Mircea Toma, de la Agentia de Monitorizare "Pasive Watch" impreuna cu Centrul pentru Resurse Juridice - un ONG marca Soros - si asociatia homosexualilor ACCEPT (ce?) au decis sa-si mai faca putina publicitate pe marginea tiganilor latrand pe te miri unde la senatorul Iulian Urban, care este si presedinte al asociatiei Asistenta Pentru Consumatori. Coalitia de maidan a madamei Renate Weber, matroana Soros si a PNL in Parlamentul European, il balacareste suburban pe Urban considerandu-l un concurent netigan si neinteresat financiar pe piata mancatorilor fondurilor pentru tigani si, drept urmare, il paraste de "rasism" la toate comitziile de pe planeta si chiar din univers. Mircea Toma este cunoscut drept o "gaura neagra" a sugerii si deturnarii de fonduri europene alocate tiganilor, motiv pentru care a fost poreclit de acestia "ochiul maro" al romilor. CRJ-ul lui Soros face parte dintr-o "coalitie" de alte ONG-uri militarizate civil - parte a unei retele anti-romanesti - care a fost extrem
de deranjata de faptul ca senatorul Iulian Urban a insistat pentru a fi
cuprinse in Codul Civil sectiuni stricte referitoare la drepturile parintilor si familiei romanesti versus casatoriile intre
persoane de acelasi sex si adoptiile de copii realizate de homosexuali. Iulian Urban a reusit sa impiedice perversiunea legii, dupa cum milita pe ascuns secta Alinei Mungiu Pipidi intitulata pompos Coalitia "Opriti Codurile", iar amendamentele promovate de senator au fost facute atat din responsabilitate senatoriala cat si ca urmare a cererilor asociatiilor din sfera societatii civile
crestine, care apara valorile familiale si traditiile romanesti. Printre aceste ONG-uri-fantoma ale Coalitiei "Opriti Codurile" - supranumita ARIPA CIVILA A COALITIEI GRIVCO - se numara aceiasi gaozari imbatraniti in rele gen Mircea Toma si compania de facut zgomot (vezi lista lor in foto) demascati de Florin Calinescu drept "niste imbecili organizati" cu trese de la Rasarit pe umeri. De data asta si-au pus paie in cap, pentru ca senatorul Iulian Urban ii demasca vigoros, si pe fata si pe dos, in articolul sau: Un
ONG care nu a facut nimic niciodata pentru rromi, il acuza pe senatorul
Urban de rasism, deranjati mai degraba de actiunea acestuia de a
condamna sifonarea banilor europeni destinati rromilor din Romania.
In ciuda protestelor societatii civile crestine, de la 1 ianuarie anul acesta au fost introduse la nivel national pasapoartele biometrice. Vorba 'ceea, pentru cine-o mai tine minte: ...la tot cartierul si poporul! E drept, ni se spune ca exista posibilitatea de a cere pasapoarte temporare simple, dar intr-o zi o sa dispara si astea asa cum au disparut vechile buletine. Apropo de buletine, de la 1 ianuarie 2011 apar cartile de identitate electronice - miza cea mare a obsedatilor de control -, din care dispar parintii dupa cum a disparut odata confesiunea si, apoi, nationalitatea, de care oricum nu mai avem nevoie pentru ca, la orizonturile din ce in ce mai intunecate se itesc si cartile de identitate universale europene, care o sa ne bage pe toti in aceeasi oala a controlului total. Tot de anul acesta, mai ales pentru cei care nu au masini noi, cu cip RFID, si pentru a se incheia discutia cu permisele biometrice, se baga in circulatie, obligatoriu, rovinietele electronice. Oricum, la noi e inca e bine. In SUA nici la biserica nu o sa mai poti sa mergi daca nu esti insemnat, ca sa se numere mai bine astia care mai cred, ca nebunii, in Dumnezeu si libertate. Chestii periculoase, se stie. Era Tehnotronica "prezisa" de ideologul Trilateralei, Zbigniew Brzezinski, absoarbe si Romania. Parintele Prof Dr Mihai Valica sintetizeaza pentru o mai buna intelegere principalele aspecte si provocari ce
tin de bioetica tehnologiei informationale in mai multe studii pe care le puteti citi adunate chiar aici, pe acest blog.
In concluzie, de anul acesta, cei ce mai vor un dram de libertate in metrolope, vor trebui probabil sa invete de la tigani si sa apeleze la metodele celui mai liber popor european. Restul au sansa reintoarcerii la valorile si la locurile ancestrale de protejare a neamului, dupa exemplul inaintasilor nostrii, de la dacii liberi la luptatorii din rezistenta anticomunista: in munti! Dupa modelul Elvetiei, si romanii au solicitat un Referendum in Romania pe tema obligativitatii actelor electronice. Lansata de Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, ideea Referendumului a strans un milion de semnaturi, adresate Presedintiei, pentru care batranul duhovnic fost detinut politic anticomunist timp de 17 ani a si multumim printr-un apel adresat si conducatorilor tarii.
Pentru cei ce vor sa se documenteze asupra inchisorii electronice impuse prin cipul RFID (si nu numai) le recomand sa cumpere de aici lucrarea complexa Dictatura Biometrica, sa cerceteze emisiunile video existente si sa consulte site-ul plin de analize din sferele politice, legislative, juridice, jurnalistice, tehnologice, religioase si civice PentruLibertate.ro. In rest, Dumnezeu cu mila!
"Nu eu am chemat minerii. Venirea lor a fost la 13 iunie cand toata lumea era ingrozita de actele rebelilor care au devastat mai multe cladiri din Bucuresti, desi s-a vehiculat o asemenea fabulatie. Nu aveam puteri miraculoase sa pun in miscare mase de oameni". - Ion Iliescu la Ziare.com pe 4.01.2010.
Anul acesta in boxa acuzatiilor s-ar putea sa dea seama de toate declaratiile sale mincinoase din ultimii 20 de ani. Si nu numai. Doar cateva dovezi care arata adevarul, mai jos.
Ion Iliescu, 15 iunie 1990: Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica.
Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sinteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu.
Si de asta data ati demonstrat cit de importanta este solidaritatea muncitoreasca.
Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua.
Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti.
Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile...
Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.
La cladirea Asociatiei 16-21 Decembrie, depozite de bite si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe.
In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sint arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada...
Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta.
Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile.
Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile. (Aplauze si urale.)
Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastr!" (Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990,
prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in
zilele de 14-15 iunie 1990)
Rezultat: 1024 de arestaţi ilegal, 746 de răniţi, 3500 de bucureşteni bătuţi,
1466 cartuşe trase asupra pupulaţiei. Oficial, au existat 7 morţi.
Neoficial, deocamdată, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.
Documente: "Conform cererii RCM Timisoara nr.92, in urma cererii Combinatului
Minier Valea Jiului si a CPUN Petrosani, rugam aprobati introducerea in
circulatie a trenurilor 242/II cu plecare la 20,45 si 242/III din
Petrosani la Bucuresti Nord, CONFORM DECRETULUI PREZIDENTIAL,
pentru transportarea a 4000 de minieri in vederea restabilirii ordinii
in Capitala. Taxele la statia Petrosani." semneaza ing. Vlad Ovidiu.
In
dimineata zilei de joi, 14 iunie 1990, peste 15 - 20.000 mineri din
Valea Jiului si din alte bazine miniere ale tarii au luat cu asalt
Bucurestiul.
Primiti cu discursuri de catre presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, minerii au fost trimisi sa curete Piata.
Fiecare
miner avea in dotare, infasurate pe dupa umeri sau la centura, ciomege
de lemn si de metal, lanturi cu maciuci in virf, bastoane, rangi,
topoare, sfredele.
Pe la orele 5,30 detasamentele
forteaza intrarea in Arhitectura. Studentii, aflati in cladire pentru
a-si termina proiectele, au fost batuti cu rangi, topoare, sfredele, si
dusi la etajul II al cladirii guvernului, din Piata Victoriei; sub
ochii soldatilor, erau batuti in continuare.
In acelasi timp,
alte cete de mineri au devastat Universitatea distrugand laboratoarele
Facultatii de Matematica, sediul "Gazetei Matematice", au devastat
Facultatea de Litere, de Geografie; batand cu salbaticie studentii
aflati inauntru, printre care si Marian Munteanu; tarandu-l pe jos,
minerii l-au dus pe Marian Munteanu in strada spre fantana din Piata;
unul dintre mineri, cu un topor in mana, a propus sa i se taie capul. O
delegatie de mineri condusi de Miron Cozma a "perchezitionat" si
Facultatea de Drept, ducandu-se exact in camera unde era sediul Ligii
Studentilor, de unde au confiscat corespondenta, masinile de scris si
de copiat. Grupurile de mineri erau insotie si dirijate de "oficiali"
FSN.
Au fost atacate, devastate si incendiate sediile partidelor
PNTCD, PNL, de unde s-a furat tot, au fost scoase pana si usile si
ferestrele. Televiziunea Romana a anuntat ca la sediul PNTCD au fost
gasite arme, sticle incendiare (care erau de fapt sticle de apa
minerala), droguri (care erau de fapt, vitamine).
Pe la ora 9
dimineata, casa lui Ion Ratiu, lider PNTCD, a fost atacata si
devastata; dupa ce a primit asigurarile lui Petre Roman, incercand sa
se intoarca acasa, Ioan Ratiu a fost impiedicat de un grup masiv de
mineri condusi de Dan Iosif, care-i supravegeau, in continuare casa.
In
jurul orelor 10 dimineata, grupul de mineri ajunsi in fata sediului
GDS, n-a avut succes: sediul era pazit de politie si armata - a fost singura
organizatie de opozitie care a beneficiat de paza si protectie pe
timpul mineriadei. In schimb, au fost devastate sediile ziarelor "Romania Libera", "Expres", "Dreptatea", "Baricada".
In
toate atacurile asupra persoanelor si sediilor, aveau loc si furturi de
bunuri.
Atacurile
asupra oamenilor se petreceau dupa un tipic: de cate ori un miner
observa o persoana suspecta, dadea semnalul, si atunci cate 10-25 fiare
se napusteau cu toate armele asupra acelei persoane, pe care o bateau
pana cadea jos, o calcau in picioare, dupa care o aruncau ca pe un
balot in dubele prezente peste tot in Bucuresti; politistii asistau
fara reactie la toate aceste atrocitati care duceau cu gandul la
barbariile mileniului I.
Au fost atacati, la intamplare, oamenii
de pe strada - barbati, femei, tineri, batrini - numai pentru ca aveau
barba sau ochelari sau blugi sau aveau, pur si simplu, figuri de
intelectuali. Au fost motive suficinte ca sa fie batuti cu salbaticie,
aruncati in dube, dusi in infernul de la Magurele si tinuti arestati
abuziv, zile intregi. Au fost batuti copii de 7-12 ani care dadeau cu
pietre in mineri - era modalitatea lor de a-si manifesta dezaprobarea
fata de toate aceste atrocitati; minerii le-au rupt miinile cu rangile.
Au fost batute si lovite in pantece femei gravide in ultimele luni de
sarcina, au fost batute femei batrane de 80 de ani. Au fost violate
multe femei, ridicate pur si simplu de pe strada, pe cand mergeau la
cumparaturi sau la serviciu, si aruncate in dubele mineresti. Oameni cu
copii mici in brate, care au luat atitudine sau care pareau suspecti,
au fost batuti de grupuri de haite de cate 10-15 mineri; loviturile de
rangi, ciomege, lanturi, cadeau si asupra nou-nascutilor. Infernul de la Magurele si Baneasa
Aproximativ
2000 de arestati (cu varste cuprinse intre 11 si 60 ani) din zilele
13-16 iunie au fost dusi la Magurele si Baneasa; tinuti intr-un garaj
pe ciment, dormind pe ciment, fara a li se permite nici un fel de
igiena; erau cu totii raniti - unii au fost cusuti pe viu, batuti cu salbaticie, plini de sange;
minerii si soldatii ii bateau in continuare, chiar si cand erau dusi la
toaleta; se distrau simuland ca ii impusca sau asmutind ciini lupi
asupra arestatilor; au existat tentative de viol. Arestati cu totii
fara mandat, au fost anchetati, fara a li se permite nici o legatura cu
familiile; cei eliberati n-au mai primit inapoi banii si obiectele de
valoare confiscate (adica furate).
Conditiile le depasesc pana si pe cele ale arestarilor staliniste ale anilor '50. Arestatii au fost tinuti acolo, ilegal, in conditii inumane timp de zile sau chiar saptamani. Pe 13 iulie 1990, sute de mii de bucuresteni au iesit pe strazile Capitalei la "Marsul Alb" cerand eliberarea lor.
Medic martor ocular: "Incepand cu noaptea de 13 iunie 1990 cand cei cativa zeci de
manifestanti care-si petreceau noaptea in "Piata Universitatii "au fost
batuti bestial de sute de politisti, care i-au incercuit in ziua de 13
iunie cand au fost lupte de strada (de data aceasta cu politistii in
minoritate) si mai ales in zilele de 14 si 15 unie, cand minerii,
impreuna cu politisti si securisti deghizati au batut un mare numar de
oameni, la "Sectia de Neurochirurgie" a Spitalului nr. 9 din Bucuresti au fost adusi sute de oameni cu "traumatism cranio-cerebral provocat prin lovire cu corpuri dure".
Numarul
lor depasea cateva sute. Majoritatea cereau sa nu fie inregistrati si,
dupa un prim ajutor, paraseau camera de garda. Peste 150 au fost insa
retinuti prezentand traumatisme grave, cu alterarea starii de
constiinta. Dintre acestia, aproximativ 60 au decedat la un
interval de timp mai scurt sau mai lung, unii dupa ce au fost operati.
Majoritatea erau loviti in regiunea cefei si unii prezentau urme de
lovire si in alte regiuni ale corpului. Nimeni nu facut ulterior nici o
ancheta in privinta acestor decese, tratate ca morti naturale, in
spital, registrul in care au fost inscrisi cei decedati, la intrare, a
disparut! Comunicatele oflciale prezinta cifra de 6 morti, toti
decedati pe strada si sute de raniti. Nimeni nu a intrebat ce s-a
intamplat cu cei raniti si nu a fost condamnat nimeni pentru ranirea
lor.
Astea sunt faptele pe care le cunosc vi le comunic in speranta ca cei vinovati vor fi pedepsiti pana la urma"
(Marturia Dr. Dan Greceanu, medic la Spitalul Municipal din BUCURESTI, incredintata domnului Florin Matrescu si publicata de acesta in "Holocaustul Rosu" , de Florin Matrescu, Bucuresti, 1998, p.158)
Implicarea statului in represiune
Declaratii Miron Cozma:
- a fost chemat la Bucuresti de Ion Iliescu, care i-a cerut sa aduca ortacii pentru "a face curatenie" in Piata Universitatii
- la Palatul Victoria, minerii au fost intimpinati de presedintele Ion
Iliescu. Acesta le-a multumit ca au venit si a adaugat: "Am vorbit si
cu Miron Cozma sa faceti curatenie".
- "Am fost asteptat de Gelu Voican Voiculescu in Valea Jiului";
- "La Bucuresti, Bebe Ivanovici ne-a adus mai multe camioane cu alimente si schimburi".
- minerii au fost coordonati de oameni apropiati fostului presedinte si
guvernului condus de Petre Roman, inca din momentul sosirii in Capitala.
- Prefectul de Gorj, Pantelimon Manta, care in 90 era secretar al CFSN
Gorj, a confirmat de abia pe 28 august 2000 ca participarea minerilor din bazinele Olteniei la
manifestarile huliganice din iunie 90 de la Bucuresti a fost ordonata
"pe calea serviciilor secrete".
- Temelescu, liderul
minerilor din Motru, a afirmat ca, in iunie 90, autoritatile locale au
cerut ortacilor sai sa-i sprijine pe cei din Valea Jiului in actiunea
din Piata Universitatii, fostul primar al orasului Motru, Ion
Sanatescu, i-a propus sa plece la Bucuresti.(3)
- col. (r.) Titu Bondoc, fost adjunct la SRI Gorj
in 1990 si seful acestuia, lt.col. Pinta Ion sunt cercetati, inca din
2000, pentru subminarea puterii de stat; Bondoc s-a deplasat la mina
Albeni din Bazinul Motru ordonandu-le sa se imbarce urgent spre Bucuresti,
a plecat in noaptea de 13 spre Bucuresti, impreuna cu minerii. Odata
ajuns in Capitala, acesta s-a imbracat in haine de ortac. El a condus
grupul de 50 de mineri, in jurul orelor 6 ale diminetii de 14 iunie 90,
in zona principala de conflict. (1)
- "in ziua de 14 iunie a.c.,
o formatiune de circa 2500 mineri, a fost campata in incinta Salii
Polivalente din Parcul Tineretului (sectorul 4), aceasta formatiune
actionand in ziua respectiva pe teritoriul Sect.4. Aprovizionarea cu
mancare si diferite bauturi a acestui efectiv de 2500 de mineri a fost
asigurata de mai multe restaurante din reteaua comerciala a
Intreprinderii de Alimentatie Publica Locala "Alunis" a Sectorului 4,
adusa la sala cu masinile intreprinderii. Factura de plata continand
aditionarea notelor de plata (la pret de restaurant categoria I-a), a
fost achitata din fondurile C.P.U.N., ale Sectorului 4 (primaria de
sector) care a platit in totalitate mancarea si bautura minerilor.
Documentele de plata se gasesc la serviciul comercial al I.A.P.L.
ALUNIS Sector 4". (4)
- Ministerul Apararii Nationale si Ministeruld e Interne au avut
rolul sa aiba grija de mineri, sa-i cazeze in Unitati, sa le dea de mancare, fiind cazati la Regimentele 1 si 2
Mecanizate si Unitatile de jandarmi (foste ale Securitatii) de la Magurele si Baneasa. Minerii au primit chiar echipament militar pentru ca urmau sa
constituie Garda Nationala Civila care sa stea la dispozitia Guvernului
Roman. (2)
„În lutul greu din care am plecat / Am
frãmântat simţire. / Din urã am clãdit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi
jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am
fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba albã, încâlcitã, roasã. /
Pãrinte, o sã vin curând acasã”. (21 Decembrie 1989)
Era acum 20 de ani, pe
21 decembrie. Luasem bataie deja, pe bulevardul Magheru, de la primii scutieri
pe care-i vedeam pe viu in viata mea. Fugisem spre centru impreuna cu prietenii
mei tonitzisti, ingramaditi vreo sapte intr-o Dacie, la risc. Lucram la un
mozaic la Combinatul Fondului Plastic. Impropriu spus lucram. Ne invarteam in
cerc, frematand in jurul unui aparat de radio din centrul unei hale imense. In
momentul in care s-a intrerupt transmisia, am zbughit-o ca din pusca. L-am
imbrancit pe portarul care, deja avizat, incerca sa ne impiedice si, cu
artistul plastic care ne coordona la volan, am gonit-o pe strazile pustii, din
zona Casei Scanteii, pana la prima baricada. Pe drum, nici picior de militian.
Normal, cu totii erau acum in fata noastra, intre Romana si Universitate.
Ajunsi si noi in prima linie, ne-am bucurat sa ne regasim alti prieteni si colegi,
inclusiv pe frate-miu cel mare, George, care-l tinea in spate, pentru a face
poze mai bune, cand pe Pascal Ilie Virgil cand pe Titi Calistru, deveniti apoi
fotografi la “Romania libera”. Era ca o intrunire de gasca, extinsa apoi la
Universitate cu toate cunostintele mele din Bucuresti, toti artistii, nebunii
si rebelii Capitalei, de la “Tonitza” si Institutul “Nicolae Grigorescu” pana
la rockerii din “Lido” si “Cina”.
Pe moment ne blocasem
pe Magheru, in dreptul terasei “Gradinita” – acum McDonald’s, pentru cei mai
tineri - si cantam, din rarunchi si in genunchi, “Desteapta-te, romane!”. Din cand
in cand incercam sa vorbim cu pustanii in uniforma din fata noastra, cu ochii
de sub vizeta castii dilatati. Eram de-o varsta. In spatele lor, se vedeau
barosanii din Militie, civili si, mai departe, restul trupelor, inarmate si
sprijinite de mijloacele speciale de interventie. Armata, ca sa fie foarte
clar. Noi, turbulentii linistii publice, incercam sa ne unim cu cei de la
Universitate. Dupa un du-te–vino intre grupul de nebuni din mijlocul strazii –
vreo 50-70 de oameni – si scutierii, care pareau mai inspaimantati ca noi, a
urmat brusc, atacul. Langa mine, chiar in primul rand, era un tatic cu un
copilas de trei anisori pe umeri, care strigase incontinuu “Libertate te iubim,
ori invingem ori murim!”. Fiul meu cel mare e generatia 1989; avea aproape un
an in decembrie. Era acasa, dar, cand ma uitam la camaradul meu de revolta,
parca il vedeam pe el, cam ingrozit la gandul a ce va urma. Dupa ce-am luat
primele “bulane” in cap m-am repezit la copil si l-am prins inainte de a cadea
si a se izbi si el, ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit cu sange. In timp
ce taica-sau si prietenii mei erau cam calcati in picioare, eu, cu copilul la
piept, am reusit sa fug pe straduta care duce spre Piata Amzei, acum “Take
Ionescu”, si-am intrat, pe bajbaite, in primul magazin intalnit. Zdrang, s-a
auzit zavorul dupa intrarea mea. Era un “Vanatorul si Pescarul” si vanzatoarele
ma stiau, fiind cam amator de efecte militare. Mi-am lipit fata de geamul rece
de la intrare in timp ce doamnele au inceput sa-l mangaie pe copilas. Ca
printr-o minune a trecut si tatal, in goana. L-am tras in magazin,
refugiindu-ne apoi cu totii, pe podea, dupa tejghea. L-am reintalnit zilele si
lunile urmatoare pe iubitorul de libertate, in CC, pe 22 decembrie, cu arma in
mana, apoi prin structurile de conducere ale “Frontului”. Ajunsese mare. Mereu
ma imbratisa si-mi multumea c-un evluviu de recunostinta pentru ca i-am
protejat, atunci, copilasul. La cateva luni, ne-am intalnit intamplator pe
strada. M-a tras deoparte si, rotindu-si ochii in toate partile, mi-a spus,
soptit: “Victor, plec ‘afara’. Si nu ma mai intorc. E de rau. Am vazut prea
multe…”. Si s-a dus. Sper c-o fi bine acum…
Dupa ce a trecut
primul val de scutieri, ne-am refacut grupul de golani strangandu-ne de pe
stradute – ca izvoarele care se varsa intr-un lac - in Piata Romana, unde,
mi-aduc aminte, trona un cilindru mare de ciment, pe care Ceausescu vroia sa
inalte un monument. Cu forte proaspete si nervi cu carul ne-am asmutit noi asupra
pifanilor. De data asta au luat-o ei la fuga. Incet, incet, strigand, scandand
si cantand, am castigat metru cu metru pana la “Scala” si, apoi, am “cucerit”
si intersectia. Deja puteam sa ne-auzim fratii de la Universitate. Dar pan-aici
ne-a fost.
Dincolo de trupeti
duduiau TAB-urile, se invarteau turelele cu mitraliere si straluceau baionetele
pe deasupra castilor de razboi ale militarilor insirati de-a latul bulevardului.
Mai multi oameni pe trotuare: curiosii si fricosii. In plina strada, aceeasi mana de nebuni de la
Romana. In fruntea noastra, parca de nicaieri, aparuse un batran. Cu parul si
barba alba. Avea o figura de dac liber. Ochii ii straluceau in seara care se
lasa. Se vedea ca astepta momentul asta de vreo 45 de ani. Schiopata, sau cel putin asa imi aduc eu aminte. Intr-o
mana avea un baston. In cealalta un steag: Tricolorul. Flutura deasupra
noastra, curat, fara stema si fara gaura. Cand au inceput sa se indrepte spre
noi militarii cu baionetele la arma si TAB-urile dupa ei, trei sferturi dintre
noi am tulit-o automat inapoi, in pas grabit, chiar alergand. Cand ne-am uitat in
spate, intre noi si militari, in mijlocul drumului, acum pustiu de partea
noastra, batranul. Singur. Nu se miscase nici un centimetru. Tinea steagul sus
de tot, cu o singura mana, intinsa, si cu cealalta se sprijinea bine in baston,
pregatit de infruntare, ce putea sa-i fie fatala. Unii dintre noi ne-am oprit,
rusinati dar si speriati la ce putea sa i se intample batranului. Cativa ne-am
intors si am fugit la batran. Cu forta, l-am tras deoparte, schiopatand si
fugind apoi pe strazile adiacente pana ne-am regasit la Universitate. Cand a
inceput sa se traga cu trasoarele, m-am retras, cu gandul la pustanul meu de
acasa. Dar si la batran. Oare va reusi sa scape?, ma intrebam.
Zilele au trecut
rapid, ca clipele: gloante si sange, flacari si intuneric. Apoi iar gloante si
flacari si tot asa. Am intalnit alti nebuni frumosi, s-au legat prietenii de
viata si de moarte. Traiam ca-ntr-un film in care totul se succede mult prea rapid,
pe repede inainte. Pana cand am spus noi “stop”: atunci cand ne-am dat seama ca
am fost pacaliti. Pe 28 decembrie am devenit, eu si prietenii mei, teroristi,
conform “Frontului Salvarii” lui Iliescu si Televiziunii Romane ocupate. Pentru
ca am organizat, dupa 21 decembrie, prima demonstratie anti-comunista, anti-FSN
si anti-Iliescu. Era, deja, prea tarziu.
Din cand in cand imi
revenea in minte imaginea batranului anonim, cu drapelul sau tricolor. Ma rugam
sa nu fi murit, dupa cum il impingea spiritul lui de sacrificiu. Si asa a si
fost. Ne-am reintalnit in Piata Universitatii, unde a stat aproape zi si
noapte, printre zecile de mii de romani care au facut de garda pentru Romania
in cele 53 de zile ale manifestatiei-maraton anti-comuniste. Apoi l-am revazut,
din noi in fruntea demonstrantilor, la “marsul alb” al sutelor de mii de bucuresteni
iesiti pe strazi pentru eliberarea studentilor inchisi in urma interventiei
trupelor si minerilor lui Iliescu in 13-15 iunie. Batranul dac era neinfrant.
Un astfel de exemplu
luminos am mai intalnit, apoi, la fratii nostri basarabeni, Alexandru Lesco,
Tudor Popa si Andrei Ivantoc, care, la eliberarea din temnitele rusesti din
Transnistria, dupa 12 si 15 ani de inchisoare nedreapta, pentru tara lor, au
spus, cu o modestie supraomeneasca: “daca s-ar intoarce timpul inapoi, am face
exact acelasi lucru”. La fel, veteranii anticomunisti si monahii soldati ai
Romaniei, cu 10, 15 si 20 de ani de ocna sub regimul de ocupatie bolsevic, ca bunii
si marii duhovnici ai Ortodoxiei Arsenie Papacioc si Justin Parvu. Daca-i
intrebi iti spun fara sa pregete ca fiecare clipa de schingiuiala sau de chin,
la munca de exterminare de la Canal sau din minele de plumb, a meritat: “iaca, am
stat si noi acolo, pentru mantuirea neamului romanesc…” Acesti luptatori sunt
caramizile vii ale Romaniei noastre, de pe pamant si din ceruri. Ei sunt cei ce
fac sa dainuie aceasta natiune, dragostea de tara, patriotismul. Oricand va
indoiti de puterile voastre, ganditi-va si voi la batranul ce tinea steagul
sus, singur si darz, in fata unei Armate strambe, de bieti oameni sau chiar de neoameni.
Atunci, in acea clipa lunga din 21 decembrie 1989, el era Romania.
Numele lui este Ernest Maftei. Badia. Badia
era Romania si Romania era Badia.
"Avem
o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării
identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti
din vecinătatea imediată a României. Mi-am asumat personal acest
obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008. Respectarea
drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către
statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite,
inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional."
Presedintele Traian Basescu Prioritatile de politica externa ale Romaniei - 23.01.2008
Intelectualii rosii, Eminescu si Unirea
"Rememorand
asemenea evenimente - ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul
lui Eminescu: 'Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?'.
De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul
intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un
ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta
astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama
liderii politici ai Europei?" - se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan
Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.
Actualitatea
poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru
Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat
dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea
Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul
conservator actiona in cadrul "Societatii Carpatii". Infiintata,
simbolic, la 24 ianuarie 1882, "Societatea Carpatii", prin activitatea
secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila
venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu
Maiorescu, de la Viena, sa-l "mai potoleasca" pe Eminescu. Cei care
incearca azi sa-l ucida - pentru a cata oara? - pe Eminescu, sunt, pe
fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in
sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar
inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti -
care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea
propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile
imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub
urmarire informativa. Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a
destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet
care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la
Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national,
al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.
"In ziua de 15 august
a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si
totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii,
pe martirul omenimei lantuite: pe Crist", scria Eminescu in Apelul din
care mai redam in continuare: "Fratilor, am proiectat a serba cu totii
ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a
visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe
om alaturi cu omul: Libertatea!". "De sine insusi aceasta serbare
religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e
fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o
serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci
trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii,
al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a
iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost
libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna
de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al
romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si
purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (...)
astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi
tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca
de pe-acuma unitatea destinelor noastre".
Sa
preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani
de la Marea Unire, la Putna - "un congres al inteligentelor din respect
catra viitor".
"In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi".
Mutilarea Romaniei in anul Marii Uniri
Amenintarile
lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul
UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati:
Transilvania "independenta", pentru unguri, Dobrogea la bulgari.
Vladimir
Putin a venit, a vazut si a invins, scurt, Bulgaria, actuala provincie
a CSI din NATO si UE. Gazoductul spre fosta partasa a Pactului
Hitler-Stalin, Italia, va trece pe unde vrea Rusia, indiferent de cat
sluj sau ambat ar mai manifesta Romania, de la Cotroceni in jos.
Lipsita de o politica nationala spre Est, ca si spre Vest, Romania -
sau ce a mai ramas din ea -, chiar in anul 90 al Marii Uniri, pare mai
singura si confuza ca niciodata, dupa 1989.
Amenintarile lui Putin
cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de
la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania
"independenta", pentru unguri, Dobrogea la bulgari. Pe deasupra, o
punem si de o "Moldova Mare". Situatia, pe teren, la frontierele
Rasaritului Romanesc, sta la fel de rau: Ungaria si-a mutat interesele
strategice pana in Transnistria. Ucraina, alt magar troian al Rusiei
intr-un posibil NATO degenerat, ne sfideaza fara drept la replica
provocand Romania la Marea Neagra prin pretentiile asupra Insulei
Serpilor, reluarea lucrarilor la canalul Bastroe si protejarea
mafiotilor transnistreni pe drumul de seara spre a Treia Roma.
Chisinaul, cu aportul specialistilor Moscovei, ne tine sub tir
continuu, cocosand serviciile de informatii romanesti si diplomatia de
la Bucuresti. Adevarata elita a tarii, comunitatea de intelligence,
pare si ea derutata, din moment ce, nici pana acum, Cotroceniul si MAE
nu au reusit sa elaboreze o strategie de politica externa viabila. In
acord cu Washington si Bruxelles. O viziune romaneasca care sa ajute
atat SUA, cat si UE si care sa aplice tactici care nu neaparat sa
apropie Moscova, dar sa nu indeparteze Chisinaul.
Romanii
nostri din jurul granitelor actuale si, in special cei din fostele
republici sovietice, vitregiti oricum de soarta, nu primesc nici cel
mai mic sprijin de la Patria Mama. Proiectul recunoasterii cetateniei
lor naturale, furate de sovietici, a fost ignorat de toate guvernarile
post-decembriste si este blocat si azi, la Bucuresti, sub pretexte
fantasmagorice. Devine UE a doua URSS? Presa si societatea civila
anti-romaneasca, a ONG-urilor formate din OMG-uri, tin isonul Moscovei
sub acoperirea de politoloage si profesorasi cu studii occidentale. Ce
poate fi mai clasic, in spionaj, decat o scoala pe la Oxford? Cazul Kim
Philby spune tot.
Summitul NATO se apropie vertiginos.
Acum este momentul enuntarii unei politici nationale in armonie cu
planurile de democratizare a regiunii extinse a Marii Negre. La
Bucuresti, in aprilie, se vor lua decizii epocale. Romanii nu trebuie
sa se considere doar bastinasi fericiti ca pot face focul pentru noii
conchistadori ai marilor Negre si Caspice, veniti cu margele in loc de
garantii de securitate. Problemele Romaniei sunt problemele NATO. Si
invers.
Un cuvant, venit din trecut, este la fel de actual si azi.
Dr. Corneliu Dida despre perspectiva Unirii: "Intre timp, criza interna
se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme
pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii,
baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra
reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui "nationalism"
gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare
si insolenta intrebarii: "Ce va trebuie, ba, voua, unire?", lansata de
un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei
Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata
renastere national - spirituala in Tara inca mutilata...".
A
fi nationalist in Romania europeana nu poate fi decat o datorie de
onoare. A fi drept, de dreapta, inseamna a simti si a gandi romaneste.
Anul Unirii
Istoria,
dupa cum bine stiti, se repeta. La 13 ianuarie 1918, invocand dorintele
romanilor de unificare, bolsevicii care pusesera mana pe imperiul rus
ne pedepsesc pentru prima oara si confisca Tezaurul Romaniei, pentru
totdeauna. Sunt 90 de ani de atunci.
Dupa alte cateva zile, la
24 ianuarie, Sfatul Tarii anunta independenta Basarabiei, care, la 27
martie, va face practic primul pas spre constituirea Romaniei Mari. In
ciuda piedicilor ucrainene si austro-ungare, Bucovina merge pe urmele
surorii ei, in noiembrie acelasi an. La 1 decembrie 1918 romanii se
regasesc cu totii, impreuna, acasa, in Dacia Moderna.
Dar,
daca istoria se repeta, prostia benchetuieste. La 90 de ani de la Marea
Unire, anul 2008 e declarat in toate felurile (si am auzit ca s-au
desemnat chiar si "ambasadori multiculturali" ai Romaniei in lume!);
numai Anul Unirii, nu. Un alt neam milenar, micul si inteleptul popor
evreu, aflat in Israel sau raspandit in toata lumea, a pregatit deja o
serbare fastuoasa a aniversarii celor 60 de ani de la infiintarea
statului. Romania ce face?
Marea Unire a permis printre
altele Europei sa rasufle usurata, o perioada, in fata valului de
bolsevizare care urma sa insangereze abund natiuni libere europene.
Romanii, profund credinciosi, au respins comunismul ateist cu toata
fiinta lor. Romania Mare a stat ca o piatra tare, in capul unghiului
templului european, continuand misiunea istorica a poporului roman la
Gurile Dunarii, portile Europei. Aceeasi si astazi. Tocmai de aceea,
cancelariile occidentale au inceput sa priceapa ca o Romanie puternica,
unita, ar fi in interesul noii constructii, a Uniunii Europene largite.
Americanii stiu acest lucru, de cu mult inainte. Imediat
dupa sfartecarea Romaniei in urma Pactului Hitler-Stalin (care vedem
ca-si pastreaza valabilitatea si astazi), un trimis special al
Guvernului american, ilustrul istoric Charles Upson Clark, sintetiza in
lucrarea sa monumentala "United Romania": "Agresiunea comunista din
1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a
afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei... Este
tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea
Kremlinului... a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste,
care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta".
Daca
americanii au sedimentat toate aceste informatii si astazi sunt aici,
cu noi, la Marea Neagra, dambovitenii nostri de la putere sunt ca
aluviunile: daca nu devin namol, azi sunt aici, maine prin vreo insula.
Din pacate, nu a Serpilor. Altfel nu se explica cum tocmai cel ce ar
putea sa fie Anul Unirii a fost uitat din capetele "profesorilor" si a
"istoricilor" care colcaie si fojgaie prin Administratiile de la
Cotroceni si Victoriei.
De la Baltice aflam cate ceva
despre ce inseamna demnitate nationala pentru un alt popor mic si
curajos: lituanienii au facut nota Moscovei pentru crimele facute in
perioada regimului de ocupatie comunist (ceva ce ar fi trebui sa se
regaseasca si in "Raportul Tismaneanu" scris de "fratii Grinch").
Vilnius pretinde Kremlinului, pe langa scuzele oficiale, si 28 de
miliarde de dolari despagubiri.
Basarabenii si alaturi
de ei toti romanii cu credinta in suflet au sperat si mai spera inca in
reinvierea demnitatii nationale a neamului romanesc. Pentru ei, romanii
care au facut Unirea in 1918 si pentru noi, romanii lui 2008, Nicolae
Iorga scria: "Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii,
sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi
l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!"
Azi noapte a inceput razboiul la Marea Neagra
Trupele
aeropurtate americane au fost plasate in masa in Dobrogea, depasind
capacitatea aeroportului Kogalniceanu si ocupand si alte baze din
portul militar Constanta, dupa ce bulgarii le-au refuzat in ultimul
moment aterizarea.
Profitand de intuneric si vremea rea, ca si
de lipsa de profesionalism a presei romane, care batea zapada in piua
si-i canta pe Ionii din politica si afaceri, avioanele Hercules au
lasat pe teritoriul romanesc un numar necunoscut de militari americani.
Dupa ultimele informatii obtinute din surse americane de la centrul
SECI verificate de reporterii ZIUA ON LINE la cartierul general SHAPE,
comandourile SEAL au ocupat in cursul noptii Insula Serpilor plasand
mine pe Canalul Bastroe si de-a lungul coastei, pana la Odesa. Aliatii
turci patrulau deja de cu seara in zona stramtorii Kerci, gata de
interventie in cazul in care navele Ucrainei vor sustine flota Rusiei.
La cererea Georgiei, trupele speciale de interventie rapida ale NATO au
ocupat pozitii in Osetia de Sud si Abhazia in timp ce Armata Romana a
avansat pana la Nistru garantand Transnistriei independenta, cu
conditia ca paramilitarii kazaci sa nu intervina in conflictul armat de
la Marea Neagra.
Mai multi timisoreni, craioveni,
bucuresteni si constanteni au incins firul 911 raportand o mare de
obiecte neidentificate pe cerul patriei. Echipele STS au fost insa
instruite sa-i linisteasca pe reclamagii, sugerandu-le ca s-au uitat
prea mult la OTV. De fapt, traficul in vazduhul sudului Romaniei a fost
aglomerat, eleron la eleron, de sutele de F-22 Raptor decolate de la
baza Aviano, dupa ce ungurii au sugerat ca nu pot face fata, la
sugestia noului sef al informatiilor maghiare, instruit la scoala KGB.
Italienii insa, ca intodeauna mai rapizi, informasera deja rusii, in
baza bunei intelegeri stabilite odata cu parafarea contractului pentru
gazoductul "South Stream". Conform agentiei Xinhua, Vladimir Putin,
care sarbatorea nasterea Domnului pe stil vechi in postura de Mos
Craciun, si-a abandonat barba, caciulita si jucariile copiilor si a
inceput sa apese pe butoanele rosii ale servietei speciale, declansand
mai multe rachete de pe submarinele prezente in Marea Neagra si
Mediterana. Scutul american anti-racheta a fost insa deja amplasat in
secret in Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice, in ciuda opozitiei
agentilor de influenta ai Rusiei din aceste tari NATO si UE. Dupa prima
rafala, esuata, Putin i-a dat ordin fostului cancelar german, Gerhard
Schröder, sa puna la punct balticele, invocand Pactul
Ribbentrop-Molotov. Intr-o prima instanta, angajatul Gazprom a promis
ca va trimite niste neo-nazisti stangisti ca sa se intalneasca cu
Nashii ("Ai nostri") pe conducta care leaga Germania de Rusia pe sub
Marea Baltica. Pentru crearea unui front strans al neo-kominternistilor
impotriva invaziei imperialiste americane la Marea Neagra, la Bucuresti
a fost solicitat Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica care a promis
ca va trage chemarea la lupta cu un rasunator "intelectuali din toate
tarile, uniti-va!", difuzat intre ei prin intermediul intregului tiraj
al revistutei "22". Grupul pentru Dialog Social s-a intrunit, "sub
asediu", reclamand presedintelui Traian Basescu ca neinformarea
societatii civile, pentru a-si putea face bagajele la timp, "este
inspirata din practicile vechii Securitati", "in dispretul fata de
statul de drept".
Dupa
cum a avertizat si ZIUA inca din urma cu trei ani si dupa cum
sintetizeaza si The Globe and Mail astazi, un motiv pentru declansarea
razboiului in aceasta zona tine chiar de geografie (de unde si
geopolitica). Un al doilea tine de impartirea sferelor de influenta ale
lumii, care imbratiseaza toate aspectele, de la controlul politic la
cel cultural si economic.
Dar, daca razboiul care vine
ne va gasi la fel de nepregatiti ca in fata unei simple viscoliri a
iernii, sunt curios cum o sa reziste, dupa, tot guvernul, in Siberia...
Un
nou studiu pe baza victimelor epidemiei de gripa AH1N1 in Statele Unite
releva ca autoritatile ar fi trebuit sa se astepte sa aiba de-a face cu
o epidemie tipica sau chiar mai blanda decat de obicei.
Cercetatorii
de la Universitatea Harvard si Medical Research Council Biostatistics
Unit din Marea Britanie au conchis ca autoritatile au exagerat
amenintarea gripei porcine, informeaza ABC.
"Cred
ca a fost, inca de la inceput, creata ca o criza si exagerata ca o
amenintare reala", comenteaza Philip Alcabes, profesor asociat la
School of Health Sciences, Hunter College.
"Gripa este o boala
serioasa, omoara oamenii. Insa aduce un deserviciu sanatatii publice
atunci cand, in numele unei cruciade a pregatirii, oamenii creeaza o
poveste de criza sau catastrofa inainte sa avem suficiente date cum ca
asta se va intampla", continua el.
Alcabes sustine ca, la
inceput, oficialii au recunoscut ca au prea putine date cu privire la
virus si au rezistat cererilor de inchidere a granitelor. Insa, pe
masura ce a trecut timpul, oficialii au luat o multime de masuri care
nu erau necesare, cum ar fi vaccinarea in masa.
Desi noul studiu
sugereaza ca erau slabe sansele ca gripa porcina sa declanseze o
epidemie severa, autorii spun totusi ca autoritatile nu aveau de unde
sa stie, la momentul respectiv, cum va evolua virusul.
Autoritatile au emis o atentionare meteorologica cod galben de ninsori si viscol, ce vizeaza 11 judete si Bucurestiul.
Astfel, in intervalul 3 ianuarie ora 03,00 - 3 ianuarie ora 22,00, va ninge in regiunile sud-vestice si sudice, iar temporar, vantul va viscoli ninsoarea.
Atentionarea este valabila pentru judetele Caras-Severin, Mehedinti, Gorj, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Ialomita, Calarasi, Braila si pentru Capitala.
In acelasi interval, va ninge si se va depune strat nou de zapada si in restul tarii, iar local vantul va avea intensificari, mai ales in zona de munte si in vest. Vor fi conditii de formare a poleiului.
Specialistii sustin ca episodul este scurt si putin intens, fiind vorba despre 5-10 centimetri de zapada care se va aseza.
De sambata dupa amiaza se asteapta sa inceapa sa ninga in sudul tarii, inclusiv in Bucuresti, iar de duminica, ninsorile se vor extinde in toata tara.
In unele regiuni va fi chiar viscol. De asemenea, vantul va bate cu putere peste tot in tara. Se vor constata intensificari ale vantului de 30-50 de kilometri in aceasta perioada.
Duminica si luni, temperaturile maxime se vor situa intre -8 si 3 grade Celsius, iar cele minime intre -16 si -6 grade Celsius.
Cerul ramane innorat, iar precipitatiile mixte se arata in sudul si estul tarii mai ales si izolat in restul teritoriului. Vantul trece de moderat, iar in estul teritoriului poate atinge si 30-35 de kilometri pe ora.
In Bucuresti vor fi 0 grade sambata la amiaza si va incepe sa ninga, iar vantul va accentua senzatia de frig.
Si ziua de luni se anunta geroasa, mai ales in nord si centrul tarii. Maximele raman negative. Vantul continua sa fie puternic in Dobrogea si Moldova, ca si la munte, dar se mai domoleste in rest.
De marti, se incalzeste si vin iarasi ploile, inclusiv la munte. Astfel, de Boboteaza si Sfantul Ion va fi mai cald, inregistrandu-se ploi. (A.I.) Sursa:Ziare.com
"Harul este apa vie care astampara setea sufletului (nu toate apele astampara setea), apa sfanta care spala si curateste sufletul de rugina si rautatea pacatului; alifia sfanta care vindeca durerea si suferinta sufletului; focul sfant care arde spinii patimilor si topeste gheata inimilor impietrite sub vraja raului. Cerul nu cade pe pamant, dar isi trimite roua si ploaia binecuvantata; harul e roua si ploaia cerului in sufletele credinciosilor.
Soarele lumineaza, incalzeste si rodeste pamantul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, samanta vietii; harul este izvorul cel viu al vietii duhovnicesti, samanta cea vie a slavei ceresti, painea de intarire, luminare si desavarsire a vietii dumnezeiesti in om. Harul este seva aceea sfanta si datatoare de viata, care trece din vita in mladite, din maslin in ramuri, din Hristos in crestini, ca sa le dea puterea vie de crestere, de inflorire si rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui marginite, ca sa se sfinteasca si sa se desavarseasca, face, lucreaza harul, prin puterile lui nemarginite." Pr. Ilarion V. Felea
Video cu Parintele la Apologeticum Parintele Mitropolit Bartolomeu Anania: "O mare isprava
duhovniceasca"
O mare isprava
duhovniceasca au infaptuit Parintele Staret Justin Parvu si obstea
sa din manastirea Petru Voda publicand opera SPRE TABOR
prin recuperarea manuscriselor ramase de la Preotul Profesor
Illarion V. Felea, a carui viata pamanteasca s’a stins in temnita de
la Aiud in 1961. Eram acolo, numele sau circula luminos printre
detinuti, dar nu mi-a fost dat sa-l intalnesc in gigantica
inchisoare de pe malul Muresului, unde nici pe propriul meu frate nu
l-am vazut decat accidental, cateva clipe.
Primul volum, subintitulat Pregatirea, aparut la Editurile Crigarux si Manastirea Petru Voda, este urmat acum de cel de al doilea, subintitulat Curatirea, pentru care mi s’a cerut o predoslovie. Pregatirea si Curatirea
sunt, de fapt, cele doua mari etape suitoare ale vietii si
desavarsirii duhovnicesti, asa cum au fost ele puse in randuiala de
catre marii lor traitori, potrivit Sfintelor Scripturi si
propriilor experiente.
Autorul
este un excelent cunoscator al textelor biblice, pe care le
ordoneaza in functie de planul general al cartii, dar si al
traditiei rasaritene. Dar nu asupra lor vreau sa ma opresc.
Eruditia patristica si splendoarea incursiunilor hermeneutice
l-ar indemna pe cititor sa creada ca se afla in fata unui tratat de
teologie academica, sobra, elaborata la rece si redactata cu
acribie terminologica, ceva de genul scrierilor dogmatice ale
Parintelui Staniloae. Surpriza vine din paginile sau paragrafele in
care autorul adopta un ton colocvial,viu, patetic, insufletit si
insufletitor, ca si cum le-ar spune catorva
prieteni sositi pe neasteptate la masa lui de lucru: – „Hai sa va
spun ce-am scris astazi”, alternand lectura cu parafrazari verbale,
totul fiind insotit de o masurata gesticulatie pastorala. De abia
atunci iti dai seama ca ai in fata o carte de predici sau, cel putin,
de meditatii publice, pe care Preotul Ilarion Felea le-a alcatuit
dupa textul unor tahigrame, asa cum facea, la vremea lui, Sfantul
Ioan Gura de Aur.
Asocierea
acestor doua nume nu e nici intamplatoare si nici exagerata, chiar
daca pastrarea proportiilor se impune. Geniul unuia si talentul
celuilalt pot sta alaturi si prin sfarsitul lor tragic, vecin cu
martiriul. Ceea ce insa il apropie pe Felea de Sfantul Ioan (pe
care, dupa toate probabilitatile,
si-l luase ca model) este suflul oratoric, dinamica ideilor si
caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele
torentilor mintali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei
totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era
rasplatit cu aplauze in biserica, sunt absolut convins ca
ascultatorii Parintelui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca,
multumindu-se sa-l ovationeze printr’o lacrima a bucuriei duhovnicesti.
Este omagiul pe care i-l aduc editorii si cititorii acestor carti.
†BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, Arhiepiscop si Mitropolit
"La multi ani, romani din interiorul si din afara frontierelor Romaniei", si-a inceput presedintele Traian Basescu mesajul de Anul Nou catre romani, transmis de la Sinaia, unde se afla in aceste zile seful statului.
2009
a fost un an dificil, in care peste Romania a trecut criza globala,
care "ne-a afectat, dar nu ne-a ingenuncheat", am avut parte de crize
politice "pe care romanii le-au transat pe 6 decembrie, cand au decis
sa fiu presedinte pentru inca un mandat", a facut Traian Basescu un
scurt bilant al anului care tocmai s-a incheiat.
Le multumesc si
celor care m-au sprijinit, si celor care mi-au dat o lectie", a
continuat presedintele, sustinand ca rezultatul alegerilor
prezidentiale din 2009 a aratat ca intotdeauna politicienii care isi
iau ca aliat poporul roman castiga.
In ce priveste anul in care
am intrat, Traian Basescu a spus ca "2010 este anul reformarii
ststului, incepand cu cea mai importanta institutie a statului,
Parlamentul Romaniei. Dar nu numai atat. Trebuie reformat si sistemul
de educatie - numai asa Romania va putea deveni o tara performanta; si
sistemul de sanatate; sa consolidam clasa de mijloc; sa folosim
avantajele pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Avem nevoie si de o justitie dreapta pentru toti, oameni simpli, cu bani sau fara bani".
"Sa facem din solidaritate un mod de a trai"
"Sa
facem din solidaritate un mod de a trai!", i-a indemnat seful statului
pe romani. "Romanii sa fie solidari cu ei, cu aspiratiile lor si
solidari cu tara. Istoria tarii, cultura, traditiile ii recomanda pe
romani ca una dintre cele mai puternice natiuni ale Uniunii Europene.
Trebuie sa avem in minte ca dragostea de tara inseamna patriotism", a
continuat Traian Basescu.
Presedintele Romaniei s-a aratat
optimist la cumpana dintre ani: "In 2010, vom scapa din criza si
optimismul ne va anima sa depasim momentul trait in 2009". In plus, "se
va hotari daca suntem (politicienii - n.n.) capabili sa ramanem loiali
comenzii date de poporul roman pe 22 noiembrie", a mai spus Traian
Basescu.
Seful statului a subliniat si ca "esenta evolutiei
noastre pozitive in perioada urmatoare este reforma statului, fara de
care nu vom putea valorifica cresterea economica ce va fi reluata in al
doilea trimestru al lui 2010".
In final, presedintele a urat
romanilor "fericire in familie, sanatate si cel mai important lucru:
solidaritate". "La multi ani, tara draga!", si-a incheiat Traian
Basescu discursul tinut cu ocazia Anului Nou.
Seful statului
se afla impreuna cu sotia si cu fiica sa cea mica in statiunea Sinaia,
de cateva zile. In statiunea Sinaia petrec Revelionul si alti
politicieni, printre care presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, si ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Elena Udrea.
Dupa
ce a rostit mesajul de Anul Nou, presedintele Basescu s-a indreptat,
impreuna cu sotia si apropiatii familiei, catre un restaurant din
statiune pentru masa festiva.(S.S.)
S-asa-s de multi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însusi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria crunta/ De-a spune adevarul – daca chiar/ Prin el lumea s-aprinde (1).
„Ei mint – eu adevarul îl spun, caci nu ma tem / De-a lui urmari” (2).
„Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar – dar numai el foloseste” (3).
1. Versuri fragmentare din mss. 2259.
2. M. Eminescu, Opere, I, p. 94.
3. Idem, Opere, IX, p. 311.
Puse la un loc de Theodor Codreanu
„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“.
"Il felicit pe Victor Roncea, un ziarist de investigatie de exceptie; pentru cei ca el am luptat sa fie scoase din Codul Civil amendamentele care vizau ingradirea jurnalismului de investigatie." - Senator Iulian Urban
Parintele Iustin Parvu, Manastirea Petru Voda
ALERTA - Isteria Gripei Porcine
Controversa Vaccinului Anti-AH1N1
Asociatia ProVita Bucuresti
VIDU
ANALIZA FINALA
Dr Liviu Turcu a demontat pentru Presedintele Traian Basescu Reteaua Tismaneanu
Minciunile Personajului Tismaneanu
Au cuvantul detinutii politic, Biserica, academicieni, istorici, analist CIA
Laureata NOBEL pentru literatura despre ICR, Securitate si Patapievici
Interviu exclusiv realizat de Victor Roncea cu Herta Muller
DOSARUL UNUI IMPOSTOR
"Normalitatea" lui Patapievici: homosexuali, porno, anticrestinism, antisemitism, antiromanism, turnatori, impostura, fraude, trafic de influenta
Adevaratul Ion Iliescu
ION ILIESCU - BIOGRAFIA SECRETA
Teza leninista a lui Vladimir Tismaneanu
Traiasca Fratii Marx, Engels, Lenin si Trotki!
BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNIST
Un Studiu oferit de Patriarhul Teoctist pentru a contracara minciunile din Raportul TISMANEANU
Civic Media
Informatia inseamna libertate
PARINTELE IONEL RONCEA despre gandirea lui Hristos versus indoctrinarile unor "guru"
DAN PURIC, TOVARASUL ANTICRESTINILOR
Un actor grabit, bun de inchiriat
Blestemul Aiudului. Masca lui Puric
Gardasil, vaccinul care ucide
Silgard, vaccinul sterilitatii
Adevarata Romanie
Search This Blog
Salvati Romanii din jurul granitelor!
Libertate pentru Basarabia!
BASARABIE, Cetatenia.ro este dreptul tau!
Sustine Campania Pro Cetatenie
www.cetatenia.ro
Dreptate dupa 65 de ani!
Ucraina ataca Delta - Documentar TV despre Cazul Bastroe si Campania Civic Media
Enciclopedia Romaniei
Europeni si Americani impotriva Statului Politienesc
ESTE HAR... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - sa te jertfesti pentru dreptate... - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!