Scris de George Roncea
Anul 2010 a debutat in forta prin declarararea oficiala a decesului unui numar de patru publicatii din portofoliul “mogulului” de carton Sorin Ovidiu Vintu. Patru ziare au disparut de pe piata: Cotidianul, Business Standard, Ziua si Gardianul. Doua dintre aceste publicatii, Cotidianul si Ziua, erau branduri consacrate cu peste un deceniu jumatate de prezenta pe piata. Tot ce este insa atins de gheara lui Vintu se usuca. Inca din data de 7 decembrie, din aceeasi zi in care SOV era dat in consemn la frontiera, proprietarul trustului Realitatea-Catavencu a anuntat ca renunta la divizia de print, la ziarele Cotidianul, Business Standard, ZIUA si Gardianul si ca se va retrage in afacerile on-line. De asemenea a anuntat ca se cauta cumparator pentru agentia News-In, iar pentru Realitatea TV si Money Channel se cauta parteneri pentru pachetul majoritar.
Momentul a avut semnificatia sa deoarece lui Vantu i s-a deschis dosar de urmarire de catre procurori in cazul fugii din tara a locotenentului sau de la Gelsor, Nicolae Popa, “exfiltrat” din Romania in urma cu noua ani, de ofiterul SRI Victor Veliscu, mana dreapta a lui Radu Timofte, cel care i-a tinut de sase lui Vintu la prabusirea Fondului National de Investitii (FNI). Dupa fuga sa, Popa a fost condamnat, in iunie 2009, pe post de tap ispasitor, in dosarul FNI, la 15 ani de inchisoare. Anii pe care ar trebui sa-i incaseze Vintu. Ca vechi puscarias, Vintu stie ce poate face celula rece de la Jilava, chiar si dintr-un vechi si minunat prieten, ca Nicolae Popa, care ar putea sa inceapa sa ciripeasca pe seama sa, drept care a inceput sa-si pregateasca bulendrele pentru o situatie pe care nu o anticipase, atunci cand si-a tras Trust de presa pentru a-si proteja spatele.
Daca ar fi iesit Geoana presedinte, trampa i-ar fi reusit mai mult ca sigur. Acum, pentru Basescu Vintu nu mai are la dispozitie decat solutia Kenedy. Daca e tare in bulan, ceea ce nu prea cred. Degaba a tras din toate pozitiile in Basescu, degeaba a pritocit cu Patriciu inregistrari trucate, degeba i-a facut masaj pe la spate lui Geoana, la piscina sa din strada Paris, degeaba a trasnformat aproape o mie de ziaristi in caini turbati agatati cu dintii stirbi de picioarele marinarului, intr-una dintre cele mai salbatice campanii de demolare initiate in ultimii 20 de ani la adresa unui om politic. Cu tot cu Antonescu, Vadim, Becali, unguri, minoritati, pesedisti, peremisti, voiculesti, cu tot cu dinozaurii serviciilor si cu pradatorii din servicile rusesti,Vintu nu a izbandit sa-l doboare pe Basescu, sa-l puna pe Geoana, ca apoi in 24 de ore acesta sa schimbe procurorul general si sa faca disparuta orice proba si/sau martor din dosarul FNI.
Anul acesta pe Vintu il asteapta procurorii sa dea cu subsemnatul, alaturi de Nicole Popa, interpusul sau in tunul FNI.
Presa si trompetele de pripas nu-i mai folosesc ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare in Tanzania (pigmeii nu au tratat de extradare cu Romania ). Firesc, instrumentele inutile acum, publicatiile devenite maculatura, nu-si mai au rostul.
Pe langa falimentul acestor publicatii din aria Trustului Realitatea – Catavencu conglomeratul media patronat de Vintu se confrunta cu mai multe cereri de insolventa, din partea unor companii ca Societatea R (editorul Romania Libera), Attica Media (editorul Playboy, InStyle) sau Editura Univers. Tot imperiul lui Vantu se destrama – de la Newsin, pus la vanzare, la revistele Tabu Aventuri la Pescuit si SuperBebe vandute catre directori. Nici Monky Ceanal nu se simte prea bine.
Procedurile de insolventa si raspunderea administrativa ce priveste Trustul Realitatea – Catavencu cad in carca unor personaje de paie instalate de Vintu, care dupa ce a incasat profitul arunca acum raspunderile in carca administratorilor, exact cum a procedat si la tzepele FNI, FNA, BRS, BID etc. In trustul media controlat de Sorin Ovidiu Vantu, prin firma cipriota Bluelink Comunicazione Limited, sindicalistul Liviu Luca este presedinte al Consiliului de Administratie. In CA se afla si alti lideri sindicali: Matei Bratianu si Dumitru Costin de la Blocul National Sindical, Marius - Grigore Petcu (finul lui Miron Mitrea) de la CNSLR Fratia, Ion Popescu - Confederatia Meridian, Iacob Baciu - Confederatia Sindicatelor Democrate. Sindicalisti cu ghiotura, la pachet, alaturi de ciudati cetateni moldoveni cu nume predestinate parca, de tipul Vitalie Dobanda. Interfata a fost insa asigurata de “jurnalisti” mai mult sau mai putin fraieri.
Sinucidere asistata
La Gardianul“ raspunderea cade in sarcina lui Alecu Racoviceanu, unic administrator. La Cotidianul“ raspunderea cade in sarcina administratorului Mihnea Vasiliu, fost ziarist care a debutat de altfel la acest ziar pe vremea lui Ratiu. Amara sarcina sa devii groparul publicatiei la care ai debutat. La „Ziua“ raspunderea ii revine lui Mihai Pilsu, unic administrator, un ziarist mai putin cunoscut pentru penita sa cat pentru seria de incredibile tampenii debitate la prohodul ziarului. Monumentala este elucubratia sa de varf – “Vantu n-are nici o legatura cu Ziua” - dar recunoaste totusi ca Ziua apartine PSV, uitand insa sa precizeze ca actionar la PSV este un celebru deja offshore din Cipru, Elbahold, iar in spatele Elbahold apare un cetatean moldovean si tot Elbahold detine si Insomar, unde sef e fostul partener de afaceri al lui Vintu, Gheorghe Teodorescu, adica GEL din Gelsor, Gelsor din spatele FNI, combinatia prin care au fost jefuiti 350 000 de romani. Fara nici o legatura cu Vintu, desigur...
Printre beneficiarii indirecti ai jafului s-a aflat si Mihai Palsu, ziarist cica pe social, scriitor adica despre drama vietii de zi cu zi a amaratilor jefuiti de cei ca Vintu, cel fara legatura cu niciun ziar si niciun ziarist, dar care a reusit totusi sa ingroape branduri de prestigiu care au fost candva tribune de lupta cu gasca lui Ion Iliescu, mentorul lui Sorin Ovidiu Vintu. Coincidenta sau nu, aceste publicatii au murit tocmai datorita faptului ca s-au aliniat frontului politic manevrat de Iliescu, in beneficiul lui Mircea Geoana respectiv impotriva lui Traian Basescu. Ajunge o maciuca sa sfarami un car de oale, este o vorba din batrani care se potriveste situatiei actuale. Publicul n-a ingitit transformarea unor publicatii devenite goarne ale Coalitiei anti Basescu, dupa ce mai bine de un deceniu si-au cladit autoritatea si brandul pe baricada luptei cu “carpa kaghebista”.
Ca jurnalist este greu sa scrii degajat despre disparitia unor ziare la care ai scris candva, despre situatia unor fosti colegi iar pretentia unei “analize obiective” invocand datele de management, cifrele de vanzari, audienta etc este evident una deplasata. Personal eu cred ca aceste publicatii au disparut in principal datorita imposturii practicate, din motive legate de etica muncii si de lipsa acuta de profesionalism jurnalistic. Ziarele ca si bancile functioneaza alimentandu-se din creditul marcii si credibilitatea celor care scriu. Cand lumea isi retrage creditul, atat ziarele cat si bancile falimenteaza. Acum peste zece ani, pe vremea cand am scris si eu la Ziua si apoi la Cotidianul, aceste ziare insemnau ceva, aveau influenta iar articolele publicate produceau efecte. Efecte foarte serioase – eu de exemplu atat de tare am suparat niste domni din servicii pentru ca scriam, din Belgradul bombardat de americani, cata bataie la cur dau sarbii aliantei militare a NATO, incat Sorin Rosca Stanescu, isteric, mi-a trecut litera I, sanctiune severa pe vremea lui Ceausescu, in cartea de munca, la desfacerea contractului, impusa de prietenii/sefii sai din servicii.
Mi-a reprosat chiar ca as fi ajuns sluga lui Milosevici, ceea ce i-a deconcertat la maximum pe sarbii care ascultau telefoanele si care erau convinsi ca sunt spionul serviciilor militare romanesti. Uneori sa faci presa este atat de amuzant incat merita toate mizeriile incasate. Devine mai putin amuzant cand ramai pe drumuri, ceea ce mie mi s-a intamplat deseori, pentru ca nu mi-am tinut ciocul si nu am pupat in dos onor conducerea. Colegii mei ajunsi acum pe drumuri, cateva sute am impresia, se afla intr-o situatie ingrata, pe care am experimentat-o pana la acru. Ar fi avut probabil alta soarta daca s-ar fi luptat oleaca cu sefii servili pusi de Vintu, daca ar fi respins aberanta linie politica impusa de sus, daca ar fi aratat putina demnitate si curaj pana acum. Macar nu ar mai fi ajuns in strada in genunchi. In fine, fiecare cum isi asterne si fiecarui cat i se cuvine.
Exista insa acum din fericire internetul si orice ziarist cu condei si putina iscusinta isi poate face un blog sau un site, iar daca are destui vizitatori – poate obtine si bani datorita accesarilor. Exista exemplul lui Tiberiu Lovin, ziarist dat afara abuziv ca si fratele meu, ca si mine, ca si cativa alti ziaristi care au calcat pe bombeu patronatul pe la publicatiile la care au lucrat in trecut. Luptator ca fire, boxer de nivel national chiar, Lovin a infruntat vitregia aruncatului in strada, si-a facut un PFA, a pus de un site - Reporter Virtual - care ii aduce acum mai multi bani decat in perioada cand trebuia sa ponteze la ziar. Are avantajul deplin, fata de orice alta circumstanta anterioara, ca poate comenta suveran orice. Nu pot sa nu il citez acum deoarece el este primul care a reusit sa obtina – atat de la Palsu cat si de la Racoviceanu, declaratii pe marginea falimentului publicatiilor conduse spre groapa de gunoi. Postarea sa recenta (www.reportervirtual.ro/2010/01/responsabilitatea-unor-nesimtiti.html) acopera aproape in intregime tot ce as fi avut de spus si eu si mi se pare totodata unul dintre cele mai amare comentarii cu privire la situatia actuala a presei din cate am citit in ultimele zile.
Responsabilitatea unor nesimtiti
“Sute de salariati vor fi someri, in timp ce cei care i-a condus la pierzanie raman ca niste sculpturi sa priveasca rece dezastru. Pana azi, niciun sef nu a spus ca-si asuma responsabilitatea. Azi insa s-a produs un semi-miracol: Mihai Palsu, directorul general de la Ziua, a scris ca-si asuma intreaga “responsabilitate morala” pentru tot ce s-a intamplat in grupul de presa condus de el. Cititorii si ziaristii au parcurs mesajul sefului fara sa le tresara niciun neuron sau nu si-au aratat interesul de a formula o intrebare legitima? “Ce inseamna ca-ti asumi intreaga responsibilitate, domnule Palsu?“. Am facut-o eu, pentru ca-mi imaginam ca-si va impusca macar o pereche de palme pentru prostiile pe care le-a facut in perioada de directorat. Vreti sa stiti raspunsul?
Prima reactie a fost imbecila
“Cu tine nu vorbesc ca scrii prostii sau asa cum vrei tu”, mi-a spus de la inceput, aceeasi placa veche ca-n cazul celorlalti sefi si sefuleti din presa care-s suparati ca nu tremur in fata lor asa cum spera sa o faca subalternii lor. Evident ca la acest raspuns i-as fi tras doua palme. Mai… geniule, nu eu am ingropat un ziar prin incompetenta mea, ci tu. La fel cum a facut si Nistorescu. Nu eu sunt vinovat ca nu stiti sa conduceti o afacere, ci voi, niste slugi importante care fac pantofii mogulilor mai mari sau mai mici. Eu doar scriu despre tampeniile voastre. Nu l-am umplut de sange insa. Discutia a continuat pe acelasi ton civilizat cu care vorbesc cu toata lumea si l-am convins pe marele sef sa-mi zica mai clar ce inseamna ca-si asuma responsabilitatea aia. Se sinucide, isi da demisia, va incerca sa-i santajeze pe actionari sa nu inchida sandramaua? “Exact ce am scris. Dar tu stii ce inseamna sa dai lefurile luna de luna la 210 oameni?”, m-a intrebat distinsul gropar. Nu, nu stiu. N-am avut ocazia sa ma milogesc pentru lefurile angajatilor la actionari doar pentru ca mi-am dovedit incompetenta. Eu doar am muncit 17 ani pentru a le face ceafa groasa acestor figuranti care vor intra in istoria presei asa cum merita: ca niste bisnitari de constiinte, ca niste traficanti de influenta, ca niste parveniti, ca niste jurnalisti slabi care au produs in intreaga “cariera” mizerii demne de ars intr-un tomberon ecologic.
Sefii au fost dobitoci
Acesti sefi de mucava nu stiu ce inseamna responsabilitatea. 90% dintre ei conduc insa presa, daca nu chiar mai mult. 90% se bucura cand primesc leafa, eventual masina de serviciu si bonusuri. 90% nu sunt constienti ca atunci cand esti mare sef esti responsabil pentru subordonatii tai. Sa le dai leafa, sa ai grija sa nu faca prostii, sa-ti aduca marfa de calitate, sa coordonezi ziarul in asa fel incat sa nu ajungi lunar la actionari cu caciula-n mana ca iar n-ai profit etc. Tu trebuie sa ai grija de ei. Viata lor sta in mainile tale. Acum cateva sute de oameni au ramas pe drumuri cu credite, cu copii, cu familii in pragul disperarii. Niciun big boss nu-si asuma responsabilitatea. Nesimtit pana la capat, Nistorescu a anuntat ca si-a dat demisia. Nu si-a dat-o. I-a expirat contractul. Palsu sustine ca isi asuma… ceva moral, dar ramane cu teschereaua plina si sa conduca vai mama lui de ziar, despre care el spune senin ca Ziua a fost un ziar decent. Poate candva. Despre santajele lui SRS cu ziarul asta s-a scris. Nu s-a scris decat putin, dar are o imagine de gazeta foarte “decenta”. Si nu este vina ziaristilor, ci a sefilor. Sefi care nu vor sa recunoasca limpede ca au fost dobitoci si ca au dreptate cei care le zic sa se duca dracului cat mai departe de aceasta breasla.
Stiti de ce nu-si asuma responsabilitatea acesti sefi incompetenti? Pentru ca nu respecta nimic: nici meseria, nici legislatia, nici oamenii. Isi respecta propria leafa, masina, casa, avantajele. Priviti in jur. In toata presa se intampla acelasi fenomen. In general, sefii isi privesc subalternii ca pe niste sclavi, nu ca pe benzina fara de care ar ramane in drum in masina lor luxoasa, cumparata pe munca negrisorilor de pe plantatie. Negrisori care si ei poarta o vina. Dar despre ea altadata...”
Modelul Kunta Kinte
Subscriu in intregime la analiza cruda scrisa de colegul meu liber si independent Tiberiu Lovin, pui de moldovean cu vana in brat si cu creier propriu la purtator. De asemenea Florin Budescu, la www.StareaPresei.ro reuseste sa-i bage in corzi si pe Racoviceanu si pe Palsu, care are tupeul sa sustina ca Ziua "n-are nici o legatura cu Vintu". Sa faca plici, nu altceva... Colegii nostri negrisori nu au nevoie de multe lectii acum ci de un job. Sfatul meu adresati-va urgent lui Lovin ca sa va invete cum sa fiti liberi, scriind totusi, luptand sa ramaneti jurnalisti independenti. Pe de alta parte, tot ca jurnalisti, colegilor mei de la Ziua le recomand sa puna cateva intrebari conducerii, despre bani si despre contracte. Iata la ce ma refer: Palsu a pretins recent ca redactia Ziua este compusa din 110 jurnalisti plus inca 90 de angajati in staff-ul tehnic. Numai pentru jurnalisti salariile reprezentau 170 000 euro, sustine tot Palsu. In realitate la Ziua nu au lucrat mai mult de 64 jurnalisti plus alti 40 de angajati in stafful tehnic. Un calcul simplu arata ca ce spune Palsu despre distribuirea sumelor de bani sunt gogorite si diferenta de bani s-a sifonat. In care buzunare nu e greu de banuit.
La Gardianul situatia este similara, mai bine de jumatate dintre cei trecuti pe statele de plata nu au scris in viata lor la ziar si nu au fost vazuti de cineva la fata prin redactie.
Nesimtitii si imbecilii care v-au fost sefi si-au indesat bani negri in buzunare in timp ce voi, negrisorii de plantatie, ati facut foamea in ultimele luni de zile, lipsiti pana si de sarbatori de salarii. Cand vi se arata usa si vi se spune ca nu sunt bani, ganditi-va in buzunarul cui este diferenta de bani. Adresati-va unor avocati si nu iesiti pe usa ca niste negri de plantatie. Sau daca tot o faceti ganditi-va la Kunta Kinte si apucati si voi o coada de maciuca, ceva, in trecere, altfel o viata o sa va uitati in oglinda la voi ca la niste caini plouati care n-au stiut macar sa muste odata din piciorul slugii care i-a aruncat in drum. Si Palsu, si Alecu Racoviceanu, un jurnalist bun candva, au aruncat la gunoi, din pacate, daca au avut-o vreodata, orice urma de demnitate jurnalistica, devenind servii unor grobieni si infractori de teapa Vintu, Luca etc cu tot cu pletora de securisti de doi bani din jurul lor. Si Alecu si Palsu l-au avut de model pe Rosca Stanescu si au sperat sa se capatuiasca ca si Sorin Rosca Stanescu, cel care a pus botul la primul sau milionul de dolari de la Lukoil, punand publicatia Ziua, cel mai anti-KGB ziar din Romania, la un moment dat, la dispozitia rusilor, via Mircea Popa, Gusa, slugoi infami ai rusoilor. Asa au devenit incetul cu incetul “tonomate pe ruble” negrisorii din presa. Ce a fost si ce a devenit Rosca stim cu totii astazi. Penibila sa prestatie de jantajist ordinar, alaturi de Bogdan Chirieac a fost deja sanctionata de toate organizatiile de presa.
Lichelele la hazna
Ar fi timpul ca breasla jurnalistilor sa-si faca curatenie in ograda, sa caute redarea demnitatii presei si revenirea la normalitate prin eliminarea impostorilor, imbecililor, nesimtitilor, ciutacoizilor, nevertebratelor si mai ales a infractorilor din zona presei.
Altfel se vor extinde infectiile purulente care au dus la boala cronica a jurnalismului de mina a doua practicat de lepre cu pretentii de staif deontologic, sub obladuirea unor eterni pupincuristi, “profesori” si “academicieni” de teapa unui Tismaneanu, Patapievici, Tatiana Mungiu, CTP etc
E suficient ca ziaristii traiesc descriind mizeria umana, incercand sa stea cat de cat mai pe varfuri la marginea haznalei, cu reportofonul in mana. Trebuie asezat un cordon sanitar macar in jurul celor care traiesc din aceasta meserie, daca vor sa nu se confunde si cufunde si ei in mlastina si jegul moral de teapa unora ca Vintu si slugile sale, refugiate cica acum pe online, pe infestatele Vox Publica si Publika Tv, in...Republica Moldova .
Basarabia mai lipsea sa fie imputita si infectata de “deontologii” lui Vintu, n-a fost destul vanduta de slugile de kkat trimise peste Prut de Timofte, sluga lui Vintu, la intoxicare, decorati acum, ca patrihoti de cinste si angajati chiar la nou noutz-ul trust al lui Vintu de la Chisinau... Bleah pizdetz!
Vantul falimentului zguduie din temelii “imperiul media” al lui Vintu
Curentul - joi, 07 ianuarie 2010
Curentul - joi, 07 ianuarie 2010
© Curentul
Posts
No comments:
Post a Comment