COALITIA KAZ-GRIVCO-FNI la fundul sacului. Disperat, Vîntu începe să scoată documente „Strict Secret“ ale SRI

Scris de Dana Iliescu
Disperat că atacurile mogulilor asupra lui Traian Băsescu îl întăresc pe acesta, Vîntu, cel care pånă acum stătea în umbră, începe să decarteze prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu documente vechi provenite de la SRI, de pe vremea cånd Radu Timofte era director al acestei instituţii. În urmă cu trei ani, ziarul „Curentul“ publica o înregistrare audio explozivă care scotea la iveală cum Radu Timofte îi preda documente strict secrete lui Vîntu. Ieri, Sorin Roşca Stănescu a publicat documente „Strict Secrete“ ale SRI, într-o nouă încercare disperată de compromitere a preşedintelui Traian Băsescu. Este vorba de nişte Note SRI şi Autorizaţii de interceptare care poartă menţiunea explicită de „Strict Secret“ şi care datează din perioada în care Timofte conducea această instituţie. Fostul ziarist, exclus din breaslă de Clubul Romån de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din Romånia, publică documentele sustrase de la SRI în condiţiile în care simpla deţinere a unor astfel de acte oficiale clasificate se pedepseşte cu închisoarea. Într-un caz similar, în care un CD cu date ale Armatei, care purtau pe alocuri ştampila de „Secret“, a fost transmis presei, autorul copierii şi difuzării CD-ului a fost arestat şi cercetat, conform Codului Penal.
Codul Penal al Romåniei pedepseşte divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.
Astfel, art. 169 din Codul Penal stabileşte că „ divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2) se sancţionează deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului.
Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvårşite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani“.
Conform Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, un document clasificat cu „STRICT SECRET“ de către şeful SRI conţine „informaţii a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale“, iar conform Codului Penal, deţinerea unor astfel de documente şi divulgarea lor se pedepsesc cu închisoarea.
Înregistrarea pe care v-o prezentăm în continuare constă într-o convorbire între controversatul om de afaceri Maricel Păcuraru, asociat al lui SOV în firma PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, şi patronul ziarului „Curentul“, Mihai Iacob.
Astfel, în noiembrie 2006, Mihai Iacob relata în ziarul „Curentul“ cum într-una din discuţiile sale cu Maricel Pacuraru acesta i-a confirmat faptul că Radu Timofte, fostul şef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atåt înainte de alegerile din 2004, cåt şi după. Păcuraru i-a povestit, în detaliu, un episod din aceste întålniri, în care acesta l-a transportat cu maşina sa pe directorul de atunci al Serviciului Romån de Informaţii, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuinţă conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureştiului, unde-i aştepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu. În timpul deplasării, potrivit afirmaţiilor lui Păcuraru, Timofte a primit alarmă de gradul 0 şi s-a prezentat de urgenţă la guvern. În timp ce-l aştepta pe Timofte în maşină, Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte, pe care acesta o lăsase în maşină.
Ulterior, cei doi s-au dus la întålnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistenţele lui SOV, care-i cerea şefului SRI să nu-i lase puterea absolută lui Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forţe dintre cele două Palate.
Trebuie să precizăm că nu avem semne de întrebare în legătură cu veridicitatea celor povestite de Păcuraru, întrucåt pånă în prezent toate informaţiile „våndute“ de acesta ziarului „Curentul“ (ilegalităţile de la Poşta Romånă, mita dată de Allianz Ţiriac şi Astra pentru a încheia asigurări la Poşta Romånă, denaturarea contractelor de publicitate ale ziarului „Gardianul“) s-au dovedit reale.
O dovadă în plus că cele spuse de Maricel Păcuraru sunt reale este şi publicarea în ziarul „Gardianul“ din 13 noiembrie 2006 a unui document al SRI purtånd menţiunea „Strict Secret“ şi semnat de Radu Timofte.
Vă prezentăm în continuare stenograma unor discuţii cu Maricel Păcuraru, ulterioare evenimentelor prezentate mai sus, şi care face referire, bineînţeles, la cele povestite de proprietarul de atunci al ziarului „Gardianul“.
Audio si stenograme la

Disperat, Vîntu începe să scoată documentele „Strict Secret“ primite de la Radu Timofte
Curentul - luni, 30 noiembrie 2009

© Curentul

Maine, o noua inregistrare spumoasa Made in Realitatea TV!

LA PASA VINE UN ARAB. Ion Iliescu la masa cu Omar Hayssam. FOTO DOCUMENTE

Foto: EVZ Omar Hayssam si Ion Iliescu

• traducerea din arabă în română a explicaţiilor foto nu aparţine revistei siriene „Faris al-Arab” ci s-a făcut ad litteram şi conţine o serie de inadvertenţe
• Sursa: EvZ.ro
  

CORNELIU VLAD aminteste: „Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele“

Avem parte de un sfårşit de campanie cåt se poate de necuviincios: e umoral, toxic, virulent (vorba lui Caragiale: măgar, violent şi lipsit de maniere). O secvenţă filmată controversată, colaje fotografice răutăcioase, clipuri glumeţe, manele proslăvitoare, interceptări telefonice, replici spirituale etc. Totul serveşte cauzei (cauzelor). Toate sunt ceea ce numim campanie negativă, căci ce frumos li se mai spune acestor laturi pestilenţiale. Legislatorul este vag împăciuitorist în chestiune căci interzice doar calomnia şi folosirea culorilor naţionale şi a emblemei partidului advers în porcăria publică. În rest, abjecţie şi fantezie cåt cuprinde.
Nu e ceva nou în luptele noastre electorale (seculare, care durează de vreo 20 de ani). În 1990, pe seama lui Coposu se puneau toate grozăviile posibile, în afara celor ce i se atribuiau lui Iliescu. Mult palpit, pentru că romånul, au spus-o şi Caragiale, şi Mircea Eliade, trăieşte şi simte visceral political.
Dar este oare politică aici? Vaporul Romånia cu cårmaciul Băsescu, gata să se scufunde, afişele anti-Geoană încropite cu petice de fotografii sunt mesaje politice, aduc ele a program prezidenţial, a proiect pentru ţară?
Pånă una-alta, oricum, ştim pe ce contăm, şi fără o astfel de propagandă vizuală. N-avem guvern plenipotent constituţional, dar avem parlament autosabotat, avem o datorie externă copleşitoare, dar nu ne vin banii tocmiţi la FMI, nici buget n-avem, avem promisiuni sau ameninţări votate ca legi în parlament, dar nu ştim dacă vor fi onorate nici unele, nici altele, avem discursuri şi glumiţe, populism şi calomnii, scenarii şi inepţii, consemnăm procese intentate încrucişat între matadorii campaniei şi aşteptăm de la o zi la alta chestii şi mai gogonate. Vrem moarte pentru moarte şi abjecţie pentru abjecţie.
Obama şi McCain, Sarkozy şi Segolene, Merkel şi Steinmeier, cu toţi ai lor, nu s-au porcăit într-un asemenea hal în campaniile lor. Cum ar putea relata altfel decåt cu ironie superioară, chiar dispreţuitoare, ziariştii străini aflaţi în aceste zile la Bucureşti despre spectacolul electoral al momentului? Pe bune, despre imaginea Romåniei, în niciun caz. Ce să înţeleagă ei, cånd nici noi nu ştim despre ce e vorba.
Deşi, cåte ceva despre cum va fi după aceste alegeri, indiferent cine va cåştiga, putem întrezări de pe acum. De-o pildă, doar una, e de văzut cum vor mai înråuri de-acum încolo cåteva mari canale tv de actualităţi cursul vieţii politice. Niciodată pånă acum nu s-a întåmplat ca vreo două-trei televiziuni particulare să se implice şi să reacţioneze atåt de potopitor şi de eficace asupra cetăţeanului alegător. Puterea lor de influenţare pare să capete proporţii uriaşe, ajungi să ai impresia că ele fac şi desfac totul în această ţară, în orice caz ele sunt gura cea mai mare în această ţară, vocea lor tinde să acopere tot spaţiul public. Asta nu mai e însă nici vocea presei libere în exprimare, nici vox populi. E o tendinţă care poate duce la lucruri grave. Cu televizorul s-a deturnat revoluţia, şi am văzut la ce s-a ajuns, cu televizorul se poate lovi şi democraţia.
Iar acest monopol zgomotos, de motociclişti prost-crescuţi (altă plagă bucureşteană), asupra agorei naţionale funcţionează, nu în ultimul rånd, şi pentru că TVR-ul naţional, de fapt căpeteniile sale, excelează în imbecilitate profesională sau în nesimţire civică, punånd botniţa la propriile microfoane, înfundåndu-şi în nisipul neimplicării iresponsabile şi capul, şi obiectivul camerei. Că un cotidian naţional, care se recomandă drept cel mai serios, abdică de la comandamentul nr. 1 al presei de oriunde, acela al actualităţii imediate, presante, de prim interes, proclamånd „nimic despre politică“ într-un moment eminamente politic, mai treacă-meargă, e treaba lui, el se descalifică. Dar ca postul naţional tv să tacă iresponsabil, pe banii noştri, în privinţa unei dezbateri, a unei confruntări naţionale (bune, rele, cum or fi), înseamnă că nu-şi merită banii pe care-i irosesc din taxele şi impozitele cetăţeanului.
De la tårgul de carte Gaudeamus, fiul meu a adus un pliant în care am găsit acest aforism al lui Oscar Wilde: „Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele“. Care-or fi aceia, dintre protagoniştii prezidenţialelor, dintre slujbaşii lor, greu de spus.

„Toţi suntem în şanţ“
Curentul - luni, 30 noiembrie 2009

© Curentul

71 de ani de la uciderea lui Corneliu Codreanu. Marturia unuia dintre executantii asasinarii si viziunea lui Mircea Eliade despre moartea Capitanului

Pe 29 Noiembrie 2009, in noaptea Sfantului Andrei, se împlinesc 71 de ani de la uciderea celor 14 legionari, Nicadorii, Decemvirii şi Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare, de doua ori deputat in Parlamentul Romaniei.

În noaptea de 29/30 Noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbeşti, aproape de Capitală, Corneliu Zelea Codreanu, Capitanul, Nicadorii şi Decemvirii sunt asasinaţi de jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava de la lagarul Rimnicu Sarat.

Comunicatul mincinos al Parchetului Militar al Corpului II Armată cu privire la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938)

Parchetul militar al C II A ne informează:

În noaptea de 29-30 noiembrie a.c. s-a făcut un transfer de condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la Bucureşti - Jilava.

În dreptul pădurii ce corespunde kilometrului 30 (in realitatea la km 40 - nota mea) de pe şoseaua Ploieşti - Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au dispărut şi în acel moment transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte cu ceaţă deasă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispărea în pădure.

Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă.

Au fost împuşcaţi:

Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani muncă silnică şi şase ani interdicţie.

Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I.G. Duca, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă.

Caratanase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele Ioan, State Gr. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrilă, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă.

Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, condamnaţi la câte zece ani muncă silnică pentru asasinat asupra lui Stelescu.

Atât Parchetul militar al Corpului II Armată, pe teritoriul căruia s-a întâmplat cazul, cât şi parchetul civil, fiind înştiinţate, au venit la faţa locului şi au constatat în mod oficial moartea celor numiţi mai sus, de către medic, prin încheierea de proces-verbal.

A autorizat înmormântarea cadavrelor, rămânând mai departe în cercetarea cazului.

Comandantul militar, după propunerea parchetului şi pentru motive de ordine publică, a aprobat ca înmormântarea să se facă la subcentrul militar Jilava, fapt ce s-a executat în dimineaţa zilei de 30 noiembrie a.c. prin îngrijirea închisorii militare Jilava.

Universul, din 2 decembrie 1938

În 1940, plutonierul Sârbu, martor si executant al asasinarii ordonate de ministrul de Interne Armand Calinescu si de dictatorul Carol al II-lea, citat in Buna Vestire, a declarat:

„ …În zorii zilei de 29 Noiembrie 1938 am pornit spre Râmnicul Sărat. Am ajuns la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţiunile asupra modului cum avea să-i executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang dupa gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acela era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în maşini. Aici legionarul era legat cu mâinile de banca, la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca să nu se poată mişca în nicio parte. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredintat. În mâini aveam ştreangurile.

Am pornit. În masina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii Tâncabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat niciunu. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
- “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înauntru cu revolverul în mâna a rostit printre dinti: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o liniste de mormânt. Cu perdelele trase, masinile si-au continuat drumul pâna la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era facută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcati în spate, pentru a se simula astfel împuscarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncati în groapa comună…”

La 30 Noiembrie 1940, trupul neînsufleţit al Căpitanului şi cele ale Nicadorilor şi Decemvirilor care au fost strangulaţi odată cu el au fost reinhumate la Casa Verde din Bucureştii Noi, sediul Miscarii Legionare construit prin munca voluntara, la fel ca si Facultatea de Drept din Bucuresti sau alte cladiri importante din Capitala. Nici pana astazi nu se stie ce s-a intamplat cu osemintele lor dupa invadarea tarii de catre sovietici, in 1944. In prezent, la Casa Verde, care apartine de drept familiei Codreanu, a fost daramata o parte din ansamblul arhitectural si se ridica in curtea acesteia, ilegal, o alta cladire.

Mircea Eliade: „Rareori în istoria creştinismului modern au fost răsplătite cu mai mult sânge posturile, rugăciunile şi credinţa oarbă în atotputernicia lui Dumnezeu.” (Memorii)

„Văzu atunci cum peste sârme unul din jandarmi îşi aşează puşca mitralieră în poziţie de tragere. Apoi descoperi că de-a lungul sârmelor, santinelele se înmulţiseră: erau acum vreo 15. Văzu pe maior, înarmat şi el, traversând grăbit curtea din faţa cancelariei, cu un plutonier. Încet , încet, din toate părţile apăreau jandarmii. Deţinuţii ieşiseră din camere şi se adunară în mai multe grupuri în curte. Dar îndată ce unul dintre ei încerca să se apropie de sârme, jandarmii strigau şi înălţau armele. Până ce un plutonier se îndrepta spre sârme cu un jurnal în mână şi făcu semn să se apropie cineva. Înainta un bărbat înalt, subţire, cu barbă de timpuriu albită. Plutonierul înfăşură jurnalul, îl ghemui cât putu de mult, şi-l zvârli spre sârme. Celălalt se apleca să-l ridice şi se îndrepta către mijlocul curţii desfăcându-l. Se opri din drum, deschise ziarul şi se clatină. Toţi se repeziră spre el. Apoi Ştefan auzi un strigăt sugrumat, sălbatic, de fiară rănită:
- L-au împuşcat pe Căpitan.
Nu se mai auzi atunci nici o răsuflare în toată curtea. Tăcerea aceea împietrită i se păru mai cumplită decât orice strigăt.”

Mircea Eliade, Noaptea de Sanziene

SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR. Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci... unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?
Continuarea la Vlad Mihai Blog

LAVINIA SANDRU a sustras caseta pe baza careia s-a facut trucajul anti-Basescu si le-a livrat-o lui Vintu si Patriciu

Conform informatiilor parvenite redactiei noastre, Lavinia Sandru este cea care a sustras din arhiva PD-L caseta pe baza careia s-a realizat trucajul anti-Basescu. Asa se explica si reaparitia ei pe micile ecrane, dupa ce fusese indepartata de la Realitatea Tv de catre Sergiu Toader. Aici, in foto, sta cu ursuletul PIN in mana dupa ce a intreprins o alta operatiune speciala - stransul gunoaielor - pe pontonul lui Vintu din Delta.

ACAD Giurescu despre "1989 - Romania in resorturile secrete ale istoriei" si "Spionaj in Balcani" si gen Rogojan despre Presedintie si informatii

Alocutiune la lansare cartii “1989. Dintr-o iarna in alta. Romania in resorturile secrete ale istoriei “ (General Aurel I Rogojan )

Distinsi oaspeti,

Multumindu-va pentru inalta onoare de a fi acceptat sa fiti parte la acest dublu eveniment editorial, caruia i-ati conferit, astfel, prestanta prezentelor Dumneavoastra, unele cu totul aparte si speciale, si aflandu-ma sub puternica impresie a alocutiunilor anterior rostite, nu-mi vine deloc usor sa intru in rolul rezervat de un moderator ale carui profunzimi scaparatoare in studiul , printre si dincolo de randuri , al cartilor prezentate, copleseste realmente.
Cartile s-au realizat cu dorinta de a lua seama de invatatura a trei maxime:
• Prima,”Veritas simplex oratio”/ Adevarul este simplu de rostit, cu completarea :”si se scrie doar in alb si negru”;
• A doua,“Veritas odium parit “/ Adevarul naste ura pentru ca dupa lectura cartilor, cititorul sa o descopere pe a treia , pe care nu citez in original ci o explic usor extrapolata :
• “Tratatele si legile care consfintesc ordinea internationala – oricare ar fi ea – ii apara doar pe ce care vegheaza si sunt vigilenti “ Masura vigilentei popoarelor este data de serviciile lor de informatii pentru securitate

Domnule senator si distins profesor Teodor Ardeleanu,

Sa nu ma intrerupeti in cele ce urmeaza, fiindca nu am de gand sa exploatez electoral momentul, ci doar va pun o intrebare :

Dumneavoastra, ca atent observator al realitatilor romanesti, sau onoratul auditoriu, ati retinut carui candidat la Presedintia Romaniei ii apartin urmatoarele declaratii cu privire politica fata de servicii de informatii ?

Citez : “ Administraţia noastra si partidul (........) vor acţiona pentru îmbunătăţirea capacităţilor de obţinere de informaţii prin mijloace tehnice şi clandestine, prin analiză convingătoare, activitate coordonată de contrainformaţii şi acţiune politică acoperită ferm.
- Vom acorda întregul nostru sprijin personalului devotat şi priceput al serviciilor noastre de informaţii. Vom propune legi care să permită ofiţerilor de informaţii şi agenţilor acestora să opereze eficient şi în siguranţă...
- Vom sprijini modificarea legislaţiei în sensul de a permite efectuarea de verificări semnificative asupra trectutului şi persoanelor avute în vedere în numiri în posturi importante pe linie de stat...
- Vom asigura guvernului nostru capacitatea de a influenţa evenimentele internaţionale vitale pentru interesele noastre de securitate naţională...
- Vom căuta contramăsuri adecvate pentru a ne asigura că abuzurile trecutului nu se vor repeta, dar vom căuta şi anularea restricţiilor rău-gândite care au slăbit capacitatea serviciilor noastre de informaţii şi au uşurat, în acelaşi timp, eforturile de culegere de date şi de subversiune ale adversarilor noştri”
Am incheiat citatul
Profesorul Teodor Ardeleanu : Puteati sa o fi citat in engleza, domnule general !
General Aurel Rogojan : Da domnule senator, declaratia nu apartine niciunuia dintre candidatii inscrisi in ultimii douazeci de ani in competitia pentru Presedintia Romaniei.
Citatul este din este Platforma unui candidat al Partidului Republican la Presedintia Statelor Unite ale Americii (Ronald Reagan - nota mea).
In Romania nu au aparut, inca, nici personajul si nici partidul cu un astfel de angajament. Si pana cand partidele politice si candidatii lor in alegeri nu vor avea temeritatea sa-si asume politic o astfel de reponsabilitate, Romania va fi condusa de abonati la incercarea rabdarii poporului roman.“
Timpul alocat a trecut. Va multumesc !

Vezi si OBEDIENTA externă a complotului din 1989, de la Iliescu şi Măgureanu la Dinescu şi Pleşu. Aurel Rogojan despre Anul 1989. LANSARE MAINE LA GAUDEAMUS

GUGULANUL despre mineriada 666 a PSD

AICI VOX ROMANIA LIBERA: George Roncea si Florin Calinescu despre note SRI si filme trucate la Vox News (filmat in conditii de restriste)

Vezi si NASTASE a facut plangeri penale jurnalistilor CURENTUL iar BASESCU da in judecata Gardianul si pe PATRICIU pentru filmul trucat si ticalosie

CAND PREMIERUL GRIVCO, Klaus Iohannis, era demascat chiar in Jurnalul National pentru afacerile sale necurate pe bani publici: 45 milioane aqua-euro

Afacere pe bani publici la Sibiu - 45 de milioane de euro daţi pentru Aqua Park

Primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, nu dă doi bani pe criza economică şi nici pe campaniile de salvarea a spaţiilor verzi. El vrea să investească 45 de milioane de euro într-un parc de distracţii. Şi asta nu e tot. Proiectul este amplasat în Pădurea Dumbrava Sibiului, ce a şi început să fie defrişată. Planul Urbanistic Zonal a ajuns la Agenţia de Mediu pentru avizare.

În urma unui schimb de terenuri perfectat cu Ministerul Apărării Naţionale şi reglementat prin HG 606/2006 şi mai apoi în Hotărârea de Consiliu Local Sibiu nr. 39/2007, Primăria Sibiu a ajuns proprietarul unei suprafeţe de teren împădurit şi a unor construcţii, care până la momentul tranzacţiei funcţionau ca depozite de muniţie. La scurt timp după ce toate documentele au căpătat un statut legal, primarul municipiului Sibiu, Klaus Werner Johannis, a dispus Serviciului de Urbanism din Primăria Sibiu să realizeze un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), cu titlul declarat "Zona de agrement Dumbrava Sibiului". Anul trecut, investiţia se ridica la 5 milioane de euro, acum vorbim de alte sume. 45 de milioane de euro. Nu de puţine ori s-a spus la Sibiu că primarul Johannis se comporta ca un proprietar şi nu ca un administrator al oraşului. Iată de ce, cu dare de mână când e vorba de bani publici, iniţiatorul proiectului este tot primarul care, împreună cu echipa de proiectanţi au evaluat proiectul la aproximativ 45 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care "Sibiu, Capitala Cultural-Europeană" a costat 25 de milioane de euro.

18 HA DE AGREMENT
Potrivit proiectului prezentat public, în Pădurea Dumbrava se intenţionează realizarea unui spaţiu de agrement pe nu mai puţin de 18 hectare de teren. Amplasat pe DJ 106 A Sibiu-Păltiniş, terenul se află în apropierea comunei Răşinari, una din porţile de intrarea în Mărginimea Sibiului.

Potrivit Primăriei Sibiu, deşi se doreşte realizarea unui uriaş parc de distracţii, un Aqua Park, cu 500 de locuri de cazare, ştranduri, bazine de înot, terenuri de sport şi zeci de parcări, "nu poate fi vorba de o defrişare, în primul rând datorită faptului că zona în care se intenţionează construirea acestui complex de agrement nu este inclusă în Parcul Naţional Dumbrava Sibiului". Poziţia ambiguă a Primăriei Sibiu este lămurită prin afirmaţia că "proiectul va integra şi zonele de vegetaţie cu o sănătate corespunzătoare, restul vegetaţiei urmând să fie desfiinţată".

În acest moment proiectul se află la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, urmând a se dezbate public (a fost aprobat in sprijinul proiectului imobiliar al milionarului Ilie Carabulea - nota mea).

CONTROVERSE
În condiţiile în care municipiul Sibiu nu dispune de un ştrand funcţional şi de o zonă de agrement în proximitatea oraşului, fără îndoială un proiect de genul "ştrand municipal şi zonă de agrement" este necesar. Însă, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu precădere cele de mediu sunt nelămurite de ce a fost aleasă tocmai o zonă împădurită pentru realizarea acestui proiect cu atât mai mult cu cât se află la limita unui Parc Natural Protejat. Însă întrebarea cea mai grea rămâne, totuşi, cea legată de bani. De ce vrea primarul Johannis să folosească bani publici pentru realizarea unui spaţiu de agrement, cât timp pentru astfel de proiecte pot fi atraşi investitori, iar banii pot fi utilizaţi în construcţia de locuinţe sau infrastructura oraşului? Anumite organizaţii ecologiste şi cetăţeni ai Sibiului au cerut ca acea zonă să devină un fel de Expo Flora, iar elevii să ţină orele de ecologie în natură.
Dan Tomozei
Monica Andrei Capatos
3/02/2009
Ilustratie: Guerilla Gugulanului