Echipa Roncea a plecat de la ziarul “Curentul”. Coincidenta, odata
cu aniversarea zilei de nastere a lui Ion Iliescu, care a plecat la
randul sau, din tara, pentru a se intalni cu comilitonii sai,
comunistii europeni. Noi plecam doar pe net, locul unde tinde sa se
formeze o Romanie virtuala mai sanatoasa si mai inteligenta in orice
caz decat cea “reala”, controlata pana la sufocare de “oamenii de
bine” al caror prototip pare sa ramana vesnicul Ion Iliescu, de
profitorii tuturor regimurilor.
Acum, dupa ce marea incordare a alegerilor a trecut, dupa ce ne-am
bucurat de invinetirea perdantului Ion Iliescu, violaceu de furie
pana in varful unghiilor, avem destule alte lucruri de facut. Ziarul
“Curentul” merge inainte, dus de…curent. Cutremure la orizont,
inundatii, sosele distruse, pensionari disperati, Raduleasca, agonia
noilor generatii bagate in programul cretinizarii cu televizorul,
cancan, barfe, susanele, etc samd
Or noi nu prea putem fi dusi de curent. Dimpotriva. La fel ca alti
cativa putini jurnalisti ramasi liberi suntem fideli tocmai opiniilor in
contrasens. Alaturi de curentul de zi cu zi, “uniformizator”… Cand
suvoaiele minciunii duc la vale tara invaluind realitatea in tacere
mormantala e bine sa mai ramana cateva pietre in urma care sa strige
adevarul. Cu 20 de ani de presa in sange – impliniti luna aceasta – si
ceva mai multi de actiuni civice si anticomuniste in spate, trecuti
cu toata scarba inerenta prin hatisurile si labirinturile acestei
lumi “politico-economico-culturalo-jurnalistice” mizere, nu prea mai
putem fi convinsi ca, de fapt, lumea se invarte altfel, poate mai
repede, dupa cum crede Hrebenciuc, poate invers, dupa cum cred
altii, ceea ce poate da, in ambele cazuri, ameteli serioase.
Asa ca o sa ne vedem de drumul nostru, acelasi dintodeauna, urmand
si mediatizand mintile sclipitoare ale Romaniei trecute sau pe cele
pe care am avut sansa sa le intalnim in aceasta viata, cu unicul
scop de scoatere la lumina a adevarului si strigarea lui de pe culmi,
prin orice mijloace. Adica exact ce-i enerveaza pe slujitorii
minciunii. Orice altceva, in afara de asta (si de Basarabia) nu prea
ne intereseaza.
Proiectul nostru e simplu si, tocmai de aceea, stim ca va fi si de
succes. Il veti vedea cat de curand, sub forma unui portal al
ziaristilor online. Credem ca exista, inca, un potential real in spatiul
virtual pentru ca ziaristii sa construiasca, sa traiasca si sa scrie
liberi. Completamente liberi.
In ce ne priveste, scopurile noastre, la “Curentul”, au fost destul
de clare, pe masura distractiei aferente. Sa explicam.
Cutremurul din Chile ar fi schimbat axa pamantului, zic niste
savanti americani. Daca e asa, ne asteapta schimbari globale
monstruoase, spun savantii rusi. Noi romanii putem sta linistiti, la
locurile noastre. La noi viata pare sa aiba trasaturi monstruoase “by
default”, de cand am fost ocupati de bolsevici, schimbati cu
“eliberatorii” americani, ajunsi cu o intarziere de vreo 65 de ani. Dar
piatra de moara legata de gatul Romaniei ramane inca, Iliescu-KGB. Pana
nu iese cu picioarele inainte din politica acest “batranel” – fatada
unei hidre vorace care sugruma si mananca de viu, incetisor, acest
popor – nu se va schimba nimic la noi.
Acest asasin radios, ajuns, iata, la 80 de ani, marcheaza intr-un
fel sau altul tot felul de momente ale vietii noastre.
Iliescu pare sa ramana “forever” calare
pe Romania, iar lucrurile la noi nu se vor schimba cu adevarat pana
ce Justitia nu-si va spune cuvantul in privinta acestui criminal cu
mainile rosii de sange pana la cot, care continua sa ne ranjeasca in
fata cu orice ocazie. Chiar daca lumea intreaga se schimba, Romania nu
va fi altcum decat pe potriva lui Iliescu. Practic toti “oamenii
politici” din fruntea partidelor politice de la noi au fost ori creati
de Ilici ori i s-au inchinat, pupandu-i inelul, ca in vechile traditii
mafiote.
Traian Basescu este singurul personaj din campul nostru politic
care a reusit sa se smulga din imbratisarea lui Ion Iliescu – desi si
el tot de la FSN s-a adapat, acum 20 de ani, in timp ce “batranelul”
Iliescu si “tinerelul” Roman ne crapau capetele, noua, celor din Piata
Universitatii. In afara de Tismaneanu si ai lui nimic nu-l mai leaga
insa, astazi, pe Basescu de Iliescu. Indiferent cine vine la putere
raman pe pozitii “baietii din Primaverii”, GDS-istii “de bine”,
proveniti din familiile “tanchistilor” davaisti (asa li se spune celor
din stirpea lui Tismenetki si Neulander, sositi calare pe tancurile
rusesti pe meleagurile noastre) care au ocupat Romania dupa 1944.
Noi, astia, ajunsi in strada dupa ce taticii lor le-au confiscat
averile si vietile parintilor si bunicilor nostri, am avut, credem, un
singur moment de bucurie politica: la implinirea a fix 20 de ani de la
iarna lui 1989. Basescu ne-a oferit oleaca de satisfactie stricandu-i
lui Iliescu placerea aniversarii loviturii de stat brat la brat cu
Gorbaciov si in direct la televiziunile lui Vintu si Voiculescu. Omul a
castigat sefia statului inca o data, in pofida sforarului, edecarului
moscovit care a reusit coagularea celei mai vaste coalitii politice
formate vreodata de la CFSN incoace, cu scopul exclusiv al
“terminarii” lui Traian Basescu.
Un ziar de format mic, dar cu tiraj considerabil, “Curentul”, un
post-doua de televiziune, plus vreo cateva zeci de blogeri inimosi si
cativa ziaristi ramasi liberi, trup si suflet, au facut fata cu
succes, pe partea lor de confruntare, unui alt gen de coalitie, formata
din mii de “ziaristi” apartinatori presei/pres/gazeta de perete a
Aliantei politice constituite si coordonate de diabolicul bosorog Ion
Iliescu si ciracii sai. Salariile gigantice, suportul a sute de
sectoristi si urechisti mobilizati din garnizoaanele lui Vintu,
Patriciu si Voiculescu, brigadieri pe santierul dezinformarii ridicat
duduind de marile “Trusturi”, de “presa”, nu au ajutat “colegilor”
transformati acum in unelte de unica folosinta bune de aruncat la cos.
La “Curentul”, asadar, ne-am distrat de vis, in stilul vechilor
golani ai Pietei Universitatii. De data asta le-am turnat noi benzina
ca sa-si dea singuri foc la autobuze. Ne-am descurcat cu tot ce ne-a
cazut sub mana, dar cel mai de efect a fost nisipul pus in
rezervoarele uriasei masinarii de dezinformare si manipulare, care
purta in carca miile de sclavi de pe mosiile mega-mogulilor, pana s-au
gripat motorasele oligarhilor si molohul a sucombat, la fel ca avatarul
Geoana, drept in bratele inerte ale lui Iliescu.
Lucrarea a fost, sa recunoastem, ne-mai-po-me-ni-ta, daca avem in
vedere ca nu a fost vorba decat de vreo trei-patru maini dibace si un os
de moldovean, tot golan pe undeva, dar dintr-o alta generatie, inca
cu sange in instalatie, care ne-a dat la mingi fierbinti din fundul
terenului de i-am saturat cu indesatul pe distinsii nostri “colegi”.
Atata le-am pus la mingi pe masa, sa se joace intre ei, pana au si
uitat ca se afla in toiul campanei electorale si ca au de tocat o
singura tinta – Traian Basescu. Practic i-am tinut pe loc mai bine de o
treime din campanie, dandu-le de lucru si croind o noua agenda publica
pe tema “inregistrarilor” pline de panseurile savuroase (si vai, atat
de autentice) ale lui Chirieac, Rosca si Macovei. Plus, desigur, alte
picanterii video, ambuscade si trante, pe net mai ales, cat cuprinde.
Realitatea e ca toti actorii vizibili ai jocului politic electoral,
inclusiv mogulii lui peste, erau (sunt) niste decerebrati. Singurul
cu creier si sange in el, ca e vampiric si a supt la greu din sangele
romanilor a fost tot “batranelul” Iliescu, un fel de clona cu sapca de
colhoznic a lui Sauron, vrajitorul diabolic din Stapanul Inelelor.
Ranjetul din noaptea alegerilor s-a facut praf insa, cand a venit
Viorica Hrebenciuc cu rezultatele reale, impartasite de Videanu, in
direct si la ora de varf (3 a.m.) chiar in noaptea alegerilor.
Pe langa satisfactiile reale pomenite, ar fi si-un oarecare regret:
ca i-am tras-o poate prea tare lui Sorin Rosca Stanescu, de care am
fost legati si profesional si sentimental o lunga perioada, mai mica
insa decat a fost cea de prietenie a sa cu Basescu. Desigur, intr-o
masura, si-o merita, la fel ca si gasca de la fosta Scanteie, din care
face parte si Bogdanel Chirieac, care tipa zilnic in anii ’90, la
comanda lui Iliescu-KGB, ca suntem legionari si trebuie sa fim rasi in
mijlocul Piata Universitatii, eventual impuscati cu mitraliera daca
minerii sunt putin ocupati cu plantatul florilor. Oricum, Bogdanelul
mogulilor nu s-a jenat de loc: este in continuare invitatul de onoare
si o adevarata vox pulica a Trustului Realitatea-Catavencu dar si
clientul contractelor cu anumite institutii ale fostului stat roman.
De altfel, e bine de observat, cel care l-a infundat cel mai tare
pe Rosca Stanescu a fost, de fapt, chiar Bogdan Chirieac cu a sa
prestatie de-a dreptul jegoasa de proxenet-media, de “peste”, dupa cum
bine a zis Basescu, pe langa “virginalul” Catalin Macovei, fezandat
hulpav pe drumul la si dinspre “picnicul baietilor” de la padurea
Snagov.
“Tunul” anti-Basescu, SRS, a fost scos din joc in rafale si pentru
ca ajunsese deja sa il slujesca pe Iliescu si toata gasca lui de
mafioti. Nu spune nimeni ca in jurul lui Basescu nu se invart mafioti
similari. Exista, insa, o imensa deosebire, pe care Rosca o stie prea
bine, dar a preferat sa o ignore, desi a ragusit pe tema asta toata
cariera sa postdecembrista de jurnalist (pana a dat de bani): Iliescu
este criminal. Ceea ce Basescu, orice s-ar spune despre el si oricum
ar fi, nu este. Nici acum nu pot sa inteleg cum de a ajuns Rosca
Stanescu atat de jos, in genunchi, sezand pe ciubotele rosii made in
Moskba ale lui Ion Iliescu, cel care aproape ne-a omorat si in
decembrie ‘89 si in iunie ‘90. Cand chiar Rosca a fost cel care ne-a
cautat peste tot dupa Mineriada, la morga, prin spitale, s-a agitat
din rasputeri pentru fratii Roncea. Si, cand am iesit de la Magurele,
cu capul spart, cusut pe viu dar inca sangerand, am lucrat impreuna, la
“Romania libera”, dand drumul la o campanie de presa pentru
eliberarea celorlalti arestati – “Infernul de la Magurele” – care si
azi poate intra in analele presei dar si in dosarele procurorilor
blocati de Dan Voinea timp de aproape 20 de ani.
Rosca a fost un personaj cu totul deosebit, a fost un fel de marca a
perioadei anilor ’90, un ziarist implicat public “la rosu” cu o gura
cat o sura, lovit in moalele capului de Magureanu si Iliescu cu
dosarul de securist, dar totusi capabil sa se ridice din nou, sa toace
mai departe la Iliescu. Probabil ca a inceput sa tradeze ideea de
presa luat de val in siajul vecinului sau, Dinu Patriciu, cap al unui
veritabil grup criminal (asa scrie in dosarul sau penal). Mergand pe
ideea de supravietuire a ajuns, tot asa, supravietuind de pe o zi pe
alta…multimilionar. Avea tot ce-si putea dori. Cand a tipat insa la
Basescu, fostul lui tovaras ajuns presedinte, i s-a infundat.
Acum, ca s-a lasat, din pacate, de presa, sper sa se bucure de
milioanele sale, ca si ceilalti milionari pe care nu-i mai intreaba
nimeni cum si-au facut primul milion. Macar Rosca, sincer, a
recunoscut public. Primul milion i-a venit la ziar de la rusi, de la
Lukoil. Si tot rusii i-au distrus creatia, ziarul si colectivul cu
viziuni nationale creat acolo. “Prietenii stiu de ce”. Mircea Popa, de
exemplu.
Chiar ne pare rau de o parte a colegilor nostri de odinioara. Cu
unii dintre ei am scris impreuna fluvii de materiale, bine monitorizate
de baietii de la Rasarit, pe tema Basarabiei, obiectivul nostru
constant de cand ne suntem in presa si dinainte de asta. Am pus cap la
cap chiar si cateva carti, ajunse material de documentare pentru teze de
doctorat la geopolitica, relatii internationale si securitate. Acum
unii au ajuns sa se prostitueze, care pe unde au nimerit, care pe unde
li s-a ordonat sa nimereasca. Putini au rezistat, fideli crezului. Din
pacate, si in Basarabia si aici, rusii inca fac jocurile, la scara
diferita desigur, daca ne gandim ca teritoriul romanesc “beneficiaza”
de mult mai multi si mai bine plasati “americani” de teapa lui Soros.
“Americani” ca Tismenetki, ajuns tartor peste memoria insangerata a
romanilor calcati sub senilele lui tatane’su, “Ciungul” trimis de
Moscova “sa faca curatenie” printre romani, cu tancul.
Speram totusi ca Basescu va fi presedintele Reintregirii desi si
aceasta poate lua turnuri nefaste pentru romanii de dincolo, daca luam
drept exemplu referential re-intoarcerea lui Tismaneanu pe post de
“profesor”, de “anticomunism”, gazduit cand vine la Bucuresti in acelasi
loc in care isi facea veacul proslavindu-l pe Ceausescu si, apoi, pe
Iliescu: “cartierul rosu” , al nomenklaturistilor din Primaverii.
Chestie care nu poate decat sa ne provoace greata. Poate ca totusi
spiritul romanesc va reusi sa respinga celulele acestea canceroase
sau, cine stie?, poate ca o data cu pierea lui Sauron vor exploda cu
totii ca niste creaturi ale iadului bolsevic ce sunt.
Acum, intorsi la “Curentul”, parca timpul nu ne mai permite o munca
de rutina la ziar si nici satisfactiile nu mai sunt aceleasi, pe
masura ce importanta presei scrise scade, rapusa de mis-mas-urile
cunoscute si mondenizarea fortata, ca sa nu zicem manelizarea presei,
ca tot e la moda. “Curentul”, suntem convinsi, cu acele condeie aprige
pe care le are si cu verva echipei sale tinere va stii sa-si consolideze
si in viitor renumele dat de fondatorul sau, marele jurnalist Pamfil
Seicaru.
In ce ne priveste, pe langa acest proiect foarte serios, dedicat
ziaristilor online, romani si liberi, pe care il dezvoltam chiar in
aceste zile, avem de terminat trei carti la care lucram simultan,
dintre care una se afla aproape sub tipar – despre “prietenul” Pacepa
– si alta aproape de finalizare, pe care urmeaza sa o lansam pana in
iunie, plus o a treia, o datorie de onoare, fata de regretatul
Patriarh Teoctist.
Una peste alta, la “Curentul” ne-am distrat la maximum. Sper ca ne
vom mai bucura la fel si la anul, pe vremea asta, cand Iliescu isi va
serba, poate, ultima sa zi de nastere, in postura de condamnat. Cel
putin asta a promis solemn Traian Basescu, inca de la primul mandat: ca
va crea Justitiei mediul necesar, liber de presiunile politice,
pentru a finaliza dosarele “revolutiei” si Mineriadei, care-l au ca
actor principal pe cel care merita sa intre in istorie cu renumele sau
autentic, de “carpa kaghebista”. Desigur, sa nu-i uitam “garda”
ideologica: “profetul” Brucan, cel care impreuna cu sotia sa ne-a
condamnat la moarte elitele, “tinerelui” Roman, si el fiul lui tat’su,
pripasit in Romania direct din bordelul bolsevic de la Hotelul “Lux” din
Moscova, la fel ca si “profesorul” Tismaneanu, slugoiul de casa bun la
toate regimurile. Ce bucurie ar fi sa vedem inceput si procesul
international al comunismului, care sa inceapa, “nu-asa”, cu Ana
Pauker, Sidorovici, Nikolski, Pantiusa, Tismenitki si cei care i-au
trimis aici, sa incapuseze Romania. Speram sa vedem momentul cand vor
plati cu totii – si in fata romanilor – nu doar a lui Dumnezeu.
George Roncea
Victor Roncea
UPDATE: Roncea.ro: Schimbare de strategie. George Roncea scrie in
continuare la “Curentul”, cu ochii pe acoperitii si descoperitii lui
Vintu
Posts
