RONCEA CU MIHAELA CRACIUN - LA MULTI ANI! - LA TVRi despre problemele romanilor din jurul granitelor. VIDEO Articolul 7 - Constitutia Romaniei

Puteti urmari emisiunea Articolul 7 accesand AICI

Mihaela Craciun - Schita de portret

A absolvit cursuri universitare si post universitare (master în Istoria Ideilor si Mentalitatilor), precum si programe de pregatire profesionala, precum cursurile pentru crainici.

Activitatea jurnalistica în televiziune a debutat înca din perioada studentiei, iar cele mai importante proiecte jurnalistice la care a participat: au fost Galele Premiilor TVRi si Simpozionul Românilor de pretutindeni, organizat anual de TVRi în Mangalia.

Vorbeste fluent engleza si franceza, iar motto-ul favorit este: « Binele face putin zgomot si zgomotul putin bine. »

Nu este superstitioasa, crede doar în puterea rugaciunii catre Dumnezeu.

Cel mai traznit lucru pe care l-a facut a fost când a urcat pâna în sus în Turnul cu Ceas al Catedralei Sfântul Vito din HRAD, Praga, peste 150 de trepte, însarcinata în aproape 8 luni si....nu a nascut acolo, ci o luna si ceva mai târziu !

« Bucovina natala m-a învatat "vorba dulce", bunul-simt, respectul valorilor autentice, iar Bucurestiul mi-a oferit sansa sa-mi valorific "zestrea" de acasa. Sunt o fire spontana, comunicativa, îmi plac dialogul si polemica, ma fascineaza "priza în direct" a evenimentului, îmi plac confruntarile "de catifea", malitioase, elegante dar pline de curaj.

Din casa parinteasca îmi vedeam viitorul cu totul altfel fata de cum a iesit în realitate. Am urmat un liceu de mate-fizica, dupa care am vrut sa ma fac horticultor pentru ca iubeam pomii si florile. Dar am absolvit istoria si iata-ma licentiata a Facultatii de Istorie-Geografie din Suceava. Dupa anii universitari am venit la Bucuresti pentru un masterat si acest lucru mi-a schimbat viata. În anii studentiei am colaborat cu un post local de televiziune, pentru care am realizat interviuri cu personalitati fascinante. I-as aminti doar pe Regele Mihai, când a venit pentru prima oara la Putna si pe Ion Ratiu. Si iata cum ucenicia mea s-a aflat tot sub semnul politicului.

Categoric, vedeta inimii mele este Mihai (foto), baietelul meu nascut la 5 oct.2002.

Preocuparile din afara profesiei nu sunt multe, dar ma definesc: încerc sa-l cresc frumos pe baiatul meu si redescopar lumea împreuna cu el. Ne place sa iesim în natura, ne plac muntii, locurile retrase. Ne-am simtit aproape de cer în mijlocul monahilor de la Sâmbata de Sus, în Fagaras si abia asteptam un ragaz sa mai ajungem acolo. Ne jucam cu animale, ascultam pasarile, culegem frunze sau flori. Inventam povesti, ascultam muzica clasica, urmarim balet la Mezzo. Mergem la expozitii, îl deprind cu rabdarea.

Îmi respect telespectatorii si îmi dau seama ca în fata mea stau oameni cu extraordinare povesti de viata. Îi apreciez pe cei care au avut curajul sa-si cladeasca un nou destin, departe de casa. Mi-am facut prieteni printre ei, sunt oameni minunati, modesti, onesti, sinceri, cu idealuri minunate.

Acesta, cred ca, este si crezul meu: modestie, onestitate, sinceritate! »

La Multi Ani, amandorora!

Sursa: www.tvr.ro

VALURI DE BANI IN CRIZA. FESTIVALURI, ARTIFICII, DISTRACTIE. Romanii batjocoriti si discriminati din Ucraina, Bulgaria si Ungaria primesc...castraveti

Criza financiară nu a afectat vizibil festivalurile din cursul acestei veri, mai ales nu pe cele unde se bea şi se mănâncă pe rupte (la un preţ dublu sau triplu). E adevărat că unele nu au mai durat trei zile ci doar două, dar tot au fost organizate. Bineînţeles, vor fi unii cei care vor zice că şi pe vreme de criză trebuie să mâncăm, să bem şi să ne distrăm… Ca să uităm de greutăţile zilnice. Personal, nici măcar nu asta mă deranjează cel mai mult. Sigur că nu pot să nu mă gândesc, de exemplu, câte cărţi româneşti s-ar putea scoate pe banii (şi nu puţini, pentru că este vorba de multe sute de mii de forinţi) pe care o să-i cheltuiască în septembrie Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria pentru a organiza a nu ştiu câta ediţie a concursului de gătit, intitulat mai nou Festivalul Gastronomic al Românilor din Ungaria (titlu pe care, de fapt, organizatorii l-au furat de la Asociaţia Gastronomică din Chitighaz).
Cel mai mult mă deranjează că organizatorii festivalurilor de vară din localităţile noastre româneşti, de obicei primăriile, nici măcar nu se gândesc cum ar putea beneficia de specificul local şi să organizeze festivaluri cu muzică, dansuri, mâncăruri româneşti. Sunt convinsă că mulţi unguri ar fi interesaţi de astfel de întruniri. Festivalul de la Chitighaz nu diferă cu mult de cel din Újkígyós, precum nici cel de la Micherechi de cel din Şercad. Şi aici şi acolo cântă şi dansează aceeaşi interpreţi maghiari provinciali, necunoscuţi, marea majoritate dintre ei fără voce şi lipsiţi total de ritm.
Festivalul Castraveţilor de la Micherechi a pornit acum şapte ani din iniţiativa unei echipe inimoase, care a dorit ca aceste două zile de festival să fie şi un punct sigur de întâlnire pentru fiii satului, pentru acei micherecheni care trăiesc răsfiraţi prin ţară, de la Jula până la Budapesta sau de la Baja până la Veszprém. Degeaba s-a găsit forma, dacă ea nu a fost umplută cu fond, cu conţinut. În doar şapte ani, nu mai avem nici o idee de expoziţie, cu toate că Micherechiul nu duce lipsă de amatori talentaţi în diferitele ramuri ale artei. Elanul de la început cu expoziţiile şi conferinţele pentru legumicultori a dispărut şi el, azi trec cele două zile de festival aşa că nici castraveţi nu prea mai vedem. Iar în ce priveşte programul de pe scenă, marea parte a publicului şi-ar dori în exclusivitate spectacole româneşti, pentru că pe cele ungureşti le pot vedea oriunde se duc în satele sau oraşele din jur.
Greu este de înţeles totuşi de ce organizatorii din Micherechi nu aud aceste cereri ale localnicilor. Noi găsim doar două răspunsuri posibile. Primul este frica. Frica de a nu supăra pe cineva, de a nu atrage atenţia că noi suntem români, că acasă vorbim o altă limbă decât majoritatea populaţiei ţării. De ce să scriem în partea de sus a afişului cu litere mari în româneşte, când pentru noi e bine şi dacă e scris din jos, cu litere mult mai mici, inscripţie care dacă cineva dansează pe scenă absolut nici nu se vede. Şi cum să nu afişăm draperii în culorile naţionale ungare, doar trăim în Ungaria. Că toate astea nu ni le cere nimeni, absolut nu contează. Suntem atât de înspăimântaţi ca nu cumva să supărăm pe cineva, încât renunţăm la tot ce este mai scump pentru noi: limba mamei, credinţa străbunilor, tradiţiile şi obiceiurile înaintaşilor noştri. În clipa când astea le-am pierdut, suntem şi noi pierduţi. Pe veci şi pentru totdeauna. Şi acest pericol îi paşte deja şi pe micherecheni.
Al doilea răspuns posibil ar fi: indiferenţa, ceea ce însă este un lucru şi mai grav. Oamenii fricoşi mai pot fi convinşi că nu au de ce să se teamă, trăim în democraţie, iar minorităţile au dreptul să-şi vorbească limba, să-şi apere valorile culturale. Dar dacă s-a ajuns deja la indiferenţă, de aici nu prea mai este cale de întoarcere. Cu atât mai mult cu cât indiferenţa este, de cele mai multe ori, egală cu prostia.

Eva Iova, Foaia Romaneasca, Ungaria

Semnalat de http://tanasadan.blogspot.com/

Nota mea: Numai in Serbia mai sunt romani?! Sau Bulgaria si Ungaria nu pot fi deranjate pentru ca sunt membre UE si NATO? Dar Ucraina ce e?

INTALNIRILE ZIUA. Romania merge spre Est, gandind ca-n Vest. Cristian Diaconescu, seful diplomatiei romane.

Ministrul de Externe Cristian Diaconescu vorbeste despre prioritatile MAE si diplomatia Romaniei, pornind de la Rasarit pana la UE si SUA

Domnule ministru, care sunt prioritatile mandatului dumneavoastra?
In primul rand, maximizarea proiectelor in structurile din care facem parte, si anume UE si NATO. Aici este vorba despre planul general de participare la nivelul de luare a deciziilor in cadrul UE. Apoi, o serie de proiecte separate, dar care au o logica intrinseca. Este vorba de modul in care ne pozitionam in ceea ce priveste politicile generale ale UE, iar in ceea ce priveste NATO, trecerea de la stat contributor, mai ales prin forte militare, la un stat care participa mult mai atent la decizia politica, si aici este vorba despre lupta impotriva terorismului, situatia din Afganistan, Irak, aspectele care tin de frontiera. Aceasta participare ne permite si o abordare bilaterala ceva mai de substanta. Adica in momentul in care avem un proiect european in ceea ce priveste vecinatatea apropiata, este mult mai simplu pentru Romania sa aiba si un proiect bila­teral privind relatia cu Republica Moldova, relatia cu Ucraina sau criza energetica. Deci, pornind de la acest gen de atitudine si de incercare de maximizare a pozitionarii Romaniei in UE, decurg si celelalte consecinte.A doua chestiune: dimensiunea economica. Am facut, din punct de vedere organizatoric, o directie generala in MAE, pentru a sintetiza informatia pentru ca, din pacate, nu avem nici la misiunile noastre in strainatate, si nici in centrala un coridor de informatii si analiza pe tot ceea ce intra, ca si informatii, in structurile ministerului.
Al treilea lucru, de care ma voi ocupa in mod direct este zona consulara. Pe aceasta zona vom avea pana in iunie o evaluare la doua oficii consulare pe care trebuie sa le aducem la nivel Schengen, la standarde europene. In cele patru domenii fata de care Romania trebuie sa aiba o capacitate de reactie mai serioasa, pentru MAE revine domeniul vizelor, si din acest punct de vedere probabil Chisinaul va fi unul din cele evaluate.Toate drumurile duc la MoscovaLa investitura dvs, presedintele Traian Basescu a reluat o tema de la inceputul mandatului sau, privind atentia deosebita pe care trebuie sa o acordam dimensiunii rasaritene a politicii externe, si aici ma refer si la Rasaritul romanesc si la relatia cu Moscova.In primul, este chestiunea de reprezentare. Sunt din ce in ce mai putini tineri si oameni care in MAE stiu, de exemplu, limba rusa. In al doilea rand, in plan de cariera trebuie regandit, plecand de la un statut al corpului diplomatic mai bine pus la punct. Aici, cat de rapid posibil, vom incerca, pe de-o-parte sa reluam formula concursurilor traditionale cu foarte bune evaluari in ceea ce priveste intrarea in minister si dobandirea gradelor diplomatice. Ideea de a face concurs de dosare, pe puncte, mi se pare total neadecvata. As dori sa introducem si sistemul de trimitere la post pe regulile care functioneaza in Europa si dincolo de Ocean, si anume pe patru categorii de oficii diplomatice, in functie de dificultatea, si de distanta geografica, de conditiile mai dificile. Stiti ca exista, ca sunt patru categorii: A, B, C si D. Cine face un post de categoria C sau D, urmeaza la rand pentru un post de categoria A sau B. In multe ministere de Externe, un diplomat stie cu doi ani inainte la ce post urmeaza sa fie trimis, avand timp sa se pregateasca, sa cunoasca limba. Si in al treilea rand, planul de cariera. Nu vin tineri, pentru ca nu stim, dincolo de intrarea in MAE, ce urmeaza sa faca.
Sa revenim la Rasarit...
Este o zona foarte dinamica, lucrurile evolueaza, nu intotdeauna intr-un sens pozitiv, dar evolueaza, si, pentru cineva care doreste sa isi asume in diplomatie si o dimensiune ceva mai activa, este o zona foarte interesanta. Fata de alte zone, ceva mai aproape de noi, in care matricea este deja formata. In al doilea rand, in ceea ce priveste dimensiunea politica, cred ca pe undeva este nevoie de un coeficient ceva mai mare de viziune. Sunt mai multe teme care nu au fost solutionate la timpul lor, legate mai ales de tehnicalitati juridice. Sunt zone, mai spre Caucaz, in care tot pentru ca nu am avut viziune si reprezentare corespunzatoare nu am reusit sa potentam o relatie bilaterala care sa ne dea apoi argumentul pentru o relatie multilaterala ceva mai serioasa pentru problemele legate de coridoarele energetice. Trebuie sa ne sporim personalul diplomatic din aceste zone.
V-ati propus o strategie speciala pentru Moldova, pentru Rusia sau pentru Caucaz?
Relatia cu Moldova prezinta o formula de libera circulatie, de deschidere a frontierelor, asigurarea unor fonduri de finantare in euro regiunile din acel perimetru ca Prutul Superior si Dunarea de Jos, aici se poate vorbi si de Ucraina. Mai inseamna dezvoltarea unei dimensiuni culturale si respectarea valorilor UE. Din aceasta perspectiva, a vorbi cu Republica Moldova in numele UE reprezinta un argument politic important si la Chisinau. Din discutia cu domnul Stratan, ministrul de Externe, avuta in cadrul ultimei vizite la Chisinau, ei isi doresc o relatie bazata pe parteneriatul european in sensul propus de partea romana. Sigur, este o chestiune de accente. Pentru ei accentele legate de Tratatul politic, de frontiera, de diverse acorduri privind infiintarea consulatelor ar reprezenta o prioritate in acest moment. Nu vad de ce aceste domenii nu pot merge in paralel. Sa va dau un exemplu: din punctul de vedere al Republicii Moldova este important un dialog direct si bilateral intre UE si Republica Moldova in raportare cu Parteneriatul Estic. In Ucraina abordarea este diferita. Aceasta tara crede foarte tare in proiectul Parteneriatului Estic si isi pune mai putine sperante in dialogul direct. Aceste domenii au fost abordate in cadrul ultimelor vizite la Chisinau si Kiev.
Intalnire "secreta" la Chisinau
Continuarea la
Romania merge spre Est, gandind ca-n Vest
Foto: Alexandra MIHALE

Biserici romanesti de pretutindeni intr-un album de exceptie

"O imagine face cat o mie de cuvinte" spune o veche zicala, iar albumul fotografic "Romanii din jurul Romaniei in imagini" facut la Chisinau de Vasile Soimaru confirma din plin proverbul de mai sus. Realizat in urma calatoriilor autorului in aproape toate comunitatile in care traiesc romani pe o perioada de cinci ani, albumul amintit contine o selectie din cele o mie de filme fotografice folosite si alte cateva mii de cadre in format electronic.

Vasile Soimaru a tinut sa atinga extremitatile Romaniei Mari: "Polul Nord" din Bucovina, "Polul Sud" al Cadrilaterului, extremitatea vestica de la Beba Veche si cea estica de la limanul Nistrului de la Bugaz. Autorul isi marturiseste astfel intentiile: "Nu mi-am propus scopul de a uni intre copertele acestei carti pe , acest termen fiind mai larg, incluzand diasporele romanesti de pe multe meridiane si paralele ale Terrei. Obiectul preocuparilor mele l-au constituit aproape exclusiv locurile de trai sedentar al romanilor, in diferite perioade ale istoriei si nicidecum romanii imprastiati de soarta in lumea larga, mai ales in perioada actuala".
Mai trebuie spus ca acest album a fost realizat la Chisinau fara sprijin de la Bucuresti - un cadou al romanilor basarabeni pentru toti ceilalti romani, dupa cum spune autorul. Aceasta intreprindere a lui Vasile Soimaru reediteaza intr-o oarecare masura drumul lui Anton Golopentia, care in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, insotit de o echipa de cercetatori de la Institutul Central de Statistica din Bucuresti, a reusit sa identifice satele locuite de romani de dincolo de Nistru. Multe din imaginile puse in circulati de Vasile Soimaru sunt cvasi-necunoscute in spatiul cultural de la Bucuresti: sute de biserici si cladiri legate intr-un fel sau altul de romani, multe dintre ele neavand sansa de a fi renovate sau sustinute financiar de cineva.
Continuarea la
ZIUA: Biserici romanesti de pretutindeni