CURENTUL: Doar Patapievici merge cu maşină de la Vîntu, nu şi George Maior

 Scris de Victor Roncea
În urma dezvăluirii făcute de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) privind faptul că Volvo-ul S60 cu care circulă Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), îi aparţine trustului lui Sorin Ovidiu Vîntu Realitatea - Caţavencu, am primit mai multe solicitări pentru lămuriri suplimentare, mai ales că în articolul „Curentul“ se afirma că şi un şef al SRI circula cu un automobil de lux oferit de mogulul FNI. Facem aşadar câteva precizări: nu este vorba de actualul director al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, ci, după cum se ştie, de fostul şef al SRI, Radu Timofte, în prezent decedat, ce a utilizat o perioadă îndelungată un Jeep oferit de speculantul financiar care era înmatriculat chiar cu iniţialele acestuia, respectiv SOV. La o audiere a acestuia în Comisia SRI a Parlamentului, în anul 2002, pe fondul dezvăluirilor făcute de proprietarul „Curentul“, Mihai Iacob, întrebată dacă Radu Timofte a oferit explicaţii privind motorizarea sa de către interlopul SOV, Daniela Buruiană, pe atunci parlamentară, a replicat că acest fapt este „un lucru extrem de minor, care s-a perpetuat de-a lungul timpului“. La fel şi în cazul Patapievici. Afirmaţia sa iniţială că „am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus să-mi pună la dispoziţie, fără nicio obligaţie, un Volvo S60“, pe care a uitat să-l pomenească şi în Declaraţiile sale de Avere şi de Interese, datează din 2007. Însă, iată că ANI demonstrează fără tăgadă - în documentul dispus şi pe site-ul „Curentul“ de ieri - că maşina de lux îi aparţine de fapt lui Vîntu, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă vocea doamnei în cauză nu era cumva cam groasă, ca după câteva trabucuri de 100 de euro bucata.

Onoarea sau casieria?

Este adevărat: pare puţin ciudat că fizicianul care compară România cu „radiografia unei fecale - o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării“ susţine că este „intelectualul lui Băsescu“, dar beneficiază de avantaje materiale importante de la inamicul de moarte al preşedintelui, fostul şi, foarte posibil, viitorul puşcăriaş Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este singurul ciudat, cel puţin în această privinţă. Revista Realitatea-Caţavencu „Idei în Dialog“, la care este director Patapievici, a împlinit de curând cinci ani. La aniversarea precedentă, Realitatea TV amintea istoria publicaţiei: „Stelian Tănase, Ioan T. Morar, Alex Ştefănescu sau Sorin Dumitrescu s-au lăsat antrenaţi în aşa-numita luptă pentru o civilizaţie a dialogului, pe care a deschis-o directorul publicaţiei, Horia Roman Patapievici“.
Să vedem aşadar o parte dintre intelectualii-antrenaţi care îi conferă tânjita „onorabilitate“ mogulului FNI exact după cum apar pe firmamentul „Idei în Dialog“: Radu Carp, Dragoş Paul Aligică, Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu, Ovidiu Pecican, Costel Stavarache, Valeriu Stoica, George Bogdan Tara, Sorin Cecurai, Luiza Palanciuc, Alexander Baumgarten, Alex. Leo Şerban, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Andrei Muraru, Sorin Lavric, Mircea Diaconu, Horaţiu Pepine, Horia Barna, Ioan Buduca, Ioan Stanomir, Mihail Neamţu, S. Damian, Tereza Brânduşa Palade, Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, H.R. Patapievici. Colegul lui Patapievici de la ICR, unde e vicepreşedinte, şi „EvZ“, Mircea Mihăieş, făcea la un moment dat un apel, pentru toţi intelectualii, rămas însă uitat, inclusiv de către el: „Casieria sau onoarea“. Foarte plastic, Mircea Mihăieş explica astfel lipeala unor jurnalişti şi intelectuali la trusturile mogulilor: „S-a conturat concluzia că toţi ziariştii angajaţi la trusturile «mogulilor» ar scrie la comandă. C-ar fi vorba de-o cedare morală de sus până jos, că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimţirii şi-a relei-credinţe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, şantaje, bani negri şi celelalte componente ale relaţiilor de tip mafiot. Dar mai e şi prostie, laşitate, spirit de turmă, inconştienţă“. În ciuda apelului versatului mânuitor al pixului, majoritatea apelaţilor săi au ales duplicitar: şi casieria lui Vîntu, şi cea a instituţiilor publice parazitate.

„ID“ - o revistă falimentară

Dar, cu excepţia influenţelor traficate, nici măcar rezultatele media nu le sunt prea strălucite. Ultima analiză a SATI - Studiul de Audienţă şi Trafic Internet -, perfectată site-ului revistei membre a Diviziei F5 New Media Realitatea-Caţavencu, arăta că aceasta are o medie de 300 de vizitatori pe zi. Conform BRAT - Biroul Român de Audit al Tirajelor - în luna ianuarie 2009, tirajul revistei lunare era de 7.300 de exemplare, dintre care s-au vândut 2.732. În luna februarie, tirajul a fost ridicat până la un maximum atins vreodată, de 8.500 de exemplare, dintre care s-au våndut însă la nivel naţional doar 2.960. Aceasta l-a obligat pe Dragoş Stanca, Directorul General al societăţii lui Vîntu, Caţavencu SA, să coboare tirajul brut la 4.000 de exemplare, dintre care, în ultimele luni, s-au vândut ori sub, ori uşor peste 2.000 de bucăţi în întreaga Românie.
După cum am mai scris, potrivit datelor oficiale de la Ministerul de Finanţe, Caţavencu SA a avut în perioada 2006-2008 pierderi cumulate de 12.530.000 euro, iar Poligraf SRL (editorul revistelor trustului SOV) pierderi cumulate, în aceeaşi perioadă, de 3.700.000 euro. În total 16.230.000 euro, din care parte au fost înghiţiţi şi de „Idei în Dialog“, bani pe care mogulul a acceptat să-i piardă în speranţa unor câştiguri viitoare care, din păcate pentru el, n-au mai venit, chiar dacă printre angajaţii săi se numără „intelectualii lui Iliescu şi Năstase“, ca Emil Hurezeanu şi Stelian Tănase, sau „intelectualii lui Băsescu“, ca Horia Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu.

Doar Patapievici merge cu maşină de la Vîntu, nu şi George Maior
Curentul - miercuri, 16 decembrie 2009

© Curentul

Vezi aici CURENTUL PDF cu Frenciu si Patapievici

SECRETELE SECTEI "CONVERTITILOR". PATAPIEVICI, mincinosul cronic si falsificatorul trecutului. DOSARUL DE CADRE AL COLABORATORULUI REGIMULUI BOLSEVIC

PATAPIEVICI, falsificatorul trecutului. 13 FILE DINTR-UN DOSAR DE COLABORATOR AL REGIMULUI BOLSEVIC

Horia Roman PATAPIEVICI, TVR Cultural, 16 aprilie 2007: "Numele meu este Horia-Roman Patapievici. Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama si toti oamenii, de când ma stiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia. Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata si nimeni cu exceptia lui nu mi-a spus vreodata Roman. (...) Tata era dintr-un sat de lânga Cernauti si toata regiunea în care erau el si familia lui - cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) - au ramas în Uniunea Sovietica. Un timp, au încercat sa se acomodeze. Tata e nascut în ‘21, avea exact vârsta de înrolare s.a.m.d. Roman Smercianski, varul lui primar, era în aceeasi situatie. Si s-a facut un consiliu de familie în urma caruia s-a hotarât ca baietii, baietii tineri, sa se refugieze. Nu în România, pentru ca ei erau convinsi atunci ca Uniunea Sovietica va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupata de nemti. Pentru ca Polonia fusese cu un an înainte împartita între rusi si nemti." Horia-Roman PATAPIEVICI, "Evenimentul Zilei", 11 ianuarie 2007: "Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Oricat ar parea de ciudat azi, oamenilor din mediul social al bunicilor mei le parea in 1940, in Polonia impartita, mai sigur sub nemti decat sub sovietici. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi. Cooptat in anii ‘70 sa se duca la Moscova intr-o delegatie CAER, tata a refuzat. El, care din spirit de disciplina nu putea face niciun gest de fronda, a refuzat sa se intoarca in tara din care niciun Patapievici nu s-a mai intors. Nu putea uita ca din familia lui urmasi nu au avut decat cei care au reusit sa se refugieze.Restul patapievicilor au fost rasi - care arestati, care omorati, care deportati. Astazi, in locurile natale ale familiei Patapievici nu mai exista nimeni din neamul meu.(...) Din familia mea paterna nu au supravietuit decat doi oameni: unul era tatal meu, celalalt unchiul lui. Dintre acestia, numai unul a mai putut avea, cum se spune in Biblie, fii si fiice. Sovieticii, pentru mine, sunt ucigasii neamului meu.(...)" Horia-Roman PATAPIEVICI, "TANGO - Revista femeilor care stiu sa se miste", 1 aprilie 2007 "Tatăl meu a fost un om de o modestie şi de o discreţie cu totul şi cu totul excepţionale. (...) Aveam să aflu cît suport existenţial avea prudenţa lui cînd, la aproape 20 de ani de la moartea lui, i-am putut citi, la CNSAS, dosarul.(...) După cedarea Bucovinei către sovietici, tata s-a refugiat în Polonia, apoi a plecat la Viena, unde a stat în timpul războiului; a fugit de sub ruşi împreună cu vărul lui primar, Roman Smerceanski, care a fost împuşcat de o patrulă sovietică la puţin timp după ce au părăsit Cernăuţiul." Monica LOVINESCU: "Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut". "Jurnal, 1990-1993", pagina 291 Petitia pentru demiterea lui Patapievici - Romania Petitia pentru demiterea lui Patapievici - International ADEVARUL: "Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele: 1.(...) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(...) Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (...) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (...) 2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..) Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (...) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. - Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (...) TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE! Bucuresti, 16 oct. 1960" COMPLETARI: "In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca "am conceptii bolsevice" si ca locul meu ar fi "dincolo de Nistru"." "Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939)." PATAPIEVICI, "victima" "ucigasilor neamului lui" este complicele ucigasilor neamului nostru: