GDS-sistul William „Thomas“ Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller . Un proces de anamneza necesar unui agent al Securitatii si nu numai

A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.
A făcut parte din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn“, alături de laureata premiului Nobel pentru literatură Herta Müller, şi din aşa-numitul Aktionsgruppe Banat (Grupul de acţiune Banat) al scriitorilor de limbă germană din Timişoara, din care făcea parte soţul Hertei Muller, Richard Wagner. Nici atunci, în timpul „disidenţei“ sale, nici acum, în răstimpul de 20 de ani de la căderea regimului comunist, William Totok, nume de cod „Thomas“, nu a mărturisit public că, pe lângă prestigioasele sale colaborări publice din străinătate, a mai existat şi una, mai puţin publică, dar, cine ştie?, poate mai îndrăgită; de aceea a şi ţinut-o la suflet peste 35 de ani: cu Securitatea română.

„Thomas“ necredinciosul

Iată însă că CNSAS-ul, chiar dacă are un membru al Colegiului în stare de incompatibilitate legală şi mentală, începe să-şi facă datoria şi răspunde solicitărilor societăţii civile româneşti. Cu o oarecare întârziere, de vreo doi-trei ani, dar răspunde. Urmare a demersului Civic Media „Voci curate“ în presa şi viaţa publică, CNSAS-ul a întreprins cercetări care, în ce priveşte GDS-ul cel puţin, au demonstrat că este plin de agenţi ai fostei Securităţi şi ai nomenklaturi comuniste şi bolşevice. Dintre aceştia, iată, pentru calitatea sa de editorialist la revista „22“, în baza Notei de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS, rezultă că „TOTOK William este titular al dosarului fond reţea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie şi în special a secţiei germană-română din cadrul Universităţii Timişoara, cât şi a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn unde avem semnalări privind intenţia unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat Angajament având numele conspirativ «Thomas».“. Oferim „Adeverinţa“ CNSAS în facsimil pe www.curentul.ro.

Totok cânta la Securitate şi despre versurile trupei Phoenix

Dacă dăm filmul înapoi, vom constata că în cenaclul literar respectiv, Herta Müller se detaşa prin activitatea sa anti-regim. Spre deosebire de colegul său de cenaclu, laureata Nobel a refuzat colaborarea cu Securitatea, devenind o ţintă a Securităţii. O dovadă concretă recentă a fost oferită anul acesta, când postul public de televiziune german ARD a dezvăluit că un alt „Thomas necredinciosul“ din acest grup, Franz Thomas Schleich, care trăieşte în Ludwigshafen, Germania, colabora cu Securitatea sub numele de cod „Voicu“. Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timişoara, Franz Thomas Schleich a raportat Securităţii că prima carte scrisă de Herta Müller, „Niederungen“ („Depresiuni“), conţine „orientări anti-statale“.
Nici prietenul nostru William „Thomas“ Totok nu se lăsa mai prejos, în Notele Informative descoperite, până acum, de CNSAS, raportând dacă un scriitor sau altul preconizează sau nu „strecurarea unor idei străine ideologiei noastre sau în opoziţie cu PCR“ sau dacă manuscrisele altor colegi conţin sau nu „referiri tendenţioase la adresa orânduirii de stat din ţara noastră“. O nuanţă mai umoristică, ce ne arată nivelul de urmărire al Securităţii chiar şi asupra rock-ului tradiţional (nota bene: pentru Michael Shafir), reiese din turnătoria lui „Thomas“ legată de „textul unor cântece cântate de E. (care apare şi drept „cântăreţul E.E.“ - nota red.), care i se par reuşite şi corecte din punct de vedere politic. A mai scris acesta împreună cu Ş.F. (probabil Şerban Foarţă - nota red.) pentru formaţia Phoenix care au fost înregistrate pe discuri şi altele...“ (sic).

O arestare în grup generată de Totok

Deşi mai multe nume de scriitori urmăriţi de „sursa“ Totok sunt anonimizate de CNSAS, am reuşit să depistăm în parte identitatea acestora, membri ai celor două, chiar trei cercuri literare de contestatari etnici germani, dacă adăugăm şi cenaclul „Universitas“: Richard Wagner, Johan Lippet, Rolf Bossert, Kremm Werner, Gerhard Ortinau, Ernest Wichner (despre care „Thomas“ afirmă că plecarea sa în RFG constituie „o pierdere“) etc. Revistele avute în colimatorul „sursei“ sunt, în general, Neue Literature şi Flacăra lui Adrian Păunescu. Foarte clar nu este când şi dacă a încetat vreodată relaţia lui Totok cu Securitatea, instituţie specială care avea destulă inventivitate ca să genereze disidenţi pentru a-i infiltra ulterior în mediile vizate. Cert este că în 1975, an din care au rămas mai multe Note Informative marca „Thomas“, „grupul de acţiune“ a fost implicat într-o acţiune generată de William Totok şi care a avut drept rezultat arestarea şi interogarea mai multor membri ai cenaclului. Gerhardt Csejka relatează pentru România culturală: „La una dintre întâlnirile noastre de la Timişoara, Totok ne-a invitat pe toţi la casa părintească din Comloşu Mare. Îndreptându-ne cu o maşină spre localitatea respectivă, era pe la 10 seara, înainte de Jimbolia, ne-au oprit nişte miliţieni şi ne-au cerut buletinele. Dincolo de Jimbolia ne-au mai oprit încă o dată. De data asta, aveau pistoale, au tras chiar şi un trasor în aer, să lumineze, ne-au ordonat să coborâm din maşină. Ne-au urcat în dubiţă şi ne-au dus la Sânnicolaul Mare. Ne-au ţinut toată noaptea cu faţa la perete, nu aveam voie să vorbim. A doua zi, ne-au dus la Jimbolia. Ne întrebau de ce am vrut să trecem graniţa. Eu aveam periuţa de dinţi la mine, o purtam cu mine, şi lor li s-a părut suspect. Eram cu William Totok, Gerhard Ortinau şi Richard Wagner. Asta se întâmpla în octombrie 1975. După o noapte la Jimbolia ne-au adus în Timişoara, la sediul Securităţii. Ne-au percheziţionat la pielea goală, ne-au luat curelele şi şireturile. Am fost despărţiţi, câte doi într-o celulă, dar era şi câte un alt personaj acolo, probabil informatori. Am fost duşi la Procuratură. Am stat o săptămână în beciurile lor. Eram chemaţi în fiecare zi şi anchetaţi. Nu ne mai întrebau despre presupusa tentativă de trecere a frontierei, tema interogatoriilor era literatura, textele lor“. Csejka, emigrat şi el în RFG în anii ‘80, îşi aminteşte că le-a spus ofiţerilor de Securitate interesaţi de activitatea Aktionsgruppe Banat „că ei au înţeles greşit că, de fapt, aşa şi era, membrii grupului erau neo-marxişti şi că acel tânăr William Totok îl citeşte pe Marx“ chiar dacă acasă la fratele lui Totok se găsise „Mein Kampf“ a lui Adolf Hitler.

„Cred într-un socialism cu faţă umană“

Într-adevăr: „aşa şi era“. Într-un interviu acordat de William Totok unui alt membru al GDS, „moldoveanul“ Vitalie Ciobanu, fosta sursă a Securităţii recunoaşte că „ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale. Aş dori totuşi să reliefez în acest context faptul că atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică faţă de socialismul real-existent. Eu personal am continuat şi după reprimarea reformiştilor din Cehoslovacia, în anul 1968, să cred într-un «socialism cu faţă umană». Asta în pofida faptului că eram la curent cu ororile stalinismului, cunoşteam supliciile experienţelor de la Piteşti - singulare în lumea comunistă europeană, nicidecum importate de aiurea, precum încearcă să acrediteze astăzi unii din raţiuni «patriotice» -, aflasem detalii despre deportările în Bărăgan şi eram familiarizat cu relatările unor foşti deţinuţi“. Probabil aceasta l-a şi determinat să-l considere pe realul luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, condamnat la moarte şi urmărit de Securitate vreo două decenii, drept un „fascist-extremist“.
Totok a publicat şi lansat în cadrul unui Simpozion de la Goethe Institut o lucrare „memorialistic-amnezică“: „Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri“. Oare n-ar trebui sponsorii săi germani să-l roage să depene nişte amintiri şi despre colaborarea sa cu Securitatea, în cadrul unei sesiuni de anamneză? Chiar dacă CNSAS, în stilul său controversat (vezi cazul Roşca Stănescu), decide că nu se poate atribui calitatea de „lucrător“ al Securităţii, să observăm că în cazul descoperirii sursei „Voicu“, doar unul dintre spionii Hertei Müller, scriitoarea laureată a premiului Nobel a făcut apel pentru deschiderea unor anchete oficiale împotriva foştilor informatori ai Securităţii care azi locuiesc în Germania. Spor la treabă!
Victor Roncea 
Restul filelor CNSAS in CURENTUL