CATA DREPTATE (SI FRICA) ARE PATAPIEVICI: E pielea "lor" in joc! Truismele unui servitor credincios

Truismele unui servitor credincios
George Cusnarencu

Ca Evenimentul Zilei este oficiosul lui Traian Basescu, alaturi de televiziunea “fratilor Paunescu”, acompaniate de pretentiile elitiste ale revistei 22, poate observa oricine. Ma uitam zilele trecute la o doamna intepata de la revista intrebarii perpetue (cine a tras in noi?) cum se agita in scaun, nefiind de acord cu nicio propozitie care se rostea la Antena 3 a lui Voiculescu unde, culmea, era invitata. Era deontoloaga, era frenetica. Se mira ca revista 22 este perceputa ca o portavoce a lui Basescu si nega, declarand ca in paginile ei nu exista niciun articol laudativ la adresa lui Zeus. Ei, nu! Acolo, linguseala este o lotiune mai tare decat galenika. Cand nu este laudat direct Boss-ul suprem, se practica zelos, ca si la EVZ, stilul inventat sub regimul lui Ceausescu si preluat pe nemestecate de mai tinerii intrati in randurile ziaristilor de tip nou: acela de a lansa articole si declansa dezbateri pornind tocmai de la cuvantarile si frustrarile Carmaciului. Critica omnipotentul carmaci Ceausescu in vreo cuvantare profesorii care dadeau meditatii, ideea era imediat reflectata in presa de partid si de stat, Scanteia si Romania Libera (stil vechi). Erau criticati in alta cuvantare medicii care nu voiau sa se reformeze, se si pornea sarabanda articolelor critice la adresa medicilor obtuzi etc.

Preluand tehnica, viabila cum se vede in orice epoca, fie ea comunista sau capitalista, fie ea sustinuta de dinozaurii vechiului regim ceausist, fie de fundamentalistii basescieni, lingaii de azi oscileaza intre a fi lingai dizgratiosi, gata sa schimbe limbile pe posturi de ambasador sau de presedinte al ICR sau pentru un biet sediu de pe Calea Victoriei 120 si lingaii de serviciu, gata sa sara in barca marinarului doar pentru ca au fost impinsi de la spate de maestrii lor din umbra.
Critica Basescu “greva” magistratilor, cum incepe sa creasca sentimentul indignarii la raspandacii din oficioase, gata sa puna independenta magistratilor la zid cu un patos mai ceva decat libidoul Anei Pauker. Asadar, nimic nou sub soare. De la Palat pica intotdeauna pleasca privilegiilor, iata un adevar cu caracter de axioma. Dupa ce Mihaies, vicepresedinte la ICR, l-a infierat pe Obama doar pentru ca stapanul lui de la Cotroceni s-a aratat nemultumit ca administratia americana nu-l primeste la Washington, acum presedintele ICR, numit cu ani in urma de Traian Basescu, porneste o serie de articole in EVZ pe tema televiziunilor. Ca nu vorbeste despre cum au membrii familiei sale pozitii atat de bine remunerate de la buget chiar sub regimul lui Basescu, nu este de mirare. Dar de ce l-ar interesa pe filozoful facut din inginer fizician problema televiziunii, ei bine, asta pare mai greu de descifrat, cel putin pentru coafezele care-i devoreaza povestile pornografice. De ce ar cobori din sferele conceptuale un filozof tocmai in noroiul produs de televiziuni? Ia sa vedem.

Sunt unul din cei care au citit prima carte a lui Patapievici cu creionul in mana, deprindere de filolog. Sunt unul dintre cei care au scris la vremea respectiva, cand inca omul nu prinsese viteza, ca lucrarile lui sunt o colportare de citate din autori diversi si obscuri si nicio idee proprie. Lucru pe care il observ si acum, cand se opreste la rolul televiziunilor in societatea capitalista. Da un titlu interesant editorialului sau, “Televiziunea, un pericol pentru democratie”, dar citeaza din cartea lui Karl Popper, care se numeste “Televiziunea, un pericol pentru democratie”! Niciun minim efort pentru a inventa un titlu original! Mai citeaza in rezumat cateva idei din John Condry (Thief of time, unfaithful servant) care se plangea, prin 1993, ca televiziunea distruge sufletul copiilor americani, pentru ca din Popper sa preia ideea ca televiziunea trebuie adusa pe drumul cel bun, prin constrangerea unei legi, pentru ca a devenit un pericol in societatea democratica si si-a pierdut caracterul formativ. So what?, cum ar fi zis Lenin. Lucruri adevarate in mare, informatii fumate, la nivel de 1994, platitudini pseudo-stiintifice pentru fetele de la Apaca, truisme. Daca imi amintesc bine, cu un deceniu in urma, chiar Patapievici si elitistii de la GDS militau aprig impotriva ideii de ingradire a “libertatii presei” prin legi democratice. Acum, s-a schimbat stapanul, se pot schimba si ideile, chiar si citatele. Cat despre ideea lui Popper, pe care o descopera cu uimire Patapievici, putem spune ca aceste constrangeri au existat la noi pe vremea cand televiziunea chiar avea un rol formativ: in anii dictaturii ceausiste. Asadar, nu mai trebuie pierdut timpul cu aflarea de solutii noi. In concluzie: ce are Patapievici cu televiziunea, cu Popper si Condry? Pai, e campanie electorala, stapanul lui a criticat televiziunile care il critica non-stop, a mai zis nu stiu ce studiu ca televiziunile mogulilor sunt un pericol pentru statul de drept (!), ia sa ia si filozoful atitudine, poate mai primeste un mandat la ICR. Filozoful de la ICR ne-a amenintat ca editorialul lui va urma cu exemple din tara noastra. Pot sa pun mana in foc ca va fi vorba despre televiziunile mogulilor, adevarate pericole pentru “democratia” lui Traian Basescu. Voilá!

Cronica Romana