„Să nu aşteptăm laude de la duşmani, ci să învăţămcea mai profundă lecţie creştină:
fă bine şi nu aştepta răsplată”
Din discursul de încheiere al lui Iurie Roşca ţinut la Congresul al X-lea al Partidului Popular Creştin Democrat
Cei din exteriorul familiei noastre politice şi spirituale rămân stupefiaţi atunci când văd cum în interiorul acestei extraordinare familii, omul de azi, cetăţeanul Republicii Moldova, poate trăi profund sentimentul fericirii atunci când face politică. 20 de ani de luptă, de afirmare a unor valori naţionale şi democratice au creat în această ţară un curent de opinie viguros, profund, serios, angajat în totalitate într-o o bătălie extrem de importantă.
Am rememorat cu toţii aceste evenimente extraordinare la care am participat şi dintre care, în mod firesc şi natural, se reţin momentele de vârf, înălţătoare pe care le-am văzut şi în aceste filme documentare. Memoria este selectivă, dar de dragul adevărului trebuie să ne aducem aminte încă o dată că la început cei care credeau în şansele noastre erau foarte puţini.
Mi-aduc bine aminte când ne-am adunat pentru prima dată la bustul lui Mihai Eminescu o mână de tineri pentru a ne spune unii altora că vrem libertate, că vrem să respirăm în profunzime aerul libertăţii şi că Imperiul Sovietic nu poate stăvili această sete de libertate. Îmi aduc bine aminte cum am început să adunăm semnături pentru limbă şi alfabet şi de dragul adevărului trebuie să mărturisim că iniţial scriam cu alfabet rusesc pledând pentru alfabetul latin. Mi-aduc bine aminte cum căutam hârtie curată, mi-aduc bine aminte ce însemna să găseşti suficiente pagini pentru a aduna semnăturile care au început să curgă râu spre noi. Mi-aduc bine aminte cum eram ocoliţi de cei „înţelepţi” ca nişte leproşi, pentru că cine mai putea crede că noi, românii basarabeni, mai avem o şansă în istorie. Tăcerea a fost spartă, ne-am ridicat în picioare, ne-am descovoiat spatele şi am ridicat fruntea sus. Acel elan, acea energie care s-a declanşat acum 20 de ani a produs evenimente extraordinare. Toţi analiştii de astăzi care examinează cu instrumente ştiinţifice şi academice cauzele prăbuşirii Imperiului Sovietic constată fără putinţă de tăgadă că nu factorii economici şi nu jocurile de culise au dus la destrămarea Uniunii Sovietice, ci triumful naţiunilor care au abandonat statutul de popoare captive. Aceste naţiuni s-au manifestat prin elitele lor.
A face parte din elita naţională înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi suplimentare faţă de cele pe care le are un om obişnuit, responsabilităţi familiale, profesionale, de vieţuire confortabilă şi de trecere cumva prin această viaţă. Acest sentiment înălţător, această angajare profundă, această dârzenie de care am dat dovadă ne-au adus succesiv, rând pe rând, victoriile pe care le-am profetizat, pe care le-am scandat, pe care le-am formulat în documentele votate în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi pe care le-am obţinut împreună.
Niciodată mişcarea noastră politică nu a constituit o majoritate aritmetică în Republica Moldova, dar întotdeauna această elită naţională, acest spirit combativ a reuşit până la urmă să răzbată, trecând peste inerţie, peste frică, peste laşitate, peste trădare şi a reuşit să clădească Republica Moldova ca stat independent şi liber. Astăzi în Republica Moldova multă lume încearcă să facă politică. Drepturile şi libertăţile noastre sunt egale, numai că responsabilităţile pe care ni le asumăm sunt diferite. Nu întâmplător documentele pe care le-am votat împreună, inclusiv în cadrul acestui Congres, spun clar că Partidul Popular Creştin Democrat îşi asumă răspunderea plenară pentru destinul acestei ţări, pentru reuşita proiectului politic pe care l-am rostit împreună de atâtea ori.
Uitaţi-vă cât de frumos s-au uniformizat opţiunile astăzi în Republica Moldova. Toate partidele politice, mari şi mici, de stânga şi de dreapta, inclusiv centriştii, spun că Republica Moldova trebuie să devină membru al Uniunii Europene. Puţini însă îşi mai aduc aminte, şi aceasta contează poate prea puţin pentru evoluţiile istorice pe care le trăim, cine şi când a spus primul, cine şi când a făcut efortul, cine şi când şi-a asumat riscul. Noi suntem un partid novator şi este un fapt binecunoscut, că orice inovaţie provoacă rezistenţă şi neîncredere, iar inovatorul care vrea să fie victorios, care vrea să-şi realizeze cu succes proiectul trebuie să manifeste perseverenţă. Perseverenţa întotdeauna aduce câştig de cauză, iar după aceea vine mulţimea, iar după aceea vin papagalii care imită inovatorii.
Astăzi în faţa Republicii Moldova stă o altă provocare istorică peste care, slavă Domnului, au trecut atâtea popoare captive ale fostului Imperiu Sovietic. Ţinta noastră este NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi suntem mai puternici decât acum douzeci de ani măcar şi din simplu motiv că avem o experienţă bogată. Douăzeci de ani reprezintă un segment de istorie care a produs Noua Generaţie, a scos în scena politică a Republicii Moldova tineretul nostru.
Să ne imaginăm cum va arăta Republica Moldova peste alţi douăzeci de ani. Să nu aveţi nici o îndoială că toţi politicieni care vor supravieţui până atunci vor spune, bineînţeles, că toată lumea a dorit din fragedă copilărie ca Republica Moldova să fie membru NATO şi UE. Să nu uităm pentru nici o clipă că partidul nostru a ţâşnit în istorie ca o reacţie de protest, ca o necesitate firească de a şti adevărul întreg şi până la capăt, ca o manifestare firească a integrităţii morale a oamenilor din această parte a lumii, care nu au fost originali, dar nici mai răi decât ceilalţi. Fraţii noştri ucraineni, georgieni, baltici, polonezi, unguri, bulgari, toţi cei care ne felicită cu prilejul acestei aniversări, şi-au luat startul o dată cu noi şi noi o dată cu ei. Această solidaritate extraordinară pe plan regional, continental şi internaţional este o altă chezăşie a marilor noastre împliniri şi victorii.
Istoria este creată de caractere, ea este mişcată înainte de cei puternici nu datorită unor împrejurări prielnice, ci în pofida unor întâmplări neprielnice. Să nu aşteptăm laude de la duşmani, să nu aşteptăm aplauze pentru faptele noastre şi să învăţăm cea mai simplă şi cea mai profundă lecţie creştină: fă bine şi nu aştepta răsplată. Capacitatea noastră de a rezista în timp, forţa noastră de a continua a efortul extraordinar pe care îl întreprindem stă în unitatea noastră internă. Dragostea, preţuirea, înţelegerea şi bunăvoinţa pe care o manifestăm unii pentru alţii este cea mai importantă latură a activităţii noastre politice. Nu spectacolele exterioare, nu procentele electorale vin la început, la început vine această comuniune interioară.
Noi, generaţia anului '88, ne-am alimentat bateriile spirituale de la părinţii noştri naturali, dar şi de la cei spirituali. Nu trebuie să ne lamentăm că ne este greu, deoarece lor le-a fost şi mai greu. Trăim într-o epocă în care, Slavă Domnului, pentru convingerile politice nu-ţi mai pierzi viaţa şi nici libertatea. Să uzăm de această şansă istorică rarisimă pentru poporul nostru. Pentru că este un mare avantaj şi o responsabilitate aparte să facem uz de libertăţile pe care noi înşine le-am clădit în această ţară.
Această lungime de undă comună, care ne face să ne simţim la fel de fericiţi prin trăirea şi acţiunea pe care o întreprindem ne egalează ca ranguri, ca vârstă şi, mai ales, ca aspiraţii. Astăzi înţelegem cu toţii că Noua Generaţie nu reprezintă doar o anume vârstă biologică, Noua Generaţie este o stare de spirit.
Trebuie să aducem mulţumiri speciale primei guvernări comuniste, trebuie să mulţumim cenzorilor şi prigonitorilor noştri, datorită cărora s-au selectat cei mai tari, cei mai inteligenţi, cei mai curajoşi tineri şi s-a format mişcarea noastră din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceşti tineri care s-au angajat pentru prima dată în bătăliile politice fiind elevi şi studenţi, în anul 2002 au trecut între timp prin studiile universitare şi postuniversitare în interiorul Partidului Popular Creştin Democrat.
Acum trebuie să conştientizăm că noi, cei care am cucerit pieţele publice timp de 20 de ani, suntem la momentul istoric al cuceririi instituţiilor publice, instituţii ale acestui stat, care trebuie să fie conduse de oameni competenţi, de oameni morali, de oameni angajaţi pentru servirea binelui comun. Creştin-democraţii ştiu şi pot să administreze treburile publice în interesul colectivităţilor locale şi în interesul naţional al Republicii Moldova.
Entuziasmul nostru, speranţa noastră, nădejdea în victorie trebuie să ne ghideze şi de acum încolo. Cel mai important pariu pe care îl facem în viaţă este pariul cu noi înşine. Noi suntem expresia modestă a acestei nesfârşite lupte de partea binelui. Să ştim să ne ridicăm în picioare după fiecare înfrângere, după fiecare poticnire, să ştim să continuăm şi mâine, şi poimâine, şi până la sfârşitul veacurilor lupta pentru libertate şi dreptate, să participăm mereu la lupta între bine şi rău, care nu va înceta niciodată.
Angajamentul nostru profund religios este cel care ne dă vigoare interioară. Să ne amintim că regimul sovietic ne-a luat nu doar limba şi numele neamului nostru. Cea mai grozavă lovitură a fost împotriva credinţei noastre. De aceea am cântat de atâtea ori împreună imnul acesta frumos al bisericii noastre strămoşeşti „Cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?”. Astăzi nouă ne vine mai uşor decât altora să apreciem evenimentele politice din trecut, din prezent şi din viitor, să avem o viziune strategică asupra lucrurilor, pentru că avem experienţă politică. Simţim dinamica evenimentelor şi suntem cei care vom aduce Republica Moldova acolo unde ea merită să fie.
Încercarea mare pe care o are astăzi Republica Moldova este rezistenţa în faţa presiunilor politico-militare, economice, mediatice, religioase şi de toate tipurile pe care le suportă ca stat-ţintă din partea statului-agresor. Noi dorim să avem relaţii bune şi prieteneşti cu Federaţia Rusă şi regretăm foarte mult că mai marii acestei ţări nu pot înţelege că noi nu suntem împotriva lor cum nu sunt împotriva lor ucrainenii, balticii sau georgienii. Noi pur şi simplu suntem alţii şi am construit alte ţări pe alte temeiuri, democratice, libere, că suntem dornici să ne regăsim în marea familie europeană. Este un drept cucerit care trebuie consolidat. Cale înapoi nu există, numai înainte.
Trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre fraţii noştri din Transnistria. Slavă Domnului, nu mai există nici un naiv în Republica Moldova, care ar crede că mântuirea Basarabiei vine prin abandonarea Transnistriei. Niciodată. Acolo sunt fraţii noştri, acolo sunt cetăţenii noştri, acolo sunt oamenii pe care trebuie să-i iubim, pentru care trebuie să fim solidari şi pe care trebuie să-i întoarcem acasă cu tot cu teritoriul nostru, Transnistria. Aflarea armatei ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova este o stare de lucruri provizorie, însă cât de repede va pleca această armată depinde foarte mult de noi. Da, actorii internaţionali de primă mărime sunt jucători de primă importanţă şi noi le recunoaştem statutul şi meritele. În acelaşi timp trebuie să ştim să facem alianţe cu cei mari, trebuie să fim flexibili şi dinamici, să fim prezenţi la tribunele internaţionale şi în marile cancelarii ale lumii pentru a ne promova noi înşine interesele. Iar atunci vom avea parte de solidaritate, înţelegere, sprijin şi respect.
Noi am reuşit să ne cucerim respectul şi din partea adversarilor. Dovadă sunt intervenţiile regulate ale Preşedintelui Voronin. Cum vine asta, un om ca Preşedintele Voronin, prigonitorul de altădată, îl laudă pe Iurie Roşca şi Partidul Popular Creştin Democrat? Asta pentru că el s-a convins şi el că în persoana noastră poate avea un partener loial în măsura în care el şi partidul dânsului se prezintă ca purtători ai intereselor naţionale ale Republicii Moldova.
Degrabă vine un examen teribil de important. În bătălia care va urma nimeni nu are victoria pusă în cui. Acum, în aceste zile şi în aceste luni, se pregăteşte rezultatul electoral pentru anul 2009, care înseamnă pentru noi şi un sfârşit de ciclu istoric. Acest ciclu istoric se cheamă tranziţie dinspre totalitarism spre democraţie funcţională, dinspre economie centralizată spre economie de piaţă prosperă, dinspre Imperiul Sovietic spre Uniunea Europeană şi NATO. De faptul cât de mulţi creştin-democraţi vor fi în viitorul legislativ şi în viitorul guvern depinde viteza reformelor, calitatea lor, dar şi viteza cu care ne vom apropia de cele două organizaţii internaţionale care cer de la noi efort intern, capacitate de reformare, de promovare a standardelor şi normelor europene ca după aceea să ajungem acolo după merit ca egali între egali.
Să nu ne molipsim de moleşeală, de neîncredere sau de dezgust. Să nu ne comparăm cu oamenii comuni care sunt diferiţi de noi, care poartă responsabilităţi diferite şi care au grija firească şi normală de propriile familii, a propriilor copii, a propriei bunăstări. Şi noi avem grijă de familiile noastre şi copiii noştri, dar în plus avem însă grijă de familiile şi copiii celorlalţi.
Este extraordinar şi eu mă simt mândru atunci când văd că alte partide apărute peste noapte copiază cu grijă textele elaborate de noi cu câteva decenii în urmă. Noi nu avem pretenţia de drept de autor, nu au decât să se inspire dacă merg pe aceeaşi linie de conduită morală şi au aceeaşi aspiraţii europene.
Iată că în acest moment extrem de important şi solemn pentru fiecare dintre noi trebuie să nu uităm de două elemente definitorii pe care se ţine orice colectivitate umană. Aşa spunea Mircea Eliade după ce studiase cam tot ce se putea de studiat despre istoria popoarelor, a religiilor şi a credinţelor din toate timpurile şi din toate colţurile lumii. Două idei directorii, fundamentale, dominante ghidează colectivităţile umane: cultul strămoşilor şi nostalgia paradisului. Aceasta înseamnă de două ori raportarea la trecut, trecutul istoric şi la cel de până la istoria neamului omenesc. Este extrem de important faptul că mişcarea noastră politică a ţâşnit prin raportarea corectă la trecut. N-am uitat că suntem fii ai neamului românesc şi n-am uitat că suntem fii ai Tatălui Ceresc. De aici vine verticalitatea, vigurozitatea, această efervescenţă scânteietoare în trăirile şi acţiunile noastre.
Acţiune fără trăire nu există. Cinicii, mulţumiţii de sine şi laşii nu-şi au loc printre noi. Unii dintre ei nimeresc în rândurile noastre, dar nu rezistă şi evadează. Dumnezeu să-i ierte.
Efortul nostru de astăzi trebuie să ne determine să scurtăm cât mai mult posibil această stare de tranziţie care provoacă suferinţă multora dintre fraţii noştri. De noi depinde acest succes, de fiecare dintre noi, de acele câteva mii de militanţi creştin-democraţi care înţeleg să-şi servească idealurile şi să mărturisească valorile din toată inima şi din tot sufletul lor.
Am deplina convingere că reuşita este aproape, pentru că în douăzeci de ani noi nu am obosit.
Iurie ROŞCA
1 iunie 2008
A face parte din elita naţională înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi suplimentare faţă de cele pe care le are un om obişnuit, responsabilităţi familiale, profesionale, de vieţuire confortabilă şi de trecere cumva prin această viaţă. Acest sentiment înălţător, această angajare profundă, această dârzenie de care am dat dovadă ne-au adus succesiv, rând pe rând, victoriile pe care le-am profetizat, pe care le-am scandat, pe care le-am formulat în documentele votate în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi pe care le-am obţinut împreună.
Niciodată mişcarea noastră politică nu a constituit o majoritate aritmetică în Republica Moldova, dar întotdeauna această elită naţională, acest spirit combativ a reuşit până la urmă să răzbată, trecând peste inerţie, peste frică, peste laşitate, peste trădare şi a reuşit să clădească Republica Moldova ca stat independent şi liber. Astăzi în Republica Moldova multă lume încearcă să facă politică. Drepturile şi libertăţile noastre sunt egale, numai că responsabilităţile pe care ni le asumăm sunt diferite. Nu întâmplător documentele pe care le-am votat împreună, inclusiv în cadrul acestui Congres, spun clar că Partidul Popular Creştin Democrat îşi asumă răspunderea plenară pentru destinul acestei ţări, pentru reuşita proiectului politic pe care l-am rostit împreună de atâtea ori.
Uitaţi-vă cât de frumos s-au uniformizat opţiunile astăzi în Republica Moldova. Toate partidele politice, mari şi mici, de stânga şi de dreapta, inclusiv centriştii, spun că Republica Moldova trebuie să devină membru al Uniunii Europene. Puţini însă îşi mai aduc aminte, şi aceasta contează poate prea puţin pentru evoluţiile istorice pe care le trăim, cine şi când a spus primul, cine şi când a făcut efortul, cine şi când şi-a asumat riscul. Noi suntem un partid novator şi este un fapt binecunoscut, că orice inovaţie provoacă rezistenţă şi neîncredere, iar inovatorul care vrea să fie victorios, care vrea să-şi realizeze cu succes proiectul trebuie să manifeste perseverenţă. Perseverenţa întotdeauna aduce câştig de cauză, iar după aceea vine mulţimea, iar după aceea vin papagalii care imită inovatorii.
Astăzi în faţa Republicii Moldova stă o altă provocare istorică peste care, slavă Domnului, au trecut atâtea popoare captive ale fostului Imperiu Sovietic. Ţinta noastră este NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi suntem mai puternici decât acum douzeci de ani măcar şi din simplu motiv că avem o experienţă bogată. Douăzeci de ani reprezintă un segment de istorie care a produs Noua Generaţie, a scos în scena politică a Republicii Moldova tineretul nostru.
Să ne imaginăm cum va arăta Republica Moldova peste alţi douăzeci de ani. Să nu aveţi nici o îndoială că toţi politicieni care vor supravieţui până atunci vor spune, bineînţeles, că toată lumea a dorit din fragedă copilărie ca Republica Moldova să fie membru NATO şi UE. Să nu uităm pentru nici o clipă că partidul nostru a ţâşnit în istorie ca o reacţie de protest, ca o necesitate firească de a şti adevărul întreg şi până la capăt, ca o manifestare firească a integrităţii morale a oamenilor din această parte a lumii, care nu au fost originali, dar nici mai răi decât ceilalţi. Fraţii noştri ucraineni, georgieni, baltici, polonezi, unguri, bulgari, toţi cei care ne felicită cu prilejul acestei aniversări, şi-au luat startul o dată cu noi şi noi o dată cu ei. Această solidaritate extraordinară pe plan regional, continental şi internaţional este o altă chezăşie a marilor noastre împliniri şi victorii.
Istoria este creată de caractere, ea este mişcată înainte de cei puternici nu datorită unor împrejurări prielnice, ci în pofida unor întâmplări neprielnice. Să nu aşteptăm laude de la duşmani, să nu aşteptăm aplauze pentru faptele noastre şi să învăţăm cea mai simplă şi cea mai profundă lecţie creştină: fă bine şi nu aştepta răsplată. Capacitatea noastră de a rezista în timp, forţa noastră de a continua a efortul extraordinar pe care îl întreprindem stă în unitatea noastră internă. Dragostea, preţuirea, înţelegerea şi bunăvoinţa pe care o manifestăm unii pentru alţii este cea mai importantă latură a activităţii noastre politice. Nu spectacolele exterioare, nu procentele electorale vin la început, la început vine această comuniune interioară.
Noi, generaţia anului '88, ne-am alimentat bateriile spirituale de la părinţii noştri naturali, dar şi de la cei spirituali. Nu trebuie să ne lamentăm că ne este greu, deoarece lor le-a fost şi mai greu. Trăim într-o epocă în care, Slavă Domnului, pentru convingerile politice nu-ţi mai pierzi viaţa şi nici libertatea. Să uzăm de această şansă istorică rarisimă pentru poporul nostru. Pentru că este un mare avantaj şi o responsabilitate aparte să facem uz de libertăţile pe care noi înşine le-am clădit în această ţară.
Această lungime de undă comună, care ne face să ne simţim la fel de fericiţi prin trăirea şi acţiunea pe care o întreprindem ne egalează ca ranguri, ca vârstă şi, mai ales, ca aspiraţii. Astăzi înţelegem cu toţii că Noua Generaţie nu reprezintă doar o anume vârstă biologică, Noua Generaţie este o stare de spirit.
Trebuie să aducem mulţumiri speciale primei guvernări comuniste, trebuie să mulţumim cenzorilor şi prigonitorilor noştri, datorită cărora s-au selectat cei mai tari, cei mai inteligenţi, cei mai curajoşi tineri şi s-a format mişcarea noastră din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceşti tineri care s-au angajat pentru prima dată în bătăliile politice fiind elevi şi studenţi, în anul 2002 au trecut între timp prin studiile universitare şi postuniversitare în interiorul Partidului Popular Creştin Democrat.
Acum trebuie să conştientizăm că noi, cei care am cucerit pieţele publice timp de 20 de ani, suntem la momentul istoric al cuceririi instituţiilor publice, instituţii ale acestui stat, care trebuie să fie conduse de oameni competenţi, de oameni morali, de oameni angajaţi pentru servirea binelui comun. Creştin-democraţii ştiu şi pot să administreze treburile publice în interesul colectivităţilor locale şi în interesul naţional al Republicii Moldova.
Entuziasmul nostru, speranţa noastră, nădejdea în victorie trebuie să ne ghideze şi de acum încolo. Cel mai important pariu pe care îl facem în viaţă este pariul cu noi înşine. Noi suntem expresia modestă a acestei nesfârşite lupte de partea binelui. Să ştim să ne ridicăm în picioare după fiecare înfrângere, după fiecare poticnire, să ştim să continuăm şi mâine, şi poimâine, şi până la sfârşitul veacurilor lupta pentru libertate şi dreptate, să participăm mereu la lupta între bine şi rău, care nu va înceta niciodată.
Angajamentul nostru profund religios este cel care ne dă vigoare interioară. Să ne amintim că regimul sovietic ne-a luat nu doar limba şi numele neamului nostru. Cea mai grozavă lovitură a fost împotriva credinţei noastre. De aceea am cântat de atâtea ori împreună imnul acesta frumos al bisericii noastre strămoşeşti „Cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?”. Astăzi nouă ne vine mai uşor decât altora să apreciem evenimentele politice din trecut, din prezent şi din viitor, să avem o viziune strategică asupra lucrurilor, pentru că avem experienţă politică. Simţim dinamica evenimentelor şi suntem cei care vom aduce Republica Moldova acolo unde ea merită să fie.
Încercarea mare pe care o are astăzi Republica Moldova este rezistenţa în faţa presiunilor politico-militare, economice, mediatice, religioase şi de toate tipurile pe care le suportă ca stat-ţintă din partea statului-agresor. Noi dorim să avem relaţii bune şi prieteneşti cu Federaţia Rusă şi regretăm foarte mult că mai marii acestei ţări nu pot înţelege că noi nu suntem împotriva lor cum nu sunt împotriva lor ucrainenii, balticii sau georgienii. Noi pur şi simplu suntem alţii şi am construit alte ţări pe alte temeiuri, democratice, libere, că suntem dornici să ne regăsim în marea familie europeană. Este un drept cucerit care trebuie consolidat. Cale înapoi nu există, numai înainte.
Trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre fraţii noştri din Transnistria. Slavă Domnului, nu mai există nici un naiv în Republica Moldova, care ar crede că mântuirea Basarabiei vine prin abandonarea Transnistriei. Niciodată. Acolo sunt fraţii noştri, acolo sunt cetăţenii noştri, acolo sunt oamenii pe care trebuie să-i iubim, pentru care trebuie să fim solidari şi pe care trebuie să-i întoarcem acasă cu tot cu teritoriul nostru, Transnistria. Aflarea armatei ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova este o stare de lucruri provizorie, însă cât de repede va pleca această armată depinde foarte mult de noi. Da, actorii internaţionali de primă mărime sunt jucători de primă importanţă şi noi le recunoaştem statutul şi meritele. În acelaşi timp trebuie să ştim să facem alianţe cu cei mari, trebuie să fim flexibili şi dinamici, să fim prezenţi la tribunele internaţionale şi în marile cancelarii ale lumii pentru a ne promova noi înşine interesele. Iar atunci vom avea parte de solidaritate, înţelegere, sprijin şi respect.
Noi am reuşit să ne cucerim respectul şi din partea adversarilor. Dovadă sunt intervenţiile regulate ale Preşedintelui Voronin. Cum vine asta, un om ca Preşedintele Voronin, prigonitorul de altădată, îl laudă pe Iurie Roşca şi Partidul Popular Creştin Democrat? Asta pentru că el s-a convins şi el că în persoana noastră poate avea un partener loial în măsura în care el şi partidul dânsului se prezintă ca purtători ai intereselor naţionale ale Republicii Moldova.
Degrabă vine un examen teribil de important. În bătălia care va urma nimeni nu are victoria pusă în cui. Acum, în aceste zile şi în aceste luni, se pregăteşte rezultatul electoral pentru anul 2009, care înseamnă pentru noi şi un sfârşit de ciclu istoric. Acest ciclu istoric se cheamă tranziţie dinspre totalitarism spre democraţie funcţională, dinspre economie centralizată spre economie de piaţă prosperă, dinspre Imperiul Sovietic spre Uniunea Europeană şi NATO. De faptul cât de mulţi creştin-democraţi vor fi în viitorul legislativ şi în viitorul guvern depinde viteza reformelor, calitatea lor, dar şi viteza cu care ne vom apropia de cele două organizaţii internaţionale care cer de la noi efort intern, capacitate de reformare, de promovare a standardelor şi normelor europene ca după aceea să ajungem acolo după merit ca egali între egali.
Să nu ne molipsim de moleşeală, de neîncredere sau de dezgust. Să nu ne comparăm cu oamenii comuni care sunt diferiţi de noi, care poartă responsabilităţi diferite şi care au grija firească şi normală de propriile familii, a propriilor copii, a propriei bunăstări. Şi noi avem grijă de familiile noastre şi copiii noştri, dar în plus avem însă grijă de familiile şi copiii celorlalţi.
Este extraordinar şi eu mă simt mândru atunci când văd că alte partide apărute peste noapte copiază cu grijă textele elaborate de noi cu câteva decenii în urmă. Noi nu avem pretenţia de drept de autor, nu au decât să se inspire dacă merg pe aceeaşi linie de conduită morală şi au aceeaşi aspiraţii europene.
Iată că în acest moment extrem de important şi solemn pentru fiecare dintre noi trebuie să nu uităm de două elemente definitorii pe care se ţine orice colectivitate umană. Aşa spunea Mircea Eliade după ce studiase cam tot ce se putea de studiat despre istoria popoarelor, a religiilor şi a credinţelor din toate timpurile şi din toate colţurile lumii. Două idei directorii, fundamentale, dominante ghidează colectivităţile umane: cultul strămoşilor şi nostalgia paradisului. Aceasta înseamnă de două ori raportarea la trecut, trecutul istoric şi la cel de până la istoria neamului omenesc. Este extrem de important faptul că mişcarea noastră politică a ţâşnit prin raportarea corectă la trecut. N-am uitat că suntem fii ai neamului românesc şi n-am uitat că suntem fii ai Tatălui Ceresc. De aici vine verticalitatea, vigurozitatea, această efervescenţă scânteietoare în trăirile şi acţiunile noastre.
Acţiune fără trăire nu există. Cinicii, mulţumiţii de sine şi laşii nu-şi au loc printre noi. Unii dintre ei nimeresc în rândurile noastre, dar nu rezistă şi evadează. Dumnezeu să-i ierte.
Efortul nostru de astăzi trebuie să ne determine să scurtăm cât mai mult posibil această stare de tranziţie care provoacă suferinţă multora dintre fraţii noştri. De noi depinde acest succes, de fiecare dintre noi, de acele câteva mii de militanţi creştin-democraţi care înţeleg să-şi servească idealurile şi să mărturisească valorile din toată inima şi din tot sufletul lor.
Am deplina convingere că reuşita este aproape, pentru că în douăzeci de ani noi nu am obosit.
Iurie ROŞCA
1 iunie 2008
Posts
1 comment:
E jenant să văd că Dvs, dle Roncea, încercaţi să spălaţi imaginea unui trădător. Păcat!
Post a Comment