Info Ministerul Afacerilor ExternePronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 3 februarie 2009
Pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 3 februarie 2009, ora 10.00 (ora Olandei, 11.00 ora României), la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii.
MAE român îşi exprimă încrederea deplină în capacitatea Curţii Internaţionale de Justiţie, cel mai avansat instrument de soluţionare a diferendelor internaţionale între state, de a stabili o linie de delimitare maritimă echitabilă în procesul dintre România şi Ucraina. Această linie de delimitare va fi obţinută prin aplicarea cu profesionalism şi integritate a normelor de drept internaţional în materie şi a metodei de delimitarea dezvoltate şi consolidate de CIJ în practica sa jurisprudenţială.
Din momentul pronunţării Hotărârii CIJ, în conformitate cu prevederile Cartei ONU, Hotărârea CIJ este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat, părţile trebuind să se conformeze exact şi prompt. România şi Ucraina au cerut CIJ stabilirea unei linii, definită prin coordonate geografice, pentru delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive ale celor două state. În astfel de cazuri nu este necesar niciun fel de acord al părţilor, ratificare, aprobare sau interpretare pentru punerea în aplicare a Hotărârii.
Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marchează încheierea fazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fază declanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces, care au avut loc în perioada 2-19 septembrie 2008.
Soluţia diferendului rămâne confidenţială pentru părţi şi pentru public, până la data pronunţării Hotărârii în şedinţă solemnă a Curţii Internaţionale de Justiţie. Conform practicii CIJ, Hotărârea va fi citită de către Preşedintele Curţii în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberare şi adoptare, a reprezentanţilor părţilor, a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi. După citirea soluţiei conţinute în paragraful final operativ al Hotărârii, originalele acesteia, învestite cu sigiliul Curţii Internaţionale de Justiţie, sunt înmânate oficial Agenţilor celor două părţi.
Delegaţia română care va lua parte la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii va fi condusă, conform practicii CIJ, de către Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu, şi va fi compusă din cei doi co-agenţi, Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga, precum şi din alţi membri ai echipei române care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina).
Obiectivul României în cadrul procesului de la Haga este soluţionarea corectă, echitabilă, conform dreptului internaţional, a problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră aparţinând României şi Ucrainei. Zona în dispută are o suprafaţă de peste 12.000 km², iar diferendul dintre România şi Ucraina se referă la traseul pe care îl va urma linia de delimitare în această zonă.
CIJ a anunţat public faptul că pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 03 februarie 2009, în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii, începând cu ora 10.00 - ora Olandei, ora 11.00 - ora României.
Presa este invitată să participe la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia poate fi transmisă în direct.
Informaţii de fond
1. Modul de derulare a ceremoniei solemne a pronunţării (vezi fisa 1)
2. Forţa juridică a Hotărârii CIJ (vezi fisa 2)
3. Deliberarea şi adoptarea unei Hotărâri a CIJ. Conţinutul unei Hotărâri a CIJ (vezi fisa 3)
4. Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) (vezi fisa 4)
Pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 3 februarie 2009, ora 10.00 (ora Olandei, 11.00 ora României), la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii.
MAE român îşi exprimă încrederea deplină în capacitatea Curţii Internaţionale de Justiţie, cel mai avansat instrument de soluţionare a diferendelor internaţionale între state, de a stabili o linie de delimitare maritimă echitabilă în procesul dintre România şi Ucraina. Această linie de delimitare va fi obţinută prin aplicarea cu profesionalism şi integritate a normelor de drept internaţional în materie şi a metodei de delimitarea dezvoltate şi consolidate de CIJ în practica sa jurisprudenţială.
Din momentul pronunţării Hotărârii CIJ, în conformitate cu prevederile Cartei ONU, Hotărârea CIJ este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat, părţile trebuind să se conformeze exact şi prompt. România şi Ucraina au cerut CIJ stabilirea unei linii, definită prin coordonate geografice, pentru delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive ale celor două state. În astfel de cazuri nu este necesar niciun fel de acord al părţilor, ratificare, aprobare sau interpretare pentru punerea în aplicare a Hotărârii.
Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marchează încheierea fazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fază declanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces, care au avut loc în perioada 2-19 septembrie 2008.
Soluţia diferendului rămâne confidenţială pentru părţi şi pentru public, până la data pronunţării Hotărârii în şedinţă solemnă a Curţii Internaţionale de Justiţie. Conform practicii CIJ, Hotărârea va fi citită de către Preşedintele Curţii în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberare şi adoptare, a reprezentanţilor părţilor, a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi. După citirea soluţiei conţinute în paragraful final operativ al Hotărârii, originalele acesteia, învestite cu sigiliul Curţii Internaţionale de Justiţie, sunt înmânate oficial Agenţilor celor două părţi.
Delegaţia română care va lua parte la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii va fi condusă, conform practicii CIJ, de către Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu, şi va fi compusă din cei doi co-agenţi, Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga, precum şi din alţi membri ai echipei române care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina).
Obiectivul României în cadrul procesului de la Haga este soluţionarea corectă, echitabilă, conform dreptului internaţional, a problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră aparţinând României şi Ucrainei. Zona în dispută are o suprafaţă de peste 12.000 km², iar diferendul dintre România şi Ucraina se referă la traseul pe care îl va urma linia de delimitare în această zonă.
CIJ a anunţat public faptul că pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 03 februarie 2009, în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii, începând cu ora 10.00 - ora Olandei, ora 11.00 - ora României.
Presa este invitată să participe la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia poate fi transmisă în direct.
Informaţii de fond
1. Modul de derulare a ceremoniei solemne a pronunţării (vezi fisa 1)
2. Forţa juridică a Hotărârii CIJ (vezi fisa 2)
3. Deliberarea şi adoptarea unei Hotărâri a CIJ. Conţinutul unei Hotărâri a CIJ (vezi fisa 3)
4. Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) (vezi fisa 4)
Ceremonia solemnă a pronunţării
Hotărârea CIJ se pronunţă în şedinţă publică în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii – unde au avut loc audierile publice.
CIJ anunţă public data pronunţării cu un interval de 2 până la 3 săptămâni înaintea pronunţării, după finalizarea procesului de deliberare şi adoptarea hotărârii.
Între momentul finalizării deliberării şi adoptării hotărârii şi cel al pronunţării, soluţia diferendului rămâne confidenţială, ea nefiind comunicată nici părţilor, nici altcuiva. Soluţia este aflată de către părţi şi de către public doar la momentul pronunţării în şedinţă publică.
Poziţia exprimată de CIJ – de exemplu, în cazul privind Testele Nucleare (Australia c. Franţa, Noua Zeelandă c. Franţa, 1974), a fost constant aceea că efectuarea de declaraţii publice care să anticipeze soluţia într-o hotărâre viitoare a sa este incompatibilă cu principiile fundamentale necesare unei bune administrări a justiţiei internaţionale (Rezoluţia CIJ din 21 martie 1974). De aceea, este de dorit ca părţile diferendului să se abţină de la a face astfel de declaraţii anterior pronunţării. Partea română s-a pronunţat constant şi repetat în acest sens.
Hotărârea CIJ se comunică în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la adoptare, a reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a presei, putând fi transmisă în direct.
Hotărârea CIJ este citită de către preşedintele CIJ. Uneori, datorită lungimii hotărârii, preşedintele citeşte doar cele mai importante părţi ale acesteia, indicând însă pasajele care nu au fost citite şi făcând un rezumat al acestora. În final, preşedintele citeşte soluţia diferendului (paragraful operativ din hotărâre) şi modul în care au votat judecătorii. Grefierul citeşte paragraful operativ în cealaltă limbă oficială a CIJ (de ex., dacă preşedintele a citit hotărârea în limba engleză, grefierul citeşte paragraful operativ în limba franceză).
Originalele hotărârii semnate de preşedinte şi grefier şi având sigiliul CIJ se transmit Agenţilor. Textul hotărârii este distribuit apoi jurnaliştilor şi publicului prezent şi este imediat publicat pe site-ul Curţii. De asemenea, grefa publică un comunicat de presă şi un sumar al hotărârii, care sunt transmise şi Secretariatului General al ONU. Secretarul General ONU este informat direct cu privire la hotărâre.
De regulă, ceremonia solemnă a pronunţării durează aproximativ 2 ore, începând cu ora 10,00 a.m., ora locală (11,00 – ora României).
Hotărârea CIJ se pronunţă în şedinţă publică în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii – unde au avut loc audierile publice.
CIJ anunţă public data pronunţării cu un interval de 2 până la 3 săptămâni înaintea pronunţării, după finalizarea procesului de deliberare şi adoptarea hotărârii.
Între momentul finalizării deliberării şi adoptării hotărârii şi cel al pronunţării, soluţia diferendului rămâne confidenţială, ea nefiind comunicată nici părţilor, nici altcuiva. Soluţia este aflată de către părţi şi de către public doar la momentul pronunţării în şedinţă publică.
Poziţia exprimată de CIJ – de exemplu, în cazul privind Testele Nucleare (Australia c. Franţa, Noua Zeelandă c. Franţa, 1974), a fost constant aceea că efectuarea de declaraţii publice care să anticipeze soluţia într-o hotărâre viitoare a sa este incompatibilă cu principiile fundamentale necesare unei bune administrări a justiţiei internaţionale (Rezoluţia CIJ din 21 martie 1974). De aceea, este de dorit ca părţile diferendului să se abţină de la a face astfel de declaraţii anterior pronunţării. Partea română s-a pronunţat constant şi repetat în acest sens.
Hotărârea CIJ se comunică în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la adoptare, a reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a presei, putând fi transmisă în direct.
Hotărârea CIJ este citită de către preşedintele CIJ. Uneori, datorită lungimii hotărârii, preşedintele citeşte doar cele mai importante părţi ale acesteia, indicând însă pasajele care nu au fost citite şi făcând un rezumat al acestora. În final, preşedintele citeşte soluţia diferendului (paragraful operativ din hotărâre) şi modul în care au votat judecătorii. Grefierul citeşte paragraful operativ în cealaltă limbă oficială a CIJ (de ex., dacă preşedintele a citit hotărârea în limba engleză, grefierul citeşte paragraful operativ în limba franceză).
Originalele hotărârii semnate de preşedinte şi grefier şi având sigiliul CIJ se transmit Agenţilor. Textul hotărârii este distribuit apoi jurnaliştilor şi publicului prezent şi este imediat publicat pe site-ul Curţii. De asemenea, grefa publică un comunicat de presă şi un sumar al hotărârii, care sunt transmise şi Secretariatului General al ONU. Secretarul General ONU este informat direct cu privire la hotărâre.
De regulă, ceremonia solemnă a pronunţării durează aproximativ 2 ore, începând cu ora 10,00 a.m., ora locală (11,00 – ora României).
Fişa 2
Forţa juridică a Hotărârii
Din chiar momentul pronunţării, hotărârea este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat. Părţile trebuie să se conformeze exact şi prompt. Obligaţia respectării şi executării întocmai a unei hotărâri a CIJ rezultă din Carta ONU al cărei Articol 94 prevede că „fiecare membru al ONU se obligă să respecte hotărârea Curţii în orice caz în care este parte”. Atât România, cât şi Ucraina (care sunt membri ai ONU) au declarat la cel mai înalt nivel (la nivelul preşedinţilor de stat) că vor respecta hotărârea CIJ în procesul de la Haga.
În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, Carta ONU prevede în Articolul 94 că o parte la diferend care apreciază că cealaltă parte nu a respectat hotărârea poate sesiza Consiliul de Securitate ONU, organul principal de decizie politică al ONU, care va lua măsurile necesare pentru a se asigura respectarea hotărârii. Nerespectarea unei hotărâri a CIJ, care este unul din cele 6 organe principale (cel judiciar) al ONU ar constitui un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză.
Nu sunt necesare niciun fel de formalităţi pentru punerea în aplicare a hotărârii în cazul România c. Ucraina
Pe plan intern, nu sunt necesare niciun tip de demersuri – de genul promulgării sau aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a traducerii în limba română a hotărârii.
În relaţia dintre cele două părţi, de asemenea nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru punerea în executare a hotărârii, având în vedere că soluţia în cazul România c. Ucraina va conţine o soluţie clară – o linie de delimitare fixată prin coordonate geografice – care nu este de natură să necesite negocierea şi încheierea de acorduri speciale de punere în aplicare.
Fişa 3
Deliberarea şi adoptarea hotărârii CIJ. Conţinutul hotărârii
Deliberarea
Până în prezent, procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) s-a aflat în faza finală a deliberării.
Deliberările au caracter confidenţial şi durează, în medie, între 3 şi 6 luni de la finalul fazei orale (în cazul nostru, 19 septembrie 2008).
Ele au început imediat după finalizarea fazei orale. Conform procedurii CIJ, deliberările debutează cu o reuniune în care au loc schimburi preliminare de vederi, în cadrul căreia preşedintele CIJ evidenţiază elementele asupra cărora, în opinia sa, trebuie să se concentreze Curtea în vederea ajungerii la o soluţie echitabilă. Ulterior, fiecare judecător redactează, în termen de câteva săptămâni, o notă în care îşi expune punctul de vedere asupra modului de soluţionare a diferendului şi care este redactată urmând modelul unei hotărâri, aşa cum o vede, cu titlu preliminar, judecătorul respectiv în cazul examinat. Notele sunt distribuite tuturor celorlalţi judecători, ceea ce le permite tuturor membrilor Curţii să ia cunoştinţă de raţionamentele juridice şi poziţiile celorlalţi cu privire la soluţia diferendului supus soluţionării.
Argumentele din aceste note sunt prezentate şi discutate într-o a doua reuniune, care are loc după câteva săptămâni, în cadrul căreia fiecare judecător îşi prezintă opiniile şi are loc un schimb de vederi pe fond. Pe baza argumentelor dezbătute, se constituie (prin vot secret) un comitet de redactare din 2 judecători care fac parte din grupul celor care reprezintă opinia majoritară conturată în cadrul celei de-a doua reuniuni, la care se adaugă şi preşedintele CIJ (dacă şi acesta împărtăşeşte opinia majoritară). Comitetul, asistat de grefă, pregăteşte un prim proiect de hotărâre, la care judecătorii pot face modificări, şi apoi un nou proiect, revizuit pe baza amendamentelor primite. Curtea se reuneşte pentru o primă lectură a acestui proiect, fiecare paragraf fiind citit în ambele limbi oficiale ale CIJ, discutat şi eventual amendat. Urmează o a doua lectură a textului, de data aceasta pagină cu pagină, hotărârea putând suferi noi modificări.
Adoptarea
După adoptarea definitivă a textului în a doua lectură, urmează votul judecătorilor, care nu se pot abţine. Judecătorii votează verbal cu „da” sau „nu”, în ordinea inversă de precădere. Soluţia se adoptă cu votul majorităţii absolute a judecătorilor prezenţi. Judecătorii care doresc acest lucru (de regulă cei care nu sunt de acord cu soluţia sau doar cu motivarea adoptată de majoritate) pot face declaraţii[1] sau opinii separate[2] sau dizidente[3] prin care îşi explică votul, care sunt anexate hotărârii. Aceste declaraţii sau opinii nu fac parte integrantă din hotărâre şi nu afectează juridic validitatea soluţiei decise de majoritatea judecătorilor. În cazul excepţional în care există paritate de voturi ale judecătorilor, preşedintele CIJ are votul decisiv.
Conţinutul hotărârii
Hotărârea este redactată atât în limba engleză, cât şi în limba franceză – cele două limbi oficiale ale CIJ. Ea poate avea, în funcţie de complexitatea cazului, de la câteva zeci la peste 100 de pagini[4]. Hotărârea este semnată de preşedintele CIJ şi de grefier, fiind sigilată cu sigiliul CIJ. Se redactează în trei exemplare originale – câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru arhiva oficială a Curţii.
O hotărâre a CIJ, inclusiv una care soluţionează o problemă de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive între două state, are trei părţi.
Prima parte este introducerea, care menţionează numele judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei 15 judecători permanenţi şi ale judecătorilor ad-hoc) şi ale reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiile fiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe care o propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitare propusă şi traseul liniei de delimitare).
A doua parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sinteza elementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare – contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire la interpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care, în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretarea care ar trebui, în opinia părţilor, să fie dată acestora, inclusiv modul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţine în privinţa elementelor de fapt şi de drept pe care Curtea îşi bazează raţionamentul juridic, inclusiv argumentele juridice ale Curţii care fundamentează acest raţionament.
A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţia pe care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitare a spaţiilor maritime, definită – conform celor solicitate de părţile la diferend (România şi Ucraina) – prin coordonate geografice. De asemenea, menţionează cum a votat fiecare judecător.
Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă care ilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare a spaţiilor maritime.
[1] Declaraţiile sunt scurte şi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectiv cu soluţia.
[2] Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care au votat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.
[3] Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt de acord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.
[4] Au existat şi hotărâri de până la 300 de pagini.
Forţa juridică a Hotărârii
Din chiar momentul pronunţării, hotărârea este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat. Părţile trebuie să se conformeze exact şi prompt. Obligaţia respectării şi executării întocmai a unei hotărâri a CIJ rezultă din Carta ONU al cărei Articol 94 prevede că „fiecare membru al ONU se obligă să respecte hotărârea Curţii în orice caz în care este parte”. Atât România, cât şi Ucraina (care sunt membri ai ONU) au declarat la cel mai înalt nivel (la nivelul preşedinţilor de stat) că vor respecta hotărârea CIJ în procesul de la Haga.
În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, Carta ONU prevede în Articolul 94 că o parte la diferend care apreciază că cealaltă parte nu a respectat hotărârea poate sesiza Consiliul de Securitate ONU, organul principal de decizie politică al ONU, care va lua măsurile necesare pentru a se asigura respectarea hotărârii. Nerespectarea unei hotărâri a CIJ, care este unul din cele 6 organe principale (cel judiciar) al ONU ar constitui un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză.
Nu sunt necesare niciun fel de formalităţi pentru punerea în aplicare a hotărârii în cazul România c. Ucraina
Pe plan intern, nu sunt necesare niciun tip de demersuri – de genul promulgării sau aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a traducerii în limba română a hotărârii.
În relaţia dintre cele două părţi, de asemenea nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru punerea în executare a hotărârii, având în vedere că soluţia în cazul România c. Ucraina va conţine o soluţie clară – o linie de delimitare fixată prin coordonate geografice – care nu este de natură să necesite negocierea şi încheierea de acorduri speciale de punere în aplicare.
Fişa 3
Deliberarea şi adoptarea hotărârii CIJ. Conţinutul hotărârii
Deliberarea
Până în prezent, procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) s-a aflat în faza finală a deliberării.
Deliberările au caracter confidenţial şi durează, în medie, între 3 şi 6 luni de la finalul fazei orale (în cazul nostru, 19 septembrie 2008).
Ele au început imediat după finalizarea fazei orale. Conform procedurii CIJ, deliberările debutează cu o reuniune în care au loc schimburi preliminare de vederi, în cadrul căreia preşedintele CIJ evidenţiază elementele asupra cărora, în opinia sa, trebuie să se concentreze Curtea în vederea ajungerii la o soluţie echitabilă. Ulterior, fiecare judecător redactează, în termen de câteva săptămâni, o notă în care îşi expune punctul de vedere asupra modului de soluţionare a diferendului şi care este redactată urmând modelul unei hotărâri, aşa cum o vede, cu titlu preliminar, judecătorul respectiv în cazul examinat. Notele sunt distribuite tuturor celorlalţi judecători, ceea ce le permite tuturor membrilor Curţii să ia cunoştinţă de raţionamentele juridice şi poziţiile celorlalţi cu privire la soluţia diferendului supus soluţionării.
Argumentele din aceste note sunt prezentate şi discutate într-o a doua reuniune, care are loc după câteva săptămâni, în cadrul căreia fiecare judecător îşi prezintă opiniile şi are loc un schimb de vederi pe fond. Pe baza argumentelor dezbătute, se constituie (prin vot secret) un comitet de redactare din 2 judecători care fac parte din grupul celor care reprezintă opinia majoritară conturată în cadrul celei de-a doua reuniuni, la care se adaugă şi preşedintele CIJ (dacă şi acesta împărtăşeşte opinia majoritară). Comitetul, asistat de grefă, pregăteşte un prim proiect de hotărâre, la care judecătorii pot face modificări, şi apoi un nou proiect, revizuit pe baza amendamentelor primite. Curtea se reuneşte pentru o primă lectură a acestui proiect, fiecare paragraf fiind citit în ambele limbi oficiale ale CIJ, discutat şi eventual amendat. Urmează o a doua lectură a textului, de data aceasta pagină cu pagină, hotărârea putând suferi noi modificări.
Adoptarea
După adoptarea definitivă a textului în a doua lectură, urmează votul judecătorilor, care nu se pot abţine. Judecătorii votează verbal cu „da” sau „nu”, în ordinea inversă de precădere. Soluţia se adoptă cu votul majorităţii absolute a judecătorilor prezenţi. Judecătorii care doresc acest lucru (de regulă cei care nu sunt de acord cu soluţia sau doar cu motivarea adoptată de majoritate) pot face declaraţii[1] sau opinii separate[2] sau dizidente[3] prin care îşi explică votul, care sunt anexate hotărârii. Aceste declaraţii sau opinii nu fac parte integrantă din hotărâre şi nu afectează juridic validitatea soluţiei decise de majoritatea judecătorilor. În cazul excepţional în care există paritate de voturi ale judecătorilor, preşedintele CIJ are votul decisiv.
Conţinutul hotărârii
Hotărârea este redactată atât în limba engleză, cât şi în limba franceză – cele două limbi oficiale ale CIJ. Ea poate avea, în funcţie de complexitatea cazului, de la câteva zeci la peste 100 de pagini[4]. Hotărârea este semnată de preşedintele CIJ şi de grefier, fiind sigilată cu sigiliul CIJ. Se redactează în trei exemplare originale – câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru arhiva oficială a Curţii.
O hotărâre a CIJ, inclusiv una care soluţionează o problemă de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive între două state, are trei părţi.
Prima parte este introducerea, care menţionează numele judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei 15 judecători permanenţi şi ale judecătorilor ad-hoc) şi ale reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiile fiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe care o propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitare propusă şi traseul liniei de delimitare).
A doua parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sinteza elementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare – contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire la interpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care, în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretarea care ar trebui, în opinia părţilor, să fie dată acestora, inclusiv modul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţine în privinţa elementelor de fapt şi de drept pe care Curtea îşi bazează raţionamentul juridic, inclusiv argumentele juridice ale Curţii care fundamentează acest raţionament.
A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţia pe care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitare a spaţiilor maritime, definită – conform celor solicitate de părţile la diferend (România şi Ucraina) – prin coordonate geografice. De asemenea, menţionează cum a votat fiecare judecător.
Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă care ilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare a spaţiilor maritime.
[1] Declaraţiile sunt scurte şi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectiv cu soluţia.
[2] Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care au votat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.
[3] Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt de acord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.
[4] Au existat şi hotărâri de până la 300 de pagini.
Fişa 4
Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind
Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)
Soluţia propusă de România pentru delimitare constă într-o linie care porneşte de la ultimul punct al frontierei maritime dintre cele două state urmând arcul de cerc de 12 mile marine din jurul Insulei Şerpilor până la un punct aflat la est de această formaţiune maritimă, apoi pe linia de echidistanţă între coastele relevante adiacente ale celor două state până la punctul unde linia de echidistanţă se transformă într-o linie mediană între coastele relevante opuse ale României şi Ucrainei, apoi spre sud pe această linie mediană.
Construcţia acestei linii propuse de România se bazează pe metoda pe care CIJ a dezvoltat-o în numeroasele cazuri de delimitare maritimă pe care le-a soluţionat deja, cunoscută ca metoda „echidistanţă/mediană – circumstanţe relevante”, conform căreia se trasează mai întâi liniile provizorii de echidistanţă/mediană pornind de la punctele relevante de pe coastele relevante ale statelor în cauză, fiind eventual ajustată pentru a ţine cont, dacă este cazul, de circumstanţele relevante din zona în delimitare.
Poziţia României în ce priveşte traseul liniei de delimitare în sectorul de delimitare guvernat de coastele adiacente ale celor două state propune ca acest traseu să urmeze arcul de cerc de 12 mile marine de mare teritorială pe care Insula Şerpilor le are deja, acordând doar acest efect minim formaţiunii maritime amintite, continuând apoi pe linia de echidistanţă între coastele adiacente. Ignorarea Insulei Şerpilor (cu excepţia celor 12 mile marine de mare teritorială) se fundamentează pe cel puţin trei linii principale de argumentaţie:
- Existenţa unor Acorduri încheiate între România şi fosta URSS, sub forma unor procese verbale de demarcaţie, în 1949, 1954, 1963, 1974, în vigoare între România şi Ucraina (prin succesiune), care descriu o delimitare parţială pe traseul descris mai sus în jurul Insulei Şerpilor, delimitare susţinută de hărţi numeroase, emise de România, URSS, Federaţia Rusă, state terţe, dar mai ales de către Ucraina (inclusiv în perioada negocierilor bilaterale şi a procedurilor de la CIJ), ceea ce echivalează cu o recunoaştere din partea acestui stat a acestei delimitări parţiale.
- Poziţia izolată, neintegrată cu coasta, a Insulei Şerpilor: conform practicii convenţionale şi jurisprudenţei internaţionale, formaţiuni maritime aflate într-o poziţie similară nu au primit decât un minim efect asupra liniei de delimitare.
- Calitatea juridică de „stâncă” a Insulei Şerpilor (care o încadrează pe aceasta în definiţia dată de art. 121.3 al Convenţiei ONU privind dreptul mării din 1982), dovedită prin ample mijloace de probă, inclusiv provenite din anexele incluse de Ucraina în Contra-Memoriul depus de aceasta în 2006.
La acestea se adaugă: recunoaşterea de către Ucraina însăşi, prin conduita sa de amenajare recentă, după data critică a diferendului bilateral, a Insulei Şerpilor, a calităţii de stâncă a formaţiunii menţionate; argumentele istorice cu relevanţă juridică în caz, şi anume faptul că preluarea ilegală de către URSS a Insulei Şerpilor în 1948, precum şi fixarea abuzivă a frontierei maritime în 1949 nu pot produce efecte inechitabile suplimentare; compromisul juridic de la încheierea Tratatului politic din 1997 prin care Ucraina s-a angajat să nu ia în considerare Insula Şerpilor în delimitare decât ca stâncă, conform art. 121.3 din Convenţia ONU privind dreptul mării din 1982.
Poziţia României privind traseul liniei propuse de ţara noastră în sectorul de delimitare guvernat de coastele faţă în faţă ale celor două state se bazează pe aplicarea metodei CIJ care prevede delimitarea pe linia echidistantă mediană atunci când delimitarea se face între coaste opuse, în acest sector neexistând circumstanţe relevante care să necesite ajustarea acestei linii.
Această linie, în opinia părţii române, trece cu succes testul echităţii în caz, fără a necesita vreo ajustare şi fără a bloca (cut off) proiecţia spre larg a coastelor Ucrainei în bazinul de nord-vest al Mării Negre unde are loc delimitarea.
Poziţia Ucrainei s-a axat în principal pe valorizarea lungimii mai mari din punct de vedere geografic a coastelor sale, dar care nu sunt – conform argumentaţiei părţii române – în totalitate relevante pentru delimitarea maritimă în acest caz. Astfel, ignorând realitatea geografică a zonei de delimitare în care coastele continentale ale celor două state sunt atât în prelungire, cât şi faţă în faţă, Ucraina a argumentat o delimitare în principal între coasta meridională de numai 300 de metri a Insulei Şerpilor pentru trasarea în prima fază a delimitării a liniei sale provizorii de echidistanţă. Aceasta ar urma, potrivit viziunii sale, să fie ajustată prin translatare către coasta română pentru a ţine cont de o aşa-numită „disparitate marcată”, în favoarea sa, a raportului lungimii coastelor celor două state.
CIJ urmează să decidă, cu luarea în considerare a metodei sale de delimitare şi a dreptului internaţional aplicabil, care sunt coastele relevante în caz şi rolul acestui argument în trasarea liniei finale de delimitare, aşa cum va decide şi în privinţa ansamblului de argumente expuse de părţi.
Linia de delimitare nu va fi trasată de CIJ pornind de liniile pe care fiecare parte le-a propus – care reprezintă viziunea părţilor asupra soluţiei pe care o doresc, nefiind prin urmare un compromis arbitrar în funcţie de aceste linii propuse de părţi. CIJ va trasa, pornind de la contextul geografic specific al zonei bazinului de nord-vest al Mării Negre, linia de delimitare care va constitui soluţia echitabilă în acest caz strict în funcţie de dreptul aplicabil şi prin utilizarea metodei sale de delimitare dezvoltate în zeci de ani de jurisprudenţă consolidată în materie.
Reprezentanţii mass media care doresc să participe la şedinţa publică de pronunţare a deciziei trebuie să se acrediteze la CIJ conform următoarei proceduri:
Acreditare ONLINE: http://www.icj-cij.org/presscom
Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind
Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)
Soluţia propusă de România pentru delimitare constă într-o linie care porneşte de la ultimul punct al frontierei maritime dintre cele două state urmând arcul de cerc de 12 mile marine din jurul Insulei Şerpilor până la un punct aflat la est de această formaţiune maritimă, apoi pe linia de echidistanţă între coastele relevante adiacente ale celor două state până la punctul unde linia de echidistanţă se transformă într-o linie mediană între coastele relevante opuse ale României şi Ucrainei, apoi spre sud pe această linie mediană.
Construcţia acestei linii propuse de România se bazează pe metoda pe care CIJ a dezvoltat-o în numeroasele cazuri de delimitare maritimă pe care le-a soluţionat deja, cunoscută ca metoda „echidistanţă/mediană – circumstanţe relevante”, conform căreia se trasează mai întâi liniile provizorii de echidistanţă/mediană pornind de la punctele relevante de pe coastele relevante ale statelor în cauză, fiind eventual ajustată pentru a ţine cont, dacă este cazul, de circumstanţele relevante din zona în delimitare.
Poziţia României în ce priveşte traseul liniei de delimitare în sectorul de delimitare guvernat de coastele adiacente ale celor două state propune ca acest traseu să urmeze arcul de cerc de 12 mile marine de mare teritorială pe care Insula Şerpilor le are deja, acordând doar acest efect minim formaţiunii maritime amintite, continuând apoi pe linia de echidistanţă între coastele adiacente. Ignorarea Insulei Şerpilor (cu excepţia celor 12 mile marine de mare teritorială) se fundamentează pe cel puţin trei linii principale de argumentaţie:
- Existenţa unor Acorduri încheiate între România şi fosta URSS, sub forma unor procese verbale de demarcaţie, în 1949, 1954, 1963, 1974, în vigoare între România şi Ucraina (prin succesiune), care descriu o delimitare parţială pe traseul descris mai sus în jurul Insulei Şerpilor, delimitare susţinută de hărţi numeroase, emise de România, URSS, Federaţia Rusă, state terţe, dar mai ales de către Ucraina (inclusiv în perioada negocierilor bilaterale şi a procedurilor de la CIJ), ceea ce echivalează cu o recunoaştere din partea acestui stat a acestei delimitări parţiale.
- Poziţia izolată, neintegrată cu coasta, a Insulei Şerpilor: conform practicii convenţionale şi jurisprudenţei internaţionale, formaţiuni maritime aflate într-o poziţie similară nu au primit decât un minim efect asupra liniei de delimitare.
- Calitatea juridică de „stâncă” a Insulei Şerpilor (care o încadrează pe aceasta în definiţia dată de art. 121.3 al Convenţiei ONU privind dreptul mării din 1982), dovedită prin ample mijloace de probă, inclusiv provenite din anexele incluse de Ucraina în Contra-Memoriul depus de aceasta în 2006.
La acestea se adaugă: recunoaşterea de către Ucraina însăşi, prin conduita sa de amenajare recentă, după data critică a diferendului bilateral, a Insulei Şerpilor, a calităţii de stâncă a formaţiunii menţionate; argumentele istorice cu relevanţă juridică în caz, şi anume faptul că preluarea ilegală de către URSS a Insulei Şerpilor în 1948, precum şi fixarea abuzivă a frontierei maritime în 1949 nu pot produce efecte inechitabile suplimentare; compromisul juridic de la încheierea Tratatului politic din 1997 prin care Ucraina s-a angajat să nu ia în considerare Insula Şerpilor în delimitare decât ca stâncă, conform art. 121.3 din Convenţia ONU privind dreptul mării din 1982.
Poziţia României privind traseul liniei propuse de ţara noastră în sectorul de delimitare guvernat de coastele faţă în faţă ale celor două state se bazează pe aplicarea metodei CIJ care prevede delimitarea pe linia echidistantă mediană atunci când delimitarea se face între coaste opuse, în acest sector neexistând circumstanţe relevante care să necesite ajustarea acestei linii.
Această linie, în opinia părţii române, trece cu succes testul echităţii în caz, fără a necesita vreo ajustare şi fără a bloca (cut off) proiecţia spre larg a coastelor Ucrainei în bazinul de nord-vest al Mării Negre unde are loc delimitarea.
Poziţia Ucrainei s-a axat în principal pe valorizarea lungimii mai mari din punct de vedere geografic a coastelor sale, dar care nu sunt – conform argumentaţiei părţii române – în totalitate relevante pentru delimitarea maritimă în acest caz. Astfel, ignorând realitatea geografică a zonei de delimitare în care coastele continentale ale celor două state sunt atât în prelungire, cât şi faţă în faţă, Ucraina a argumentat o delimitare în principal între coasta meridională de numai 300 de metri a Insulei Şerpilor pentru trasarea în prima fază a delimitării a liniei sale provizorii de echidistanţă. Aceasta ar urma, potrivit viziunii sale, să fie ajustată prin translatare către coasta română pentru a ţine cont de o aşa-numită „disparitate marcată”, în favoarea sa, a raportului lungimii coastelor celor două state.
CIJ urmează să decidă, cu luarea în considerare a metodei sale de delimitare şi a dreptului internaţional aplicabil, care sunt coastele relevante în caz şi rolul acestui argument în trasarea liniei finale de delimitare, aşa cum va decide şi în privinţa ansamblului de argumente expuse de părţi.
Linia de delimitare nu va fi trasată de CIJ pornind de liniile pe care fiecare parte le-a propus – care reprezintă viziunea părţilor asupra soluţiei pe care o doresc, nefiind prin urmare un compromis arbitrar în funcţie de aceste linii propuse de părţi. CIJ va trasa, pornind de la contextul geografic specific al zonei bazinului de nord-vest al Mării Negre, linia de delimitare care va constitui soluţia echitabilă în acest caz strict în funcţie de dreptul aplicabil şi prin utilizarea metodei sale de delimitare dezvoltate în zeci de ani de jurisprudenţă consolidată în materie.
Reprezentanţii mass media care doresc să participe la şedinţa publică de pronunţare a deciziei trebuie să se acrediteze la CIJ conform următoarei proceduri:
Acreditare ONLINE: http://www.icj-cij.org/presscom
Vezi si http://www.insulaserpilor.info/
Posts
No comments:
Post a Comment