Scris de George RonceaCorelaţia dintre ştirile publicate de organe cunoscute drept gazete de perete ale PSD-ului spune multe despre entuziasmul care însufleţeşte mediul politic pesedist faţă de persoana lui Geoană, dar mai ales faţă de consoarta sa, Mihaela, dragostea sa.
În „Curentul“ din data de întåi septembrie 2009 colega noastră mai sensibilă faţă de problemele feminităţii revolute, Dana Iliescu, îşi încheia un comentariu editorial intitulat „Mihaela Geoană ameninţă ziariştii“ cu aceste cuvinte profetice: „Domnule Geoană, cu aşa nevastă nu mai aveţi nevoie de adversari politici!“. Redacţia „Curentul“ primise din partea Fundaţiei cu acelaşi nume ca sereleul Renaşterea SRL, de unde îşi ridică drepturile băneşti Mihaela Geoană, un fel de ameninţare preventivă, în care ni se atrăgea atenţia că, dacă vom scrie vreodată de rău despre această fundaţie sau despre conducerea ei, vom fi daţi în judecată. Iată că suntem daţi în judecată de Mihaela Geoană, însă prin Crucea Roşie, alt organ de exprimare plenară a soţiei „Prostănacului“. Iar profeţia colegei noastre vizionare Dana Iliescu pare să se împlinească.
Mihaela Geoană seamănă într-un mod şocant cu malefica Ceauşească, harpia care din Cabinetul 2 al puterii de stat trăgea sforile şi manevra pe la spatele sau prin faţa lui Nicolae Ceauşescu, neputincios din cauza bolii care îl măcina, cam toate treburile statului. Ura concentrată asupra Elenei Ceauşescu a avut mai mult ca sigur un rol în tragicul sfârşit al lui Nicolae Ceauşescu.
Sediul Fundaţiei Mihaelei - Cabinetul II al PSD
Cabinetul II al PSD îşi are adresa, e clar acum pentru toată ţara, la sediul primit de la RAPPS de Fundaţia consoartei lui Geoană. Cităm chiar din sursa de autoritate a gazetei de perete a PSD - Realitatea TV: „Mircea Geoană continuă seria întâlnirilor de taină cu susţinătorii săi. Ultima a avut loc chiar aseară, la sediul Fundaţiei Renaşterea, condusă de Mihaela Geoană, soţia şefului PSD.
Chiar dacă, iniţial, Geoană n-a recunoscut că ar fi vorba de o întâlnire cu colegi de partid, la o oră după ce a părăsit sediul fundaţiei, din aceeaşi clădire au ieşit câţiva apropiaţi de-ai săi, din PSD: Dan Nica, Ion Vasile şi Constantin Niţă. Mircea Geoană a refuzat să facă orice fel de declaraţie atunci când a ieşit din sediul Fundaţiei Renaşterea“.
La sediul redacţiei am primit, imediat după această întâlnire de taină a vârfurilor PSD, un comunicat mai mult decât interesant din partea Fundaţiei Renaşterea care începe cu o solicitare de „drept la replică“: „Fundaţia Renaşterea pentru Educaţie, Sănătate şi Cultură solicită publicaţiei «Curentul» drept la replică cu privire la articolul apărut marţi, 9 februarie 2010, intitulat «Crucea Roşie - o afacere a familiei clanului Geoană», faţă de afirmaţiile false şi denigratoare conţinute în paginile 1 şi 3“.
Comunicatul se încheie cu ameninţarea că se va proceda „automat la acţionarea prin mijloacele legale“ împotriva noastră, deoarece am fi „întinat însăşi ideea de umanitarism şi caritate în România“, am fi susţinut chestii „tendenţioase şi neverificate“ când am afirmat că Mihaela Geoană s-a folosit de Crucea Roşie şi Fundaţia Renaşterea ca vehicule politice în scopul susţinerii delabratului său soţ, aruncat din casă cu pantofii rupţi în talpă. Se sparie gândul în ce hal or fi desuurile şi unghiile lui Geoană dacă pantofii îi arată în aşa hal.
Cancer uterin şi mamar depistat la lideri PSD?
Conform spuselor Mihaelei Geoană, cea care a supervizat aşa-zisa replică: „Fundaţia Renaşterea are în centrul preocupărilor sale grija pentru starea de sănătate a românilor... niciuna dintre acţiunile derulate prin intermediul Fundaţiei Renaşterea nu a avut ca scop propaganda politică, toate acţiunile Fundaţiei Renaşterea au caracter profund umanitar... derulându-se doar programe de prevenţie şi depistare precoce a cancerului mamar şi uterin... etc samd.
Aşadar, fundaţia unde funcţionează Cabinetul II, respectiv sediul secret de întâlniri a vârfurilor PSD, nu are nicio treabă cu politica, iar întâlnirile depistate de Realitatea aveau ca scop analizarea riscului de cancer uterin şi la mamele în corpurile liderilor PSD Dan Nica, Ion Vasile şi Constantin Niţă. Nasoale probleme mai au şi pesediştii din jurul lui Geoană, după campanie!
Măcar ei, dacă umblă cu cancerul pe picioare, au în schimb pantofi. Este evident că un bărbat care ajunge să umble cu pantofii rupţi, ca Mircea Geoană acum, este mai mult decât neglijat, dacă nu chiar pedepsit de consoartă. Un interviu din „Cotidianul“ acordat de Mihaela unei trompete binecunoscute a PSD-ului, bruneta A. Duţulescu, ne arată un profil mai mult decât dominant al celei care se dorea prima-doamnă a României.
„Geoană e moale“
După ce afirmă că „Mircea e cel mai bun urmaş al lui Iliescu“, confirmând filiaţia satanică a prostănacului din stirpea criminalului cu mâinile roşii de sânge Ion Iliescu, ea mai nuanţează totuşi deosebirile dintre mentorul Iliescu şi urmaşul său spunând cu guriţa ei despre soţul ei că este „moale, urăşte conflictul, adică dacă aş vrea să obţin ceva de la el ar trebui să încep să ţip sau să plâng că imediat ar căuta o soluţie“. Este evident că femeia urlă necontenit la molaticul protănac, ba chiar îl dă afară din casă (deşi nu are deocamdată casa lui) cu pingelele rupte pentru că nu e suficient de tare ca un Dragnea de pildă, cel care avea privilegiul de a-şi odihni palma tare, ţărănească, cu degete groase, în poala ei, în timp ce Geoană era bombardat energetic şi psihotronic, la confruntarea electorală cu Traian Băsescu.
Implicarea sa în lupta electorală tot ea o scoate la iveală: „Vă dezvălui în premieră că în timpul campaniei îi rugam pe creativi să facă o fotografie de familie a preşedinţilor din Europa şi cu dl Băsescu, cum era dânsul mai neîngrijit, cu cravata într-o parte şi cu coafura de la început de mandat, pentru a spune că vine din altă lume şi că nu ni se pare potrivit ...“. Tare de tot.
„Creativii“ PSD erau deci şi ei dirijaţi tot de doamna numbăr one din Cabinetul II, de fapt iatacul numărul unu al partidului. E clar că tot Mihaelei i se datorează şi proiectul de campanie în stil Obama a lui Geoană, care, alături de soţia sa, a bătut ţara în lung şi-n lat, purtând chiar şi o brăţară „stil Obama“ (însă cu inscripţia M.G. 2009), aidoma cu a liderului de culoare al Statelor Unite ale Americii.
Dacă nivelul implicării Mihaelei Geoană era atât e profund mergând până la detalii imagistice legate de cravata şi chelia lui Băsescu, e uşor de închipuit restul. Mihaela a fost însă atentă la cravatele lui Geoană tot atât pe cât e de atentă la pantofii săi stâlciaţi şi rupţi în talpă şi pe acest culoar s-a infiltrat şi a ţâşnit Băsescu cu a sa cravată violetă şi cu flăcări mov ieşindu-i pe nări şi le-a tras-o bubulilor pesedişti de i-a rupt.
Crucea Roşie n-are treabă cu nicio cruce!!?
Acum, însă, am intrat în vizorul teribilei pseudo-primei-doamne noi, ziariştii, cei care am avut atenţia suficient de distributivă pentru a observa că Mihaela a sărit peste cal transformând Fundaţia Renaşterea, fundaţie de utilitate publică prin hotărâre guvernamentală, în sediu de conclav pesedist sau că a întinat numele Crucii Roşii, ONG imparţial până la greaţă. Pe lângă comunicatul Fundaţiei Renaşterea, am primit la redacţie încă o somaţie semnată de un anume Tedy Creştinul, din partea Crucii Roşii.
Acest Tedy, cu nume predestinat slujirii crucii, susţine însă negru pe alb că „asocierea emblemei «Crucea Roşie» cu un simbol religios este o dezinformare care aduce grave efecte de imagine“. Tedy insistă şi ne scrie, cu somaţia de a publica perlele sale de înţelepciune pe pagina întâi a publicaţiei „Curentul“, susţinând că „Doamna Mihaela Geoană nu a implicat niciodată Crucea Roşie Română într-o controversă de natură politică, religioasă, rasială sau de orice alt tip“.
Crucea Roşie, precum şi Fundaţia Renaşterea, controlată de soţia liderului PSD - fundaţie de utilitate publică, scutită de impozit pe venit şi cu dreptul de a fi subvenţionată de la bugetul de stat - ar trebui să îşi publice periodic toate sursele de finanţare şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice datele ce privesc funcţionarea organizaţiilor aflate sub pulpana maşterei pesedeului - madame Geoană. Spre exemplu, într-una dintre scrisorile primite pe adresa redacţiei ca urmare a articolului publicat în „Curentul“ primim următoarele informaţii: „... sunt voluntar al CRR, de mai mulţi ani, felicitări pentru articolul scris şi mă gândeam să caut mai bine prin casă, că voi găsi cu siguranţă fişa pe care ei mi-au dat-o, fişa anuală 2008-2009 parcă, unde arată delapidările pe faţă, - 80%, asta însemnând câteva milioane sau zeci de euro pe minus, iar salariile celor 20-25 aganjaţi ai sediului central undeva ajunse la ordinul milioanelor de EURO!!, iar ei vin şi spun că au salarii de 18-20 milioane lei“.
În loc de date exacte, doamna Mihaela, în ambele replici trimise redacţiei din dubla ei ipostază de şefă la ambele organizaţii parazitate de căpuşele roşii, bate câmpii voios punând creştini mai mult sau mai puţin răspopiţi să semneze comunikate aberante, emanate parcă de vreun cretin congenital şi decerebrat. Cât de retard poţi să fii afirmând că semnul Crucii nu are nicio încărcătură religioasă?
Plus alte afirmaţii rizibile, cum ar fi aceea că „Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie nu este societate privată elveţiană“ - cum ar veni, adicătelea dânşii, „cruciaţii“ Mihaelei Geoană nu ar avea nici în clin, nici în mânecă cu elveţienii şi steagul lor naţional care înfăţişează crucea, devenit prin inversare emblema internaţională a Crucii Roşii. Pentru informarea publică, inclusiv a reprezentanţilor pesedişti ai Crucii Roşii autohtone, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) reprezintă partea centrală a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, care a plecat de la faimosul elveţian Henry Dunant.
Marca Crucii aparţine Comitetului Internaţional al Crucii Roşii
Sediul CICR se află în oraşul Geneva din Elveţia şi are birouri externe în 80 de ţări. Are aproximativ 12.000 de membri la nivel mondial, dintre care aproape 800 lucrează în cadrul sediului de la Geneva. Contrar a ceea ce se crede, CICR nu este o organizaţie non-guvernamentală în adevăratul sens al cuvântului, dar nici o organizaţie internaţională. Deoarece membrii săi pot fi doar cetăţeni elveţieni, nu are o politică deschisă indivizilor din alte state ca alte ONG-uri. Cuvântul „Internaţional“ din numele său nu se referă la capacitatea unei persoane de a fi membru, ci la scopul său de a întreprinde acţiuni internaţionale, conform Convenţiilor de la Geneva. CICR are privilegii speciale şi imunitate legală în mai multe state, bazate pe legile din statele respective sau pe acorduri între Comitet şi guvernele naţionale. Conform legii elveţiene, CICR este o asociaţie privată. Datele provin de pe Wikipedia şi au fost verificate de ziariştii „Curentul“.
Aşadar, marca distinctivă a Crucii Roşii, emblema sa caracteristică aparţine elveţienilor şi numai lor. Tocmai deoarece există pe lume distincţii religioase s-a adoptat şi semnul semilunii roşii, pentru islamici, şi al stelei roşii a lui David, pentru evrei. Crucea rămâne cruce, cu toate sensurile sale religioase implicite, iar neghiobia Mihaelei, cea care pretinde în comunicatul Crucii Roşii pesediste că „asocierea emblemei «Crucea Rosie» cu un simbol religios este o dezinformare care aduce grave efecte de imagine“ este una cu adevărat monumentală, specifică unor dezaxaţi care cred în cristale, flăcări violete, extratereştri. Acestea sunt credinţe specifice nucleului ideologic idiot al acoliţilor unui Hrebenciuc, nucleu hrănit din tâmpeniile Societăţii Teosofice a unei alte madame asemănătoare simulacrului Elenei Ceauşescu întruchipat de Mihaela Geoană, madame Elena Blavatski, o tembelă de acum un secol care a hrănit tot felul de organizaţii politice stângiste, lipsite de Dumnezeu (şi ocolite şi de bunul simţ).
Citeaza acest articol pe saitul tau
Posts
No comments:
Post a Comment