Cămaşa şi haina, Rusia şi Ucrainade Cristian Tudor POPESCU
Nu obişnuiesc să-mi încep articolele cu fraze de genul „Presa n-a înţeles nimic“. În marea majoritate a cazurilor, ele reflectă megalomania respectivului megagazetar şi nu situaţia de fapt. De data aceasta însă, mi-e imposibil să nu observ fenomenul de orbire mediatică manifestat de zile întregi în presa românească. „Rusia taie gazul“, „Rusia închide robinetul“, „Rusia îngheaţă România“, „Vine frigul de la ruşi“, „Putin ne arde la gaz“ sunt titlurile care au invadat canalele TV şi ziarele. Practic, întreaga presă românească se chinuie, dincolo de nesfârşitele detalii tehnice legate de conducte, rezervoare şi electrocentrale să transmită opiniei publice imaginea unei Rusii chitite sadic împotriva României, care a aşteptat cu cinism să ne calce gerul ca să ne ia gazul. Analiştii pomenesc cu aere de atotştiutori de kaghebiştii care controlează Gazprom, de arma politică pe care o reprezintă gazul, de şantajul Kremlinului. Rusia, Rusia, Rusia. Şi România. Despre Ucraina, aproape nici un cuvânt cu litere mari.
Este un reflex îmbâcsit de autobăgare „patriotică“ în seamă de care constat, consternat, că suferă şi mulţi jurnalişti tineri. Pericolul „Marelui Frate“ de la Răsărit. Marota pe care Ceauşescu şi-a construit deceniile de minciună naţională. În clipa de faţă, România nu este din nici un punct de vedere un obiectiv de prim rang pentru Rusia. Suntem o ţară NATO şi UE, relaţiile noastre cu Rusia sunt în mare măsură „la pachet“, iar în plan bilateral sunt reci şi distante.
Cu excepţia vechii probleme, greu actualizabilă, a Tezaurului, România nu are diferende directe cu Rusia. Declaraţiile oficialilor ruşi în legătură cu România sunt protocolare, indiferente sau absente. Fireşte că e vorba de KGB şi de bomba fără gaz pe care Kremlinul o utilizează fără să şovăie, dar asta în relaţia cu UE, în conexiune cu Iran şi Qatar, nu cu România gărzilor patriotice din presa noastră.
Haina rusească ne e largă şi rece, în schimb rubaşca ucraineană ne arde strâns la piele. Cu o Ucraină mincinoasă, hoaţă şi agresivă ne judecăm la Haga pentru rezervele de petrol şi gaze din adâncul Insulei Şerpilor. Cu o Ucraină care îşi bate joc de ani întregi de argumentele ecologice, bazate pe reglementări europene, ale României în chestiunea canalului Bâstroe, ministrul ucrainean al Transporturilor, Viktor Bondar, replicând public la protestele Bucureştiului cu un dispreţuitor: „Nu-i nimic, să facă gălăgie“. Nu ministrul rus al Apărării, dragi colegi, ci acela al Ucrainei, Iuri Ehanurov, a declarat România „inamic potenţial al Ucrainei“. Tov. Ehanurov a cuvântat aşa: „Atunci când s-a destrămat URSS, Ucraina a moştenit mai mult de jumătate din potenţialul militar sol-aer al întregii URSS. Aceste capacităţi ar putea face treabă bună şi astăzi, pentru că le-am întreţinut în tot acest timp.“ Antiromânismul a devenit în Ucraina o politică de stat care se reflectă până la nivelul simplilor cetăţeni. Minoritatea românească o simte pe pielea ei.
Rusia este un stat autoritarist, în care Vladimir Putin deţine puteri imense, ceea ce înseamnă o democraţie vai de mama ei, dar control, stabilitate şi predictibilitate. Ucraina este un stat nemembru NATO sau UE, un stat puternic militar, sălbatic, imprevizibil, sfâşiat de lupte interne pentru putere şi cangrenat de crima organizată până la cele mai înalte niveluri. Odată ce îşi va face interesul, Rusia va relua livrările de gaze, în vreme ce Kievul, dacă ar putea, ne-ar lăsa să îngheţăm definitiv numai pe noi din toată zona Balcanilor.
Problema României nu e gazul, ci felul cum îl arde guvernul. Preşedintele Băsescu a telefonat la Kremlin probabil ca să-i spună lui Vladimir Vladimâci că o să-l mai sune unu’ Boc, care e băiat bun. Cu atât mai bine ţării, şi lui cu atât mai bine. Dar de ce n-a sunat dl. Băsescu şi la portocaliul său prieten de pe tronul Kievului, Iuşcenko? Nu era dl. preşedinte Băsescu mare mediator-voiajor de conflicte în spaţiul estic? Nu ne rezolva el problemele cu Moldova, cu Transnistria, cu Marea Neagră, cu Ucraina?
La 40 de ani după august ’68, n-am terminat încă de mestecat bucata asta din hoitul lui Ceauşescu.
Nu obişnuiesc să-mi încep articolele cu fraze de genul „Presa n-a înţeles nimic“. În marea majoritate a cazurilor, ele reflectă megalomania respectivului megagazetar şi nu situaţia de fapt. De data aceasta însă, mi-e imposibil să nu observ fenomenul de orbire mediatică manifestat de zile întregi în presa românească. „Rusia taie gazul“, „Rusia închide robinetul“, „Rusia îngheaţă România“, „Vine frigul de la ruşi“, „Putin ne arde la gaz“ sunt titlurile care au invadat canalele TV şi ziarele. Practic, întreaga presă românească se chinuie, dincolo de nesfârşitele detalii tehnice legate de conducte, rezervoare şi electrocentrale să transmită opiniei publice imaginea unei Rusii chitite sadic împotriva României, care a aşteptat cu cinism să ne calce gerul ca să ne ia gazul. Analiştii pomenesc cu aere de atotştiutori de kaghebiştii care controlează Gazprom, de arma politică pe care o reprezintă gazul, de şantajul Kremlinului. Rusia, Rusia, Rusia. Şi România. Despre Ucraina, aproape nici un cuvânt cu litere mari.
Este un reflex îmbâcsit de autobăgare „patriotică“ în seamă de care constat, consternat, că suferă şi mulţi jurnalişti tineri. Pericolul „Marelui Frate“ de la Răsărit. Marota pe care Ceauşescu şi-a construit deceniile de minciună naţională. În clipa de faţă, România nu este din nici un punct de vedere un obiectiv de prim rang pentru Rusia. Suntem o ţară NATO şi UE, relaţiile noastre cu Rusia sunt în mare măsură „la pachet“, iar în plan bilateral sunt reci şi distante.
Cu excepţia vechii probleme, greu actualizabilă, a Tezaurului, România nu are diferende directe cu Rusia. Declaraţiile oficialilor ruşi în legătură cu România sunt protocolare, indiferente sau absente. Fireşte că e vorba de KGB şi de bomba fără gaz pe care Kremlinul o utilizează fără să şovăie, dar asta în relaţia cu UE, în conexiune cu Iran şi Qatar, nu cu România gărzilor patriotice din presa noastră.
Haina rusească ne e largă şi rece, în schimb rubaşca ucraineană ne arde strâns la piele. Cu o Ucraină mincinoasă, hoaţă şi agresivă ne judecăm la Haga pentru rezervele de petrol şi gaze din adâncul Insulei Şerpilor. Cu o Ucraină care îşi bate joc de ani întregi de argumentele ecologice, bazate pe reglementări europene, ale României în chestiunea canalului Bâstroe, ministrul ucrainean al Transporturilor, Viktor Bondar, replicând public la protestele Bucureştiului cu un dispreţuitor: „Nu-i nimic, să facă gălăgie“. Nu ministrul rus al Apărării, dragi colegi, ci acela al Ucrainei, Iuri Ehanurov, a declarat România „inamic potenţial al Ucrainei“. Tov. Ehanurov a cuvântat aşa: „Atunci când s-a destrămat URSS, Ucraina a moştenit mai mult de jumătate din potenţialul militar sol-aer al întregii URSS. Aceste capacităţi ar putea face treabă bună şi astăzi, pentru că le-am întreţinut în tot acest timp.“ Antiromânismul a devenit în Ucraina o politică de stat care se reflectă până la nivelul simplilor cetăţeni. Minoritatea românească o simte pe pielea ei.
Rusia este un stat autoritarist, în care Vladimir Putin deţine puteri imense, ceea ce înseamnă o democraţie vai de mama ei, dar control, stabilitate şi predictibilitate. Ucraina este un stat nemembru NATO sau UE, un stat puternic militar, sălbatic, imprevizibil, sfâşiat de lupte interne pentru putere şi cangrenat de crima organizată până la cele mai înalte niveluri. Odată ce îşi va face interesul, Rusia va relua livrările de gaze, în vreme ce Kievul, dacă ar putea, ne-ar lăsa să îngheţăm definitiv numai pe noi din toată zona Balcanilor.
Problema României nu e gazul, ci felul cum îl arde guvernul. Preşedintele Băsescu a telefonat la Kremlin probabil ca să-i spună lui Vladimir Vladimâci că o să-l mai sune unu’ Boc, care e băiat bun. Cu atât mai bine ţării, şi lui cu atât mai bine. Dar de ce n-a sunat dl. Băsescu şi la portocaliul său prieten de pe tronul Kievului, Iuşcenko? Nu era dl. preşedinte Băsescu mare mediator-voiajor de conflicte în spaţiul estic? Nu ne rezolva el problemele cu Moldova, cu Transnistria, cu Marea Neagră, cu Ucraina?
La 40 de ani după august ’68, n-am terminat încă de mestecat bucata asta din hoitul lui Ceauşescu.
Gandul 08 IANUARIE 2009
Articolul mi-a fost sesizat de un prieten, care mi-a transmis si ce circula pe un forum:
mi se pare tare amuzant sa-l vad pe CTP preluand, pe tema Ucrainei, cuvant cu cuvant aproape argumentatia pusa in pagina de ZIUA, respectiv V.R., si pe blogul sau, inca de acum doua saptamani, repetata in articolul de zilele trecute "Pregatiti-va pentru razboiul cu Ucraina". In schimb, o rasuceste de tot pentru a concluziona in stil tipic KGB-ist, conform misiunii sale de agent de influenta. Nu stie ca lui Putin nu-i mai plac kaghebistii ci... fesebistii?
Razboiul cu Ucraina:
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-01-06&id=247504&kword=roncea
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-01-06&id=247504&kword=roncea
2009. Marsul spre Est
("La predarea stafetei la MAE, de la, probabil, viitorul consilier prezidential Lazar Comanescu la actualul ministru Cristian Diaconescu, Traian Basescu a catalogat drepte "semi-esecuri" abordarea relatiilor cu Ucraina si Rusia ca actori regionali. Daca una este Rusia, in cazul Ucrainei putem vorbi fara gres despre o intreaga politica regionala tradatoare a intereselor europene "comune" - vezi Bastroe, Insula Serpilor, Transnistria. Aceasta pe langa politica de purificare etnica a romanilor din Bucovina de nord, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, la care Romania asista ca proasta satului UE. Poate doua palme via NATO-Rusia sa o mai trezeasca pe "buna" noastra vecina, Ucraina.")
"In editorialul din 2009 "Marsul spre Est" publicat la sfarsitul anului trecut in ZIUA scriam ca Ucraina nu mai are nici o sansa sa-si revina din nesimtire si extremism: "Daca una este Rusia, in cazul Ucrainei putem vorbi fara gres despre o intreaga politica regionala tradatoare a intereselor europene "comune" - vezi Bastroe, Insula Serpilor, Transnistria. Aceasta pe langa politica de purificare etnica a romanilor din Bucovina de nord, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, la care Romania asista ca proasta satului UE. Poate doua palme via NATO-Rusia sa o mai trezeasca pe "buna" noastra vecina, Ucraina."Na ca n-au trecut nici doua-trei zile si si-a si luat primele doua palme: Rusia i-a taiat gazul si UE a anuntat azi ca nu se baga. Astept cu interes si alte palme care sa trezeasca autoritatile de la Kiev.Poate si Romania isi aduce aminte ca avem romani nu numai in Moldova ci in intreaga Basarabie istorica si Bucovina de nord si, atunci, ar trebui sa avem la Guvern un Oficiu pentru Moldova si Ucraina, pentru Rasaritul romanesc, care sa apere drepturile congenerilor conform Strategiei Nationale de Securitate. Poate si NATO observa ca Ucraina, ca stat CSI, cam incalca normele euro-atlantice in cazul situatii de la Gurile Dunarii europene (nu slave) sau al implicarii mafiote in Transnistria si reconsidera si asa-zisul Membership Action Plan. Poate si Rusia se enerveaza mai abitir si revendica Crimeea si inca o parte din Ucraina. Poate-poate..."
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-01-06&id=247504 http://victor-roncea.blogspot.com/search/label/Ucraina
Nota mea: Vezi si Oda lui CTP marca Cotidianul
Ha, ha, ha!
Posts
No comments:
Post a Comment