CAZUL ROSCA STANESCU - CNSAS. O postare care merita un raspuns. Pentru ca Rosca are dreptatea lui. In curand, o explicatie postelectorala, la rece, despre tandemul Rosca-Vintu, ZIUA si sclavul Pilsu

Raspunzand unei solicitari mai vechi, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii s-a pronuntat, in mod oficial, asupra unui caz care, de mult timp, nu ar mai trebui sa fie controversat. Asupra cazului meu. Am fost sau nu am fost colaborator al Securitatii? CNSAS ofera opiniei publice un verdict fara drept de apel, conform caruia nu as fi fost colaborator al Securitatii. Si este pentru a doua oara cand institutia procedeaza astfel. In timp ce eu afirm contrariul. Sunt eu nebun ori avem de-a face cu o realitate rasturnata de o institutie a statului? O realitate schimonosita. De catre o institutie care poate sa faca oricand din negru alb si din alb negru.
            Pe acest site, inca de la aparitia lui, mi-am postat – si orice cititor poate verifica acest lucru – propria biografie. Atat in limba romana, cat si in limba engleza. Si pentru a nu mai exista niciun fel de dubiu, capitolul colaborarii mele cu Securitatea este destul de mult dezvoltat. Cu detalii pe care nimeni nu le-ar putea infirma. Cu exceptia, iata, CNSAS.
            In urma cu circa sase ani, Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa, din care faceam parte, a decis cu unanimitate de voturi sa solicite CNSAS cate un verdict in privinta fiecarui membru al acestui organism. Urmand ca rezultatul sa fie facut public. Dintre membrii Consiliului de Onoare, eram singurul care, inca din 1992, recunoscuse public o colaborare cu Securitatea. Nu intru acum in detalii, pentru ca ele se gasesc din abundenta pe acest site.
            Solicitarea era cat se poate de legitima. Breasla gazetarilor si opinia publica aveau dreptul sa afle cine sunt membrii Consiliului de Onoare al celei mai importante organizatii de presa care, in trecut, s-au facut vinovati de o colaborare cu Securitatea. Rezultatul a fost – pentru mine, cel putin – de doua ori naucitor. In primul rand, pentru faptul ca eu insumi am primit un certificat de necolaborare cu Securitatea. In al doilea rand, pentru ca, incredibil, aceasta a fost situatia si in ceea ce-i priveste pe toti ceilalti membri ai Consiliului de Onoare. In ciuda unor informatii care circulau insistent despre unul sau despre altul.
            In ceea ce ma priveste, am organizat imediat o conferinta de presa la Hotelul Intercontinental, avand tema “Cum nu sunt, daca sunt”. Am pus evident in discutie modul defectuos in care functioneaza legea dar si felul in care cei de la CNSAS o aplica. In prealabil, avusesem o discutie cu presedintele CNSAS. Acesta mi-a spus ca exista un dosar Sorin Rosca Stanescu, care este insa clasificat – eu colaborasem cu Brigada Antiterorista – si ca el, impreuna cu alti colegi, s-au uitat in acest dosar si nu au gasit nimic de natura sa conduca la concluzia ca as fi participat la vreo actiune de politie politica. Si ca, oricum, fiind clasificat la “strict secret”, acest dosar nu poate fi luat in consideratie de nimeni.
            Era o aberatie. In primul rand, a legii. Atata timp cat eu insumi recunoscusem, de nenumarate ori, colaborarea cu Brigada Antiterorista a Securitatii romane, aceasta chestiune nu mai putea constitui un secret. In al doilea rand, incepand din momentul in care generalul Plesita, intre timp decedat, fusese implicat, la Paris, in procesul intentat lui Carlos Sacalul – pana la Bin Laden considerat cel mai mare terorist al lumii – am inteles, si am facut public acest lucru, ca informatiile pe care eu le ofeream Brigazii Antiteroriste nu erau, in realitate, destinate – asa cum crezusem eu pana la un moment dat – combaterii terorismului. Dimpotriva. Ele au fost utilizate pentru intensificarea colaborarii dintre Securitatea romana si organizatiile teroriste. In consecinta, ma facusem vinovat de politie politica. Si mi-am exprimat, in repetate randuri, regretul.
            La initiativa lui Victor Roncea, pe atunci seful Departamentului Externe al Ziarului ZIUA, pe care eu il conduceam din functia de director general, in urma cu trei ani, la CNSAS a fost depusa o noua solicitare, vizandu-i pe toti jurnalistii. Din nou, am sustinut demersul, pentru ca, din nou, mi s-a parut important ca opinia publica sa cunoasca trecutul formatorilor de opinie. Spre cinstea lor, cativa ziaristi de la ZIUA nu au mai asteptat cercetarea CNSAS si au recunoscut ca au colaborat cu Securitatea. Nimeni nu i-a sanctionat in vreun fel. Ei si-au continuat activiatatea la ZIUA iar ziarul a publicat declaratiile lor.
Iata ca, acum, CNSAS raspunde. S-a vazut cum. Acolo nu s-a schimbat nimic. Nu vreau sa-i acuz pe membrii si functionarii CNSAS. Poate ca ei nu fac altceva decat sa respecte legea ad litteram. Dar legea trebuie schimbata.
            Si ar mai trebui sa se schimbe ceva. Si anume comportamentul unor jurnalisti. La emisiunea “Nasul” din seara de 28 ianuarie, Radu Moraru a afirmat, in mod raspicat, ca CNSAS a dat un verdict de necolaborare in ceea ce ma priveste, intrucat eu sunt inca ofiter acoperit al unui serviciu de informatii. Este o acuzatie extrem de grava, facuta, in cel mai rau caz, cu rea-credinta si, in cel mai bun caz, cu inconstienta. Alaturi de el se afla Roncea. Pe site-ul caruia, tot ieri, au fost lansate acuzatii grave la adresa mea. Din perioada in care Victor Roncea lucra la ZIUA. Ca sef de departament. Sa admitem ca ele sunt adevarate. Cum se explica faptul ca Victor Roncea a continuat, in aceste conditii, sa lucreze la ZIUA? Timp de peste 10 ani? Iar fratele sau, George Roncea, care si el a lucrat la ZIUA, m-a acuzat ca l-am dat afara pentru ca a condamnat atacurile aviatiei americane asupra Serbiei lui Milosevici. Este dreptul lui sa fie suparat. Numai ca istoria nu poate fi schimonosita. Milosevici a fost declarat criminal de razboi. Nu americanii au fost condamnati de Tribunalul International. Iar Romania era aliat nu al lui Milosevici, ci al Statelor Unite. Roncea nu a fost trimis pe banii ziarului la Belgrad pentru a lansa de acolo acuzatii impotriva Americii. Iar contractul sau de munca a fost desfacut, dupa ce el a primit suficiente avertismente care ii atrageau atentia ca politica ziarului este de condamnare a regimului Milosevici. Nu a fost cenzura, ci politica editoriala. Roncea nu intelege ce inseamna presa, procedand asa cum procedeaza astazi. Nici Roncea cel mare si nici Roncea cel mic.
            Este jalnic ca ideea aflarii adevarului prin deconspirarea dosarelor securitatii este compromisa astfel. Prin lege. Si prin modul in care oamenii, unii dintre ei jurnalisti cunoscuti, ataca aceasta tema.
Sursa: www.sroscas.ro