TONI TECUCEANU: „SIMT O DURERE IN CARNE!". Printre ultimele cuvinte publice ale ajutorului de Mos Craciun. Fratele actorului, Paul, refuza vaccinul si continua cruciada pentru aflarea adevarului asupra mortii lui Toni

Ultimul interviu cu Toni Tecuceanu  a fost stabilit pe 16 decembrie 2009, realizat pe 17 decembrie si publicat pe 21 decembrie. Dincolo de latura fabuloasă a lui Toni, biblioteca lui din sufragerie era plină cu Biblii de toate mărimile şi de cărţi religioase, marturiseste autorul articolului din Adevarul, ziaristul Cristian Delcea. Astazi, fratele lui Toni Tecuceanu - actorul al cărui nume a devenit de o săptămână aproape sinonim cu lupta împotriva virusului gripei noi – n-are linişte. În certificatul de deces pe care Paul Tecuceanu îl are în faţă nu se pomeneşte nimic de virusul A/H1N1, scriu Mihaela Naftanaila si Vlad Odobescu in EvZ de azi. Şi nici de misteriosul virus contractat din cauza aparatelor de ventilaţie de spital, despre care membrii familiei ar fi aflat de la medici cu puţin timp înainte de tragedie. Un virus extrem de puternic, care făcea faţă celor mai puternice medicamente din lume, care face ravagii inclusiv în spitale din ţări dezvoltate. Nepotrivirile nu se opresc aici: „Dubios este că, în toată perioada internării, ni s-a spus că avea virusul în organism de opt zile. Profesorul Adrian Streinu-Cercel a ieşit pe toate posturile de televiziune şi a spus că era de trei zile”. Apoi, Paul aduce vorba despre primele două rezultate ale testelor, care ieşiseră negative.
Mediatizarea creată în jurul vaccinului împotriva A/H1N1 devine, în acest context, una dubioasă, consideră Paul. „Mi-e teamă – având în vedere toate întrebările pe care mi le pun -, să nu fie vorba şi de o manipulare. Nu am dovezi în sensul ăsta, în afară de acest act şi de cele spuse din spital. Siguranţa cu care domnul Streinu-Cercel a spus: «Toni Tecuceanu a fost bolnav de gripă porcină» nu se regăseşte în acest act, în ce este trecut aici. Este un mare semn de întrebare pentru mine. În plus

, nu s-a zis nimic de virusul luat din spital”, concluzionează Paul Tecuceanu. El, unul, nu s-a vaccinat şi nici n-are de gând s-o facă, dar consideră că fiecare trebuie să decidă pentru el, tipareste EvZ sub titlul: Fratele lui Toni: „Ni s-a spus că a luat un virus din spital”, dupa cum publicam aici in ROMANIA VORBESTE: Toni Tecuceanu – Moarte suspectă. Fratele actorului, Paul Tecuceanu, acuza si el autoritatile de campanie mincinoasa pro-vaccin pe seama mortii "carcotasului". Colega actorului: "Toni nu a murit de gripa porcina"

Toni Tecuceanu
Data naşterii: 13 ianuarie 1972
Locul naşterii: Bucureşti
Iunie - noiembrie 1996: soldat în misiunea de menţinere a păcii în Angola 2000 - 2004: Facultatea de Actorie
2002-2006: reporter la Radio România Actualităţi
2006-2009: actor la „Cronica Cârcotaşilor"
Câştigător al „Galei Tânărului Actor", ediţia din 2006

Sute de personaje în alb şi roşu pot fi văzute în marile oraşe ale României. Dincolo de costume, nu sunt nişte bătrânei nostimi, ci tineri cu pasiuni, tristeţi şi orgolii. Moş Crăciun e un actor grăbit. Moş Crăciun stă pe messenger. Moş Crăciun merge cu metroul. Am cunoscut câţiva tineri care îşi lipesc vată pe faţă şi merg prin grădiniţe şi sedii de firme.

Moş Crăciun este în primul rând foarte răcit. A intrat în el febra Sărbătorilor la propriu. Transpiră abundent şi bea Coldrex. „E de la barba asta şi de la costum. În grădiniţe se dă căldura la maximum, ca să poată sta copiii în costume populare. Se agită, fug de colo-colo şi fac o căldură infernală. Când se termină serbarea, eu ies de acolo transpirat şi uite aşa mă prinde gripa".
Moşul există şi face bani „din vrăjeală"
Moş Crăciun are 37 de ani, domiciliază la Răzoare, un loc foarte aglomerat din Bucureşti, ţine cu Steaua, conduce prudent şi a absolvit actoria în 2004. Când nu poartă barbă albă şi palton roşu, răspunde la numele de Toni Tecuceanu. A făcut zeci de roluri de poliţişti şi miliţieni (constituţia îl ajută), inclusiv în ultimul film al lui Mungiu - „Dragoste în timpul liber". Joacă în scenetele emisiunii „Cronica Cârcotaşilor" şi în scheciurile matinale de la Kiss FM, unde-i imită pe Adrian Năstase, pe Gigi Becali şi pe Cristian Ţânţăreanu.
În decembrie nu mai cârcoteşte, nu mai numără ouăle nimănui şi nu mai înjură "pe partea economică". În decembrie, Toni e Moş Crăciun. A lucrat în ultimii şapte ani şi pe 50 de lei, dar şi pe 400-500 de euro. Nu cere o sumă standard. „Dacă la o editură d'asta mică discuţi în sute de lei, la Coca-Cola, de exemplu, poţi să întinzi plapuma!".
Relaţia dintre actori şi copii nu e mereu bună. „La Teatrul Excelsior, un copil văzuse de atâtea ori un spectacol încât învăţase replicile pe dinafară. Stătea pe primul rând şi striga spre ceilalţi copii din sală: «Acum o să bage sabia în zână şi o s-o omoare!», apoi începea să râdă.
Actorii mai în vârstă îşi pierdeau răbdarea şi cu greu se stăpâneau să nu coboare la el, să-l ia la palme. Când eşti Moş Crăciun, dai peste tot felul de copii. Cei mai mari, din clasa I, fac pe deştepţii că «nu există Moş Crăciun». Cei mai mici, de un an-doi, se sperie, încep să plângă. Ăştia între trei şi cinci ani se urcă pe tine, te trag de barbă. Nu mă enervează copiii niciodată, în schimb, părinţii -da. Strigă, îi îndeamnă pe copii să mă tragă de perucă. Unii n-au minte nici cât copiii".
În ciuda neajunsurilor, Toni face cu tragere de inimă meseria asta: „Eu sunt primul care crede în Moş Crăciun. Dacă eu nu cred, nu-i pot face nici pe copii să creadă".
„Tonitecuceanu@yahoo.com is now online". Nici pe messenger nu scapă de rolul de Moş Crăciun. Răspunde cu "ho-ho-ho", iar un coleg îi scrie că are o comandă urgentă la o firmă. Toni coboară la magazinul din colţul blocului, cu geanta din care se vede curgând o barbă albă de moş. Vânzătorul, un cetăţean cu umor, constată: „Bă, vecine, tu faci bani din vrăjeală. Bravo ţie!".
Moş Crăciun îl aşteaptă pe Moş Crăciun
Moşul vine, dă cadourile şi pleacă. Nici măcar nu ştie ce e în cutiile pe care le oferă. Lui Moş Crăciun nu-i face nimeni cadouri anul ăsta. Iese transpirat dintr-un sediu de firmă, conduce până la primul pub, unde se linişteşte sorbind dintr-o cafea.
Toni se gândeşte: „Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost o colecţie de DVD-uri cu Stan şi Bran. Ce doresc să-mi aducă moşul anul ăsta? Îmi doresc să dispară criza financiară şi să meargă treaba, să duduie. Anul trecut nu se simţea criza, acum se simte. În decembrie 2008, un restaurant şmecher din Bucureşti îşi permitea să-mi dea 1.500 de euro pentru o reprezentaţie. Acum...". Moş Crăciun se opreşte ca să răspundă la telefonul mobil: „Uite bine, ce să fac, sunt bolnav. Simt o durere în carne!"
Cristian Delcea / Adevarul