănescu şi l-a numit în repetate rânduri Ovidiu Roşca Stănescu, aşa că o să îi zic şi eu de acum încolo, dacă l-a botezat, Ovidiu Roşca Stănescu.
Radu Moraru: Tot ca o precizare este că atunci şeful ANI de astăzi nu era şef la ANI. Da? El spune, trebuie să vedem, nu mai ştiu, dom'ne, eram într-o firmă, calitate privată şi aşa mai departe. Oricum, eu l-am întrebat şi aseară. Dom'ne, cauţi în zona asta, ai o oarecare complicitate de aici. Eu acum, citind şi partea asta a doua, vă spun ceva. Aproape că aş băga mâna în foc că omul ştia că e, cum să spun, monitorizat. De ce? Pentru că întotdeauna fraza lui se termină înainte de, să zicem, ceva. Pe când Bogdan Chirieac curge din el, dă tot, cum ar veni. Aseară nu eram sigur, nu îmi dădeam seama, pentru că Bogdan Chirieac era mai puţin prezent, el mai vorbea la telefon. Dar aici, Bogdan Chirieac se ducea pământ, se înfigea, aşa, în fiecare centimetru de bandă care înregistra, pe când Macovei văd că nu. Totdeauna se termină la final.
Victor Roncea: De ce? Pentru că aici intervine, de fapt, rolul lui Bogdan Chirieac. Într-o primă fază domnul Sorin Roşca Stănescu l-a pus pe cărbuni pe Macovei, iar acum urmează prelucrarea psihologică, întoarcerea spre Bucureşti.
Traian Radu Ungureanu: Şi mie mi se pare că asta e de reţinut aici, raporturile între care se află aceşti doi oameni. Avem aici un funcţionar al statului, care se justifică. Care vorbeşte ca în faţa cuiva de care depinde cu totul.
Radu Moraru: Sau a unui prieten, să zicem.
Traian Radu Ungureanu: Nu aş zice că e un prieten. Dă raportul şi încearcă să scape curat. Deci e clar că el se teme de omul ăsta, ale cărui puteri le cunoaşte. Şi repet, în acelaşi timp, Bogdan Chirieac apare, a apărut şi probabil va mai apărea, susţinând că este ce? Ziarist.
Radu Moraru: Mergem mai departe. Să vedem un alt fragment. Ce fragment este acum? Cronologic, când e poziţionat?
Victor Roncea: Partea a treia tot după întâlnire, în continuare în drum spre Bucureşti.
Radu Moraru: Deci continuare, după.
CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Până la urmă, dacă e să scrie... Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.
BC: Nu asta-i problema.
CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.
BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.
CM: Da
BC: Aia, în pula mea.
CM: Păi da,poa’ să scrie, e escroc. A escrocat, pă... pula mea.
BC: A escrocat, n-a escrocat...
CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.
BC: Mă gândesc că...
CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe... sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.
BC: Deci dac-o spargem, o spargem. S-o spargem mâine.
CM: Păi cum s-o spargem mâine?
BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.
CM: Mda, băi şi m-am întâlnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?“. „Bine, ăla nu mi-a dat banii“. „Şi eu ce vrei să-ţi fac?“. S-au auzit, s-au pula mea..
BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, mânca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU’.
CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.
BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU’ când a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întâmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.
CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom’le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.
BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu’. Lumea-i mult mai atentă la bani.
CM: Ştiu decât la gagici şi la...
BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.
CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?
BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau mâna pe documentele astea. Despre ce vorbim?
Radu Moraru: Da. Ce putem să remarcăm? Muzica e foarte frumoasă, şi, colegii, nu uitaţi să plătim drepturi de autor – da? Foarte frumoasă muzica. Observăm, am încercat să dăm mai jos sonorul, iertaţi-ne pentru multe organe în seara asta. Da. Presupunem, şi aici într-adevăr, nu mai sunt aşa de sigur că ştia domnul Macovei, că şi el e destul de liber. Dar pe de altă parte, parcă dă şi toate argumentele, cum să spun, parcă nu aş mai fi sigur că lui i se justifică. Poate se justifică pentru eternitate.
Traian Radu Ungureanu: Pentru posteritate, poate să fie şi asta. Dar rămânem în acelaşi climat, horor i-aş spune.
Victor Roncea: Un climat în care de data asta nu mai este, cum spunea Bogdan Chirieac, despre Sorin Roşca Stănescu, că poate a apăsat prea tare pentru a-l strânge cu uşa pe Macovei, dar o face şi Bogdan Chirieac. De ce? Că îi bagă în cap nişte chestii care nu au nicio treabă cu realitatea. Asta cu banii, „Ce caută preşedintele ANI”, aici gestionând imaginea, că e specialist în gestionarea imaginii, „cu traficanţi de terenuri în mafia imobiliară?”. Ori Macovei tocmai îi explicase că acela este un fost prieten, nu e niciun traficant, nu e niciun mafiot. Adică el este martor.
Radu Moraru: Practic, îl sperie, sub argumentul că... băi, fii atent ce milă mi-e de tine. Mamă, dar te aşteaptă spânzurătoarea, te castrează, te vor strânge de testicule, ţi le vor arunca pe jos, ca pe zaruri.
Victor Roncea: Este influenţare psihologică.
Radu Moraru: Deci asta e întrebarea. Vrea să îl ajute, cu adevărat, sau de fapt, vrea să îl sperie bine?
Victor Roncea: Eu cred că îl pregăteşte pentru punctul final, despărţirea, când, o să vedem, nu divulgăm de acum, care este finalul, când îi pune din nou problema din nou în braţe, despre ce ar trebui să facă, în momentul în care se desparte.
Radu Moraru: Am înţeles... vi se pare acest lucru, că îi spune, pe de o parte, şi ce îl poate aştepta?
Traian Radu Ungureanu: Da. Mie mi se pare că e la episodul jocuri psihologice, şi îl poartă dintr-un colţ în altul, şi îşi ameţeşte...
Victor Roncea: Victima.
Radu Moraru: Bun. Luăm o scurtă pauză, ne întoarcem. Nu uitaţi că în această seară voi arăta proba. Sunt primul ziarist care vă arată proba filmată, de ce Realitatea TV şi Antena 3, de exemplu, nu am reuşit la toţi să aflu, dar la cele două am aflat, probă filmată, de ce nu au dat stenogramele. Publicitate. Am revenit. La un momentul dat a apărut în stenograme un NAŞU. Nu suntem noi. E celebră porecla pe care o are Sorin Roşca Stănescu, de pe vremea faraonului, NAŞU. Ce trebuie să fac, colegii? Avem al patrulea fragment acum. Deci NAŞU e Sorin Roşca Stănescu. Hai să vedem al patrulea fragment.
BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpâni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gândesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, pula mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.
Radu Moraru: Deci fiindcă ăştia care, PSD o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.
Victor Roncea: După cum ar fi aruncat pe piaţă Sorin Roşca Stănescu. Deci să înţeleg că există o coeziune de gândire cel puţin, între PSD şi cei doi ziarişti.
Radu Moraru: Sau poate că nu. Poate că fezandarea asta se făcea stricto pentru nişte lucruri, şi poate conta mai puţin un partid sau altul.
Traian Radu Ungureanu: Mă rog, aici apare numele partidului.
Victor Roncea: Da.
Traian Radu Ungureanu: Doi, vedem care e jocul. E faimosul joc „good cop-bad cop”, miliţian bun, miliţian rău, da? Deci ce îi spune? „Chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din rahatul ăsta”. Deci uită-te la mine, vreau să te ajut – da? Şi pe urmă zice: pe de altă parte, deci îl înnebuneşti, deodată îi pari victimei un om rezonabil, şi depune toată încrederea în tine şi se hotărăşte să coopereze până la urmă – nu? De ce să coopereze? Asta e foarte interesant.
Radu Moraru: Aici urmează două părţi interesante. Sunteţi pregătiţi, colegii? Vă tremură mâinile, aveţi emoţii? E normal. Mai vorbim un pic. Îmi spuneţi când sunteţi pregătiţi. Da. Până la urmă, pot să zic şi aşa: dacă de fapt, chiar voia să îl ajute? Să îi spună: dom'ne, hai că o dezumflu eu, o detonez eu, o fâsâi eu, sau cum a zis. Şi după aia, degeaba o mai dă ăla, că nu va mai avea impactul ăla. E posibil şi scenariul ăsta.
Victor Roncea: Eu nu cred că Bogdan Chirieac ar fi avut acest curaj, să lucreze împotriva NAŞULUI, pe această piaţă a lor, în această ligă a lor. Pentru că ei sunt în aceeaşi ligă, am spus-o.
Radu Moraru: Acum îmi dau seama, NAŞUL acesta nu o fi cumva, că el era NAŞUL, Bogdan Chirieac, maestrul. Crezi că e vreo organizaţie de-asta aici, nu ştiu, mă gândesc, aici îl pui pe NAŞUL, că dacă zici că nu avea curaj...
Victor Roncea: Este o chestiune de clan. Ei sunt în aceeaşi ligă – da?
Radu Moraru: Maestrul o fi pe aici, atunci?
Victor Roncea: Şi mai e profesorul Hrebenciuc. Că am înţeles că profesorul este de fapt Hrebenciuc.
Radu Moraru: A, celebrul profesor?
Victor Roncea: Da. Se pare că e chiar Hrebenciuc.
Radu Moraru: Nu pot să îl pun aici. Scuzaţi, tovarăşul Hrebenciuc.
Victor Roncea: Nu ştiu Vanghelie ce rol are aici.
Radu Moraru: Glumim acum, dar aşa cum arată, putem spune, adică oare să existe vreo reţea din asta, organizată?
Victor Roncea: O structură piramidală.
Traian Radu Ungureanu: Astea sunt lucruri pe care pot să le lămurească două puteri în stat. Presa, dar după cum vedem, există o mare parte a presei... care răstălmăceşte lucrurile, în loc să le lămurească, şi anchetele judiciare.
Radu Moraru: Eu cred că ar trebui anchetele, că deja nu sunt sigur că acel care va verifica, sau va spune în presă, mâine vine cu un articol... repet, când am văzut astăzi că unii spuneau că s-au pus tunurile pe presă şi era adus Sorin Roşca Stănescu, m-am gândit: mamă, cum o fi dacă ar fi pus cineva tunurile pe noi? Ce ar fi scris, că suntem cine, noi? Nişte inamici, nişte trădători ai neamului, nişte slugi. Haideţi să vedem fragmentul care nu se dorea intrat pe post, nu voia. Cine ştie ce conţine! Hai să vedem.
CM: Spune-i că vreau să mă gândesc până luni. Vreau să-mi analizez şi eu...
BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.
CM: ... şansele, să pun în balanţă.
BC: Deci, dacă mă sună...
CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.
BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?
CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!
BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.
CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.
BC: Da. Ăla te-a dat în gât.
CM: Păi da, ăla m-a dat în gât.
BC: Deci tot ce-i spui îi spune.
CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu’ ăsta, după aia, că el ştie.
BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai...
CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.
BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom’le, a încercat să mă ameninţe“.
CM: Şi dăm în altele.
BC: Dăm în alte chestii, da.
CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.
BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta. Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.
CM: Exact.
BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia...
CM: Nu poate decât să înrăutăţească situaţia.
BC: Deci dacă ăla care a dat banul... Bătrâne, eo asemenea calitate umană încât a dat aceste hârtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?
CM: Îţi dai seama că...
BC: Despre ce pula mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimântător. Şi asta-i la tine, bătrâne: atacul.
CM: Păi da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?
BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.
CM: Şi i-am dat şi scris.
BC: Aia cu scrisul a încercat el marea cu degetul să te sperie un pic, dar...
CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat“. Stau prost cu băutura.
BC: A, mai poa’ să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.
CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar...
BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.
CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.
BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up complet. Iar în partea asta, pula mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de... şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.
CM: Prin care să fie grozăvii.
BC: Da, falsă!
CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?
BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag pula în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă.
Radu Moraru: Asta mi se pare, doamnelor şi domnilor, doar atât vreau să spun şi îi las să comenteze, scenariile, deci un film n-ar fi putut avea dialoguri mai tari, mai veridice. Parcă ascult un film artistic.
Traian Radu Ungureanu: Cu mafioţi.
Victor Roncea: Gen „Ticăloşii”, am mai spus...
Radu Moraru: Gen „Ticăloşii”. Cum comentaţi? Staţi un pic, colegii. Întâi să vedem reacţii.
Victor Roncea: Părerea mea, finalul este partea de comedie. Finalul acestei părţi, că mai urmează o parte.
Radu Moraru: Mie îmi place fraza aia: „Bă, ce ticălos, să-mi bag... în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă”.
Victor Roncea: Când chiar Băsescu este cel care l-a făcut pe el ticălos.
Radu Moraru: Da. Bun, avem aici un fragment de pe TVR1, cu câteva luni în urmă. Colegii, băgaţi tare să avem şi ultimul fragment.
Traian Băsescu: Vă aduceţi aminte când râdeaţi de ideea cu Marea Neagră?
Bogdan Chirieac: Dar mă vedeţi că plâng acum? Putem merge să luptăm. Am luptat în Irak, luptăm în Afganistan alături de militarii americani, dar nu putem să vizităm, eu ştiu, măcar militarii români.
Traian Băsescu: Abordarea asta de tip populist nu serveşte de legi. Obiectivul major al relaţiei cu Statele Unite este legat de securitatea naţională.
Bogdan Chirieac: Atât.
Traian Băsescu: Categoric, da.
Bogdan Chirieac: Şi ne atacă cineva?
Traian Băsescu: Păi când este vorba de securitate naţională, şi dacă este un risc de 1%, trebuie făcut ceva ca acel risc să se diminueze.
Bogdan Chirieac: Mă iertaţi, acesta nu este tot un populism?
Traian Băsescu: Va trebui să vă cereţi scuze şi dacă la răspunsurile şefului statului român veţi continua să fiţi ironic.
Bogdan Chirieac: Aşa scrie presa asta ticăloşită, de care vă luaţi tot timpul.
Traian Băsescu: Nu mă trimiteţi în zona...
Bogdan Chirieac: Eu fiind presa ticăloşită.
Traian Băsescu: Sunteţi, categoric.
Traian Radu Ungureanu: După care, Bogdan Chirieac confirmă. Băsescu are dreptate.
Radu Moraru: Da. Bine, dar era un interval de câteva luni.
Victor Roncea: Un autoportret, şi-a făcut un autoportret, practic.
Radu Moraru: Poate că s-a pocăit între timp, şi a zis: dom'ne, are dreptate preşedintele. Mai e un fragment, îmi spun colegii mei, dar trebuie să mai aşteptăm un pic, că se lucrează. Uzina lucrează.
Victor Roncea: Eu totuşi, mă gândesc la ce s-a referit. Vă întreb în calitate de colegi, la ce s-a referit domnul preşedinte când l-a făcut pe Bogdan Chirieac membru al presei ticăloşite? Pentru că ieri, în intervenţia de la telefon, făcea pe fata mare, pur şi simplu.
Traian Radu Ungureanu: Poate ar fi cazul să îi dăm un telefon domnului Chirieac, să aflăm.
Victor Roncea: Să fie cumva afacerile lui cu... cu serviciile secrete?
Radu Moraru: Dacă vrea să intre, Bogdan Chirieac intră. Mai trebuie spus ceva. Bogdan Chirieac e un tip cu talent, cu umor, inteligenţă.
Victor Roncea: A fost ghid BTT.
Radu Moraru: Nu, cred că a greşit echipa. Cel puţin în această combinaţie. Pentru că el nu era în echipa Sorin Roşca Stănescu.
Traian Radu Ungureanu: Asta cred că e prea puţin interesant, în ce echipă a jucat. Contează în ce ligă a jucat, până la urmă. Şi în al doilea rând, noi auzim prea des seria asta de scuze, justificări. Dom'ne, dar totuşi, are talent. Nu e prost.
Radu Moraru: O secundă, eu vreau doar să îi fac portretul.
Traian Radu Ungureanu: Şi-l face singur.
Radu Moraru: Aici nu sunt scuze, nu are cum să fie scuzabil.
Traian Radu Ungureanu: Eu zic că e şi traducător, pentru că în fragmentul ăsta îi traduce, îi explică bietului Macovei, că altfel nu pot să îi spun, ce îl aşteaptă.
Radu Moraru: Poate n-a înţeles ce îi spunea Roşca Stănescu.
Traian Radu Ungureanu: Hai să îţi explic. Eşti în groapa cu lei, am mai pus şi nişte şerpi şi avem şi chibriturile în mână. Acum ai înţeles unde eşti? Şi îi explică pas cu pas, ce îl aşteaptă. Din acest punct de vedere...
Victor Roncea: E un maestru.
Traian Radu Ungureanu: Se recomandă pe deplin.
Radu Moraru: Da, e şerpuitor discursul lui, pentru că la un moment dat îi spune, cel puţin asta înţeleg eu, băi, te pot ajuta eu, dar pe de altă parte, e nasoală. Adică rezultă că ar încerca, dar îl depăşeşte situaţia.
Traian Radu Ungureanu: Iar pretenţia asta, că ei sunt nişte ziarişti care de fapt, investighează, şi noi de-abia înţelegem asta, asta este o eroare. Există mari investigaţii de presă care s-au făcut cu microfonul ascuns, dar în care ziariştii se poartă cu totul altfel. Nu aşa. Nu aşa te porţi când investighezi. Aş zice că e o insultă...
Victor Roncea: În acelaşi timp însă, justifica toată acţiunea domnului Roşca pentru interesul public, dar era ultragiat că noi am publicat aceste documente, deşi se dovedeşte că acestea sunt de un real interes al publicului.
Radu Moraru: Mai e ceva. Ce vreau să spun, este că într-adevăr, ce m-a revoltat ieri în ce spunea Sorin Roşca Stănescu la „6 vine presa” şi o parte din ce spunea Bogdan Chirieac, cu Watergate şi cu povestea asta, m-a revoltat pentru că în ţara asta, timp de 20 de ani s-a făcut presă pe bune. S-au făcut investigaţii pe bune, iar mulţi ziarişti şi-au riscat viaţa, libertatea şi poziţia. Mulţi ziarişti buni de tot au rămas pe drumuri şi nu au putut să se mai angajeze în presă pentru că au făcut nişte anchete în care au lovit sus. Anchetele acelea s-au băgat în nişte sertare, iar ziariştii n-au mai avut loc în presă.
Victor Roncea: E cazul Dan Badea, de exemplu, care este un superinvestigator, este numai online acum.
Radu Moraru: Aici să vii să spui tu, Sorin Roşca Stănescu, la capuccino, pe malul gârlei, tu, care ai astăzi un standard, eşti vecin cu Palatul lui Ceauşescu de la Snagov, i l-am arătat.
Victor Roncea: Şi cu al lui Irinel Columbeanu.
Radu Moraru: Irinel Columbeanu şi alţii. Adică trăieşti în lumea aia de sus, să spui că faci presă de investigaţie, e o jignire pentru cei care au făcut presă de investigaţie. Eu ştiu multe cazuri. Şi pentru ziariştii, cum să spun, nici eu nu m-aş plasa în zona aia, pentru că ziaristul din presa scrisă, care face presă scrisă şi investigaţie pe bune, şi îşi rupe coatele, este atât de expus, incomparabil de expus, faţă de ăştia ca noi, toată ziua la televizor şi aşa mai departe. Noi avem protecţia asta a milioane de oameni care te văd acolo, eşti seară de seară. Dar Roşca Stănescu să se pună în aceeaşi barcă cu aceşti oameni care duc greul presei până la urmă, e o jignire. Avem fragmentul – da? Ce să precizez? E bună precizarea, da. Aici nu vorbim, Cătălin Macovei nu e un politician de-ăsta, un mic senatoraş de trei luni, sau un mic deputăţel, care e anonim şi n-a avut nicio prezenţă în Parlament. Este şeful ANI, este instituţia care, practic, cercetază în ce măsură oamenii politici îşi însuşesc, sau au averea pe bune sau nu, pot să justifice averea. Ei văd declaraţiile de avere de la intrare până la ieşire. Este vitală. În România este cu atât mai vitală. Ea nu există în alte ţări, dar în România e vitală, pentru că aceste declaraţii de avere i-au încurcat pe foarte mulţi. Şi ne-au ajutat pe noi, ziariştii, să putem să vă arătăm, de exemplu, cum doamna Tăriceanu, de exemplu, proaspăt notar de câteva zile, a câştigat în acel an în care şi-a înfiinţat notăria, o sumă de aproape un milion de dolari. Sigur că era simplu, soţul prim-ministru, privatizăm la Ford şi semnăm contractele la nevasta mea. Alo, Ford, e nevasta mea de trei zile, facem o scrisorică, semnăm acolo? Pac, pac, milionul de dolari.
Victor Roncea: Fără ANI lucrurile acestea ar fi rămas ascunse.
Radu Moraru: ANI şi faptul că aceşti politicieni sunt obligaţi să îşi pună declaraţia de avere pe internet ne-a ajutat pe noi să dăm proba. Pentru asta ne-a amendat CNA, că am dat proba. Călin Popescu Tăriceanu nu a dat drept la replică la „Naşul”, nu a spus la CNA: Moraru a minţit, împreună cu Berceanu. Că de fapt, noi nu am minţit, noi am arătat doar declaraţia de avere. Trebuia să spună Tăriceanu: Berceanu a minţit, nu a spus adevărul. Ori lucrurile astea nu se întâmplă în ţara asta. Ţara asta, şi mă sperie acest lucru, şi m-a speriat până ieri liniştea asta, batista pe ţambal. Dar când am văzut ce reacţie a fost ieri, ce audienţă, ce zeci de mii de mesaje am primit, câte companii din România ne-au sunat şi au spus: „Bravo pentru că v-aţi luat de unul care ne-a făcut de mulţi ani viaţa amară şi zile fripte”. Şi nu era Roşca Stănescu marele dezvăluitor de afaceri oneroase ale României, el proceda altfel. Dar asta mai pentru istorie. Şi am mai văzut ceva. Câţiva, pe bloguri, au încercat să îi apere. Foarte puţini. Nu dau nume. Incredibil!
Victor Roncea: Pentru că s-au inventat şi blogurile oficiale.
Radu Moraru: Incredibil câte înjurături şi-au luat acei oameni pe blogurile lor. N-am văzut o laudă, să spună: bravo, dom'ne, ai făcut bine. Incredibil!
Traian Radu Ungureanu: Şi mai e ceva. Aşa cum există în continuare ziarişti reali, într-o presă care îi face de râs, şi vorbim aici, cum bine spunea domnul Moraru, de ziarişti oneşti, care muncesc, în general anonimi sau semianonimi, la gazete mici, şi fac o treabă excelentă.
Radu Moraru: Şi în frig, şi stau pe la...
Victor Roncea: Şi mor de foame, sunt ziarişti care nu au ce mânca.
Traian Radu Ungureanu: Tot aşa, există un public în România cu un discernământ remarcabil. Adică e un public care e de ani şi ani de zile sub un bombardament continuu, sub intoxicare permanentă, şi cu toate astea, îşi menţine echilibrul. Şi am văzut lucrul ăsta, umblând prin ţară în campania PD-L, în campania prezidenţială. Am fost uimit de numărul foarte mare de oameni care citesc foarte bine situaţia. Şi spun: dom'ne, nu se mai poate, ne-am săturat de regiile astea, emisiuni în care sunteţi unul la şapte, sau unul la cinci, sau unul la patru. Jocurile astea se văd, până la urmă. Ideea după care lumea nu înţelege, lumea e tâmpită de-a dreptul, e până la urmă, nu numai că e o insultă...
Radu Moraru: Eu cred că ne-a fost uşor-uşor inoculată, pentru că vă dau un exemplu. În 1990, în primele zile ale lui ianuarie 1990, deşi era doar TVR1, acest mijloc unic criminal, de manipulare în masă, românii s-au prins. TVR1, care îi spunea şi liberă, românii s-au prins de atunci că ne manipulează. Aţi minţit poporul cu televizorul. Nici astăzi TVR1 nu şi-a cerut scuze şi nu a făcut această...
Traian Radu Ungureanu: Eu am scris lozinca aceasta, în Piaţa Universităţii.
Radu Moraru: Bun. Mergem mai departe. Păi din 1990 până astăzi sunt multe canale media – nu? Sunt multe ziare, oamenii s-au mai destupat, au învăţat să aleagă. Sunt şi multe canalii, dar oamenii au învăţat să aleagă. Şi eu nu cred că suntem tâmpiţi. Probabil că ăia care au pus mâna pe putere au zis: băi, hai să le inoculăm românilor că ei sunt tâmpiţi, că nu ştiu să aleagă, să nu se ducă la vot, să nu îşi exprime opiniile, să stea în casă. Exact cam cum ne împrăştiau cu gloanţe să nu mai stăm pe străzi, să intrăm în casă.
Victor Roncea: Nu ştiu, domnule Ungureanu, de ce nu îi boicotaţi total? De ce nu mai mergeţi deloc, să mintă între ei.
Radu Moraru: Asta nu e democratic.
Traian Radu Ungureanu: Asta e o formulă radicală de protest.
Victor Roncea: Este o formulă de protest democratică.
Traian Radu Ungureanu: De acord. Dar până la urmă, cred că mai important e să te baţi, aşa cum te baţi, în baia de noroi...
Radu Moraru: Nu, şi argumentele trebuie să existe.
Traian Radu Ungureanu: Să ajungi cumva la oamenii cărora le eşti dator. Să nu accepţi ca oamenii să vadă şedinţe de circ regizate la televiziune, seară de seară. Şi acum mi-a venit în cap un lucru, unul din refrenele pe care le propagă cu bună ştiinţă şi Realitatea şi Antena, vorbind de toate partidele şi toţi politicienii este: toţi o apă şi-un pământ. Păi dacă refrenul ăsta se întoarce spre presă? Oare au dreptul ascultătorii, cititorii, telespectatorii să spună asta despre presă, toţi o apă şi un pământ?
Victor Roncea: În acelaşi timp, au acest tupeu, cu „Noi vrem respect”.
Radu Moraru: Nu vreţi să le mai dăm un pic de respect? Vă mai dăm un pic de respect. Domnul Roşca, nişte respect.
BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?
CM: Mm?
BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!
CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.
BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.
CM: Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.
BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavând raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...
CM: Asta nu mai ştiu.
BC: Dar oficial, ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.
Victor Roncea: Pentru asta am publicat şi noi la „Curentul”, pentru interesul public, pentru a salva ţara de astfel de ticăloşi.
Radu Moraru: Este genial. „Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze” e totuna.
Victor Roncea: Da.
Traian Radu Ungureanu: Şi omul care râde la final – nu?
Radu Moraru: Pentru că Macovei îşi dă seama că e deja o farsă ceea ce spune.„Dar oficial, ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.
Traian Radu Ungureanu: Şi ăsta pufneşte în râs.
Radu Moraru: Doi actori nu ar putea să joace atât de bine această realitate.
Traian Radu Ungureanu: Ce se mai poate spune?
Radu Moraru: Da. E no comment. Luăm publicitate şi dacă mai aveţi ceva de spus... oricum, Victor, felicitări!
Victor Roncea: Mie îmi pare rău, reflectă condiţia tragică a presei. Dar trebuia spart odată acest buboi.
Traian Radu Ungureanu: Vorba lui Chirieac, o spargem noi.
Radu Moraru: Dar era o convorbire privată. Vezi, eu nu am avut aceste procese de conştiinţă, pentru că deja era publică.
Victor Roncea: Să ştiţi că l-am menajat pe domnul Chirieac.
Radu Moraru: Dar voi, de exemplu, aveaţi de ales. Dom'ne, ce facem, luăm o convorbire privată, cu toate elementele acestea Hollywood-iene, de filme cu mafioţi, şi o publicăm, sau nu?
Traian Radu Ungureanu: Staţi puţin, că aici e o confuzie. Aici nu e vorba de caracterul privat al convorbirii. Că după regula asta, şi anume regula care îţi interzice să intri în intimitatea cuiva, ar rezulta că orice infracţiune produsă într-un cadru intim trebuie scuzată.
Victor Roncea: Da, chiar şi o crimă – nu?
Traian Radu Ungureanu: O crimă, ştiu eu ce nenorocire, în numele interesului privat. Păi crimele se produc de obicei, sau de multe ori, sub acoperământul vieţii private – nu? Ce, trebuia să aşteptăm ca acest dialog să aibă loc în public? Păi lucrurile astea nu se discută în public. Oamenii se ascund când discută de aşa ceva.
Radu Moraru: Da, dar pe de altă parte, eu mă gândesc aşa. În felul ăsta, mâine, orice discuţie între doi oameni onorabili, poate apărea fragmentat în public şi prezentat în aşa fel încât să rezulte, de exemplu, cum să spun, că ăia sunt doi oneroşi.
Traian Radu Ungureanu: Bun, dar vi se pare că aici în discuţia asta există ceva...
Radu Moraru: Nu, aici tot filmul prezentat astăzi e complet.
Traian Radu Ungureanu: E cap-coadă.
Victor Roncea: Trebuie să vă spun că l-am menajat pe domnul Chirieac. Dacă sunt fragmente lipsă, sunt cele în care vorbea despre amantele dânsului, şi nu am vrut să-i intrăm în viaţa sa privată.
Traian Radu Ungureanu: Aia chiar e o chestie de viaţă privată.
Victor Roncea: E problema lui că are probleme cu amantele şi femeile.
Radu Moraru: Da, dar deja aţi făcut o dezvăluire. Adică nu e una.
Victor Roncea: Înţeleg că nu ar fi chiar una. Dar în acelaşi timp, avem de-a face cu un oficial, de aceea am decis să publicăm, care este şeful ANI, şantajat, şi cu un director de ONG, că aşa s-a recomandat domnul Chirieac, deci este o instituţie care deserveşte opinia publică – nu? Or in această ţară, in societatea românească, şi după cum ştiţi, şi conform legii CNSAS, directorii de ONG-uri, liderii de opinie sunt supuşi spre cercetare.
Radu Moraru: Da. Vă mulţumesc pentru prezenţa în emisiune.
Victor Roncea: Aş mai avea un lucru de adăugat, am vrut să îl spun de la bun început. Eu mă situez pe poziţii diferite de multe ori cu domnul Ungureanu. Dar faptul că acum ne aflăm la această masă, deşi suntem uneori pe poziţii diferite, reflectă gravitatea acestui fapt, faptul că noi, fără să ne fi văzut niciodată până acum, dar confruntându-ne în scris, ne-am întâlnit aici şi avem, iată, aceleaşi opinii, dovedeşte gravitatea excepţională a acestui caz.
Radu Moraru: Eu aş vrea să nu mă situez pe baricadă cu dumneavoastră şi aş vrea să spun aşa: să nu exagerăm. Despre aceste lucruri şi eu recunosc, şi Cătălin Tolontan, ştiam că se întâmplă în România.
Traian Radu Ungureanu: Dar toată lumea ştia că se întâmplă.
Radu Moraru: Toată lumea ştia. Devenise o banalitate genul ăsta de a... cum să spun, orice om aproape, dacă stai şi te gândeşti, te uiţi aşa la el, de multe ori te întrebi, şi cinic, noi o facem, noi suntem nişte cinici. Noi vorbim urât, noi, ziariştii. Noi ne băgăm, ne scoatem. Dar trebuie să recunoaştem că tot timpul ne uităm la unul: băi, pe ăsta oare cine îl şantajează, având în vedere ce acţiuni are, ce reacţii are? Dar atenţie, de aici până la a te duce la ăla şi la a-i spune: „Băi, cum îi spune ăsta... fii atent că te şantajez. Ştiu chestia asta, ştiu chestia asta. Ia bagă tu o lege aşa, sau ia dă tu nişte bani, sau ia nu ştiu ce să faci”, aici e de fapt...
Victor Roncea: Şi să nu uităm ţinta celor doi şantajişti, pe care a spus-o Sorin Roşca Stănescu, sau Ovidiu Roşca Stănescu. Şeful lor, preşedintele ţării, Traian Băsescu. Despre asta vorbim.
Traian Radu Ungureanu: Marfa e cerută pentru campanie, marfa e cerută în dosare ale miniştrilor PD-L, noi ştim că lucrurile astea se întâmplă de multă vreme. Acum ştim şi cine o face şi cum o face.
Radu Moraru: Da. Şi mai e ceva. Eu mă întreb acum oare câţi asemenea oameni precum şeful ANI au fost vizaţi, pentru că eu vă spun ceva. Sunt foarte mulţi oameni în politica românească, oamenii şantajabili. Şi nu că avem probe, se vede comportamentul lor, se vede tăcerea lor. Ce căuta astăzi un mare avocat socotit, Gyorgy Frunda, al comunităţii maghiare – da, să apere pe cine, că nu avea pe cine să apere.
Victor Roncea: Sau Niculescu Duvăz, care s-a mutat, de pe Antena 3 unde era, cu Roşca, pe Realitatea, imediat, un membru al onorabilului PSD – nu?
Radu Moraru: Întrebarea este aşa: aceşti oameni sunt şantajabili în România? Nu de cei despre care am vorbit, aici sunt doar întrebări. De aceeaşi reţea, sau de altă reţea, sau de alte reţele? Sau e un sistem compus din ziarişti, sau cum să le spunem, din oameni care furnizează informaţii...
Victor Roncea: Securişti.
Traian Radu Ungureanu: Lăsând... eu cred că asta trebuie să înţelegem noi, odată pentru totdeauna. Că o mare parte a ceea ce noi numim presă astăzi, nu este presă. Este pur şi simplu o secreţie a grupurilor, a marilor grupuri de interese şi de putere economice şi financiare din România.
Radu Moraru: O secreţie, sau un aparat?
Traian Radu Ungureanu: O prelungire, un aparat.
Radu Moraru: Funcţiona bine organizat, sau...
Traian Radu Ungureanu: Da. Sunt aparate de propagandă ale acestor grupuri. Iar nenorocirea este că aceste aparate de propagandă au o structură, sau sunt într-o situaţie aproape de monopol în România –da? Şi la capătul celălalt e societatea, care încasează.
Radu Moraru: Dar aţi văzut că şi între ei se feresc, zice: băi, era Ciuvică cu ochii pe noi. Ciuvică, adevărul e că are ochii, cum să spun aşa, mai...
Victor Roncea: Dar e omul mogulului Voiculescu.
Radu Moraru: Domnul Ciuvică, nu o ştiaţi pe-asta, a? Nu o ştiaţi. V-au făcut. Aveţi grijă, domnul Ciuvică, mai atent. Ochii măriţi, pupila mai mare. Mai vigilent, mai vigilent. Da. Dar am mai observat ceva, şi vă dau o veste bună aşa, de finalul părţii. Eu revin să prezint probele, de ce Antena, poate rămâneţi să vedeţi.
Victor Roncea: Cu plăcere.
Radu Moraru: Vă dau o veste bună. Au îmbătrânit, dom'ne. Sau sunt slabi. Nu aţi văzut ce greu s-au mişcat? Le-a luat o zi în plus ca să facă, să mişte nişte motoare. Nu mai sunt organizaţi, probabil că nu mai primeau SMS-ul ăla băi, ce facem, cum reacţionăm? Reacţia lor este întârziată. Şi eu le spun tuturor: ei sunt, cel puţin Sorin Roşca Stănescu, cum să spun, pe finalul carierei respective. Cum e Hrebenciuc, săracul Hrebenciuc, mă uit la el, săracul, deja este atât de depăşit. S-a terminat, metodele lui, manipulările lui ieftine, care merg doar pe la Mariana, Gabriela, cum o cheamă, alea nu mai merg. Plesnesc doar la Gabriela acolo, atât. Nu mai ies din studio.
Victor Roncea: A, la Gabriela care şi-a început astăzi emisiunea citând dintr-un blog şi întrebându-se câte grade are domnul Roncea. Păi pot să îi spun. Am 37 de grade, temperatura normală. Îi dau răspunsul.
Radu Moraru: Sunteţi un pic fierbinte.
Victor Roncea: Hai 38.
Radu Moraru: Pentru doamna sau domnişoara.
Victor Roncea: În tot cazul, mai mulţi prieteni decât milioane in cont are sotul ei...
Radu Moraru: Am înţeles. E cel mai simplu să spui lucrul ăsta. Dar trebuie să mai spunem ceva. Că noi, ziariştii, uite, nu am spus-o niciodată, dar o spun acum. Dom'ne, noi, ziariştii, avem şi o misiune destul de grea. Şi nu glumesc. Ştiţi de ce? Pentru că noi numai în ape tulburi lucrăm. Deci mediul nostru de lucru nu e nici mina, nu suntem nici piloţi, noi lucrăm în mediu tulbure. Apele sunt toate tulburi. Te mişti într-o zonă în care oricând poţi să fii lovit de un val, mânjit de o pată de petrol, aruncat pe ţărm să eşuezi şi aşa mai departe. Eu cred că e foarte uşor să ne compromitem în orice secundă. Pentru că mediul e toxic.
Traian Radu Ungureanu: Dar ce cred eu că contează aici, în afară de toxicitatea mediului, până la urmă, şi asta stabileşte diferenţa, e buna-credinţă.
Victor Roncea: Dar este culmea că noi am ajuns să fim un fel de cârtiţe ale democraţiei, când de obicei cârtiţele sunt cele care acţionează împotrivă. Aş vrea, înainte de final, să vă recomand şi ziarul „Curentul” de vineri, când urmează partea a treia a acestui episod.
Radu Moraru: A, mai e şi o parte a treia? Dom'ne, deja mă depăşeşte serialul acesta. Vineri voi citi „Curentul”, nu vom fi, „Naşul” are doar până joi emisiuni. Dar ce mi se pare important să spunem, că nu vrem să pozăm acum în... nu vrem să fim nici ipocriţi, suntem toţi, cum să spun, nu suntem nişte Feţi Frumoşi, suntem nişte lucrători. Fiecare are idealul său şi fiecare are crezul său în a face presă. Şi nu vreau să par aşa, ca şi cum ne situăm noi un fel de sectanţi, aşa, care de astăzi suntem albi şi puri. Nu. Avem şi noi, probabil, păcatele noaste, dar ce spunea Traian Radu Ungureanu, buna-credinţă. Adică limitele puţin mai, nu ştiu...
Victor Roncea: Doamna Tia Şerbănescu găsise o nouă sectă în România, apropo de acest cuvânt: „secta Grivco”.
Traian Radu Ungureanu: Exact.
Radu Moraru: Interesant. Publicitate, le mulţumesc. Mă întorc cu două probe beton. Vă spun, beton, ca să arătăm de ce nu s-a putut difuza ieri, cum să o spun, şi o facem în nota noastră, şi uşor cu umor, de ce nu au putut Realitatea şi Antena 3 să difuzeze stenogramele. Publicitate. Am revenit. Probabil că, sigur, sper că aţi înţeles că nu facem cu ură şi răutate atunci când îi mai luăm la mişto, cu respect, cu: „Ia luaţi nişte respect de aici”, însă nu pot să nu mă gândesc cum sub această lozincă „Noi vrem respect” sindicaliştii, liderii sindicali mari, de 20 de ani unii dintre ei, care cereau la Guvern acolo în faţă, Guvernului să nu dea pe nimeni afară, sau salarii mărite, drepturi şi aşa mai departe, unde erau la privat, unde erau administratori aceşti lideri de sindicat, şi unde cereau şi acolo respect, dădeau afară ziarişti. De la Realitatea au dat afară ziarişti buni, le-au scăzut salariile altora, tot buni. Adică asta era situaţia, aşa cereau ei respect. Noi, la privat, aici, unde e pe buzunarul nostru, dăm afară, dar la stat, unde e pe buzunarul fraierilor care plătesc taxe şi impozite, acolo facem gât şi cerem respect. Eu cred că şi aceşti sindicalişti, ajunşi administratori la o televiziune de ştiri, au otrăvit un pic informaţia. Vă spuneam că furnizez probe, de ce nu s-a difuzat ieri nimic pe Realitatea, a explicat astăzi Răzvan Dumitrescu. Din păcate, s-a blocat acel server care ne dădea imaginea, dar vă spun că am văzut eu aceste imagini şi nu mi-a venit să cred. Sub titlul „Tunurile pe presă”, Răzvan Dumitrescu explica faptul că nu a fost timp, că acest ziar care publica nu era credibil şi trebuia verificat, uitând că Sorin Roşca Stănescu recunoscuse stenograma şi o publicase chiar pe blogul său, la orele amiezii de ieri, la orele prânzului. Sigur că atunci când Roşca Stănescu publica câte un pârţ de trei cuvinte pe blogul lui, toate posturile, şapte „Antene”, şapte „Realităţi”, tocau întruna pârţuleţul respectiv, de dimineaţă până seara. Aici, când furniza omul recunoaşterea publică a ditamai convorbirilor, nu a mai accesat nimeni site-ul. Trebuiau oamenii sunaţi. Nouă ne-a luat vreo 30 de secunde să îi sunăm pe toţi cei implicaţi. La Realitatea a durat, fiindcă e un post de ştiri în plină viteză, ei încearcă să dea ultimele informaţii, a durat vreo 30 de ore. Nu cred în acest caz aceste scuze, pentru că într-adevăr, era clar un embargo, care coincidea şi cu embargoul de la Antena 3. Aşa am crezut. Dar, tot cu umor o spun, am descoperit. Gâdea se reprofilase ieri, era ocupat şi nu putea să dea, fiindcă taman ieri se gândise să aleagă un alt tip de abordare în televiziune. Haideţi să vedem, aici avem imagini, nu s-a mai blocat serverul. Atât am avut de spus. Deci aveţi – da? Bine. E şi aici un lucru interesant. Ieri nu dădeau nimic despre stenograme, dar ziceau de „Naşul”, de emisiunea asta, în fel şi chip. Am înţeles că de dimineaţă, seara, fiindcă ne-am permis, probabil, să încălcăm omerta, embargoul şi atunci mi-am adus aminte cât de frumos era acest tânăr talentat, ce carieră frumoasă putea să facă şi cum s-a rătăcit el în zona asta a presei, în cazanul ăsta, unde fierb licori şi evenimente, în cazanul cu licori otrăvite. Deci aţi văzut, el pe vremuri se ocupa de lucruri mult mai frumoase. Atât am avut de spus, ne revedem mâine seară la orele, la cât avem mâine seară, colegii? 20 şi ceva. Mâine seară vine preşedintele României, să ne spună ce are de spus, de ce vrea să mai fie preşedinte, dacă va mai fi preşedinte, dacă are şanse. Îl vom întreba despre ceilalţi contracandidaţi, va fi o seară interesantă, cu toate întrebările, ca de obicei. Întrebări uşoare, dar mai ales, întrebări grele. Până mâine seară, să fiţi iubiţi!
(Prin Monitoring Media: B1 TV - Naşul, Ora: 20:00)
S-asa-s de multi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însusi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria crunta/ De-a spune adevarul – daca chiar/ Prin el lumea s-aprinde (1).
„Ei mint – eu adevarul îl spun, caci nu ma tem / De-a lui urmari” (2).
„Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar – dar numai el foloseste” (3).
1. Versuri fragmentare din mss. 2259.
2. M. Eminescu, Opere, I, p. 94.
3. Idem, Opere, IX, p. 311.
Puse la un loc de Theodor Codreanu
„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“.
"Il felicit pe Victor Roncea, un ziarist de investigatie de exceptie; pentru cei ca el am luptat sa fie scoase din Codul Civil amendamentele care vizau ingradirea jurnalismului de investigatie." - Senator Iulian Urban
Parintele Iustin Parvu, Manastirea Petru Voda
ALERTA - Isteria Gripei Porcine
Controversa Vaccinului Anti-AH1N1
Asociatia ProVita Bucuresti
VIDU
ANALIZA FINALA
Dr Liviu Turcu a demontat pentru Presedintele Traian Basescu Reteaua Tismaneanu
Minciunile Personajului Tismaneanu
Au cuvantul detinutii politic, Biserica, academicieni, istorici, analist CIA
Laureata NOBEL pentru literatura despre ICR, Securitate si Patapievici
Interviu exclusiv realizat de Victor Roncea cu Herta Muller
DOSARUL UNUI IMPOSTOR
"Normalitatea" lui Patapievici: homosexuali, porno, anticrestinism, antisemitism, antiromanism, turnatori, impostura, fraude, trafic de influenta
Adevaratul Ion Iliescu
ION ILIESCU - BIOGRAFIA SECRETA
Teza leninista a lui Vladimir Tismaneanu
Traiasca Fratii Marx, Engels, Lenin si Trotki!
BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNIST
Un Studiu oferit de Patriarhul Teoctist pentru a contracara minciunile din Raportul TISMANEANU
Civic Media
Informatia inseamna libertate
PARINTELE IONEL RONCEA despre gandirea lui Hristos versus indoctrinarile unor "guru"
DAN PURIC, TOVARASUL ANTICRESTINILOR
Un actor grabit, bun de inchiriat
Blestemul Aiudului. Masca lui Puric
Gardasil, vaccinul care ucide
Silgard, vaccinul sterilitatii
Adevarata Romanie
Search This Blog
Salvati Romanii din jurul granitelor!
Libertate pentru Basarabia!
BASARABIE, Cetatenia.ro este dreptul tau!
Sustine Campania Pro Cetatenie
www.cetatenia.ro
Dreptate dupa 65 de ani!
Ucraina ataca Delta - Documentar TV despre Cazul Bastroe si Campania Civic Media
Enciclopedia Romaniei
Europeni si Americani impotriva Statului Politienesc
ESTE HAR... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - sa te jertfesti pentru dreptate... - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!
Posts
