Tuesday, August 25, 2009

TISMANEANU, Platon si haita romaneasca. Hurduzeu: La Editura Politica a PCR era IMPOSIBIL sa fie publicata lucrarea de diploma a unui student obisnuit

Ovidiu Hurduzeu pentru Tismaneanu:

Este interesant cum un profesor de talia dumneavoastra cu “extraordinary merit” isi desfasoara activitatea stiintifica in calitate de full time blogger roman, laudand atitudinile unor golani cu pretentii intelectuale si scanand blogosfera ortodoxa in cautare de antisemiti. Nu stiu daca “Salary and Merit Committee” aproba aceasta activitate, daca da, atunci nu pot decat sa protestez in calitate de american platitor de impozite ( Dupa cite stiu, universitatea din Maryland este o institutie publica). Ca roman, nu pot decat sa ma simt scandalizat ca o persoana plecata de peste treizeci de ani din Romania, cu familie traind in SUA, cu un tata care a fost ceea ce a fost si adus in Romania de pe alte melaguri, deci o asemenea persoana se amesteca brutal in “bucataria” acestei popor pe care il uraste din rarunchi. Nu va cer nimic, doar va rog nu ne mai purtati de grija! Problema anticomunismului in Romania nu este o problema pur tehnica – exista probleme deosebit de “sensitive” pe care dumneavoastra ati dovedit cu prisosinta ca le-ati analizat cu rea credinta – cum a semnalat de altfel si profesorul Paul Gottfried in “Neocons on the Danube”. Nu a fost in principal vina dumneavoastra ca v-ati ocupat cu problema anticomunismului in Romania, ci a celor care v-au ales pentru acest “job” ( e ca si cand ai fi pus lupul paznic la oi).
Nu, nu apartineti unor retele oculte, ci unor retele pe fata.
Ati publicat in 1974, la Editura politica lucrarea de licenta. La aceasta editura, unde am lucrat ca redactor de engleza timp de trei ani, era IMPOSIBIL sa fie publicata lucrarea de diploma a unui student obisnuit. Chiar bolsevici grei asteptau la rand ani de zile sau erau refuzati de editura Partidului. Doar interventia extraordinara a fostului director Valter Roman si a retelelor sale cominterniste ar fi facut posibila o astfel de publicare. Concluziile sa le traga cititorii insisi. Cat despre polemica dumneavoastra cu Mircea Platon – nu inteleg de ce ii raspundeti mereu lui Platon cand, de fapt, cel care v-a provocat la duel a fost profesorul american Paul Gottfried. Nu vi se pare totusi ca sunteti lipsit de fair play?
Mircea Platon:

Pentru a exista dialog, trebuie sa existe intrebari si raspunsuri oneste la intrebari. Pentru a verifica onestitatea raspunsurilor la intrebari, trebuie sa existe, ca tot aduceti vorba de stiinta, CRITERII de verificare. Cum se poate avea un dialog in momentul in care una din tabere refuza orice criteriu, orice referent, in afara de cel al bunului-plac, care nu e un criteriu valid. Oricine incearca sa stabileasca niste criterii e acuzat de “fundamentalism”, “legionarism” etc. Nu se poate juca fotbal cu oameni care in mijlocul meciului se trezesc ca le convine mai mult sa joace handbal. Or, asta e ceea ce a facut tabara dlui Tismaneanu si a elitei : au manipulat, continuu, criteriile pe motiv de expedienta politica. Au instrumentalizat totul.
Paradigma stiintifica porneste de la un set de reguli asupra carora s-a cazut de comun acord. Dezbaterile se duc pe baza acelor reguli/principii/axiome. In domeniu umanist, asta ar insemna ca, daca esti de dreapta, inseamna ca sustii: a), b), c). Si apoi sa actionezi conform acestor principii. sa le lucrezi.Or, la noi, totul e vraiste. Iar oamenii care incearca sa fie consecventi principiilor lor sunt acuzati de lipsa de moderatie. Moderatia, dupa parerea taberei Tismaneanu, insemna sa spui azi una, maine alta si nimeni sa nu clipeasca la aceasta lipsa de consecventa. Conform lui Popper, stiinta e definita de criteriul falsificabilitatii. Adica, sa accepti ca exista anumite conditii in care teoria ta e falsa. Daca schimbi criteriile, rezultatele sunt altele. Or, elita are intotdeauna dreptate. Schimba criteriile mereu, dar rezultatele raman acelasi. Ceea ce inseamna ca nu are un discurs “stiintific”, ci unul mistic: adevarurile lor nu pot fi supuse verificarii empirice.
Nu doar ca definim prost lucrurile (de exemplu, conform dlui Tismaneanu, a fi de dreapta politica inseamna a sustine “individual rights”), dar nici macar acele definitii proaste nu le aplicam consecvent (in sensul ca, daca tot vorbesti de “individual rights” nu poti sa criminalizezi si sa patologizezi popoare intregi, asa cum face, in mod rasist, dl Tismaneanu in cartea “Fantasmele salvarii”, unde vorbeste la modul cel mai oribil, influentat de teoriile antipatriarhale ale lui Adorno, de popoarele din Estul Europei).
Dl Duca, preluand o teorie a conducatorului sau de teza, dl Daniel Barbu, sustine ca in Romania suntem in criza de teorie, si ca “atacurile la persoana” ale lui Platon sunt lipsite de relevanta. Ceea ce nu observa dl Duca, dar stiu ca observa dl Barbu, e ca aceasta criza de teorie se datoreaza tocmai unei crize de caracter politic. Pentru ca, in momentul in care, de fapt, tot ce vrei e sa ramai la putere si sa fii moderat si flexibil, nu mai dezvolti o teorie. Si asta pentru ca nu ai interesul sa ai o identitate bine definita, vrei sa fii gata sa sari dintr-o barca in alta, esti prins cu manevrele politice si nu ai timp de rafinari ideologice.
Asadar, pentru a veni cu o teorie a lipsei de teorie politica romaneasca, inconsistenta teoretica a politicii din Romania nu se datoreaza in primul rand lipsei de pregatire teoretica, ci oportunismului practic. Asta am descoperit si am incercat sa analizez in “Masura vremii: indemn la normalitate”. Dl Patapievici a venit cu o teorie in Omul recent. A avut sansa sa si-o puna in practica, la putere fiind. Ovidiu Hurduzeu si cu mine am venit cu o incercare de a recentra viata politica romaneasca pe un conservatorism personalist crestin. Asta e “teoria” cuprinsa in volumul A treia forta, primit cu ostilitate (tacuta) maxima de tabara dlui Tismaneanu.
Dl Duca se simte ofensat ca il trimit la A treia forta. ce sa-i fac, daca pune intrebari la care am raspuns deja acolo. Cand va veni cu o chestiune noua, precum acum cea referitoare la teorie, ii voi raspunde in persoana, asa cum fac acum. Dar cand ma intreaba ce e omul de dreapta dupa ce am scris, cu Ovidiu, o intreaga carte pe tema asta, ce pot sa fac decat sa-l trimit inapoi la carte.
Exista posibilitatea dialogului. Dar in momentul in care la argumente (cu pagina, citat, nota de subsol) ti se raspunde cu huiduieli intelectuale si cu flexat muschii institutionali, te tii pe langa casa. Casa care unora li se pare un barlog de “haita”.

Haita lui Platon

de Mircea Platon

Recent, un eseist “neoconservator” din Bucureşti m-a acuzat pentru tonul “inchizitorial” al articolelor mele. Inchiziţia mea constă în a cita nişte articole şi cărţi din perioada 1990-2003 în care, printre altele, dl Vladimir Tismăneanu afirma ca Gabriel Liiceanu e “urmaşul oficial” al “filosofului fascist Noica” şi că în această calitate a umplut România de literatură de propagandă legionar-fascistă tipărită la editura Humanias; că bătălia dintre FSN şi opoziţia democratică din perioada 1990-1995 a fost o bătălie dintre “bolşevicii bolşevici şi bolşevicii nebolşevici”, şi că comunismul, spre deosebire de nazism, are o “faţă umană” şi că e născut dintr-o aspiraţie democratică. În esenţă, încercam să arăt că dl Tismăneanu nu a fost întotdeauna atât de benign “anticomunist” pe cât se arată de vreo doi-trei ani încoace, de când a “condamnat” comunismul cu executarea pedepsei la locul de muncă.
Înfierându-mă pentru lipsa de “moderaţie”, eseistul cu pricina mă acuza că mi-aş fi alcătuit o “haită”. Ce e mai periculos, în ochii eseistului, nu e că mi-am alcătuit o haită, ci că “haita” mea s-ar putea să câştige. Ar fi şi timpul. Pentru că, lipsit de mijloace materiale, de influenţă politică, de patronaj de orice fel, nu am avut cum să-mi alcătuiesc “haita” din cei dornici de câştig. “Haita” mea s-a mărit pentru că s-au adunat în ea toţi cei trataţi nu ca oameni, ci ca nişte “câini”, de stăpânii actuali ai României. Toţi cei minţiţi, dezamăgiţi, sătui să mai fie manipulaţi, obosiţi de ticăloşia poleită a oligarhiei politico-intelectuale se adună în “haite”. Dacă “haita” lui Platon şi alte “haite” cresc, nu e din cauza lui Platon, ci din cauza celor de la putere care au transformat România într-un maidan. Din cauza celor care nu îşi aduc aminte de români decât în campania electorală. Din cauza capetelor pătrate cu girofar. Din cauza unei elite intelectuale care a pervertit toate principiile şi care a instrumentalizat toate durerile astfel încât acum nu mai are în numele căror adevăruri să mai vorbească.
Continuarea la

No comments: