UN AN DE LA HAGA. Problemele României cu Ucraina, de la Insula Serpilor la minoritatea asuprita a Europei

Astazi se implineste un an de la Decizia istorica a Curtii de la Haga privind spatiul maritim din zona Insulei Serpilor, ocazie cu care diplomatul Bogdan Aurescu va lansa la Libraria Carturesti, la orele 18, lucrarea sa „Avanscena si culisele Procesului de la Haga”. Din pacate, Curtea internationala nu a judecat si statutul Insulei {erpilor, stravechi pamant romanesc, obtinut prin rapt de catre fosta URSS si preluat ilegal de catre una din succesoarele fostei Uniuni Sovietice, actuala Ucraina. {i aceasta nu este singura disputa care incinge relatiile romano-ucrainene. Mai presus de toate, ar trebui sa arda insa problematica romanilor din nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Basarabia istorica, Bugeacul, poate cea mai asuprita si uitata minoritate din Europa la ora actuala. Ca atare, publicam in exclusivitate pentru „Curentul”, cateva repere istorico-geografice privind Bucovina, Tinuturile Herta, Hotin, Bugeac si Insula {erpilor, inclusiv date aflate la zi, sintetizate intr-un studiu mai special de reputatul prof. Univ. Dr Traian Valentin Poncea. (Victor Roncea)

Bucovina istorica - Evolutie geopolitica

Bucovina istorica era, la data anexarii ei de catre Habsburgi, o parte constitutiva a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Tara Fagilor“, preluat ulterior de catre austrieci cu aceeasi semnificatie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima data intr-un document emis de cancelaria domneasca a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integranta din istoria principatului moldav, de la intemeierea tarii si pana la anexarea provinciei de catre Imperiul Habsburgic.

Desi trupele austriece au ocupat Bucovina inca din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriaca la 7 mai 1775, printr-o conventie incheiata intre Imperiul Habsburgic si Sublima Poarta – sub a carei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea granitelor s-a perfectat prin Conventia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (intre 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administratie militara austriaca, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) si Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).

Intre anii 1786-1848, Bucovina a fost incorporata Galitiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Aceasta perioada este considerata de istoriografia romana drept cea mai nefasta din istoria Bucovinei, opinie impartasita si de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum si de unii istorici ucraineni contemporani.

Dupa revolutia de la 1848-1849, imparatul Franz Joseph I a hotarat separarea Bucovinei de Galitia, recunoscandu-i autonomia prin Constitutia din 1849. In urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dieta a Bucovinei, iar un an mai tarziu imparatul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (rosu, albastru si auriu). Cu prilejul proclamarii monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat in componenta Cisleitaniei, depinzand direct de Viena, iar incepand din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicata la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei si Dalmatiei.

La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituanta, convocata de Adunarea Nationala a Romanilor, sub presedintia lui Iancu Flondor, a hotarat desprinderea Bucovinei de Austria si Unirea cu Regatul Romaniei, lucru infaptuit la 28 noiembrie acelasi an, cand Consiliul National Roman din Bucovina a votat cu o majoritate impresionanta de voturi unirea acestui stravechi pamant romanesc (10.442 kmp) cu Romania, in granitele sale istorice, de la Nistru pana la Ceremus si Colacin.

La 28 iunie 1940, in urma ultimatum-urilor sovietice si ca urmare a aplicarii in practica a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), impreuna cu tinutul Herta si Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.

Eliberate de Armata Romana (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Rosie si inglobate in cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin, precum si Bugeacul, adica a partea  de sud a Basarabiei, la care, in anul 1948 va fi adaugata si Insula serpilor, vor fi incluse in componenta R.S.S. Ucrainene.

In prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscuta sub numele de regiunea Cernauti, care cuprinde fostul judet Cernauti, parti importante din judetele Suceava si Radauti, judetul Hotin si tinutul Herta. Suprafata totala a regiunii grupeaza 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populatie de 940.801 locuitori, din care romanii, datorita deportarilor, dislocarilor, refugierilor, executiilor sumare sau colonizarilor (prin imigrari) de elemente alogene, indeosebi ucrainene sau rusofone, reprezinta doar 20%.

In sinteza, situatia Bucovinei a fost urmatoarea:

* 1359-1775 (416 ani) ea a facut parte din Principatul Moldovei.

* 1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominatia Habsburgilor.

* 1918-1940 si 1941-1944, prin vointa nationala a majoritatii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu Romania.

* 1940-1941 si 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord si tinutul Herta au fost anexate la U.R.S.S.

* Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernauti) impreuna cu sudul Basarabiei si Insula serpilor (inglobate in regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.

Evolutia demografica a Bucovinei si mistificarile ucrainene 

Schimbarea structurii etnice a populatiei Bucovinei in perioada 1774-1918 se poate explica prin mai multe cauze, intre care cea mai importanta a constituit-o migratia – de fapt, atit emigrarile cat mai ales, imigrarile in Bucovina, precum si asimilarile, deci deznationalizarea elementului autohton romanesc.

Ca o consecinta a razboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774, densitate populatiei Bucovinei, la data anexarii ei de catre Austria era de circa 7 locuitori/kmp, fapt ce a determinat autoritatile de la Viena sa incurajeze imigratia elementelor germane, slovace, maghiare, poloneze si ruso-lipovenesti.

Bogatiile Bucovinei au exercitat o atractie deosebita si asupra altor etnii, in special ruteni si evrei. Referitor la colonizarea rutenilor, s-a scris mult pe aceasta tema, formulandu-se o serie de teze fara substrat stiintific, dar cu puternica implicare politica si ideologica. Astfel, istoriografia sovietica si, mai nou, cea ucraineana, au batut moneta pe apartenenta intregii Moldove (prestatale) la Rusia kieveana, apoi la principatul Haliciului care, in viziunea pseudoistoricilor de la Moscova, respectiv, Kiev, s-ar fi intins pana la Dunarea de Jos. Aceiasi specialisti in falsificarea adevarului istoric sustin ca, atat Dragos Voda cat si Bogdan I, descalecand Moldova, ar fi gasit aici o populatie compacta ucraineana care in decurs de patru secole (1359-1774) ar fi fost romanizata, in timp ce ucrainenii din Galitia, aflati sub dominatie poloneza, s-ar fi polonizat.

Mergand pe linia mistificarii istorice, s-a ajuns la afirmatia hilara dupa care Bucovina ar fi leaganul poporului ucrainean, in timp ce manastirile celebre de la Voronet, Arbore, Sucevita, Moldovita, cu frescele lor, ar fi opera ucrainenilor (...). 

Caracterul eminamente romanesc al Bucovinei

Referitor la procesul de asimilare a populatiei, acesta a fost biunivoc, el facandu-se atat prin asimilarea de catre romani a rutenilor, cat mai ales in sens invers, adica a romanilor de catre ruteni (ucraineni).

In ceea ce priveste hotarele Bucovinei istorice, apartenenta ei la Principatul Moldovei si caracterul eminamente romanesc al locuitorilor sai, sunt realitati care nu pot fi negate decat de rauvoitori. Astfel, referitor la hotarele Bucovinei, mentionam faptul ca ele au fost dintotdeauna pe Ceremus, Colacin si Nistru. Intr-adevar, vechiul hotar dintre Moldova si regatul Poloniei a fost statornicit definitiv pe cursurile de apa amintite cu prilejul intelegerii dintre regele Poloniei si logofatul Tautu, reprezentantul domnitorului Moldovei, prilej cu care demnitarul moldovean a fost „daruit“ cu sase sate de catre craiul lesesc, fapt amintit si de Ion Neculce in cronica sa. Ca hotarul moldo-polon era pe Nistru rezulta si dintr-un document mai putin cunoscut, Conventia polono-otomana din 14 octombrie 1703, incheiata intre reprezentantii regatului Poloniei si cei ai Inaltei Porti, ultima in calitate de putere suzerana a Moldovei, in care partea polona declara ca: „Inter nos et Valachiam ipse Deum flumine Tyra dislimitavit“, adica „Intre noi si Valahia (Moldova, n.n.) insusi Dumnezeu a pus granita fluviul Nistru“.

Compozitia etnica a provinciei indica faptul ca la data ocuparii Bucovinei de catre Habsburgi populatia era preponderent romaneasca, fapt recunoscut si de autoritatile austriece in monografia oficiala amintita anterior si publicata in anul 1899: „Dupa nationalitate, majoritatea locuitorilor (in anul 1775, n.n.) apartineau neamului romanesc («rumänischer Volksstamm»)“.

Traian Valentin Poncea

Problemele României cu Ucraina, de la Insula Şerpilor la minoritatea asuprită a Europei
Curentul - marţi, 02 februarie 2010

© Curentul