Scrisoare DeschisaSunt una dintre femeile care si-a dedicat intreaga viata familiei ei. De dimineata pana tarziu in noapte, zi de zi, timp de cateva zeci de ani, m-am ingrijit sa le fie bine copiilor si sotului meu. Aceasta este cea mai importanta misiune pe care mi-am asumat-o.
Nu am lucruri spectaculoase de spus in fata camerelor de luat vederi. Viata mea, cu bune si cu rele, nu difera de viata catorva milioane de femei din Romania. Pentru acest motiv am stat departe de presa, chiar daca am fost de multe ori suparata pentru lucruri neadevarate care se spuneau despre noi.
Rup astazi tacerea pe care am pastrat-o timp de cativa ani fiindca ceea ce presa si oamenii care sunt in spatele ei fac astazi mi se pare de neacceptat.
Nu as vrea sa spun ca ceea ce a facut Traian Basescu in mandatul sau este perfect. Stiu insa ca tot timpul s-a gandit cum sa faca lucruri bune pentru oamenii de rand care l-au ales.
Atunci insa cand vine vorba despre relatiile pe care le are cu alti oameni, pot spune, dupa 34 de ani de casnicie, ca nimeni nu il cunoaste pe Traian Basescu mai bine decat mine.
L-am auzit acum cateva zile, si inca nu imi vine sa cred, pe dl. Mircea Dinescu afirmand ca sotul meu m-ar fi lovit. Nu stiu in ce familie a crescut dl. Dinescu, dar in familia mea, in casa mea si in viata mea nu s-au intamplat niciodata asemenea lucruri. Pentru afirmatiile mincinoase pe care le-ati facut sunteti dator, domnule Dinescu, sa va cereti scuze in fata copiilor mei.
Am vazut de asemenea si un film neadevarat, trucat, care s-a derulat zile intregi la televiziuni, film in care sotul meu este prezentat lovind un copil. Depun marturie ca sotul meu nu a fost niciodata agresiv cu fiicele noastre, si nici cu vreun alt copil. Dar, dincolo de a-i tine parte lui Traian Basescu, gasesc inacceptabil, ca mama, sa introduci copilul din film in mizeria alegerilor si sa ii distrugi viata. Pentru acest lucru, domnule Geoana, oricate scuze v-ati cere, nicio mama nu va va putea ierta.
Inchei prin a va spune ca nu este usor sa fii sotie de presedinte, atunci cand acesta pune interesele tarii mai presus de orice, uneori chiar si de familie. Dar si pentru asta il iubesc si il respect pe sotul meu, Traian Basescu.
Maria Basescu
30.11.2009
Posts
3 comments:
- Măi, tu ai ruși?
- Am și nu pot să scap de ei, de nici un fel.
Mi-a fost dat să aud acest dialog acum un număr de ani într-o anumită regiune a țării și pe moment am rămas surprins, neștiind despre ce vorbeau.
M-am luminat repede. Era vorba despre gândaci de bucătărie, despre acei scârboși și prolifici gândaci de bucătărie, de care cu greu se mai scapă.
Și înțelepciunea populară i-a asemuit cu rușii, pentru că aceștia din urmă acolo unde pun piciorul nu mai pleacă, devorează și distrug totul cu o lăcomie fără de margini, și mai presus de toate umplu de scârbă lumea, prin pretenția că lor li se cuvine totul pe acest pământ.
Mircea Dinescu, nu te pot asemui decât cu un gândac de bucătărie, pentru că prin toate aparițiile tale stârnești doar greață și repulsie. Ai impresia că totul ți se cuvine, iar părerea ta este lege universală. Te-ai transformat într-un fel de oracol național, mai că te iei la întrecere cu „marele jurnalist” CTP.
Ai impresia că-i „faci” și-i șmecherești pe toți, inclusiv pe președintele țării, așa cum ai încercat în port la Cetate. Întâmplător cunosc și eu zona, pentru că mai mergeam acolo la pescuit.
Și aș vrea să întreb și eu așa, de unde și până unde îți aparține ție portul din Cetate? Ție ți-a dat primăria doar clădirea ce-a aparținut grănicerilor. După știința mea portul nu aparținea primăriei, ci îi aparținea Căpităniei Orșova.
Poate vreun ziarist de investigație ne lămurește și nouă acest lucru. Pentru că acest port, de trei ori mai mare decât portul din Calafat, avea odată o importanță strategică pentru țară, iar acum riscă să se prăbușească, măcinat fiind de apele Dunării. Pentru că Mircea Dinescu nu întreține decât o mică parte din el, restul fiind în degradare tot mai accentuată de la un an la altul. Dar asta-i moda acum, se căpușază și se distruge tot ce este mai bun și mai frumos în țara aceasta.
Ce port cultural, ce fundație culturală? Este doar un loc de chiolhan cu potentații zilei. Singura urmă de cultură se află în resturile raței fierte în vin alb, ce te lauzi c-ai servit-o lui Andrei Pleșu.
„Mi-a zis tata, când am plecat de acasă: dacă prinzi o bucătură de pâine, să o ții strâns ascunsă la spate, nici o firimitură să nu scapi din ea”. Ne face o confesiune în direct la una din emisiunile sale, poetul „morții care citește ziarul”.
Pentru că tu împreună cu șeful tău, de la televiziunea șchioapă Irealitatea Tv, Vântu, cu Patriciu, cu Voiculescu și împreună cu toți hoții din frăția hoției ordinare PSD-PNL, ați „strâns totul la spate”, adică pentru voi. Ați condamnat poporul român la moarte, pentru că distrugeți totul în această țară, și economie și tot.
Ca un exemplu, că tot suntem în zonă, fabrica de conserve de la Calafat dădea de lucru la mii de oameni. În anul când a fost lichidată, munți de roșii au putrezit în lunca Dunării. Și Dinescu este unul dintre actualii proprietari ai fabricii, ce se vrea transformată acum în depozit. Tot un ziarist de investigație ne-ar putea spune în ce măsură „moartea care citește ziarul” este implicat în masacrul fabricii de la Calafat.
Că nu-i mai bine așa, mâncăm pastă de tomate din import, ce să ne mai chinuim noi s-o producem.
Vă spun eu, nicicând în istoria lui neamul acesta nu a fost supus la un asemenea genocid, nici în vremea comunismului poporul acesta nu a fost supus la o asemenea exterminare.
Ce nu puteți apuca voi, distrugeți și într-o aroganță și o răutate fără de margini vă bateți joc de poporul român.
Poporul român nu poate trăi cu firimituri scăpate de la voi, de la spate, și nici cu minciună și dezinformare livrată de o televiziune șchioapă și câteva televiziuni cocoșate.
Se va trezi acest popor, în curând. Ceea s-a petrecut ieri la Timișoara și în țară, este un avertisment.
Filozofia ta Dinescule, este una demnă de numele popular al mahalalei ce-o traversezi, atunci când cobori la moșia ta. Nu am nimic cu locuitorii ei, căci ei sunt mai respectabili ca tine, cu toată sărăcia lor.
„Cartierul” cu pricina poartă o denumire, dată de localnici, ce derivă de la un cuvânt drag ție și îndelung folosit de către tine, începe cu „căc” și se termină cu „ta”.
A…, și aștept cu interes ziua când organele fiscale ale statului vor arunca o privire prin afacerile tale și prin fundația ta „culturală”.
Ai strâns la spate o ditamai bucătură. Ai grijă să nu te îneci cu ea.
Banii dispăruți de la Uniunea scriitorilor, despre care vorbeau ziarele, unde or fi ei?
Și ar mai fi ceva de spus, cu riscul de a abuza de prea multe rânduri.
Mircea Dinescu, ai pus piciorul pe un tărâm sacru, pentru că aluatul din care s-a plămădit acest neam este făcut cu apă din Dunăre.
Dacă te uiți la harta României aflată pe un perete, Dunărea se înfățișează ca un căuș de palmă ce ține în el munții, dealurile și câmpiile noastre.
Dunărea are o dimensiune profund spirituală pentru neamul acesta, îi curge prin vine. Dar ce să știi tu un rus, un gândac de bucătărie, ce ești tu.
Dacă intru în Dunăre bolnav, ies sănătos, dacă am o rană, o tăietură, ea se închide în scurt timp. Dacă mă ung cu argilă de pe malul ei, nu mă mai doare nimic. Îți va spune aceasta orice român ce a cunoscut malul Dunării.
Tu nu poți cunoaște toate acestea, pentru că tu ești un rus.
Dinescu, acum un an era să te îneci. A fost un avertisment, să părăsești acest tărâm spiritual. Poate îți explică Pleșu despre ce este vorba, că el se laudă că a mai dat cu nasul prin lucrurile acestea.
Ai mare grijă, că Dunărea nu iartă.
Astăzi, într-o intervenție telefonică pe Irealitatea Tv, făcându-te că ți-ai cerut scuze primei doamne a țării, ai jignit-o din nou. Cum poate să stea alături de un asemenea bădăran, care a făcut și a dres și dă-i și trage …
Poate că și soția ta ar vrea să știe ce faci tu Dinescu pe la Cetate, sau mai precis ce făceai tu acum ceva vreme în mașină, în drum spre Cetate, în apropiere de fosta ta cramă de la Galicea Mare. Ar avea un motiv profund de meditație, dacă să mai stea cu tine sau nu. Ești căsătorit, nu-i așa?
Să-mi fie cu iertare prea multe rânduri, dar nu suport minciuna, nemernicia și nedreptatea.
Post a Comment