PENTRU CE PLATESTE PATRICIU DEONTOLOGII IMPOSTORI, ca sa se arda intre ei? RC Cristea confirma scrisoarea "doctorului" Antohi publicata de Blog Roncea

Au, ma doare, zice impostorul Radu Calin Cristea in "Adevarul", dupa ce am publicat, exclusiv, o scrisoare gasita a colegului sau in impostura, turnatorul si doctorul inchipuit Sorin Antohi, membru ratat al Comisiei Tismaneanu si sef propus al ilegalei clone a "Fundatiei Gojdu", mosite de guvernarea PNL-UDMR. Sa vedem ce va zice cand il va calca DNA-ul si Curtea de Conturi. Cititi galceava impostorilor mai jos.

Povestea unei prietenii eşuate
Autor: Radu Calin Cristea
Data: 1 sep 2009
707 afişări (!)

Accept cu amărăciune suspendarea relaţiilor mele private cu Sorin Antohi.

Prietenia cu Sorin Antohi m-a măgulit, socotindu-l atunci, pe la începuturi, prin primăvara lui 2005, ca şi acum, o personalitate temeinică, un spirit cu o ideaţie fremătătoare, un intelectual angajat şi spontan stârnitor de emulaţii, o mare nădejde a unei culturi româneşti căreia i-a dăruit substanţă, detentă internaţională şi o sumedenie de proiecte vizionare. A venit apoi cutremurul cu recunoaşterea precipitată de către Sorin a colaborării lui cu Securitatea.

Am socotit că un prieten care calcă atât de strâmb trebuie tratat, înaintea iertării, cu severitate, astfel încât am scris, imediat după deconspirare, un comentariu în acest spirit: „Bărbăţia târzie a unui fricos precoce” („Cotidianul”, 5 septembrie 2006). Şi prietenia noastră a ieşit întărită din acest test plin de sincerităţi brutale. În perioada în care am condus Muzeul Naţional al Literaturii Române am strâns în jurul instituţiei menţionate, aşa cum aminteam într-un interviu din iulie a.c., mai multe „personalităţi cu cotă înaltă”, între care îi citam pe Nicolae Manolescu, Livius Ciocârlie, Sorin Antohi, Mircea Martin şi alţii. Am stat de vorbă, singuri sau în grup, am schimbat e-mail-uri cordiale, ne-am telefonat etc., fără ca Sorin să-mi dea impresia că, de fapt, patinează pe o suprafaţă sub care bolboroseşte magma unor enorme nemulţumiri. Vulcanul a erupt după ce eu plecasem de la muzeu, sub forma unei scrisori de adio a lui Sorin.

N-am avut acces direct la această epistolă care mi-a fost semnalată târziu, după ce poposise în spaţiul public. Afurisenia se abate asupră-mi la o jumătate de an după ce menţionasem într-un interviu „caracterul imprevizibil” al lui Sorin în faza iniţială a colaborării noastre. Pentru asta Sorin mă taxează necruţător ca mincinos şi calomniator. Filipicele ce urmează mă iau cu ameţeli.

Pornisem colaborarea noastră cu proiectul unei reviste, Sorin îşi alesese redacţia, se schiţase un sumar şi ne mai trebuia doar un „brainstorming” pentru alegerea titlului publicaţiei. În aşteptarea deciziei lui Sorin, am aflat că, între timp, fără să mă pună măcar în gardă, preluase direcţia editorială a unei alte publicaţii. În misiva de despărţire, Sorin ne reproşează, mie şi foştilor mei colegi de la muzeu, că, dimpotrivă, noi l-am fi lăsat baltă pe el şi nicidecum el pe noi. Sorin îmi mai pune în cârcă pretinse anomalii ale raportului său – deduc – conflictual cu cei de la „Cuvântul”.

Îl asigur că nu am ştiinţă despre parcursul şi evoluţia acestui război început eroic şi finalizat prin demiterea lui Sorin. E vorba, în pofida hiperresponsabilizărilor şi terifiantelor complicităţi pe care Sorin mi le atribuie cu un discret aplomb delaţionist, de bătălii duse de el cu alţi comilitoni şi pe un front străin mie. Înfruptându-se din scenarii cu gust de certitudini, Sorin mă acuză de conspiraţii abominabile, dar consimte că, totuşi, „nu cunoaşte rolul meu” în operaţiunile invocate. Merci, Sorin. Profund incorecte sunt comentariile pe care Sorin le face pe marginea cărţii „România noastră. Conversaţii berlineze” semnate împreună cu Virgil Nemoianu şi tipărite de Editura MNLR.

Îmi simt definitiv dezonorată prietenia faţă de Sorin prin maniera în care înţelege să distorsioneze adevărul în legătură cu apariţia acestui volum. Sorin susţine, între altele, că lansarea publică a acestei cărţi în cadrul „Bookfest” ar fi fost nu doar „penibilă”, ci şi „semiclandestină”(?!). Mă opresc aici, dragă Sorin, declarându-mă irevocabil epuizat în încercarea de a mă poziţiona faţă de personajul atât de versatil şi, la urma urmelor, lipsit de gratitudine care eşti. În concluzie, accept cu amărăciune suspendarea relaţiilor mele private cu Sorin Antohi. Regret din suflet că un fost minunat prieten al meu continuă să târască după sine umbra lumilor (semi)clandestine a căror prelungită frecventare pare s-o considere nu un blestem, ci un nutriment spiritual şi chiar o formulă de supravieţuire.

O SCRISOARE GASITA. Galceava impostorilor la Muzeul Literaturii: Sorin Antohi vs Radu Calin Cristea. In atentia DNA si a Curtii de Conturi. NO COMMENT

„Draga Radu,

Am citit astazi o fraza din interviul acordat de tine suplimentului “Bucurestiul Cultural”, aparut pe 20 ianuarie 2009: "Am fost avansati in colaborarea cu Sorin Antohi, dar caracterul sau imprevizibil a inhibat prelungirea acestei relatii". Urmau doua exemple de actiuni, "Modernism si Antimodernism", "Pluralism in diversitate: literaturile Romaniei Mari". Ele urmau cumva antifrastic, si nu erau in vreun fel legate de numele meu. Ca si cum, in cel mai bun caz, eu nu aveam nimic de-a face cu ele.

Vorbind de "caracterul meu imprevizibil", m-ai calomniat. In plus, ai mintit cu privire la colaborarea noastra.

Imi este greu sa recapitulez "colaborarea" noastra in citeva rinduri. Dar retin deocamdata urmatoarele:

1. Tu si colaboratorii tai de la MNLR ati lasta balta proiectul revistei in care am fost o vreme implicat. Pur si simplu, mesajele si insistentele mele au ramas fara raspuns. Eu mi-am facut partea din acel „gentlemen's agreement.”

2. Impreuna cu Aurel Borsan, ati fraudat banul public sub acoperirea conferintei despre "Modernism si Antimodernism", ascunzindu-mi (desi proiectul fusese integral gindit de mine) toate detaliile financiare. Astfel:
(a) nu ati rambursat toate cheltuielile de calatorie ale participantilor, in ciuda insistentelor mele;
(b) ati finantat sau ati pretins ca ati finantat aparitia unor volume sub egida Editurii Cuvantul si a Editurii MNLR (scotind chiar un tiraj pirat din volumul coordonat de mine, cu alta coperta), dar tirajele acestor volume au ramas confidentiale, iar distribuirea lor a fost aleatorie si netransparenta;
(c) ati platit cel putin doua persoane -- Paul Cernat, Victor Rizescu -- al caror rol in organizarea si desfasurarea conferintei a fost marginal, ca parte a unui transfer fraudulos de fonduri publice in contul unei publicatii private. Si ma opresc aici, desi as putea continua.

3. Conferinta despre literaturile Romaniei Mari nu s-a tinut niciodata. A existat doar un proiect al meu, legat de proiectul celeilalte conferinte despre Romania Mare. Aurel Borsan, ajutat si de altii (intre care Gheorghe Bejan, Paul Cernat si Victor Rizescu), a piratat proiectele mele, a mintit agresiv participantii confirmati ai conferintei organizate de mine, somindu-i sa vina la Sinaia -- unde s-a organizat in ultima clipa o conferinta plagiata stingaci dupa a mea (in ciuda protestelor mele) – dupa demiterea mea de la „Cuvantul”. Nu cunosc rolul tau in aceasta noua fraudare a banilor publici, dar faptul ca tu mentionezi (aproximativ) proiectul dedicat literaturilor Romaniei Mari ca si cum ar fi o actiune a MNLR ridica un mare semn de intrebare.

4. Ai scos, la rugamintea lui Mircea Martin, numai 300 de exemplare (oricum, atitea mi-ai spus tu ca ai scos) din cartea Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „Romania noastra. Conversatii berlineze” fara a semna un contract cu autorii (desi eu am cerut un contract), fara a asigura o distribuire a cartii (exceptind chioscul de linga MNLR), "organizind" o penibila "lasare" semiclandestina la Bookfest.

In fine, ai profitat de faptul ca sint o tinta usoara a oprobriului public pentru a ma calomnia: "caracterul sau imprevizibil" etc. Daca micile tale afaceri cu Aurel Borsan ramasesera pentru mine in urma, la vastul capitol "Gainarii" al istoriei nationale, desi imi adusesera necazuri si prejudicii, daca administrarea volumului de convorbiri cu Nemoianu imi lasase un gust amar, calomnia ta nesolicitata de nimeni ma determina sa-ti trimit acest mesaj de adio. L-am scris fara vreo urma de resentiment, numai si numai pentru a stabili adevarul. Voi ramine la fel de cordial cu tine in public, voi retine momentele tale de bunavointa fata de mine (propunerea de a fi adjunctul tau e totusi suspecta, fiind ea inspirata de Aurel Borsan), dar imi intrerup acum si astfel raporturile private cu tine.

Sorin”

Postata initial luni, 24 August 2009

O SCRISOARE GASITA. Galceava impostorilor la Muzeul Literaturii: Sorin Antohi vs Radu Calin Cristea. In atentia DNA si a Curtii de Conturi. NO COMMENT

„Draga Radu,

Am citit astazi o fraza din interviul acordat de tine suplimentului “Bucurestiul Cultural”, aparut pe 20 ianuarie 2009: "Am fost avansati in colaborarea cu Sorin Antohi, dar caracterul sau imprevizibil a inhibat prelungirea acestei relatii". Urmau doua exemple de actiuni, "Modernism si Antimodernism", "Pluralism in diversitate: literaturile Romaniei Mari". Ele urmau cumva antifrastic, si nu erau in vreun fel legate de numele meu. Ca si cum, in cel mai bun caz, eu nu aveam nimic de-a face cu ele.

Vorbind de "caracterul meu imprevizibil", m-ai calomniat. In plus, ai mintit cu privire la colaborarea noastra.

Imi este greu sa recapitulez "colaborarea" noastra in citeva rinduri. Dar retin deocamdata urmatoarele:

1. Tu si colaboratorii tai de la MNLR ati lasta balta proiectul revistei in care am fost o vreme implicat. Pur si simplu, mesajele si insistentele mele au ramas fara raspuns. Eu mi-am facut partea din acel „gentlemen's agreement.”

2. Impreuna cu Aurel Borsan, ati fraudat banul public sub acoperirea conferintei despre "Modernism si Antimodernism", ascunzindu-mi (desi proiectul fusese integral gindit de mine) toate detaliile financiare. Astfel:
(a) nu ati rambursat toate cheltuielile de calatorie ale participantilor, in ciuda insistentelor mele;
(b) ati finantat sau ati pretins ca ati finantat aparitia unor volume sub egida Editurii Cuvantul si a Editurii MNLR (scotind chiar un tiraj pirat din volumul coordonat de mine, cu alta coperta), dar tirajele acestor volume au ramas confidentiale, iar distribuirea lor a fost aleatorie si netransparenta;
(c) ati platit cel putin doua persoane -- Paul Cernat, Victor Rizescu -- al caror rol in organizarea si desfasurarea conferintei a fost marginal, ca parte a unui transfer fraudulos de fonduri publice in contul unei publicatii private. Si ma opresc aici, desi as putea continua.

3. Conferinta despre literaturile Romaniei Mari nu s-a tinut niciodata. A existat doar un proiect al meu, legat de proiectul celeilalte conferinte despre Romania Mare. Aurel Borsan, ajutat si de altii (intre care Gheorghe Bejan, Paul Cernat si Victor Rizescu), a piratat proiectele mele, a mintit agresiv participantii confirmati ai conferintei organizate de mine, somindu-i sa vina la Sinaia -- unde s-a organizat in ultima clipa o conferinta plagiata stingaci dupa a mea (in ciuda protestelor mele) – dupa demiterea mea de la „Cuvantul”. Nu cunosc rolul tau in aceasta noua fraudare a banilor publici, dar faptul ca tu mentionezi (aproximativ) proiectul dedicat literaturilor Romaniei Mari ca si cum ar fi o actiune a MNLR ridica un mare semn de intrebare.

4. Ai scos, la rugamintea lui Mircea Martin, numai 300 de exemplare (oricum, atitea mi-ai spus tu ca ai scos) din cartea Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „Romania noastra. Conversatii berlineze” fara a semna un contract cu autorii (desi eu am cerut un contract), fara a asigura o distribuire a cartii (exceptind chioscul de linga MNLR), "organizind" o penibila "lasare" semiclandestina la Bookfest.

In fine, ai profitat de faptul ca sint o tinta usoara a oprobriului public pentru a ma calomnia: "caracterul sau imprevizibil" etc. Daca micile tale afaceri cu Aurel Borsan ramasesera pentru mine in urma, la vastul capitol "Gainarii" al istoriei nationale, desi imi adusesera necazuri si prejudicii, daca administrarea volumului de convorbiri cu Nemoianu imi lasase un gust amar, calomnia ta nesolicitata de nimeni ma determina sa-ti trimit acest mesaj de adio. L-am scris fara vreo urma de resentiment, numai si numai pentru a stabili adevarul. Voi ramine la fel de cordial cu tine in public, voi retine momentele tale de bunavointa fata de mine (propunerea de a fi adjunctul tau e totusi suspecta, fiind ea inspirata de Aurel Borsan), dar imi intrerup acum si astfel raporturile private cu tine.

Sorin”

RADU CALIN CRISTEA, IMPOSTOR SI PLAGIATOR. De la ANTOLOGIA RUSINII la ANTOLOGIA NERUSINARII. Asa sa-i ramana numele!

Greu, greu, cand esti scriitorul unei singure carti, sa mai vii si cu lucruri noi. Mai bine le furi. Impostorul dat afara de la Muzeul Literaturii, Radu Calin Cristea, cititorul meu avid, dupa ce se plange ca o baba in Adevarul si recunoaste ca a fost trimis la plimbare in urma muncii simple de jurnalist de pe acest blog, trece si la plagiat. Nu-i destul ca va fi acuzat de furt de drepturi de autor in urma matrapazlacurilor de la Muzeu! Ce-mi face el? Eu demasc mizeria morala a autorilor asa-zisei "Antologii a rusinii", din care lipsesc "marile creiere" pupatoare in fund la Ceausescu (inclusiv Liiceanu) - in postarea ANTOLOGIA NERUSINARII. Cine sunt cei care au dat la o parte Rezistenta Anticomunista: "disidentii" Tismaneanu, Blandiana, Manolescu & Coop - iar el, pentru a confisca titlul vine si tranteste un asa-zis editorial de doi bani si 900 de amarate de accesari in ditamai Cotidianul, cu acelasi titlu: "Antologia nerusinarii". Desigur, vrea sa ii calce pe urma "marelui Plesu", care a copiat cu aceeasi nerusinare titlul lui Adorno "Minima moralia" pentru a sa maxima imporalia. E, in cazul ambilor, chiar li se potrivesc titlurile furate! Deci, i-l fac cadou: asa sa-i ramana numele!

IN APARAREA lui MIREL ZAMFIRESCU: NELU GROSAN il pune la punct pe poneiul cultural al lui Patapievici, Erwin Kessler, si Revista de dejectii "22"

Josnicie
Ioan GROSAN

Publicatia "22" (intitulata "re­vis­ta Grupului pentru Dia­log Social") gazduieste in numarul 29, din 14-20 iulie a.c. un atac imund, de o jos­nicie pe care rareori mi-a fost dat sa o vad, la adresa imen­sului artist care e Vladi­mir Zamfirescu. Porcaria e semnata de unu', Erwin Kes­sler. Nu ma voi referi la el, pentru ca tipu', ca critic, si cand sta in picioare, parca sta pe vine. (Totusi, doua vorbe: numitul, bietu', crede ca daca ataca mari valori ale artei plastice romanesti - Corneliu Baba, Caltia, Ilfoveanu, Stendl, Anghel, Bernea, Codre - isia face un nume. Asa e: si asta - cum dracu-l cheama... zi-i sa-i zic... - care a sustinut ca "Napasta" lui Caragiale e plagiat dupa "Puterea intune­ricului" a lui Tolstoi, a ramas in literatura. Nu?).
Deci nu despre ciumete voi vorbi. Ma gandesc doar la echipa de la "22", din care o buna parte o pretuiesc sincer. Apai, dragi prieteni, voi nu vedeti ce publicati? Nu vi se pare ca o fraza ca asta: "Fara sa faca artei un atat de mare deserviciu ca Baba, pictura lui Vladimir Zamfirescu, citat pauper si denaturat al artei din muzee, este profund ostila si daunatoare picturii ca pictura, ca iconografie, ca profesie si vocatie", sea­mana cu o delatiune ordinara? La inceputul anilor '50, dupa o astfel de "asertiune" in presa, urma arestarea.
Deci, Inca o data: aceasta revista, asa usor elitista cum era dupa 1990, a fost o tribuna credibila nu a dialogului social - nici nu cred ca si-a propus, in fond, "dialogul social" - ci a dialogurilor spirituale, estetice. Pai cu baietasul asta vulgarel vrei tu, draga redactor-sef Rodica Palade, sa continui linia lui Stelian Tanase, a Gabrielei Adamesteanu? Nu crezi ca daca ar putea citi, ACUM, un ase­menea text, bunul nostru prieten, Virgil Mazilescu, s-ar rasuci in mormant?

Ce a putut sa scrie pigmeul Erwin Kessler, "consilier" ICR, care apara "arta" vaginului lui Benedek Levente si a poneiului cu zvastica de la New York, acelasi care a primit de la Radu Calin Cristea 55.000.000 pentru o "prelegere" de 10-11 minute (adica cinci milioane pe minut, mai tare ca Alina Plugaru si Simona Sensual la un loc!):

Revista “22”, 14 Iunie 2009
Fata Babei
Erwin Kessler (foto langa cei doi papitoi culturnici Patapievici si Paleologu)

Fata Babei a fost şi ea la Sfânta Duminică. Fata moşului hrănise cum se cuvine copiii sfintei, jivine felurite şi fioroase, cum bine se ştie. Dar fata Babei le-a opărit la lăut, iar la masă le-a afumat bucatele. La plecare a înhăţat lada cea mai frumoasă, din care însă, odată ajunsă acasă, nu au ieşit bogăţii, ca la fata moşului, ci balauri, care au înghiţit-o şi pe ea, şi pe babă. Împins de Baba, profesorul pictorilor de profesie, Vladimir Zamfirescu a înhăţat şi el, de atâta amar de vreme, lada cea strălucitoare a artei mari dintotdeauna – teme importante, recognoscibile şi grave (de preferinţă biblice, quijotice, danteşti), stiluri consacrate (realisto-impresioniste, cu nuanţe şi emacieri expresioniste), dar, mai ales, a aruncat peste acestea plasa sclipitoare şi lipicioasă a unui existenţialism spiritualist difuz, în care intelectualii cad victime cu graţie şi gratitudine pentru mingea ridicată la fileul hermeneutic.
Expoziţia de la Sala Dalles, amplă, grandioasă şi profund neigienică, arată cum din lada ţinută strâns de artist ies, mereu, cohorte de lighioane flămânde şi nemulţumite, ce îmbăloşează mai tot ce ating din valorile pe care le evocă impenitent, de la El Greco la Caravaggio, de la Rembrandt la Renoir şi de la Cranach la Marcel Duchamp. Fără să facă artei un deserviciu atât de mare ca Baba, pictura lui Vladimir Zamfirescu, citat pauper şi denaturat al artei din muzee, este profund ostilă şi dăunătoare picturii ca pictură, ca iconografie, ca profesie şi ca vocaţie. Trebuie să fii orb în Metropolitan ca să nu vezi diferenţa de esenţă dintre Aristotel cu bustul lui Homer (1653) de Rembrandt (păzit, într-o poză pretenţioasă, de către fiul-fata Babei) şi Bărbat cu ţestoasă (2006), de acelaşi Zamfirescu. La Rembrandt, Aristotel contemplă melancolic figura vizionară a orbului Homer, al cărui furor poetic, rapt şi handicap psihic suprapus celui fizic, i-a deschis, totuşi, lumi şi sensuri nemuritoare, la care raţiunea, filosoful însuşi, doar jinduieşte, copleşit de admiraţie şi neputinţă totodată.
Omul cu ţestoasa lui Zamfirescu este, comparativ, doar o glumă de salon din Crucea de Piatră: în poala bărbatului împrumutat de la El Greco se află broasca mică strânsă în căuşul palmelor până scoate capul la deţinătorul trist, retras într-un extaz ursuz. Dacă este luată în consideraţie şi factura plastică a celor două piese, diferenţa cosmică dintre pasta ascunsă şi întors aurită a lui Rembrandt şi luciul sterp, ca al urmei de limax pe asfalt, al penelului zamfirescian, atunci se va înţelege de ce între arta mare din muzee şi sechelele babiste actuale există nu o diferenţă de epocă sau de nuanţă, ci una de natură. E vorba despre două lumi opuse: lumea artei şi lumea lui ca şi cum, lumea epigonilor ce calcă grobian pe mormântul maeştrilor de altădată, pretinzând că sădesc pios panseluţe. Acest lucru se vede clar în nuduri, temă exploatată la noi până la restrişte de Zamfirescu şi comperii lui, de Stendl, Câlţia, Ilfoveanu, Anghel, ba chiar şi de Bernea, artişti capabili de o obscenitate sordidă, mohorâtă, drapată cultural cu libidinoase aluzii şi alibiuri morale, prin vălurile fariseice ale cărora se citeşte concupiscenţa cea mai netă cu un privitor veros, pretins voyeur intelectual, în fapt doar un Mitică ce face cu ochiul la una mică.
Livrescului funebru şi retrograd al acestei obscenităţi i se opune pornografia necruţătoare, electrică, brutală şi ultragiantă şi, prin aceasta, mai sănătoasă, critică şi cauterizantă, practicată relativ recent de Gorzo, Suzana Dan sau Tara, artişti vitali şi deschişi, imuni la complacerea în miturile culturale clorotice, defuncte. Arta de tip zamfirescian, manieristă, pedant culturalistă şi fraudulentă estetic, ridică şi compromite totodată una dintre cele mai importante probleme ale artei actuale, anume: cum e cu putinţă ceva vechi? În arta contemporană, în care este cu putinţă, ca normă, doar noul, ce relevanţă mai are depozitul de valori şi aptitudini, de tehnici şi trăiri pe care l-a constituit practica milenară a artei? Modelul zamfirescian oferă un răspuns facil: artistul e un arhivar al memoriei culturale pe care o evocă privitorului avizat, ambii complăcându-se într-un fel de play-back estetic pe hituri de Picasso et co., artistul prefăcându-se că are geniu, iar publicul prefăcându-se că are gust.
Cum e cu putinţă acum ceva vechi ne arată însă artişti precum Ioana Bătrânu sau Dan Perjovschi. Perjovschi este un tehnocrat ce promovează desenul ritual tip Tassili, adus la zi prin corectitudinea politică cea mai radicală, prin mascarea divertismentului în avertisment şi a cinismului în bune intenţii. Ioana Bătrânu e un egocrat fervent, ce practică o pictură de secol XIX cu sensibilitatea şi spaimele secolului XV, pentru a susţine o nostalgie vehementă, spirituală, de secol XXI. Ambii dau un rost acelui strat vechi de abilităţi şi reprezentări din memoria noastră colectivă. Vladimir Zamfirescu, cu verniul supra-abundent al pânzelor sale, pe care plutesc insule prost uscate şi zgaibe de pastă, cu personajele sale roase de vid şi cu temele sale lubric ludice şi tern intelectuale, e doar robul balaurilor aduşi de fata Babei în ograda artei.

Incredibil! ICR, plin de rahatul kominternistilor!

MAFIOTII CULTURNICI. Cazul Radu Calin Cristea si Afacerea Muzeul Literaturii. Pana si Sorin Antohi reclama "gainariile care-i afecteaza interesele"

MOTTO: „Ioane, Patricia Leighten si Marka Antliff ti-au cerut din nou pe 22 noiembrie sa le decontezi cheltuielile de calatorie. Zilele trecute, de la ei si prin Roger Griffin, am aflat ca decontul nu se facuse. Te rog din nou sa te ocupi de lichidarea acestor restante.Trimit copii ale acestui mesaj tatalui tau, lui Radu Calin Cristea si lui Virgil Nitulescu. Ultimii doi reprezinta institutiile care au finantat conferinta. Fac asta in speranta ca asemenea regretabile incidente vor fi tratate cu seriozitatea de care nici tu, nici tatal tau, nu v-ati aratat capabili. Gainariile voastre finantate public nu ma intereseaza in sine, ci numai in masura in care imi afecteaza interesele si imaginea.” (Sorin Antohi - "doctorul inchipuit", catre Ioan Borsan in 8 decembrie 2008 - E-mail primit la redactie)

Am aflat ca "directorul inchipuit", Radu Calin Cristea, si alti mici mogulifreni ameninta prin interpusi ca ma vor trage in judecata pentru dezvaluirile care au adus putina curatenie la Muzeul Literaturii. Ma bucur! De abia astept! Chiar ma intrebam cum voi valorifica toate informatiile stranse despre acest personaj, de la fostii sai colegi si sefi - de la si de dinainte de Europa libera - si pana la cei actuali, ca sa nu mai vorbesc de rezultatele anchetelor organelor specializate. Ca un prim bonus, ofer cateva noi file dintr-un alt tun marca Radu Calin Cristea - Aurel Borsan ("maharul" BTT-UTC convertit la "cultura" via Trustul Intact-Voiculescu). Poate ne explica distinsul culturnic de serviciu al gastii ICR cum pentru o "prelegere" de 10-12, hai, poate 15 minute, criticutul de gradina al lui Patapievici, Erwin Kessler, primeste aceeasi remuneratie, mica, dupa buget, ca si oxfordianul Roger Griffin: 55 de milioane. Cate milioane pe minut?! Cinci?! Aproape la fel de tare ca Ritzi!
Un nou proiect de 80.000 de euro! Banul public sa traiasca, si noi, tovarasi, cu buzunarele pline de el!

(va urma)

DOVADA deturnarilor marca Radu Calin Cristea - Contractul Muzeului "Turismului si Literaturii" in care apar sume enorme pentru o publicitate fictiva

"Turismul si literatura

Locul de desfasurare al conferintei:
· Sinaia

Data de desfasurare: 8-10 iunie, 2009

Buget orientativ:
· Organizare conferinta (sala de conferinte, hotel, sceno-tehnica, coffe-break-uri, hotel, masa, transport): 40.000 euro
· Promovare: 50.000 euro
· Productia editoriala (carti, cd-uri): 15.000 euro
· Total: 105.000 euro"

Iata si confirmarea ca cele scrise aici, in exlusivitate - SCANDAL marca Radu Calin Cristea: TARA MOARE DE FOAME si MUZEUL LITERATURII se piaptana de 105.000 Euro in "Vacante&Calatorii". EXCLUSIV - sunt cat se poate de reale. "Evenimentul" de 105.000 Euro s-a consumat, la Casa de Cultura din Busteni. Ati simtit ceva de banii astia? Ati aflat ceva nou? Care este impactul chermezei de la Sinaia si Busteni? La cea mai simpla cautare pe Google, dupa numele conferintei de 105.000 Euro si a organizatorului (vezi foto dreapta), aflam ca promovarea de 50.000 de euro a fost extrem de eficienta pentru publicarea aceluiasi anunt pe... trei siteuri, pe langa cel al partenerului "Vacante & Calatorii". Nu-i vorba, proiectul e generos, se ruleaza de-a dreptul intelectual pe serpentinele patriei. Dar oare, de 105.000 euro, Muzeul Literaturii nu mai avea nimic de facut la... Muzeu, pentru scriitorii Romaniei si valorile lor extraordinare peste care se asterne praful, la propriu, dar si al uitarii?
Cititi dupa descrierea proiectului de pe unul dintre site-urile turistice si cat de lamentabil ataca scriitorul unei singure carti acest blog si pe cei care-i reclama impostura si ilegalitatea crasa in care se scalda, cu sprijinul mafiei din "cultura" si Primarie.

Fara indoiala, in curand va primi la Muzeu vizita unor cadre specializate in "Fraude & Calatorii".

"Conferinta "Literatura si turism - povestile Romaniei profunde"
Scris de Deepfreez Alessandro
8 iunie, Casa de Cultura, Busteni, ora 9:00 - 18:30

Stimata Doamna, Stimate Domn,

Avem placerea de a va invita la o conferinta al carei principal scop este "standardizarea" biografiilor alternative ale localitailor si obiectivelor turistice, astfel incat un ghid, de exemplu, sa stie ce sa le povesteasca turistilor, iar toti turistii sa afle aceeasi poveste.Turismul se sprijina pe povesti, imagini, pe descoperirea altor identitati decit cele natale. Tarile cu traditie turistica isi promoveaza locurile, obiectivele turistice antropice sau naturale cu povesti bine articulate, care ofera o intelegere foarte clara asupra identiatatii(care face si diferenta) locului/zonei/tarii respective.

Din alta perspectiva, privind tema anuntata, literatura a avut tot timpul rolul central in viata culturala a localitatilor, deci a influentat insasi formarea identitaii locului/orasului/tarii.

In ultimii ani, discursul public a fost dominat de construirea unui branding de tara. Stim, formele fara fond sunt sortite esecului. Demaram, astfel, un proiect ambitios, care presupune multa munca, dar foarte necesar deopotriva muzeelor, Ministerului Turismului si calatorilor insisi.

MNLR este o institutie care, datorita prestigiului sau, poate impune niste "standarde" niste "istorii" alternative "oficiale". Tocmai de aceea, in urma lucrarilor acestei conferinte, dar si pe baza altor texte, va fi editata si tiparita o carte (in mai multe volume) de istorii alternative. Localitatile incluse in acest proiect sunt: Breaza, Busteni, Sinaia, Comarnic, Plopeni, Valenii de Munte, Campina.
Totodata, rezultatele acestor dezbateri vor fi publicate in principalele reviste de cultura si turism.

La aceasta conferinta vor fi invitati Ministrul Turismului doamna Elena Udrea si Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National domnul Theodor Paleologu."
Turist Club Carpatic.org

Evident, cei doi ministri "au uitat" sa apara la conferinta de trei zile.

Vezi si
ILEGAL - DIRECTORUL Muzeului National al Literaturii Romane, Radu Calin Cristea, instalat prin frauda. Justitia a demonstrat sforariile sectei

DUPA CE A BAGAT IN GROAPA MUZEUL LITERATURII, RC Cristea i-a cerut cu tupeu lui Oprescu sa-l rasplateasca pentru "activitate meritorie" DOC / EXCLUSIV

Prin bunavointa unor persoane din Primaria Capitalei, am primit recent doua cereri oficiale ale fostului director inchipuit Radu Calin Cristea, scrise manu propria, dar trimise in numele Consiliului de Administratie al muzeului, prin care solicita, cu o nesimtire fara de margini si fara nici o jena, Primarului general Sorin Oprescu, nici mai mult, nici mai putin decat acordarea „salariului de merit” si plata unor „ore suplimentare, pentru “activitatea meritorie desfasurată de acesta pe parcursul anului 2008” si „pentru orele prestate peste programul normal de lucru”. Nu stim daca Primarele Oprescu va fi dat curs nesimtitelor cereri. Desi e posibil s-o fi facut-o altii, fara stirea lui. Textele pe care le reproducem in continuare, in stilul „propriu” si cu grafia autorelui lor, ilustreaza perfect o veche zicala din popor, reprezentand culmea nesimtirii: „sa faci treaba mare la usa cuiva si apoi sa bati si sa ceri hartie igienica!” Aferim!

CĂTRE

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Domnului Primar General SORIN OPRESCU

Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi acordarea salariului de merit în anul 2009 Directorului General al MNLR Radu Călin Cristea pentru activitatea meritorie desfăşurată de acesta pe parcursul anului 2008. Se poate aprecia că d-l Cristea a adus prin prestaţia sa personală, coroborată cu aceea a întregului colectiv din MNLR, o nouă dinamică a activităţii din muzeu, demarând şi finalizând acţiuni cu un puternic impact intern şi internaţional asupra imaginii instituţiei noastre.
Muzeul Naţional al Literaturii Române s-a poziţionat şi prin serviciul direct al dlui. Cristea ca una din instituţiile-vector ale literaturii, ale culturii române în general. Numeroasele referinţe apărute în presă atestă percepţia excelentă a instituţiei noastre datorate unei mari diversităţi de manifestări girate sau coordonate direct de Directorul General Radu Călin Cristea. Ne referim, între altele, la organizarea conferinţei internaţionale „Modernism şi antimodernism” între participanţi căreia s-au regăsit personalităţi de elită în domeniu din întreaga lume. Un alt proiect de anvergură, cu un panel condus de d-l Cristea, a fost „Pluralism în diversitate – literaturile României Mari” organizat de MNLR la Sinaia cu prilejul aniversării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Numai pe site-urile de pe INTERNET au fost postate zeci de cronici şi aprecieri laudative consacrate celui mai mediatizat eveniment găzduit de MNLR în 2008 – este vorba de Gala Premiilor Manuscriptum, manifestare coordonată de d-l Cristea şi între laureaţii căreia s-a numărat „crema cremelor” literaturii contemporane (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Eugen Negrici, Horia Roman Patapievici etc.). Între realizările provenite din strategia culturală aplicată de d-l Cristea poate fi menţionată şi asocierea MNLR cu personalităţi de anvergură ale culturii noastre cum ar fi eseistul Livius Ciocârlie (promovat Director al revistei MANUSCRIPTUM), criticii şi istoricii literari Dan C. Mihăilescu şi Alexandru George (inspiraţii moderatori ai „Rotondelor 13”), tinerii şi valoroşii critici literari Daniel Cristea Enache şi Tudorel Urian (coordonatorii Cenaclului MNLR), prof.univ. Mircea Martin (mentorul Editurii MNLR), cunoscutul prozator Ioan Groşan (responsabilul „Cinematecii literare”) etc. Directorul General Radu Călin Cristea a moderat numeroase dezbateri sau lansări de carte la care au participat, între alţii, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban etc. D-l Cristea a avut o contribuţie decisivă în relansarea unor activităţi în muzeu cum ar fi „Serile de muzică şi poezie”. D-l Cristea a vernisat numeroasele expoziţii organizate în MNLR. D-l Cristea a coordonat personal activitatea departamentului Editură care se poate mândri cu editarea mai multor volume de excepţie. Nu în ultimul rând am remarcat numeroasele articole, interviuri şi dezbateri cu trimitere la activitatea din muzeu şi cu care D-l Cristea a fost prezent în întreg spaţiul presei scrise şi audiovizuale.
Pentru toate aceste motive şi pentru altele nemenţionate din motive de spaţiu, Consiliul de Administraţie al MNLR îl recomandă cu căldură şi îl susţine pe d-l Director General Radu Călin Cristea în vederea acordării salariului de merit pe anul 2009.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE,
Violeta Jitea


CĂTRE

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Domnului Primar General SORIN OPRESCU

Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi pentru anul 2009 efectuarea a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către Directorul General al MNLR Radu Călin Cristea pentru ca acesta să beneficieze de salariul plătit corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Propunerea exprimată în Consiliul de Administraţie al MNLR are în vederea diversitatea şi amplitudinea manifestărilor culturale în care d-l Cristea urmează să fie angrenat.
Vă informăm, Domnule Primar General, că munca suplimentară ce urmează să fie efectuată de către d-l Cristea este constantă pe tot parcursul anului prin multitudinea manifestărilor culturale ce au loc în mod preponderent după-amiaza şi seara, în afara programului normal de lucru, inclusiv în zilele nelucrătoare ale săptămânii.
Anul 2009 urmează să se înscrie în activitatea muzeistică a instituţiei prin câteva evenimente excepţionale, între primele menţionabile fiind comemorarea Centenarelor Eugen Ionesco şi Constantin Noica al căror organizator unic urmează să fie MNLR. În co-parteneriat cu Fundaţia “Cuvîntul”, MNLR va realiza proiectul internaţional “Paul Celan” integrat deja în programul Festivalului “George Enescu”. D-l Radu Călin Cristea a demarat deja primele contacte cu Muzeul “Kazantzakis” din Heraklion (Grecia) şi cu Casa Memorială “Panait Istrati” din Brăila în vedera co-participării la proiectul internaţional “Doi anarhişti de geniu – Kazantzakis şi Istrati”. D-l Cristea este coordonatorul unui alt program complex consacrat împlinirii a 80 de ani de la naşterea lui Mateiu Caragiale: e vorba de un proiect în realizarea căruia contăm pe sprijinul direct al PMB şi prin care vom încerca să reconstituim atmosfera “Crailor de Curte Veche”.
Tot în acest an d-l Cristea urmează să participe la vernisajul unor expoziţii itinerante ale MNLR în ţară (Expoziţiile “Nichita”, “Scriitori contemporani – fotografii de Ion Cucu”, “Istoria dramaturgiei româneşti în imagini” etc.) sau, în cooperare, în străinătate (Expoziţia “Rădăcinile româneşti ale avangardismului internaţional”, Mouen, Franţa).
În 2009 va fi atent monitorizată activitatea Caselor Memoriale aflate în subordinea MNLR. D-l Director General Radu Călin Cristea urmează să se deplaseze la Vânători (Neamţ) şi la Moroieni (Dâmboviţa) pentru a analiza statutul juridic al Caselor Memoriale Sadoveanu şi, respectiv, Ciorănescu. Suntem într-o fază avansată de preluare a colecţiei “Pillat” în cadrul Casei Memoriale “Rebreanu”. De asemenea, în cazul unui acord al PMB, MNLR ar putea să preia administrarea Casei Memoriale “Gellu Naum” de la Comana (circa 30 de km. de Bucureşti). Au fost demarate deja primele discuţii cu conducerea Fundaţiei “Gellu Naum”
Editura MNLR aflată, ca şi până acum, sub directa coordonare a Directorului MNLR, pregăteşte în 2009 câteva apariţii de valoare grupate în jurul aceluiaşi concept editorial – cărţi de ţinută academică abordând în special domeniile teoriei şi criticii literare, eseului, jurnalului, memorialisticii etc..
Nu în ultimul rând, există toate premizele pentru ca d-l Cristea să-şi respecte şi în acest an media apariţiilor în presa scrisă şi audio-vizuală, ceea ce va presupune activităţi desfăşurate, în majoritatea cazurilor, în afara orelor de program.
Considerăm în concluzie, Domnule Primar General, că suntem îndreptăţiţi să vă solicităm să aprobaţi efectuarea pentru anul în curs a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către d-l Radu Călin Cristea, Directorul General al MNLR.
Consiliul de Administraţie al MNLR

EXCLUSIVITATE - CARTIANU mi-a dat editorialul sau de maine despre Radu Calin Cristea

Nesimţire cu fason - Radu Calin Cristea, directorul inchipuit (*)
Autor: Grigore Cartianu
Data: 10 iulie 2009

„Publicul e dobitoc!“, a decretat Radu Calin Cristea, pana nu demult director al Muzeului National al Literaturii Romane, găsind explicaţia pustietăţii în care e cufundată instituţia.

„Eu mă îndoiesc că o să pot să găsesc un program ca să-i aduc de la şaibă la muzeu pe majoritatea bucureştenilor, care sunt prima generaţie de ţărani la bloc, si se mai cred si “ecrivani“ la ziar“ a elucubrat şi Marius Paunita, directorul Directiei Cultura din cadrul Primăriei Capitalei. Amândoi au fost răsplătiţi cu priviri galeşe de către ex-directorul muzeului mort din buricul Bucurestiului, Radu Calin Cristea, inca un fel de coleg de-al meu la rubrica de comentarii a Adevarului. Instalat ilegal de IT Morar, Patapievici si Mihaies si implicat in uriase deturnari de fonduri publice, Cristea - acest Iacob Ritzi al pseudo-literaturii romane - a fost acoperit pana acum de purtatorul unui nume mult prea mare pentru capul sau, ministrul Culturii, Paleologu cel mic.

Vă daţi seama în ce ţară trăim? Şi cui plătim noi leafă lună de lună? Aveţi idee câte mediocrităţi obraznice poartă nădragi de director ori fustă de şef de secţie, ca si la noi? Nu, nu e vorba despre studiile ori cultura generală ale unor cetăţeni precum Radu Calin Cristea şi Marius Paunita. Sau de pilele sectei intelectualilor. S-ar putea să fie oameni duşi la şcoală, şi cu diplome pe deasupra, ca sa nu mai vorbim de “girul“ lui Plesu. Asta nu-i face însă mai puţin mediocri în privinţa gândirii, a mentalităţii, a logicii, decat mine!

Dacă-l învii pe Ierunca şi-l instalezi director la Muzeul Literaturii, s-ar putea să fie un dezastru managerial. Sau nu.

Aşa şi cu muşteriii noştri: or fi buni (sau nu) în altă parte, dar actualele lor dregătorii sunt peste puterile lor. Pur şi simplu, habar n-au ce trebuie să facă pentru a da viaţă unui mare muzeu intrat în hibernare şi unei construcţii monumentale. A transforma Muzeul Literaturii într-o clădire ostilă, rece şi ermetică este o crimă la adresa culturii bucureştene. Iar a-i jigni pe cetăţenii Capitalei, când evidentă e doar propria-ţi neputinţă, este o vulgaritate de netolerat! Sunt aceiaşi cetăţeni care – aşa „dobitoci“ sau „ţărani“ cum îi numiţi voi, eminenţe obscure şi arogante! – vă plătesc salariile, din taxe şi impozite, ca să-i jigniţi pe banii lor.

Cancerul e general: în loc să-i trimită la prăşit pe mormolocii de la muzeu, lefegiii din Primărie le premiază dulcea lenevie. Apoi, fac front comun împotriva bucureştenilor. Aşa nemernicie e greu de suportat! Dar se pare că pe primarul Oprescu, „patronul“ acestor lefegii, nu-l deranjează câtuşi de puţin. Aşa cum nu i-a deranjat nici pe cei de dinaintea lui...

(*) Gluma... Interpretare si reproducere neautorizata dupa Adevarul - Nesimţire cu fason

EXCLUSIV - TURNATORIILE impostorului Radu Calin Cristea despre colegii sai din Muzeul Literaturii. ADEVARUL arata vinovatii: Paleologu, Oprescu si Co

Radu Calin Cristea, directorul ilegal indepartat, intr-un final, de la Muzeul Literaturii, desi a fost data afara, cu un sut de presa, pe usa, acum intra din nou, pe geam. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, penalul pe jumatate jurnalist si jumatate scriitor schiop, vine din nou la "munca", adica la definitivat contracte dubioase de sute de mii de euro (cred ca o depaseste pe Ritzi in afaceri cu banul public). Intre timp, chiar colegii lui de la Adevarul par sa se fi desteptat. Redau mai jos extrase din doua articole nici calde nici reci, dar, totusi, un fel de anchete. Totodata am informatii din trust ca insusi Cartianu (cunoscutul Gregoire Ecrivan) pregateste un editorial in care sa-l rada pe viitorul fost coleg RCC. Pana atunci, in excluisvitate, din turnatoriile lui Radu Calin Cristea despre colegii sai din Muzeu date la onor Primaria Capitalei, locul smenurilor de sute de mii de euro, perfectate cu "La famiglia" UTC Borsan si Cuvantul lui Voiculescu.
In urma dezvaluirilor de pe acest blog si din ziarul „Curentul”, Radu Calin Cristea a fost dat in sfarsit afara de la Muzeul Literaturii Romane, pe usa din dos, pe unde a si intrat. Instalat abuziv la conducerea unei importante institutii de cultura, prin incalcarea legii si printr-un simulacru de concurs, girat de membrii coteriei din care face parte - Mircea Mihaieş, Ioan T. Morar etc., Radu Călin Cristea a lasat o pata intunecata in urma sa, demoland tot ce reusise sa cladeasca regretatul literat Alexandru Condeescu, fostul director care reusise să transforme MLR intr-o institutie vie, racordata la viata culturala a Capitalei. Ceea ce va spuneam aici:
http://victor-roncea..blogspot.com/2009/06/in-numele-lui-alexandru-condeescu-radu.html se confirma.
R. C. Cristea face ceea ce a facut toata viata: minte si calomniaza! De peste un an, impostorul dovedit R. C. Cristea a deversat in presa si in gura oficialilor Primariei Capitalei galeti intregi de laturi, acuze grave, jigniri si calomnii grosolane, de o marlanie incalificabila, impotriva muzeului, a fostului director – care nu se mai poate apara - si a majoritatii angajatilor muzeului. Dincolo de eventualele neregularitati si inertii care ar putea exista intr-o institutie culturala de stat, exhibarea publica exacerbata a unor asemenea mizerii umorale nu este decat expresia patologica a unor frustrari refulate, a imposturii impotentei manageriale a autorului ei. In fapt interviurile, comandate si manipulate, rapoartele de activitate mincinoase catre conducerea Primariei Capitalei sunt in realitate veritabile executii publice in cel mai pur stil stalinist si securist. Iata cateva extrase elocvente, care dovedesc impostura profesionala si mizeria umana a acestui individ:

„Lăturile” si execuțiile publice neo-staliniste ale lui R. C. Cristea în interviuri și rapoarte

“A fost un an extrem de dificil datorat, în esenţă, confruntării cu un anumit spirit lăsat moştenire de fosta conducere a MNLR. Mi-a fost extrem de greu să fac ordine într-o instituţie care a funcţionat mai mult prin înţelegeri verbale şi prea puţin prin documente scrise. Aş adăuga dificultatea colaborării cu anumite cercuri de angajaţi care au tratat MNLR ca pe o sinecură. Am descoperit, în timp, că un număr apreciabil dintre angajaţi sunt deprofesionalizaţi, cu o redusă capacitate de performanţă profesională, lipsiţi de motivaţie, inapţi să managerieze cele mai simple proiecte sau pur şi simplu refractari la însăşi ideea de muncă. De cealaltă parte, după un calcul aproximativ, între 40-45% din angajaţii MNLR reprezintă soţii, foste soţii, văduve, copii, nepoţi, gineri, nurori etc. ai unor scriitori decedaţi sau în viaţă. E vorba de familiile Arghezi, Creţia, Condeescu, Cioculescu, Vatamaniuc, Oprescu, Pituţ, Băieşu, Dugneanu şi altele. Adaug că în MNLR am luat imediat legătura cu un consacrat cerc de recalcitranţi şi reclamagii în frunte cu d-l Sande Vârjoghe, şef birou programe multimedia (Cel care l-a dat in judecata si a si castigat procesul - Probabil si judecatorii faceau parte din "cercul de recalcitranti) - nota mea). În special aceste grupuscule, simţind că îşi pierd privilegii câştigate nedrept în trecut, au opus rezistenţă la încercările de reformare a instituţiiei.” (Extras dintr-un Raport de activitate al directorului Radu Calin Cristea catre Primaria Capitalei, februarie 2009).

“Cu cateva exceptii, editura muzeului a fost napadita de o lugubra mediocritate. S-a publicat mult, la intamplare, fara orizont si deschizandu-se larg usa unor productii literare dezonorante pentru reputatia MNLR. O pleiada de nulitati s-au folosit de sigla MNLR pentru a-si publica in regie proprie aberatiile. Am mai gasit si o publicatie jalnica, aflata intr-un regim de dubioasa legalitate in raport cu MNLR, pe care mi-e si greu s-o calific. In orice caz, doi-trei autori de calitate se pierdeau in mareea tulbure a subculturii. Desi fusesem avertizat, marturisesc ca nu ma asteptam sa descopar un spirit de susa atat de bine incorporat in cele mai vizibile actiuni ale MNLR. Fireste, despre morti numai de bine. Pe de alta parte, regretatul Condeescu a parut sa abandoneze MNLR, mai ales in ultimii ani, cand s-a si imbolnavit grav. A lasat in urma lui decizii care i-au ingrozit pe cei de la Curtea de Conturi. Atmosfera din MNLR era una penala din cauza zestrei pe care a lasat-o. Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc despre acest trecut recent al muzeului. El este insa balaurul cu care ma lupt. Si ma razboiesc cu o institutie in mare masura rinocerizata, cu o larga pleiada de sinecuristi, cu o conjuratie a rubedeniilor, cu inadmisibile incalcari ale legii, cu bizantinisme profund inoculate si pe care cu greu le voi scoate din mentalitatea angajatilor. („MNLR se afla in cautarea onoarei sale pierdute” - Ziarul Financiar, Ziarul de Duminica, 13.06.2008): http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/mnlr-se-afla-in-cautarea-onoarei-sale-pierdute-3089419/

„Inainte de aterizarea mea la muzeu, avusese loc un raid al Curtii de Conturi, al carei raport indica socante incalcari ale legii. Se gasise, mai degraba, un concubinaj relaxat cu situatii ce nici macar nu tineau cont de vreo lege. Se huzurea in paradisul intamplarii si al umorilor sefului. Am descoperit in raportul amintit multe acuzatii de natura penala. Era jale mare. Bisericute, barfe, intrigi, pare. Am mostenit, probabil, cea mai zeloasa trupa de reclamagii din Romania, colegul meu, Sande Varjoghe fiind, distantat, campion in materie. Nu stiu prin ce controale a trecut institutia aceasta. Au fost in orice caz putine, neserioase si, desigur, fara efecte. E cert ca am adus neliniste. Nimeni nu mai stersese praful de ani si ani de pe muzeu. Supravietuiau fel de fel de privilegii acordate anumitor indivizi, personalul era neprimenit, se inchegase acolo o traditie a locului ce se crispa la orice inovatie. O sperietura grozava a provocat, de pilda, introducerea comunicarii prin e-mail, asa cum ma obisnuisem in anii petrecuti in Occident. Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca. Fusesem prevenit asupra existentei unor grupuri radicale, recalcitrante si care, cum se mai spune, faceau legea in muzeu. (...) un sistem construit pe relatii interpersonale, de familie si clan, cu abuzuri peste abuzuri, cu practica unui sinecurism strigator la cer. Obraznicaturile au iesit imediat la iveala, m-au contrat cu brutalitate si mi-au dat de inteles ca nu abdica de la apucaturile deprinse in timp. Rezultatul? Persoanele respective fie au disparut din muzeu, fie s-au cumintit, fie au fost izolate, dar continua sa trudeasca in speranta revenirii la vechile stari de lucruri”. ("Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca" – Revista „22”, Bucurestiul cultural 19-82, part. II, 20.01.2009): http://www.revista22.ro/bucurestiul-cultural-19-82-part-ii-5460.html

„Am gasit muzeul intr-o stare deplorabila. Ajunsese o sinecura pentru nevestele, fostele sotii, fetele, baietii, amantele, verisorii, vaduvele sau prietenii unor scriitori. Totul cu un iz penal explicit. N-am nici o ezitare in a reprosa memoriei predecesorilor mei in fruntea muzeului (in special ultimii doi - altfel literati cat se poate de stimabili) o lipsa crasa de respect pentru lege si un interes dezgustator pentru rezolvarea pe cale institut ionala a unor probleme personale. Pot spune ca situatia s-a normalizat. Mai am in jurul meu cativa dulai stirbi care latra doar la Luna. Personalul a devenit cooperant in integralitatea lui, diagnosticul a fost pus, pacientii sunt identificati si terapiile aplicate aduc in muzeu o stare de sanatate colectiva inimaginabila cu un an in urma. S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select. (Vezi mai jos - nota mea) Colaboratorii permanenti ai MNLR fac parte din elita scriitorimii romane. Editura a iesit din convalescenta, dupa ce multi ani titlurile atractive alternau cu aparitii submediocre. Ultima carte editata este un lung dialog purtat de Virgil Nemoianu cu Sorin Antohi. Cenaclul merge struna. Rotondele inca se mai cauta. Am renuntat la diverse programe ce transformasera MNLR intr-o casa de cultura mai spalata si am tot pus bani deoparte pentru onorariile acordate scriitorilor. Desfid ideea ca un scriitor trebuie sa traiasca din expediente, dimpotriva, el trebuie respectat, inclusiv din punct de vedere pecuniar, pentru ceea ce face.” („Radu Calin Cristea” – Revista „Flacara”, nr. 5/mai 2009): http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2009&luna=mai&nr=5&articol=Radu_Calin_Cristea.xml

Adevarul edifica doar zece dintre zecile de probleme de la ML

Lucian Chişu, directorul interimar al MNLR, l-a înlocuit pe Radu Călin Cristea la conducerea muzeului.

Noul manager ne-a declarat că a aflat din „Adevărul“ care sunt problemele instituţiei de care se va ocupa timp de 30 de zile. Acesta a organizat o şedinţă cu şefii de departamente şi le-a cerut rapoarte de activitate.

„Muzeul a avut o vizibilitate cam mare în mass-media şi, din păcate, numai despre cultură nu a fost vorba acolo“, a afirmat Lucian Chişu.

Un director „nepotrivit“

În 2007, după moartea fostului manager, Alexandru Condeescu, a fost organizat un concurs de ocupare a funcţiei de director, câştigat de Radu Călin Cristea.

Acesta şi-a exercitat mandatul până luna trecută, când a fost revocat din funcţie, în urma unei decizii judecătoreşti. 2008 a fost un an plin al directoratului lui Radu Călin Cristea, care avea misiunea de a revitaliza un spaţiu promiţător.
Anul trecut, însă, în muzeul bucureştean, situat pe Bulevardul Dacia numărul 12, au intrat, în medie, 208 vizitatori, pe lună (şapte pe zi).

Lui Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i se pare „puţin“. Criticul literar ne-a declarat că nu ştie de ce este aşa mică cifra, pentru că nu a mai vizitat muzeul de câţiva ani. (Tare de tot! Pai ce ne spunea mai sus RCC: "S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select." Daca el e fost director un an si jumatate si Manolescu nu a mai vizitat muzeul de cativa ani, avem de a face ori cu unul ori doi mincinosi ordinari - Nota mea)

Scriitorul şi criticul literar Alex. Ştefănescu a precizat că Radu Călin Cristea este un om de bună calitate, dar „nu era potrivit să fie director al muzeului“. Contactat de „Adevărul“, Radu Călin Cristea a refuzat să răspundă acuzaţiilor de management defectuos.

Zece probleme la MNLR

1. Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă.
2. Prezentarea ghidului nu reuşeşte să capteze interesul, nu prezintă faptele într-un mod inedit, iar poveştile sunt seci şi rostite mecanic.
3. Pe holul de la etaj sunt câteva monitoare pentru informare, însă stau închise pe motiv că nu mai funcţionează.
4. Nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007.
5. Site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani.
6. Cărţi importante din literatura română nu sunt marcate în niciun fel.
7. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri.
8. În muzeu domneşte o atmosferă de suspiciune.
9. Nu există o evidenţă la zi a numărului de vizitatori.
10. Lipsesc campaniile de promovare muzeului.

Responsabili de soarta muzeului

Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cârmuit de Theodor Paleologu, este responsabilă cu efectuarea de controale privind activitatea muzeului.

Deşi cunoaşte situaţia incertă de la MNLR, Primăria Capitalei, care are în administrare instituţia, nu a stabilit data organizării unui nou concurs pentru ocuparea funcţiei de director al muzeului.

Fostul director, Radu Călin Cristea, este acuzat de angajaţii MNLR că de un an şi jumătate, cât timp s-a aflat la conducere, a respins mai multe proiecte.

Deficienţe organizatorice grave

După o vizită simplă, atunci când ar trebui să digeri avalanşa de informaţii primită eşti copleşit de cu totul alte senzaţii, care nu te îndeamnă nicidecum la o revenire. Dacă nu eşti un vizitator curios şi insistent, rămâi total nelămurit. Prezentarea nu reuşeşte să-ţi capteze interesul, nu-ţi prezintă faptele într-un mod inedit şi spectaculos. Poveştile sunt seci şi sunt rostite mecanic.

Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă, cu mari lacune în sala scriitorilor contemporani. Pe holul de la etaj se aflau câteva monitoare pentru informare, însă erau închise pe motiv că nu mai funcţionează. Am aflat, ulterior, că nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007. Nici site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani.

Adevarul - Muzeul Literaturii in deriva
Dispute într-un muzeu ignorat

Deşi are un vad bun, MNLR din Bulevardul Dacia nr. 12 este vizitat, în medie, de şapte oameni pe zi. Programul este de marţi până duminică, între orele 10.00-18.00

După moartea fostului director al MNLR, Alexandru Condeescu, s-au încins spiritele în interiorul muzeului. Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale, ne-a declarat că de un an şi jumătate n-a mai fost lăsat să-şi desfăşoare activitatea. „De când a venit Radu Călin Cristea nu s-a mai făcut nimic. Nu ştiu din ce motive dânsul n-a mai vrut să deruleze proiecte cu fonduri nerambursabile, câştigate de la Administraţia Fondului Cultural Naţional“. Sande Vârjoghe a spus că există proiecte blocate în valoare de peste 500.000 de euro.

„Motivele pentru care MNLR nu a finalizat două proiecte culturale în anul 2008 ne scapă şi nici nu fac obiectul misiunii AFCN. În ultimii doi ani, MNLR a avut două proiecte: «Hai Hui» (2008) cu o finanţare de 21.000 lei, pe care nu a finalizat-o, şi «Proba Video de reiniţializare a verbului» (2008), finanţat cu 16.000 lei, de asemenea, nefinalizat. În anul 2009, MNLR nu a mai participat la concursurile AFCN“, ne-a declarat Laura Ganea, coordonator relaţii publice din cadrul AFCN. Sande Vârjoghe a precizat: „Aceste proiecte ar fi fost benefice pentru public. Aţi văzut ce număr de vizitatori avem? O medie de un vizitator pe zi. E catastrofal. În majoritatea zilelor nu vine niciun vizitator. E un muzeu complet blocat“.

Acesta ne-a descris atmosfera de la muzeu: suspiciune, teamă, incertitudine. Am vrut să stăm de vorbă şi cu domnul Radu Călin Cristea, al cărui mandat a expirat la 1 iulie 2009, însă nu a vrut să ne primească. Ne-a promis însă un interviu în numărul viitor al suplimentului.

Instituţia, evaluată din interior

Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din MNLR, a observat mai multe nereguli în ceea ce priveşte expoziţiile muzeului.

1. Cărţi care sunt considerate cu adevărat momente importante în literatura română nu sunt marcate în niciun fel, iar imaginile, colajele care însoţesc expoziţia nu oferă de fapt legături reale, aşa cum şi ghidul expoziţiei mărturiseşte, ci legături care vor trebui realizate după.

2. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri care la prima vedere nu pot produce decât legături eronate

3. Ideea de interactivitate nu se rezumă în acest caz decât la capacitatea ghidului de a inventa o legătură în momentul în care vizitatorul este invitat să descopere o informaţie din sertarul pe care ar fi trebuit să îl descopere din dorinţa de a afla o anumită informaţie legată de o anumită carte, de un anumit subiect.

4. Sertarele sunt parte sau mai bine spus reziduu al unui proiect care avea o coerenţă şi în care ele serveau în acest scop descoperirea unor informaţii, dezvăluirea nuanţată a unei anumite tematici, idei, sugerată de un document prezent în expunere.

5. Expoziţia de astăzi a muzeului prezintă un discurs confuz.

Radu Călin Cristea, un director contestat

Prin decizia nr. 1405/2009, definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul Primăriei Municipiului Bucureşti împotriva hotărârii din iunie 2008, prin care Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din cadrul Muzeului Literaturii Române, a obţinut invalidarea concursului pentru ocuparea postului de director al MNLR.

Curtea de Apel a considerat că proiectul de management declarat câştigător, aparţinând lui Radu Călin Cristea (foto), nu ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.

Primăria Municipiului Bucureşti a fost obligată să anuleze concursul pentru ocuparea postului de director general al MNLR, să emită decizia de revocare din funcţie a directorului Radu Călin Cristea şi să dispună organizarea unui nou concurs, conform dispoziţiilor legale.

MNLR, 52 de ani de activitate

Academicianul D.P. Perpessicius a înfiinţat Muzeul Literaturii Române în anul 1957. În 1970 a apărut revista „Manuscriptum“, care cuprindea documente literare inedite. În anul 1972 a fost inaugurat ciclul de manifestări „Rotonda 13“, cu evocarea „Nicolae Iorga“. La 17 octombrie 1990, Alexandru Condeescu a fost numit, prin ordinul Ministerului Culturii (ministru Andrei Pleşu), director interimar al Muzeului Literaturii Române, fiind ulterior definitivat pe acest post în 1991. Din februarie 1992 a fost redactor-şef al revistei „Manuscriptum“.

În această perioadă, muzeul a fost restaurat integral şi a fost înfiinţată Editura Muzeului Literaturii Române. Alexandru Condeescu a condus muzeul timp de 17 ani, până în luna august 2007, când a încetat din viaţă. Patrimoniul Muzeului Literaturii Române cuprinde peste 300.000 de piese: manuscrise, scrisori, mobilier memorial, lucrări de artă plastică, fonotecă, pinacotecă. În prezent, MNLR se află în administrarea Primăriei Generale a Capitalei.


Comentariile cititorilor, printre care si angajati ai ML:

8 Iul 2009, 22:07
obiectiv
r.c.cristea a fost tuterul lui tariceanu,atat si nimic mai mult
un om fara pregatire si ranchiunos,un ratat incapatanat,jos cristea!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:24

Sande Varjoghe precizare 2
Cat priveste interviul promis pe care urmeaza sa-l luati saptamana viitoare d-lui Cristea, care este oricum un act unilateral si lipsit de obiectivitate, nu cred ca mai este nevoie sa faceti nici un efort: cititi doar interviurile domniei sale din ultimul timp referitoare la muzeu (“Ziarul financiar, “22”, “Flacara”). Pariez ca va spune acelasi cunoscute jigniri si calomnii la adresa muzeului, a fostului director si a colegilor. No other comments!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:16

Sande Varjoghe Directoratul d-lui Cristea a fost un experiment esuat! 1

Din punctul meu de vedere, cred ca ati incercat sa fiti neutri si echilibrati, descriind simplu faptele. Din pacate, cu toate bunele intentii, articolul dvs. descrie doar efectele si nu sesizeaza cauzele evidente care le-au generat: calitatea precara a managementului si lipsa oricarui control si evaluare din partea autoritatilor competente privind actul managerial. Performanta manageriala in domeniul muzeelor se masoara peste tot in lume in frecventa vizitatorilor (accesul publicului) si utilitatea publica a actului cultural. Din pacate pentru acest muzeu si pentru publicul lui disparut, directoratul d-lui Radu Calin Cristea a fost un experiment esuat.
comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 14:41

... experiment esuat 2
Nu vreau sa-l jignesc sub nicio forma pe dl. Cristea. Nu am facut-o pana acum, nu o voi face nici acum. Desi domnia sa a facut-o in repetate randuri, in mod gratuit. Probabil ca e o chestiune care tine de caracter si de educatie. Realitatea este insa aceasta: dl. Cristea nu a avut si nu are nici o legatura nici cu muzeologia, nici cu managementul. Nu vreau nici sa-l suspectez de rea intentie. Probabil ca a vrut sa faca lucruri bune pentru muzeu. Dar una e sa vrei, alta e sa poti! E vorba pur si simplu de nestiinta. Inainte de a fi o arta, managementul este o stiinta exacta, cu principii si metode clare si concrete.
comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:10

Sande Varjoghe -
RCC experiment esuat 3
Managementul este un sistem riguros si eficient de conducere si organizare. Director al unei institutii publice poate fi aparent oricine. Manager inseamna insa altceva. E alta meserie. Ea se bazeaza pe un lucru elementar de simplu: competenta. Din nefericire, situatia nu este unica in domeniu, dupa cum ati vazut si ve-ti mai vedea si in alte muzee si institutii publice din tara. De altfel, în opinia mea si potrivit unor studii la nivelul Uniunii Europene, managementul public este cea mai grava problema a Romaniei. Coruptia e doar efectul ei.
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:15

jos mediocrii r.c.cristea e catastrofal
nu stie nimic,dar scrie in Adevarul!!!!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 11:48

Luminita Dutu Replica
As vrea sa stiu, va rog, de ce nu mi-ati publicat comentariul trimis in dimineata asta. Sa inteleg ca nu am dreptul la replica?
raspunde la comentariu

8 Iul 2009, 14:33
radu flutur r.c.cristea e contestabil in tot ce face
de un an scriitori importanti il arata cu degetul,iar da lectii de morala in Adevarul! a ramas in functie doar ca era laudatorul lui Tariceanu! atat! demisia!

HOTIILE de la Muzeul Literaturii si Primaria Capitalei. IN ATENTIA Curtii de Conturi, DNA si ANI. 19 FACSIMILE cu bugetofagiile lui Radu Calin Cristea

Toate pseudoproiectele promovate de catre R. C. Cristea si grupul Borsanilor, fie cele pretins “culturale” sub forma de conferinte, fie cele pretins “editoriale” sub forma de carti ale prietenilor sau alte publicatii, au cateva caracteristici esentiale:

1. Au ca sursa de finantare bani publici, provenind exclusiv din bugetul Muzeului Literaturii alocat de catre Primaria Capitalei;
2. Au fost sau urmeaza a se desfasura exclusiv prin firmele, asociatiile si fundatiile lui Aurel si Ioan Borsan din grupul S.C. Management SRL;
3. Au ca “specialisti” sau “colaboratori” principali scriitori din gasca culturnicilor rosii, platiti cu sume exorbitante din bugetul muzeului;
4. Au bugete exorbitante, in conditiile crizei economice si financiare si fata de rezultatele si beneficiile lor finale pentru muzeu sau pentru public;
5. Rezultatele si beneficiile lor finale pentru muzeu sau pentru public sunt nule sau minime, in conditiile in care acestea se desfasoara de regula in alte locatii decat cele ale muzeului.

Din punct de vedere strict rational, analizand logic faptele, se desprind astfel cateva concluzii finale:

1. Muzeul este, conform definitiei, o institutie publica. Adica „treaba” lui primara este cu publicul, care este ratiunea lui de a exista. Ori, pseudoproiectele promovate de catre R.C. Cristea si grupul Borsanilor nu au nici un public, sau, in cel mai bun caz un public extrem de ingust. Dincolo de interesele exclusiv private ale acestora, atat prin forma cat si prin modul lor de desfasurare, releva in mod clar caracterul falimentar si inutil al acestora, datorate, in cea mai mare parte, managementului fraudulos si dupa ureche al impostorului R.C. Cristea;
2. Regulile elementare ale managementului de proiect spun ca un proiect viabil isi propune rezolvarea unei (unor) probleme (nevoi) punctuale, concrete si reale ale unui grup tinta, ale publicului, mai exact. Beneficiarii ar trebui sa fie, deci, publicul, consumatorul de cultura, oamenii adica. Ori, dupa cum se vede limpede, pseudoproiectele promovate de catre R.C. Cristea si grupul Borsanilor nu aduc nici un fel de beneficii nici publicului si nici muzeului. Nu au deci nici o finalitate practica. Sunt adica forme fara fond. Beneficiarii reali ai acestora sunt doar un grup de interese de gasca sau private ale initiatorilor sau colaboratorilor lor.
3. Tacerea suspecta a autoritatilor Primariei Capitalei, in special a reprezentantilor Directiei pentru Cultura, direct responsabili, in urma acestor dezvaluiri incendiare, precum si obstinatia cu care ilegalul si fraudulosul director a fost mentinut in functie atata timp, in ciuda dovezilor si evidentelor, naste serioase semene de intrebare privind complicitatea acestora la activitatile falimentare si infractionale astfel dovedite ale impostoruliui R. C. Cristea.

PS: Un mesaj de la Adevarul pentru RCC :
prietenul ibl
ei ? e bine la Scanteia ???
Ei ??? ia zi mon cher e bine la scanteia pe banii borfasilor ??? cred ca te simti minunat ... de ce ??? pt. ca ai gasit iar un loc in care poti sa faci sezizari, rapoarte, plangeri...ca in vremurile bune....ale tale,vreau sa aspun. daca-si scrie n.r. memoriile ai bellit-o... dar ai loc cu siguranta linga "celalalt" la rfi... hehehe ... prietenii stiu de ce ...

CE A MAI FACUT Radu Calin Cristea la Muzeul Literaturii: a blocat 12 proiecte cu finanţare nerambursabilă de peste 500.000. DOVADA

Prin blocarea şi anularea a 12 proiecte cu finanţare nerambursabilă - fapt unic şi fară precedent în istoria finanţării nerambursabile din România - şi prin plecarea forţata a trei manageri de proiecte din departament şi din muzeu, Biroul Proiecte Culturale Multimedia, cel mai performant departament cu acest profil dintre muzeele din ţară, a fost complet blocat şi practic desfiinţat. O altă consecinta gravă a acestei situatii, datorată neîndeplinirii prevederilor contractuale de către muzeu, prin anularea unilaterală a acestor contracte, Administraţia Fondului Cultural Naţional a interzis muzeului, printr-o notificare oficială, să mai participe la licitaţiile de proiecte cu finanţare nerambursabilă organizate ulterior.

12 proiecte cu finanţare nerambursabilă de peste 500.000 euro blocate la Muzeul Naţional al Literaturii Române

În perioada 2005-2007, Muzeul Naţional al Literaturii Române, prin departamentul său de specialitate, Biroul Proiecte Culturale Multimedia, a câştigat la licitaţiile europene şi naţionale şi a derulat proiecte culturale de largă anvergură europeană şi naţională, cu finanţare nerambursabilă în valoare de peste 1.000.000 euro. În perioada imediat următoare, 2008-2009, Biroul Proiecte Culturale Multimedia din cadrul muzeului a elaborat şi a propus spre implementare conducerii muzeului mai multe proiecte culturale, în cea mai mare parte cu finanţare nerambursabilă sau cu finanţare asigurată în parteneriat public-privat. Toate aceste proiecte, dintre care 8 deja contractate, au fost blocate şi anulate unilateral, fară nici o justificare reală de către directorul general muzeului, Radu Calin Cristea. Astfel:

I. PROIECTE EUROPENE

Fair 4 Share
Proiect conceput, care urma a fi propus spre finanţare în cadrul programului Cultura 2007-2013, secţiunea - Măsuri de cooperare. Proiectul Fair 4 Share are ca obiectiv principal dezvoltarea cooperării, cunoaşterea reciprocă şi facilitarea schimburilor culturale dintre operatori şi instituţii de cultură europene. Atingerea obiectivului se va realiza prin organizarea unui targ al muzeelor – itinerat în Romania, Finlanda şi Olanda. Târgul va dura 3 zile şi va strange laolaltă 15 muzee cu profile diverse (arte, istorie/arheologie, etnografie, istorie naturală, ştiinţă-tehnică). Fiecare muzeu va dispune de un stand propriu în care îşi va putea prezenta oferta culturală - mai ales prin mijloace digitale. De asemenea muzeele vor desfăşura pe perioada târgului programe educaţionale destinate mai ales publicului tânăr (grupul ţintă), pliate pe specificul fiecărui muzeu şi legate de cultura ţărilor participante. Fiecare ţară va organiza la sfârşitul târgului câte o conferinţă pe tema educatie/cultura/divertisment la care vor fi invitati specialişti din sectorul muzeal, al turismului si industriei culturale, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. Bugetul total al proiectului: cca. 294.600 euro (finanţare nerambursabilă Comisia Europeană – 147.300 euro).

Bodyfication
Proiectul conceput, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 2008 a Programului Uniunii Europene, Cultura 2007-2013. Proiectul are ca scop promovarea şi valorificarea în rândul publicului larg a unei tendinţe noi în discursul cultural contemporan, axat pe modul în care noile tehnologii vizuale acţionează asupra modurilor de reprezentare atât în artă, cât şi în literatură. De asemenea, proiectul intenţionează să încurajeze modilitatea tinerilor artişti şi scriitori din 3 ţări europene; să pună bazele unei viitoare reţele pentru artişti, curatori şi scriitori tineri; să promoveze activităţi interdisciplinare care să implice literatură, arte vizuale, arte performative şi new media. Proiectul constă în 3 evenimente de tip performance, care vor fi dezvoltate urmărind proiectul de curatoriat general propus de curatorul general al proiectului. Performance-urile vor fi elaborate de 3 echipe compuse din 3 artişti şi un scriitor, câte o echipă pentru fiecare ţară participantă. Toate performance-urile vor fi organizate în fiecare ţară parteneră, în sistem de mobilitate (câte un eveniment alcătuit din trei performance-uri în fiecare ţară). Bugetul total al proiectului: cca. 299.200 euro (finanţare nerambursabilă Comisia Europeană – 149.600 euro).

II. PROIECTE NAŢIONALE

57 P.H. – Probă video de reiniţializare a verbului
Proiect propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte AFCN, sesiunea decembrie 2007, selecţionat și contractat cu finanțatorul. Proiectul consta în patru instalaţii video, prezentate ulterior la Bucureşti, Timişoara şi Arad, dezvoltate de patru artişti vizuali tineri din România. Aceste lucrări vor fi concepute pornind de la textele literare ale unor scriitori români de avangardă. Inspriat din modelul oferit de revista de avangardă 75 H.P., în care Ilarie Voronca şi Victor Brauner introduceau conceptul de picto-poezie pentru a sublinia legătura strânsă dintre text şi vizual, proiectul 57 P.H. propune readucerea în prim plan a textelor unor scriitori importanţi din avangarda românească prin intermediul mijloacelor de expresie ale artei contemporane. Tipul de prezentare va fi neconvenţional şi va include instalaţii video bazate exclusiv pe text, prin acest gen de abordare textul fiind perceput ca imagine. Proiectul revalorifică textele literare ale scriitorilor români de avangardă, prezentându-le publicului larg, în special celui tânăr, într-o formă mai atractivă şi interactivă, ca alternativă la lectura propriu-zisă din cartea tipărită. În acelaşi timp, textul utilizat va purta amprenta artistului, constituindu-se asftel într-o lucrare nouă, care redă atât mesajul transmis de textul în sine, cât şi mesajul transmis de artistul vizual prin intermediul acelui text. Toate cele 4 lucrări vor fi disponibile şi in format DVD, care va fi distribuit gratuit în oraşele partenere. Bugetul total al proiectului: 30.000 ron (finanţare nerambursabilă AFCN asigurată – 24.000 ron).

Haihui
Proiect propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte AFCN, sesiunea decembrie 2007, selecţionat, contractat cu finantatorul. Proiectul viza promovarea Muzeului Naţional al Literaturii Române şi educarea publicului ţintă (elevi – clasa a III-a – clasa a XII-a) pentru o mai bună cunoaştere a acestuia, alături de alte obiective importante din patrimoniul cultural românesc. Proiectul Haihui propune realizarea unui joc educativ, din categoria aşa-numitelor jocuri de masă. Este vorba despre o harta a României pe care jucatorii se vor deplasa cu pioni, prin 120 de destinaţii din toata ţara (toate traseele vor porni de la Muzeul Naţional al Literaturii Române, mergând apoi spre case memoriale ale scriitorilor, alte muzee, parcuri, manastiri, cetati, locuri cu traditii si obiceiuri). Fiecărei destinaţii îi va corespunde câte un cartonaş cu imagini şi informaţii despre obiectivul respectiv. Jocul va fi folosit în cadrul programelor educaţionale întreprinse de MNLR şi muzeele partenere. Bugetul total al proiectului: 25.000 ron (finanţare nerambursabilă AFCN asigurată – 20.000 ron).

AlterText
Proiect conceput, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 20008 sau 2009 a programului Promocult, finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Proiectul consta în organizarea la Budapesta a unui performance reunind tineri scriitori şi artişti vizuali din România, prezentând, într-un alt tip de discurs şi o viziune proprie asupra relaţiei dintre literatură şi artele vizuale. Abordarea va fi una neconvenţională, iar aria de prezentare a inclus grafică, instalaţii multimedia, instalaţii de sunet, proiecţii, lectură. Scopul proiectului este de a aduce literatura şi arta contemporană pe un teren comun, promovând conceptul de reading în detrimentul aceluia de cenaclu literar clasic. Bugetul total al proiectului: 440.000 ron - finanţare nerambursabilă MCC – 400.000 ron.

Next EuroLiteraTur
Proiect conceput tehnic, care urma a fi propus pentru finanţare la licitaţia de proiecte din 20008 sau 2009 a Institutului Cultural Român, Programul Cantemir. Proiectul viza up-datarea bazei de date a proiectului EuroLiteratur cu 230 autori români şi 230 autori maghiari şi traducerea textelor în limbile româna şi maghiară şi organizarea unei expoziţii interactive multimedia la Budapesta. Proiectul urma sa fie o continuare a proiectului omonim, realizat de către muzeu în perioada 2005-2006, cu finantare de 149.950 euro de la Comisia Europeană, Programul Cultura 2000. Bugetul total al proiectului: 100.000 euro - finanţare nerambursabilă ICR – 50.000 euro.

III. PROIECTE INTERNE

Campanie publicitară de promovare a MNLR
Scopul proiectului este creşterea numărului de vizitatori ai muzeului. Proiectul are ca obiective principale dezvoltarea şi impunerea brand-ului „MNLR” pe piaţa culturală a Bucureştilor prin promovarea activă şi simultană a imaginii de: prestigioasă instituţie de educaţie şi cultură; destinaţie interesantă şi interactivă de petrecere a timpului liber; spaţiu de stimulare a imaginaţiei şi creativităţii. Proiectul va avea următoarele componente: derularea campaniei publicitare, pe cele trei concepte creative stabilite (“învaţă de la clasici”; „vezi literatura”; „converse”) - proiect în sistem “pro bono”, realizat în parteneriat public privat cu Agenţia de publicitate Ogilvy & Mather; editarea, producţia şi distribuţia pachetului complementar de materiale promoţionale (peste 20 de tipuri de materiale promoționale personalizate editate (pliante, postere, afișe, bannere, cataloage, cărți poștale, semne de carte, puzzle etc.) și distribuite prin magazinul propriu al muzeului în peste 200.000 exemplare). Valoarea proiectului: 20.000 euro (proiect realizat conceptual si tehnic, cu finanţare gratuită în sistem “pro bono” din partea agenţiei de publicitate Ogilvy & Mather).

Centrul de Creativitate şi de Studiu al Patrimoniului Literar şi Cultural Urban
Proiectul este o continuare şi un rezultat al proiectului U.R.M.E – Urban Remembrance and Memory of Europe, realizat de muzeu in 2007 si finantat cu 147.800 euro de către Comisia Europeană, Programul Cultura 2000. Centrul de Creativitate propune reactivarea memoriei urbane a oraşului Bucureşti, cu potenţial literar şi cultural, prin studii multidisciplinare care re-creează atmosfera culturală urbană din momente diferite ale dezvoltării sale istorice. Utilizând metode contemporane, acest centru va semnala locuri urbane ca parte a istoriei literare şi culturale a oraşului. Centrul va fi şi un depozitar al memoriei literare şi culturale a oraşului Bucureşti şi a celorlalte oraşe din reţea, stocată în arhive digitizate de fotografii şi texte care povestesc despre locuri, oameni, case, pieţe şi alte elemente urbane. Centrul de creativitate va oferi o varietate de publicaţii şi imagini foto arhivate digital, programe de training, suport informaţional şi pentru dezvoltarea de proiecte pe probleme de patrimoniu şi servicii de consultanţă specifice domeniilor de activitate. Centrul va funcţiona ca un spaţiu public, accesibil atât cercetătorilor şi specialiştilor, cât şi publicului larg. Centrul va funcţiona inclusiv ca un incubator de proiecte, în care cei interesaţi pot converti toate aceste iniţiative şi analize în proiecte mature şi valoroase. Valoarea proiectului: 10.000 ron - proiect cu finanţare asigurată.

Plan de comunicare si marketing al MNLR
Proiect realizat conceptual şi tehnic de către cei mai buni specialişti din ţară în domeniul marketingului cultural, împreună cu agenţia de publicitate Ogilvy & Mather. Scopul proiectului este creșterea numărului de vizitatori ai muzeului. Proiectul are ca obiective specifice: dinamizarea activităţii muzeului; mobilitatea colecţiilor; atragerea şi fidelizarea publicului; promovarea locului literaturii în societate şi a rolului său socio-cultural; promovarea creativităţii; dezvoltarea imaginii muzeului ca o instituţie de cercetare, cultură şi educaţională atractivă, dinamică, interactivă şi interdisciplinară. Valoarea proiectului: 10.000 euro - proiect cu finanţare nerambursabilă asigurată.

Muzeul copilăriei
Proiectul, realizat conceptual şi tehnic, consta în trei ateliere de concepere şi realizare a unor miniexpoziţii folosind metoda interactivă, centrată pe joc şi creativitate. Se vor folosi ca material de lucru replici după piese ce aparţin patrimoniului Muzeului Naţional al Literaturii Române (copii-replici după fotografii din copilărie ale scriitorilor, replici ale obiectelor ce le-au aparţinut scriitorilor şi replici după desenele de jucării din volumul „Cartea cu jucării“ de Tudor Arghezi). Proiectul este dedicat copiilor cu vîrste cuprinse între şapte şi paisprezece ani. Scopul principal urmărit este sensibilizarea copiilor şi atragerea lor către muzeu prin asimilarea şi înţelegera ideii de colecţie, secţiunea de bază în alcătuirea unui muzeu. Copiii vor fi actori, jucînd rolul de curatori şi muzeografi, prin alegerea pieselor şi construirea miniexpoziţiilor şi a poveştilor din spatele acestora. Le vor fi prezentate cu ajutorul videoproiecţiei colecţii deţinute de muzeu (colecţia de păpuşi de la Casa Rebreanu şi cea de jucării de la Arghezi). Cea mai reuşită dintre expoziţii va rămîne în Sala Creion, unde se vor desfăşura propriu-zis atelierele, sală special amenajată în muzeu. Iar atelierele se vor repeta în cadrul Atelierelor Educaţionale de la Muzeul Literaturii şi se vor adăuga la strategia de dezvoltare a departamentului Educaţional. De asemenea, atelierele se vor repeta la muzeele partenere care au alte tipuri de colecţii (de artă etc.). Valoarea proiectului: 10.000 ron - proiect cu finanţare asigurată.

Web site MNLR (www.mnlr.ro)
Proiect conceput tehnic, cu finantare gratuită în sistem “pro bono” din partea agenţiei de publicitate Ogilvy & Mather, care vizează reconfigurarea website-ului oficial al muzeului într-un format modern şi funcţional. Valoarea proiectului: 5.000 euro - proiect cu finanţare asigurată.

Up-date Liter@cces: Proiectul este o continuare a proiectului omonim, realizat de către muzeu cu o finanţare de 42.000 ron din partea AFCN în perioada 2005-2006. Proiectul vizează completarea periodică a bazei de date a proiectului Liter@cces si a expozitiei permanente a MNLR cu documente noi (texte, fotografii, manuscrise, fragmente audio video, cărţi electronice, citate, povestiri etc.), referitoare la 120 de scriitori români. Valoarea proiectului: 10.000 euro - proiect cu finanţare asigurată.

De menţionat faptul că proiectele Bodyfication, Fair 4 Share si Muzeul copilăriei au fost elaborate de către Ruxandra Tarca, Maria Nicolescu si Ana Maria Popescu, manageri de proiecte în cadrul departamentulului de specialitate al muzeului, care au fost obligate ulterior să parăsească instituţia din cauza blocării unilaterale a implementarii proiectelor de către directorul muzeului.

Sande Vârjoghe
Manager de proiecte
Şef Birou Proiecte Culturale Multimedia
Muzeul Naţional al Literaturii Române