Inainte de a da curs unui comentariu pertinent asupra situatiei actuale, anunt ca Petitia http://www.petitiononline.com/NU666/petition.htmlpornita de la Indemnul Parintelui Iustin Parvu la mucenicie a depasit 10.000 de semnatari in 10 zile de la lansarea acesteia. Iata: , atatia oameni, pana acum, nu doresc Pasapoarte, Buletine si Permise biometrice, un tip de insemnare electronica care ne face sa banuim ca urmeaza si alte fapte grave si grele, ce vor cadea asupra umerilor si fruntilor omenirii. Aceasta reactie in masa, dupa parerea mea, poate fi considerata o victorie reala si o dovada clara ca actiunea noastra trebuie sa continue. Le multumim tuturor semnatarilor, carora, in numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, le promitem ca vom merge mai departe, dar mai presus de orice ii multumim Parintelui Iustin si ne plecam in fata exemplului sau de smereniei si mucenicie pentru noi, cei slabi, pacatosi si nevrednici.
Vezi si Parintele Iustin Parvu contra cipului Fiarei. Interviu ZIUA: O biserica la Aiud este incontestabila. Nu se poate ca o localitate asa de frumoasa, ca si Gherla, plina de jertfe, fara o manastire
“Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”
“Poate va amintiti situatia petrecuta in viata Sfantului Ioan Hrisostom, cand pustnicii, batrani purtatori de Dumnezeu, ies in cale trupelor imperiale trimise impotriva populatiei. Niste batrani slabi, filiformi, in piei de animale, ciufuliti, cu barbile incalcite, in fata cavaleriei imperiale cu armuri, cu sabii, cu lancii. Cei slabi si desculti, dar purtatori de Dumnezeu, ii intorc inapoi pe soldatii cei puternici, sa-i spuna imparatului ca acesti oameni care ii doreste el morti nu sunt ai lui, nu le-a dat el viata, deci nu le-o poate el lua.
Poate va amintiti si de episodul, smerit si slavit, din viata Sfantului Leon ce a fost papa (arhiepiscop) al Romei in sec.V, in care iese singur in fata unei invazii barbare conduse de Attila Hunul si, dupa o convorbire de taina, Attila isi intoarce toate armatele si nu ataca Roma. Cutremuratoare imagine: un mosulet mic de statura, dar purtator de Dumnezeu, drept, smerit, bland sta senin in fata lui Attila “Biciul lui Dumnezeu”, de a carui frica tremura toata Europa, care nu gasise nici o opozitie militara pe masura armatelor sale sangeroase, si dupa cateva cuvinte cu putere multa Attila i se supune si isi intoarce armatele lasand Roma neatinsa.
Sigur ca de-a lungul timpului au fost destui cei ce nu au avut loc in sufletele lor sa primeasca cuvintele Sfintilor contemporani lor, nu au avut ochi si urechi de vazut si auzit adevarul, ba chiar i-au ucis pe cei ce au marturisit dreapta vietuire si dreapta credinta, ce presupune libertate si virtute. Insusi Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Izvorul Intelepciunii, este rastignit de cei ce nu doreau sa fie deranjati din confortul sufletesc in care se autoinstalasera, pentru ca le vestea o fericire inconfortabila, o fericire in prigoane, infometare, in plans, in saracia duhului, in ocara si cuvinte rele.
Astazi sfinti contemporani noua au marturisit prin viata lor ca au gustat fericirea cea vestita de Hristos. Fericirea prea dulce ca sa mai para amara au gustat-o in puscarii, in prigoane, in denigrari, in marginalizari. Unii au murit in ele fericiti, lasandu-si in urma marturie, oasele binemirositoare si facatoare de minuni. Altii mai traiesc si rugaciunea lor tin tara. Mai trimit cuvinte smerite si cu putere multa poporului lor pe care-l iubesc, si pentru care isi sacrifica si acum la 90 de ani toata vremea, alinand, indrumand, purtand de mana spre Dumnezeu ca unii ce cunosc drumul, ca-l fac mereu.
In principiu, acesti sfinti, Parintele Arsenie si Parintele Iustin, indeamna impreuna indemnul evanghelic “Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“, poate doar accentul cade la fiecare in mod diferit (la Parintele Arsenie mai mult pe “pocaiti-va”, iar la Parintele Iustin mai mult pe “s-a apropiat Imparatia”). Oricum, anii de temnita si suferinta demna pe care ii au in spate amandoi, striga impreuna de la sine.
De ce ne-am smintit noi? Cred ca ni s-a “tulburat” confortul sufletesc in care ne instalam autosuficienti. Ca ni s-a vestit ca au venit vremuri de rastigniri, prigoane, plans si saracie. Pentru ca noi credeam ca le putem avea pe amandoua. Si viata duhovniceasca si confort material, caldut. Este la noi un curent care isi doreste Impartasire foarte deasa, dar si mancare de frupt, si isihasm si televiziune cu 100 de canale, si duhul Sfintilor Parinti si masini luxoase, si marturisire ortodoxa si cipuri in pasaport, sa nu ne stricam cu puternicii zilei, sintetizand, un crestinism fara cruce, un eshaton apocatastatic, fara iad, doar cu norisori, un trai roz fara sfarsit. Spectrul apropiat al crucii ne inspaimanta, ne face sa ne indreptatim comoditatile cu orice pret chiar mintindu-ne ca e normal sa fim amprentati, ascultati, urmariti. Toate aceste tehnici de control total al persoanei deschid portile unor abuzuri ale celor puternici asupra celor slabi, fara precedent in istoria omenirii. In fata acestor abuzuri se ridica smerit si demn sfintii contemporani, ca altadata Sfantul Leon si Sfintii Pustnici, indemnandu-ne si pe noi sa nu acceptam cucerirea in pasi marunti, vicleana, perfida a libertatii noastre. Sfintii ne indeamna din dragoste cu duiosie, iar unii dintre noi ii acuza ca ne tulbura rutina caldicica a pravilei de rugaciune, uitand ca Dumnezeu nu e pravila, ci Iubire.
Sa urmam sfintilor nostri, fara frica, senini, deschisi spre jertfirea de sine, amintindu-ne ce scriu parintii filocalici (Cuv. Petru Damaschinul talcuind Fericirile) ca varful si implinirea vietii duhovnicesti este cununa muceniceasca, ganduri ce rasuna peste veacuri in viata si cuvintele sfintilor contemporani: “Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”- sfantul cuvios mucenic Daniil (Sandu Tudor)”.
de Mircea Puscasu
Surse: http://www.razbointrucuvant.ro si Grup Ortodoxia
Mircea Puscasu :
Am scris articolul de mai jos plecand de la aceleasi interventii ale universitarilor nostri ortodocsi, cu durere fata de lipsa purtatorilor de cuvant ai Ortodoxiei si fata de nevrednicia, neputinta mea de a face ceva.
Angelismul, dispretul si proorociile
Este adevarat ca rugaciunea si lupta cu pacatul personal este lucrarea fundamentala a crestinului, dar sa ne aducem aminte ca si noua se potrivesc aceste cuvinte:” În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.”(Evr.12,4) Si iarasi sa ne aducem aminte ca in Sfanta Scriptura in acelasi loc unde zice ”Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”( I Tes.5,16-18), continua asa ” Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” ( I Tes.5,20-22)
Tot in Sfanta Scriptura gasim si proorocii de netagaduit si de nedispretuit “…sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.”(Apoc.13,15-18)
Nu cipul din acte este, s-ar parea, numarul fiarei, dar sunt deja foarte multe situatii in care nu poti cumpara sau vinde daca nu esti in posesia unui numar al unui sistem (bancar, social). Cand se va generaliza aceast tip de identificare numerica a omului, cei ce ar refuza-o, ar putea fi pusi in situatia de muri in lipsuri cumplite. Nu stiu cum se va face aceasta din punct de vedere tehnic, dar nu putem sa nu observam ca exista o preocupare constanta si sustinuta in aceasta directie. In ce scop? Spre a respecta un plan?Poate. Spre implinirea profetiei? De ce? Din cea mai prozaica dorinta de putere, din dorinta despotica, de sorginte demonica, intalnita in toate epocile istorice, de a avea stapanire asupra altora. Doar ca azi stiintele umane, sociale, economice si tehnologia tot mai ingenioasa ofera o putere mult mai mare de stapanire, control si supraveghere celor ce se lasa sedusi de ispita de a-i stapani pe altii.
„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” spune Sf.Ap. Pavel, corintenilor si noua peste veacuri. Nu realizam cat de dependenti si biruiti suntem azi de toate cele ingaduite. Toate produsele tehnologiilor recente par a fi ingaduite, cat timp nu ne biruie si ne leaga de ele. Apa curenta, incalzirea centrala, electricitatea, comunicarea electronica (telefon, internet), mijloacele de transport personale sau in comun, pe distante mici sau mari, toate acestea ne apar azi ca stict necesar. Sa ne imaginam cat de greu pare azi lipsa a macar unuia din acesti factori, pentru a intelege cat de biruiti suntem azi de cele ingaduite.
Sigur ca la Judecata o sa fim intrebati de talanti, de aproapele, de ne-am bucurat, rugat si multumit pururea. Dar si daca nu cumva am dispretuit proorociile, daca am cercetat toate, daca am tinut si implinit cele bune, dar si daca ne-am ferit de orice infatisare a raului.
Nu stiu acum care este „pecetea fiarei”, dar citind talcuirile la Apocalipsa a Sfantului Andrei a Cesareei am remarcat acest pasaj „numele [Antihristului] nu va fi primit de cei insemnati pe fata cu lumina cea dumnezeiasca. Si numele fiarei se va vesti peste tot celor ce vor cumpara si celor ce vor vinde, incat cei ce nu-l vor primi vor suferi moarte cumplita, din lipsa celor trebuincioase. Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji.” Deci zice ca cei luminati de Dumnezeu nu au primit insemnarea, nu zice ca poti sa primesti ca nu patesti nimic. Cat despre stiinta numarului fiarei, sa-i intrebam si sa-i ascultam pe cei nevoitori, treji si intelepti, oamenii duhovnicesti si sfinti ce traiesc azi.
Ce patesc cei ce nu primesc semnul fiarei am aflat: moarte muceniceasca cumplita in lipsuri de cele trebuincioase.Ce patesc cei ce accepta, scrie Sf Ioan Evanghelistul in urmatorul capitol din Apocalipsa: “Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul mâniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” (Apoc.14,9-12)
Macar acestea luandu-le in seama, nu putem sa afirmam ca recentele avertismente, fata de aceste sisteme noi de identificare numerica si electronica a persoanelor umane, ar fi nefondate sau ca ar avea o miza mica si ca s-ar face o zarva inexplicabil de mare in raport cu miza lor.
Sa ascultam asadar, cuvintele intelepte ale Batranilor nostri, care ne indeamna azi sa fim pregatiti, cu duh de rugaciune, senini, bucurosi, drepti, sa cercetam proorociile si sa ne ferim de orice infatisare a raului, pentru ca să ni se potriveasca si cuvintele: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” ( I Tes.5,23), amintindu-ne si de aceste cuvinte: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.” (II Cor.6,17- II Cor.7,1)
Sursa: http://laurentiudumitru.ro/blog
Posts
No comments:
Post a Comment