LUPTATORII DIN MUNTI s-au reintalnit la Sambata de Sus pentru a-l pomeni pe Badia Ion Gavrila Ogoranu si pe eroii anticomunisti ai Romaniei VIDEO

Luptătorii anticomunişti din Făgăraş, comemoraţi după 65 de ani
Şi-au părăsit familiile, au pribegit prin munţi şi au supravieţuit în condiţii greu de imaginat, unii peste douazeci de ani! Sunt luptătorii din Rezistenţa Anticomunistă care s-au refugiat în Munţii Făgăraşului pentru a lupta împotriva regimului bolsevic. După 20 de ani de la caderea comunismului, mai trăiesc puţini dintre ei, niciunul recompensat pentru lupta si jertfa lor. Cei dispăruţi au fost comemoraţi, duminică, la Sâmbăta de Sus.


Surse: TVR si Veghea via http://vlad-mihai.blogspot.com/

IN APARAREA lui MIREL ZAMFIRESCU: NELU GROSAN il pune la punct pe poneiul cultural al lui Patapievici, Erwin Kessler, si Revista de dejectii "22"

Josnicie
Ioan GROSAN

Publicatia "22" (intitulata "re­vis­ta Grupului pentru Dia­log Social") gazduieste in numarul 29, din 14-20 iulie a.c. un atac imund, de o jos­nicie pe care rareori mi-a fost dat sa o vad, la adresa imen­sului artist care e Vladi­mir Zamfirescu. Porcaria e semnata de unu', Erwin Kes­sler. Nu ma voi referi la el, pentru ca tipu', ca critic, si cand sta in picioare, parca sta pe vine. (Totusi, doua vorbe: numitul, bietu', crede ca daca ataca mari valori ale artei plastice romanesti - Corneliu Baba, Caltia, Ilfoveanu, Stendl, Anghel, Bernea, Codre - isia face un nume. Asa e: si asta - cum dracu-l cheama... zi-i sa-i zic... - care a sustinut ca "Napasta" lui Caragiale e plagiat dupa "Puterea intune­ricului" a lui Tolstoi, a ramas in literatura. Nu?).
Deci nu despre ciumete voi vorbi. Ma gandesc doar la echipa de la "22", din care o buna parte o pretuiesc sincer. Apai, dragi prieteni, voi nu vedeti ce publicati? Nu vi se pare ca o fraza ca asta: "Fara sa faca artei un atat de mare deserviciu ca Baba, pictura lui Vladimir Zamfirescu, citat pauper si denaturat al artei din muzee, este profund ostila si daunatoare picturii ca pictura, ca iconografie, ca profesie si vocatie", sea­mana cu o delatiune ordinara? La inceputul anilor '50, dupa o astfel de "asertiune" in presa, urma arestarea.
Deci, Inca o data: aceasta revista, asa usor elitista cum era dupa 1990, a fost o tribuna credibila nu a dialogului social - nici nu cred ca si-a propus, in fond, "dialogul social" - ci a dialogurilor spirituale, estetice. Pai cu baietasul asta vulgarel vrei tu, draga redactor-sef Rodica Palade, sa continui linia lui Stelian Tanase, a Gabrielei Adamesteanu? Nu crezi ca daca ar putea citi, ACUM, un ase­menea text, bunul nostru prieten, Virgil Mazilescu, s-ar rasuci in mormant?

Ce a putut sa scrie pigmeul Erwin Kessler, "consilier" ICR, care apara "arta" vaginului lui Benedek Levente si a poneiului cu zvastica de la New York, acelasi care a primit de la Radu Calin Cristea 55.000.000 pentru o "prelegere" de 10-11 minute (adica cinci milioane pe minut, mai tare ca Alina Plugaru si Simona Sensual la un loc!):

Revista “22”, 14 Iunie 2009
Fata Babei
Erwin Kessler (foto langa cei doi papitoi culturnici Patapievici si Paleologu)

Fata Babei a fost şi ea la Sfânta Duminică. Fata moşului hrănise cum se cuvine copiii sfintei, jivine felurite şi fioroase, cum bine se ştie. Dar fata Babei le-a opărit la lăut, iar la masă le-a afumat bucatele. La plecare a înhăţat lada cea mai frumoasă, din care însă, odată ajunsă acasă, nu au ieşit bogăţii, ca la fata moşului, ci balauri, care au înghiţit-o şi pe ea, şi pe babă. Împins de Baba, profesorul pictorilor de profesie, Vladimir Zamfirescu a înhăţat şi el, de atâta amar de vreme, lada cea strălucitoare a artei mari dintotdeauna – teme importante, recognoscibile şi grave (de preferinţă biblice, quijotice, danteşti), stiluri consacrate (realisto-impresioniste, cu nuanţe şi emacieri expresioniste), dar, mai ales, a aruncat peste acestea plasa sclipitoare şi lipicioasă a unui existenţialism spiritualist difuz, în care intelectualii cad victime cu graţie şi gratitudine pentru mingea ridicată la fileul hermeneutic.
Expoziţia de la Sala Dalles, amplă, grandioasă şi profund neigienică, arată cum din lada ţinută strâns de artist ies, mereu, cohorte de lighioane flămânde şi nemulţumite, ce îmbăloşează mai tot ce ating din valorile pe care le evocă impenitent, de la El Greco la Caravaggio, de la Rembrandt la Renoir şi de la Cranach la Marcel Duchamp. Fără să facă artei un deserviciu atât de mare ca Baba, pictura lui Vladimir Zamfirescu, citat pauper şi denaturat al artei din muzee, este profund ostilă şi dăunătoare picturii ca pictură, ca iconografie, ca profesie şi ca vocaţie. Trebuie să fii orb în Metropolitan ca să nu vezi diferenţa de esenţă dintre Aristotel cu bustul lui Homer (1653) de Rembrandt (păzit, într-o poză pretenţioasă, de către fiul-fata Babei) şi Bărbat cu ţestoasă (2006), de acelaşi Zamfirescu. La Rembrandt, Aristotel contemplă melancolic figura vizionară a orbului Homer, al cărui furor poetic, rapt şi handicap psihic suprapus celui fizic, i-a deschis, totuşi, lumi şi sensuri nemuritoare, la care raţiunea, filosoful însuşi, doar jinduieşte, copleşit de admiraţie şi neputinţă totodată.
Omul cu ţestoasa lui Zamfirescu este, comparativ, doar o glumă de salon din Crucea de Piatră: în poala bărbatului împrumutat de la El Greco se află broasca mică strânsă în căuşul palmelor până scoate capul la deţinătorul trist, retras într-un extaz ursuz. Dacă este luată în consideraţie şi factura plastică a celor două piese, diferenţa cosmică dintre pasta ascunsă şi întors aurită a lui Rembrandt şi luciul sterp, ca al urmei de limax pe asfalt, al penelului zamfirescian, atunci se va înţelege de ce între arta mare din muzee şi sechelele babiste actuale există nu o diferenţă de epocă sau de nuanţă, ci una de natură. E vorba despre două lumi opuse: lumea artei şi lumea lui ca şi cum, lumea epigonilor ce calcă grobian pe mormântul maeştrilor de altădată, pretinzând că sădesc pios panseluţe. Acest lucru se vede clar în nuduri, temă exploatată la noi până la restrişte de Zamfirescu şi comperii lui, de Stendl, Câlţia, Ilfoveanu, Anghel, ba chiar şi de Bernea, artişti capabili de o obscenitate sordidă, mohorâtă, drapată cultural cu libidinoase aluzii şi alibiuri morale, prin vălurile fariseice ale cărora se citeşte concupiscenţa cea mai netă cu un privitor veros, pretins voyeur intelectual, în fapt doar un Mitică ce face cu ochiul la una mică.
Livrescului funebru şi retrograd al acestei obscenităţi i se opune pornografia necruţătoare, electrică, brutală şi ultragiantă şi, prin aceasta, mai sănătoasă, critică şi cauterizantă, practicată relativ recent de Gorzo, Suzana Dan sau Tara, artişti vitali şi deschişi, imuni la complacerea în miturile culturale clorotice, defuncte. Arta de tip zamfirescian, manieristă, pedant culturalistă şi fraudulentă estetic, ridică şi compromite totodată una dintre cele mai importante probleme ale artei actuale, anume: cum e cu putinţă ceva vechi? În arta contemporană, în care este cu putinţă, ca normă, doar noul, ce relevanţă mai are depozitul de valori şi aptitudini, de tehnici şi trăiri pe care l-a constituit practica milenară a artei? Modelul zamfirescian oferă un răspuns facil: artistul e un arhivar al memoriei culturale pe care o evocă privitorului avizat, ambii complăcându-se într-un fel de play-back estetic pe hituri de Picasso et co., artistul prefăcându-se că are geniu, iar publicul prefăcându-se că are gust.
Cum e cu putinţă acum ceva vechi ne arată însă artişti precum Ioana Bătrânu sau Dan Perjovschi. Perjovschi este un tehnocrat ce promovează desenul ritual tip Tassili, adus la zi prin corectitudinea politică cea mai radicală, prin mascarea divertismentului în avertisment şi a cinismului în bune intenţii. Ioana Bătrânu e un egocrat fervent, ce practică o pictură de secol XIX cu sensibilitatea şi spaimele secolului XV, pentru a susţine o nostalgie vehementă, spirituală, de secol XXI. Ambii dau un rost acelui strat vechi de abilităţi şi reprezentări din memoria noastră colectivă. Vladimir Zamfirescu, cu verniul supra-abundent al pânzelor sale, pe care plutesc insule prost uscate şi zgaibe de pastă, cu personajele sale roase de vid şi cu temele sale lubric ludice şi tern intelectuale, e doar robul balaurilor aduşi de fata Babei în ograda artei.

Incredibil! ICR, plin de rahatul kominternistilor!

AVERTISMENT - LE FIGARO: Apa minerală in sticle de plastic contine hormoni periculosi

Apa minerală comercializată în sticle din material plastic conţine de două ori mai mulţi hormoni (feminini sau masculini), comparativ cu apa de la robinet, susţine un studiu coordonat de doi toxicologi germani, citaţi într-un articol publicat recent în Le Figaro.
de Magda Marincovici

Materialul plastic din care sunt făcute sticlele eliberează în apa minerală ceea ce specialiştii numesc pertubatori endocrini, substanţe chimice bănuite că afectează în cazul consumatorilor funcţiile sexuale şi de reproducere. Studiul este coordonat de doi cercetători germani şi a fost publicat în revista Environmental Science and Polluation Research. Martin Wagner şi Jorg Oehlman, toxicologi la Universitatea Goethe, au ales 20 de ambalaje din plastic pentru ape minerale comercializate în Germania. Toate aceste ambalaje conţin polietilenă tereftalat (PET). Din acest material plastic sunt făcute sticlele pentru băuturi carbogazoase, alcoolice, ulei comestibil etc. De asemenea, tapetează în interior cutiile din aluminiu în care se comercializează numeroase răcoritoare. PET-ul asigură transparenţa ambalajului, rezistenţă la şocuri, greutate mică, impermeabilitate la apă, gaze, mirosuri.

ŞI "TĂRIILE", ŞI BEREA

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, apreciază demersul celor doi specialişti germani, decla-rând, la rândul său, că s-a ocupat intens de modul în care substanţele chimice din ambalajele de plastic trec în apele minerale şi în alte băuturi. "Concluziile la care am ajuns sunt îngrijorătoare. Substanţele eliberate în apă sunt implicate în dezvoltarea de cancere, de tulburări endocrine. Mai afectate sunt fetele la pubertate, care la maturitate pot fi diagnosticate cu cancer genital sau mamar." Studiile întreprinse de profesorul român demonstrează că aceste substanţe periculoase pentru sănătate sunt extrase din ambalajele din plastic şi trec în apa minerală, mai ales dacă aceasta a fost ţinută la căldură. Din păcate, nu doar apa minerală din sticlele de material plastic este "viciată", ci şi alcoolul, răcoritoarele, adică toate băuturile ambalate în plastic. "Cele mai multe substanţe chimice din ambalaje se găsesc în vin, «tării», dar mai ales în berea din sticlele din plastic. Este motivul pentru care este recomandat să evităm băuturile din sticlele din materiale plastice", spune profesorul Mencinicopschi.

Revenind la studiul celor doi germani, să reţinem că ei făceau comparaţia între apa minerală îmbuteliată în plastice şi apa de la robinet, susţinând că a doua este mai sănătoasă ca prima. Ceea ce nu e cazul la noi, deoarece nu mai este nici un secret că apa de la robinetele noastre face cu greu faţă exigenţelor de a fi "potabilă".

"Berea, vinul, «tăriile» şi apa minerală comercializate în sticle de plastic pot conţine substanţe toxice" - Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi - directorul Institutului de Cercetări Alimentare

Jurnalul National

ORA 12 a sosit, STS-ul a venit. Cand il cauta "organele" pe Basescu pe bloguri pentru Buletinul special de dimineata al presedintelui

De data asta, baietii care citesc prin STS, au fost incantati de articolul

SOBOLANII rosii parasesc corabia lui Basescu si scuipa unde au pupat. Cum n-au inteles nimic "intelectualii" anti-romani din scandalul Spiru Haret

Sa traiasca!

„CURVA“ Pacepa - Tismaneanu: Afacerea Trădării (IX). Şeful cadrelor Securităţii staliniste „l-a acoperit“ pe Pacepa

„Curva“ Pacepa - afacerea trădării (IX)

Scris de George Roncea (foto)
Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu.
Pe parcursul acestei luni, cånd s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicaţia noastră trece în revistă elemente şi date inedite ale „dosarului Pacepa“, cu concursul Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe şi al redactorilor revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei.
Menţionez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva“ Pacepa este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinånd unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
În episoadele următoare, istoricul şi cercetătorul Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Ţăranu, oferă perspectiva unui investigator scufundat în documentele Securităţii, autor al volumului „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978-1980“, lucrare ce cuprinde 132 de documente preluate din dosarul anchetei, coordonate la vremea aceea de generalul Iulian Vlad. Materialul face parte din selecţia „Dosarului Pacepa“, realizată de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe. (George Roncea)

Controversa „cârtiţă“ sau „defector“ de circumstanţă

În timpul pregătirilor pentru vizita lui Nicolae Ceauşescu din Statele Unite ale Americii, în aprilie 1978, la întâlnirea care avusese loc între Ion Mihai Pacepa şi J. Knight, şeful Serviciului Secret american, acesta din urmă i-a mulţumit pentru băuturile primite cadou. Ion Mihai Pacepa i-a răspuns că i-ar face plăcere să-i ofere posibilitatea să le bea şi pe teritoriul românesc, exprimându-şi speranţa că îl va reîntâlni în România în 1979-1980, cu prilejul unei eventuale vizite de răspuns a preşedintelui SUA.
Referindu-se la acest episod, şeful rezidenţei româneşti din SUA, lt. col. Gh. Ioniţă, descria astfel evoluţia comportării lui I.M. Pacepa în timpul vizitelor în SUA: „în timpul vizitei la nivel înalt din noiembrie-decembrie 1973 a dat dovadă de spirit activ, energie, iniţiativă, optimism; vorbea cu elan de vizită şi de activitatea din ţară; cu prilejul vizitei din 1976 s-a arătat mai puţin activ şi energic, vorbea mai puţin despre activitatea noastră practică şi social-economică din ţară; în vara anului 1977 părea şi mai obosit decât în 1976, mai puţin entuziast. Într-o discuţie a afirmat că este realmente obosit, că nu ştie dacă va mai trăi mult dacă va munci tot aşa de mult, că ritmul de muncă din ţară este foarte accelerat, ceea ce îi oboseşte pe oameni; în martie-aprilie 1978 arăta obosit de-a binelea, în timpul vizitei fiind lipsit de iniţiativă şi energie, de fermitate şi orientare atunci când discuta cu americanii problemele vizitei la nivel înalt.
Astfel, în seara demonstraţiei ungurilor iredentişti din New York, Pacepa, în loc să vină cu propuneri prin care să ceară răspândirea demonstranţilor, el îşi freca faţa cu mâinile, asuda şi punea doar întrebări, care nu concordau cu experienţa şi funcţia sa“.
Gh. Ioniţă considera că, la finele vizitei, Ion Mihai Pacepa plecase din SUA cu sentimentul de teamă că ar putea fi sancţionat pentru că nu a putut evita organizarea demonstraţiei.
Colonelul Titu Simon, ofiţer de informaţii al DIA, autor al volumului „Din culisele serviciilor secrete româneşti: Pacepa, quo vadis“, susţine că Ion Mihai Pacepa era agent dublu încă din anii '60. Ambii lucraseră împreună la Frankfurt/Main, de unde Titu Simon susţine că trimisese în ţară rapoarte şi semnale de alarmă asupra activităţilor dubioase derulate de colegul său. Încă din acel moment, în încercarea de a-şi întări relaţiile cu oameni influenţi din nomenclatura PCR, Ion Mihai Pacepa oferea „mici cadouri“ şi reuşea să-şi asigure protectori la vârf.
Asupra momentului trădării generalului s-au făcut mult timp speculaţii, multe cadre din conducerea Departamentului de Informaţii Externe fiind convinse că această trădare avusese loc nu cu mult timp înainte de fuga în Occident.

Anchetat pentru delapidare

În schimb, cel care fusese desemnat la conducerea DIE, în martie 1978, ca succesor al lui Nicolae Doicaru, respectiv Alexandru Dănescu, în şedinţa colegiului MI din 25 decembrie 1978, era convins că trădarea era mult mai veche şi avea în vedere următoarele elemente: Ion Mihai Pacepa fusese implicat personal într-un act de trădare în anii 1958-1959 în cazul Horobeţ-Ciuciulin, menţionat cu detalii în documente întocmite în acel moment, dar şi ulterior.
Tot atunci, Ion Mihai Pacepa a fost învinuit şi anchetat pentru acte de delapidare, respectiv a 30.000 DM, pentru ascunderea cărora au fost distruse unele documente. În acest caz, cercetarea faptelor se încheiase şi se aprobase scăderea valutei în contul statului. Dar era important de reţinut că la întoarcerea din misiunea de la Frankfurt/Main, în 1959, Ion Mihai Pacepa a venit cu un autoturism Mercedes nou (nici în nomenclatură nu erau prea mulţi care să-şi permită acest lux).
În aceeaşi şedinţă a conducerii MI, şeful Departamentului Securităţii Statului, Tudor Postelnicu, răspundea speculaţiilor privind momentul defectării: „Numai spre informarea dv. aş vrea să vă spun că trădătorul s-a aflat în slujba organelor de spionaj de aproape 20 de ani“. Acelaşi demnitar amintea de gravele probleme de dosar pe care le avea Ion Mihai Pacepa încă de la încadrarea sa în Securitate, susţinând că în ultimii 10-11 ani din documentele de cadre ale acestuia, treptat, au dispărut cele care menţionau probleme deosebite.

Şeful cadrelor Securităţii staliniste „l-a acoperit“ pe Pacepa

Încadrarea în Securitate şi ascensiunea lui Ion Mihai Pacepa, care avea câteva probleme la dosarul său de cadre, au fost posibile, potrivit generalului Ionel Gal, în urma falsificării datelor biografice şi a prezentării lor deformate de către Ion Mihai Pacepa în autobiografiile şi chestionarele pe care acesta le-a completat de-a lungul timpului. Adjunctul şefului spionajului românesc avea un trecut care nu era deloc de natură să-l ajute în a urca pe scara socială: fusese înscris în organizaţia de tineret a PNL, participase la unele manifestaţii anticomuniste, semnase o adeziune la YMCA (Young Men's Christian Association) şi frecventase Biblioteca Americană din Bucureşti. Potrivit canoanelor politice ale vremii, toate acestea îi refuzau din start orice posibilitate de admitere atât în Securitate, cât şi în PCR.
Dosarul său de cadre nu a fost însă verificat datorită relaţiei pe care tatăl lui Ion Mihai Pacepa a avut-o cu Alex. Demeter, şeful cadrelor Securităţii în anii '50. Ulterior, superficialitatea sau alte considerente au făcut ca declaraţiile iniţiale despre biografia acestuia să rămână bătute în cuie. Referatul de cadre făcut la încadrarea în Securitate, în 1951, îl prezenta ca pe un tânăr cu origine modestă, muncitor, cu rezultate bune la învăţătură, membru al UTC, un om în care se poate avea încredere politică având frumoase perspective de afirmare.
La intrarea în partid, aceste consideraţii au fost preluate integral fără a mai fi verificate. Totuşi, în momentul în care Ion Mihai Pacepa a fost propus ca prim-adjunct al şefului DGIE, funcţie care intra în nomenclatura CC al PCR, Secţia de cadre de la CC a făcut verificări mai serioase şi a descoperit versiunea reală a biografiei generalului, drept urmare finalizând referatul de cadre cu concluzia că „NU prezintă încredere politică de a fi promovat în funcţie de răspundere“. În pofida acestei concluzii, Ion Mihai Pacepa a fost promovat în funcţie şi înaintat la gradul de general, referatul fiind modificat ulterior prin dispariţia miraculoasă a cuvântului „NU“, fără a fi cunoscută identitatea celui care a operat această schimbare.
(va urma)

„Curva“ Pacepa - afacerea trădării (IX)
Curentul - luni, 27 iulie 2009

© Curentul

RONCEA, preotul militar zburator. RONCEA, colonelul (r) de la Cultul Eroilor. RONCEA, harpistul genial, in recital cu Cristi Minculescu

Preotul militar Ion Roncea uimeste prin pasiunea pe care a facut-o pentru aviatie. La 43 de ani, cele mai arzatoare dorinte ale soldatului in sutana sint cele de a pilota un avion supersonic, de a sari cu parapanta si de a face un salt cu parasuta. Este hotarit sa-si duca la indeplinire aceste vise alaturi de colegii pe care ii pastoreste in cadrul Bazei 95 Aeriana Bacau, Erou Cpt.av. “Alexandru Serbanescu”.

Inginer si teolog

Inainte de a imbraca haine preotesti, Ion Roncea a absolvit Facultatea Tehnologia Constructiilor de Masini (TCM). Inca din vremea facultatii a facut o pasiune pentru aviatie, insa nu a fost primit la Academie din cauza unor probleme de vedere. Legatura care o avea cu divinitatea i-a indreptat pasii catre teologie. Asa se face ca in 1994 a devenit preot, iar din 2002 este preot militar. Chiar daca nu a reusit sa-si faca o cariera militara, activeaza in acest domeniu, pastorindu-i pe aviatori. “Legatura cu TCM ma ajuta sa inteleg toate mecanismele din aviatia militara. Tot ce am invatat despre aviatie am dobindit aici, la locul de munca. In 2003, am zburat prima data cu un elicopter, dupa ce ma initiasem pe simulator. La mansa am fost doar secund”, a declarat preotul militar al Bazei 95 Aeriana Bacau.

“Pilot de ocazie” pentru a-si intelege colegii

Ion Roncea s-a urcat prima data intr-un avion alaturi de cpt.cdor.rez. Petru Lazar, pilot de incercare in cadrul Aerostar Bacau. “Avionul era din gama celor foarte usoare. Am vrut sa vad ce simt cei pe care ii pastoresc. In momentul in care te desprinzi de pe pamint, treci intr-o alta dimensiune. Nu a lipsit, bineinteles, rugaciunea facuta in momentul decolarii. Personal, cred ca fiecare zbor este unic si impune riscuri”, a adaugat preotul militar. Asa cum era de asteptat, la primul zbor a avut rau de avion, din cauza zgomotului si a vibratiilor foarte mari. Insa, prin antrenament, aceste senzatii dispar in timp.

Prezent la misiuni internationale

Haina preoteasca este asimilata in armata cu functia de ofiter superior, respectiv, locotenent colonel. Statutul de preot militar i-a permis lui Ion Roncea sa participe la misiuni internationale alaturi de colegii sai militari. “In primul rind, este vorba despre obligativitatea asigurarii asistentei religioase, asa cum se asigura logistica sau asistenta medicala. In definitiv, pilotii sau simplii militari sint si ei oameni cu greutati, slabiciuni sau momente de cumpana. In astfel de cazuri trebuie sa le fii alaturi din punct de vedere spiritual si sa-i intelegi din prisma activitatii pe care o desfasoara”, a adaugat preotul bazei 95 Aeriene Bacau.

Sport extrem in sutana

Pasiunea pentru aviatie poate merge pina la extreme. Ion Roncea vrea cu orice pret sa zboare cu parapanta si sa faca un salt cu parasuta. Numai ca in aviatie, lucrurile nu sint atit de simple. Pentru fiecare “miscare” pe care o faci ai nevoie de aprobari. “Am facut raport la comandantul Bazei 95 Aeriana, comandorul Stefan Danila, solicitindu-i permisiunea de a zbura asistat de personal autorizat. Sint dispus chiar sa urmez cursuri de specializare pentru a fi alaturi de militari in cele mai periculoase situatii”, a spus Roncea. Unul dintre parapantistii cu experienta ai unitatii militare este cpt. Daniel Patriche. Recomandarea sa pentru preotul militar este aceea ca inainte de toate sa urmeze cursuri de specialitate iar antrenamentul sa fie unul asiduu, pentru ca este esential acolo sus sa fii in forma buna, chiar daca legatura cu Dumnezeu are “fir direct”.

Ziarul de Bacau: Preotul Zburator

Vezi si Cotidianul: Primul MiG romanesc care a imbratisat o femeie

Evenimentul Zilei: Castelul „Ţepeş”, sub asaltul bucureştenilor
Vlad Odobescu
Luni, 18 Mai 2009

Originalul Castel „Ţepeş” şi mausoleul în care se află rămăşiţele foştilor lideri comunişti sunt principalele obiective dezvăluite ieri - , în cadrul evenimentului „Porţi Deschise” -, bucureştenilor care au trecut prin Parcul Carol. Dacă mausoleul n-a fost accesibil pentru prea multă lume - a fost deschis doar parţial şi pentru câteva ceasuri -, în jurul castelului din apropiere - ale cărui porţi se deschid doar o dată pe an - au fost, toată ziua, peste 1.000 de oameni. Aceştia au vizitat expoziţia de fotografie organizată de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, ori au asistat la o Paradă a Uniformelor de Epocă, organizată de Asociaţia „Tradiţia Militară”.

„Vrem să fie un eveniment care să-i atragă în special pe copii, vrem ca ei să fie atraşi de cunoaşterea trecutului ţării”, a spus Ion Roncea, reprezentantul Oficiului, despre evenimentul de ieri.

Instrucţie militară după reguli din secolul XIX „La dreapta-mprejur!”, a strigat locotenentul, iar soldaţii din spate au executat scurt. „«La dreaptamprejur »?”, a întrebat mirat un bărbat în vârstă, cu experienţă într-ale milităriei. De fapt, „dreapta-mprejur” e o comandă găsită în regulamentele militare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar locotenentul a avut dreptate. Îl cheamă Mircea Stoica, este preşedintele Asociaţiei „Tradiţia Militară” şi a purtat ieri o uniformă de vânător pedestru. Poate „desface” în date şi termeni militari fiecare element care-i compune uniforma. „Vrem să nu se piardă ceea ce cunoaştem încă despre tradiţia militară pe teritoriul României. Am căutat în arhive regulamentele din epocă, legate de instrucţie şi de alte elemente. Uniformele pe care le purtăm noi au elemente din cele originale”, a precizat Mircea Stoica. Castelul „Ţepeş” a fost construit în 1906, ca turn de apă, în cadrul Expoziţiei internaţionale organizate în acel an. Clădirea reproduce Cetatea Poenari, construită, în secolul al XV-lea, la ordinul lui Vlad Ţepeş. A fost utilizată după 1990 drept corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, iar din 2004 a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Porţile Castelului au fost închise ieri după-amiază, în jurul orei 17.00.

Cu Cristi Minculescu:

FOTO/VIDEO Doi ani de la disparitia Prea Fericitului Patriarh Teoctist. Cum a fost la Patriarhie

La doi ani de la moartea subita a Prea Fericitului Parinte Teoctist, familia si apropiatii Patriarhului au organizat o slujba de pomenire, sambata, la Catedrala Patriarhala
Daca in urma cu 24 de luni, lacasul din Dealul Mitropoliei era plin de oficialitati politice si reli­gioase, de data aceasta, la chemarea nepoatelor lui Teoctist, Stela si Maricica Popescu, a raspuns doar o mana de oameni care a tinut sa omagieze me­moria robului lui Dumnezeu, dupa cum isi spunea siesi PF Teoctist. Dintre toti episcopii bucuresteni, a fost prezent doar Preasfintitul Ciprian Campineanul, Episcop Vicar patriarhal, care a tinut slujba de po­menire. Vincentiu Plo­iesteanul, prezent si el la Patriarhie, a plecat in graba chiar inainte de inceperea ceremoniei, chemat de alte probleme, in teritoriu. In schimb, cativa preoti, calugari si monahi, veniti din intreaga tara alaturi de simpli credinciosi, au comemorat amintirea Patriarhului, alaturi de membri ai familiei acestuia. Ziaristii prezenti au anuntat ca vor publica, in curand, o lucrare in memoriam despre viata si moartea Patriarhului Teoctist. Membrii Bisericii oficiale, care s-au grabit sa plece imediat dupa slujba, au organizat si ei o masa de parastas dar credinciosii au preferat sa stea alaturi de familie lasand sala Patriarhiei goala. (Vezi Foto si ZIUA)
Vezi si Blog Roncea: Batjocura la Parastasul de un an al Patriarhului Teoctist

Foto: Cristina Nichitus

IPS BARTOLOMEU ANANIA: Parintele N. Steinhardt - un om care a murit fericit. DOSAR DE IERARH: O parte din Filele de la Securitate ale lui IPS ANDREI

Parintele N. Steinhardt - Un om care a murit fericit
† Bartolomeu ANANIA

As vrea sa subliniez cateva ganduri pe care le am in legatura cu acest om extraordinar, care a fost si ramane Nicolae Steinhardt. Cand vorbesc de numele lui imi este greu sa pomenesc verbul la modul trecut, ci numai la prezent.
Cred ca este un convertit prin excelenta, si anume dintr-un neam despre care Sfanta Evanghelie ne spune ca inainte de sfarsitul veacurilor se va cresti­na. Este vorba despre poporul evreu. E bine, cel putin din generatia noastra, dupa doua convertiri care au esuat - ma gandesc la Mihail Vidar si la Mihai Avramescu -, parintele Nicolae Steinhardt este singurul convertit care a biruit si a biruit intru lumina.
In al doilea rand, procesul convertirii sale nu a fost napraznic, asa cum i-a fost botezul, ci de foarte lunga durata. Convingerea crestina s-a strecurat in el incetul cu incetul, pana cand a ajuns la maturitate. Abia atunci a simtit nevoia botezului formal, dar in realitate botezul sau duhovni­cesc se petrecuse cu mult inainte - si in timp, in durata.

Parintele Nicolae Steinhardt era omul de profunda cultura. Am afirmat-o, si-mi place sa cred ca dupa seceta spirituala prin care poporul nostru a trebuit sa treaca de-a lungul celor 45 de ani de dominatie comunista atee, acest popor nu se poate redresa moral decat prin doua puteri: religia si cultura. Dar nu separate, ci ingemanate. Logodite si cununate una cu cealalta, prin care religia sa se deschida spre universalitate, parasindu-si constiinta de plutire si limitele unei functiuni strict liturgice, iar pe de alta parte, prin religie cultura sa-si recapete dimensiunile autentice, in sensul ei ultim. Si mai este un gand pe care as vrea sa vi-l spun. Noi vorbim cu foarte multa convingere de un lucru pe care putini il inteleg de la inceput si in totalitate: vorbim despre libertatea in Hristos si despre faptul ca numai prin Evanghelie devenim liberi. Pare un paradox rostit de o biserica intemeiata pe dogme; in aparenta, dogma este tot ceea ce poate fi mai putin liber. Ar trebui insa sa-l intrebam pe parintele Staniloae ca sa aflam ca dogma este un proces pururea deschis, si nu un sistem, cum sunt cele filosofice, care sa te tina cumva sclav. Iar daca ai patruns cu adevarat in interiorul dogmei, de-abia atunci ai patruns in universalitate si in perspectiva eternitatii. Aceasta este liber­tatea intru Hristos. Ei bine, parintele Steinhardt a devenit liber intru Hristos in temnita, adica in conditia totalei nelibertati. Aceasta este o experienta pe care nu o pot intelege si simti decat - si iertati-ma ca spun un plural, la persoana intai - noi, acestia, care am trecut prin temnite, iar parintele Mina Dobzeu, care i-a administrat parintelui Steinhardt botezul intr-o celula din Jilava, stie mai bine decat noi toti ce insemneaza sa fii inconjurat de gardieni, sa te gasesti intr-o temnita subpamanteana cum este cea a Jilavei si totusi sa ai in vine libertatea de a te intalni cu libertatea lui Hristos si de a te cununa cu ea. Eu cred ca momentul de la Jilava, pe care l-a administrat parintele Mina asupra lui N. Stein­hardt, este un moment mai mult decat istoric, e un moment al culturii romanesti si al Bisericii noastre. Cred ca este un moment teologic pe care va trebui sa-l consemnam in tratatele noastre si de care va trebui sa ne aducem pururea aminte.

Atunci cand oamenii iti tagaduiesc libertatea, tu de-abia atunci sa strigi din rarunchi: "De-abia acum sa stiti ca sunt un om liber!". Aceasta a fost marea bucurie pe care a descoperit-o N. Steinhardt. Si aceasta l-a facut cu adevarat fericit si in stare sa scrie acea extraordinara carte, carte de capatai a culturii si spiritualitatii romanesti, Jurnalul fericirii, de care nici o generatie de acum inainte nu va trebuie sa fie lipsita. Asa cum retiparim poeziile lui Eminescu pentru fiecare generatie, asa va trebui retiparita cartea Jurnalul fericirii pentru fiecare generatie de-acum incolo.

Dumnezeu sa-i binecuvanteze amintirea si sufletul. Noi l-am inscris de mult in Cartea de aur a spiritualitatii noastre si a culturii romanesti. El este cel care sintetizeaza la modul cutremurator aceasta logodna de care va vorbeam, dintre religie si cultura. Un om de mare si profunda cultura, intregit de un om de mare si profunda credinta. Nu ne miram ca a murit fericit si nu ne miram ca acolo unde este, este fericit. Si se fericeste impreuna cu noi astazi, prin emotia noastra, care nu are intr-insa mai putina fericire decat aceea pe care si-a dorit-o si ne-o doreste parintele N. Steinhardt.

Revista TABOR - Anul II, Nr 4, Iulie 2009, dedicat Parintelui Nicolae de la Rohia

ZIUA: Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS

Credinta in vizorul Securitatii

Arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicut, a primit din partea CNSAS decizie de politie politica. Ierarhul ortodox a anuntat ca urmeaza sa conteste decizia in instanta. Fostul preot de Turda nu a avut dosar de retea, ci de urmarit, asa cum dovedesc notele informative din arhiva CNSAS si dupa cum a afirmat si el, inca din 2001. Ierarhul a marturisit atunci ca a intrat intr-o relatie cu Securitatea pentru ca a incercat sa intervina in favoarea unui tanar pentru a fi admis la Seminarul teologic. Atunci a dat o singura nota informativa si anume cea din ziua in care a semnat si angajamentul cu Securitatea.Am rasfoit Dosarul de Urmarire Informativa (D.U.I.) de la CNSAS al Inalt Prea Sfintitului pentru a afla elementele-cheie ale activitatii sale de dinainte de 1989. Am descoperit dialogurile politice inedite pe care acesta le avea cu Nicu Steinhardt, monahul de la Rohia, inregistrate cu ajutorul unuia dintre cele sase microfoane fixe pe care le avea in casa. Apoi, am observat ca majoritatea documentelor aflate in dosarul de urmarit al IPS Andrei Andreicut arata ca Securitatea il vana pe preotul de Turda in special pentru modul in care acesta relationa cu tinerii si copiii, misiune care isi arata roadele. Parintele ortodox mai era urmarit si pentru legaturile sale cu personalitati religioase asa-zis "periculoase" din Biserica Ortodoxa - "legionari" si "mistici" - cum ar fi preotii Dumitru Staniloaie, Arsenie Papacioc sau Gheorghe Calciu. Nu in ultimul rand, Andreicut era supravegheat din cauza relatiilor sale de prietenie cu greco-catolicii, in conditiile in care el insusi provenea dintr-o familie de greco-catolici.

"Nu este pentru o patrie socialista"

Intr-o nota de analiza aflata in D.U.I nr.4314, din 17.03.1979, privind pe preotul ortodox Andreicut Ioan din Turda, ofiterul care se ocupa de IPS Andreicut raporta ca: "In timpul cat urma teologia, a intretinut relatii cu preotul X de la care primea materiale mistice-religioase. (...) Datorita faptului ca intretine relatii cu preotul X si activitatii intense de catehizare pe care a desfasurat-o dupa venirea in Turda, la data de 21.02.1979 a fost avertizat, cu care ocazie s-a angajat sa intrerupa orice legatura cu fostii descendenti ai cultului greco-catolic. Andreicut Ioan asa cum confirma materialele informative, a continuat si dupa avertizare sa desfasoare o intensa activitate religioasa menita sa contracareze educatia ateista oficiala facuta cetatenilor. Se manifesta ca un bun roman, un bun patriot, insa nu este pentru o patrie socialista sau comunista deoarece este hotarat, chiar pana la sacrificiu, sa activeze in directia scoaterii cetatenilor de sub influenta ideologiei statului nostru socialist".De asemenea, Securitatea il considera pe actualul Arhiepiscop de Alba, dupa cum reiese dintr-un "Plan de masuri" aprobat de Securitate "un fanatic religios din care cauza s-a hirotonisit ca preot celibatar, este semnalat ca desfasoara o intensa propaganda religioasa pentru a contracara propaganda ateista". De aceea, continua documentul, "pentru a stabili daca Andreicut Ioan desfasoara activitate ostila sub masca cultului ortodox, sau daca are un rol in cadrul clandestinitatii greco-catolice, se vor lua urmatoarele masuri: incadrarea informativa prin reteaua existenta, intrucat informatorii "PALADE" si "MARCUS" din problema au mai furnizat informatii despre el, vor fi dirijati in continuare sa ne furnizeze date despre relatiile lui cu fosti deserventi ai cultului greco-catolic, persoane ce-l viziteaza, contactarea lui de catre cetateni straini si preocupari ostile prezente". Totodata, se va trece la "compromiterea lui X in scopul izolarii si indepartarii acestuia de obiectiv, in scopul temperarii activitatii obiectivului si a curma influenta negativa pe care o exercita X asupra lui, prin reteaua informativa si celelalte mijloace si metode ale muncii".Prin deductie, tragem concluzia ca X - indicativul este sters din dosar - era Nicolae Steinhardt, al carui nume apare mai jos, intr-alta Nota.

Strict Secret cu Nicolae Steinhardt

Securitatea a surprins si discutiile lui Andreicut cu Nicolae Steinhardt. Sursa "Nicu B63" este cea care a redat una dintre intrevederi in "Dosarul nr.6 I.D.M/ ex.unic/ Redat din lb romana/ Strict secret/ Mr.Lucaci F./14.06.1971/ STENHARD NICOLAE, Bucuresti, str.I.Ghica nr.3":"La orele 15.00. Ob (Obiectivul - nota red.) impreuna cu preotul NICOLAE si alti tineri s-au intors de la biserica. (...) Au luat masa impreuna. I-a intrebat cum ii cheama, unul era X, altul Y.Pr N a intrebat unde e al treilea, Z, i s-a raspuns ca e la institut, in anul II. Pr N a afirmat ca-i place cum a ales.

X a intrebat de ce pleaca evreii din Romania, poate fiindca vor sa faca comert, sa fie liberi.

Preotul N: "Vedeti si ce partizani au fost la inceput pentru regimul comunist, desi stiau despre desfiintarea libertatii comertului, a circulatiei".

X: Eu ma gandesc mult la ei, la ceea ce fac, la recentele bombardamente din Irak.

Preotul N: "Ceea ce fac ei cu petrolul nu e bine, sunt prea camatari" (se refera la Irak). In continuare au discutat despre lipsa unor produse alimentare din tara. Pr. N a afirmat ca tinerii au plecat de la tara, in agricultura au ramas numai batranii".

NICU B63 a transcris de pe banda magnetica in "Dosarul nr.6.I.D.M; ex. Unic/ Nr. file 1; Bir.1 364; Mr. Lucaci F; 14.06.1981" si o alta discutie avuta de IPS Andrei Andreicut cu parintele Nicolae "STENHARD", dupa cum scrie securistul de serviciu.

"La orele 8.25 a sosit in vizita la Obiectiv preotul NICOLAE din Bucuresti. (...) Pr.N - a afirmat ca merge de multe ori la Tg. Lapus la rudele sotiei si vede niste cozi interminabile, mai ales la paine. Multi stau la rand si nu sunt siguri ca vor primi; intr-o tara ca a noastra, care era atat de bogata. Cultura este la pamant, lapte nu se gaseste, branza nu se gaseste", consemneaza constiincios NICU B63.

"PALADE", informator de baza

Un informator extrem de activ, asa dupa cum reiese si din documentele aflate in Dosar a fost "PALADE" Intr-o "nota informativa din 08.04.1980, Copie Strict Secret", acesta scria urmatoarele: "In data de 6 aprilie 1980, numitul preot X mi-a spus urmatoarele: Am fost coleg cu preotii Andreicut, preot in Turda, str. Fabricii, si cu Y. (...) Asculta cu regularitate posturi straine. Pr Andreicut mi-a spus ca a fost chemat la securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni, X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate si i-a interzis, dar totusi desi i-au incuiat toate usile a iesit la geam si a vorbit studentilor avand curajul sa critice chiar pe conducatorii statului. La un Radio strain cereau eliberarea lui de la inchisoare". (Este vorba de Parintele Calciu - nota. red.)"

Comenteaza dusmanos" atitudinea statului fata de religie

Securitatea a incercat, pe toate caile, sa ii puna bete in roate fostului preot de Turda si atunci cand Andreicut trebuia sa se transfere la Alba Iulia si pentru a nu i se aproba inscrierea la doctorat. Politia politica a regimului comunist nu putea sta cu mainile in san atunci cand la urechile ei a ajuns ca actualul Arhiepiscop de Alba a fost propus de Episcopia Clujului sa participe la un concurs, pentru a deveni preot misionar in afara tarii. Demersul Securitatii este demonstrat intr-o nota a "Ministerului de Interne Serviciul Municipal Turda/Securitate, Nr.Bv/0055454 din 29.08.1980, catre Inspectoratul jud. Cluj, tov.col.Dumitrascu N", in care se spune:

"Raportam ca urmarim prin D.U.I pe numitul ANDREICUT IOAN, preot ortodox celibatar la parohia Turda - Fabrici, nascut la 24.01.1949 in Oarta de Sus, jud. Maramures, absolvent al Institutului Teologic din Sibiu, fost inginer constructor, fost membru P.C.R.

Din datele ce le detinem rezulta ca intretine relatii cu elemente ce au antecendente politice si penale (fosti legionari si condamnati pentru infractiuni contra securitatii statului), impreuna cu acestia comenteaza dusmanos politica interna si externa promovata de conducerea statului si in special atitudinea statului fata de religie. Este hotarat sa actioneze impotriva acestei politici, fiind influentat in acest sens de persoanele cu antecedente, cu care se afla in legatura. Desi in 1979 a fost avertizat, se mentine pe pozitie ostila cu toate ca ii este frica ca isi va pierde libertatea. Pr. Andreicut Ioan, desi are aceasta atitudine, a fost propus de catre Episcopia Clujului sa participe la un concurs ce va avea loc la Bucuresti, pentru a deveni preot misionar in strainatate.

Intrucat sus-numitul are conceptii ostile, nu exista garantia ca ne va reprezenta in strainatate in mod obiectiv, propunem sa se intervina ca acesta sa nu fie trimis in strainatate."

Compromiterea

Aceste actiuni de filaj zilnic realizat de securisti, dornici sa gaseasca si in cazul IPS Andrei Andreicut calcaiul lui Achile, au dat, in cele din urma, rezultate. Iar ierarhul ortodox a ajuns sa semneze un angajament cu Securitatea - fara insa ca vreodata sa dea si note informative despre cineva. Despre acel moment al vietii povesteste IPS Andrei Andreicut: "Toate aceste sicane erau rezultatul misiunii mele care nu le era pe plac. Imi cautau nod in papura si nu-l gaseau. Au incercat sa ma compromita moral, dar n-au reusit. Nici o acuza de genul acesta nu exista in dosar. Dar, pana la urma, dialectica draceasca totusi a gasit ceva. Au pescuit o tarasenie urata cu care voiau sa ma santejeze. Toata povestea este legata de admiterea unui tanar la Seminarul din Cluj. Respectivul acum este un preot foarte bun. Ce s-a intamplat: Tanarul in cauza efectiv avea vocatie preoteasca. A dat de mai multe ori admitere la Seminar si n-a reusit. N-a reusit pentru ca la Cluj erau, pe de o parte, locuri foarte putine; iar, pe de alta, din nefericire mai lucrau si interventiile.

In anul 1983, contrar convingerilor mele, stiind ca un avocat aranjase cu un timp inainte intrarea altui tanar la Seminar, i-am relatat situatia tanarului in cauza. S-a oferit, fara sa fac mari insistente, sa-l ajute.Tanarul a intrat, iar avocatul era nelinistit ca tata baiatului nu-l contacteaza. Mi-a dat in acest sens telefon si telefonul a fost fatal. Tatal baiatului l-a cautat apoi. Securitatea insa a declansat o intreaga ancheta. Sunt cu constiinta impacata ca tanarul merita sa intre dar, pana astazi, imi pun intrebarea daca ancheta ce a urmat n-a fost pedeapsa lui Dumnezeu ca atunci, o data, mi-am incalcat principiile?

Pe 20 octombrie 1983 am fost convocat la Militia Economica din Cluj. Vorba fie! Acolo ma asteptau maiorul Pop Vasile de la Securitatea Turda si un locotenent. Ancheta a fost urata si indelungata. Declaratii tracasante si dirijate cum ca as fi fost complice la trafic de influenta. Cu aceasta incercau sa ma santejeze. Pana atunci n-au avut nici o declaratie scrisa de la mine. Le-am relatat tot adevarul, pentru ca si asa il stiau, referitor la intrarea baiatului la teologie. Mai tarziu, de abia, am aflat ca nu puteau folosi ca probe convorbirile telefonice si ca nu era bine sa nu recunosc nimic. Amenintarea repetata era ca or sa ma inchida pentru trafic de influenta."Planul Securitatii realizat atunci are repercusiuni si acum. Practic, CNSAS a reusit astazi sa duca pana la capat misiunea de compromitere a ierarhului ortodox.

IN FOTO: Parintele Nicolae Steinhardt si prietenul sau, parintele Ioan Andreicut, in mijlocul comunitatii credinciosilor ortodocsi din Turda

TELENOVELA "LA INDEPENDENTU'". Matrioşka Oprescu - Iliescu şi "metodele active" pentru ocuparea puterii în stat. BONUS: Ion Iliescu. Biografia secreta

Se pare ca (iar) am avut dreptate, de data asta in cazul Oprescu. E drept, si cineva mi-a suflat ceva. Oricum, acum e public. Antena3.ro: Nu exclud candidatura mea la prezidenţiale, a declarat primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, în cadrul emisiunii Zig Zag, moderată de Ion Cristoiu. "Mă framântă şi pe mine chestiunea asta. Nu e aşa de simplu cum pare. Mulţi au crezut că mă joc cu lucrurile astea, că vorbesc aşa, pe câmp, şi aşa mai departe. Nu este o hotărâre uşor de luat. Trebuie să ştii clar că ai încrederea oamenilor, că oamenii văd în tine o speranţă, să nu îi pacaleşti, să nu îi minţi", a declarat Oprescu la Antena3. Sorin Oprescu spune că, pentru a candida, "îi mai trebuie multe lucruri". "Decizia depinde numai de mine. Nu am stăpân", spune primarul general, citat de Antena3.ro.
Interesant, ca sa zic?!
Unii, mai vizionari, spuneau insa, inca de anul trecut, altceva:

Matrioşka Oprescu - Iliescu şi "metodele active" pentru ocuparea puterii în stat
Scris de Vladimir Alexe

Motto: "Daţi-mi spirt! Să mă dezinfectez.
C-am dat mâna cu pulimea." - Dr. SORIN OPRESCU
(În argou, "pulimea" înseamnă "popor")

Actualele alegeri pentru funcţia de primar al Bucureştiului au un caracter aparte. Ele ar trebui să constituie "uvertura" la opereta revenirii lui Ion Iliescu (77 de ani) la putere. Nu doar în PSD, ci şi în România, Iliescu nu mai poate candida la Preşedinţie (a depus deja jurământul de preşedinte al ţării de trei ori). În schimb, s-a gândit că ar putea reveni la putere printr-un "mandatar": prietenul şi medicul său de familie, dr. Sorin Oprescu, pupilul lui Iliescu. Fostul preşedinte al României încearcă să revină la putere prin "metode active", pe care le-a studiat în fosta URSS. Gelos pe Putin, care a găsit o soluţie ingenioasă de a împărţi puterea, Iliescu încearcă, prin acest Sorin Oprescu, să revină la putere, dar pe o cale "originală": speră că va conduce România prin influenţă, în "halat şi papuci"!

Iliescu şi "metodele active" sovietice

"Metodele active" reprezintă un domeniu al "dezinformării", pe care Iliescu le-a studiat în URSS. Este vorba de un număr de tehnici de manipulare a IMAGINII unui eveniment sau a unui personaj. IMAGINE care se fixează, de la început, adânc în mintea cetăţeanului, şi prin care se filtrează ulterior toate celelalte informaţii.
Acest gen de "manipulare a imaginii unui eveniment sau personaj" se construieşte cu tehnicile specifice "dezinformării".
"Măsurile active" sunt tehnici infailibile ale KGB-ului, care i-au adus marile succese din anii '60-'70. Şi care se învaţă acum la "Academia de Informaţii Iuri Vladimirovici Andropov" (fostă "Felix Edmundovici Djerjinski), ca şi la "Academia de Diplomaţie Militară".
O expunere sumară a "metodelor active", care fac parte în mod obligatoriu din arsenalul unui "agent de influenţă" format în URSS, se poate citi în Bierre de Villemarest "GRU, le plus secret des services sovietiques" (Paris, Stock, 1988, pag. 277-278), "Soviet Active Measures in the Era of Gorbaciov" (Washington, 1988), în "Crash Course in KGB/SVR/FSB Disinformation and Active Measure" (The Center for Counterintelligence and Security Studies), ori în "Soviet Active Measures in the > Era 1988-1991" (U.S. Information Agency).
Nu numai că Iliescu a învăţat ceea ce colegii săi de partid abia bâjbâie, dar a şi practicat "metodele active" (în rusă, "aktivnîie meropriatia").
Mai întâi, la începutul anilor '50, la Moscova, în calitate de secretar al "Sovietului studenţilor şi aspiranţilor români aflaţi la studiu în URSS".
Şeful direct al lui Ion Iliescu a fost Alexandr Nicolaevici Şelepin, secretar al "Komsomolului".
Apoi, Iliescu a activat, la Praga, în "Uniunea Internaţională a Studenţilor" (UIS), în 1956, organizaţie de front a KGB-ului, alături de "Consiliul Mondial al Păcii", de "Federaţia Mondială a Muncii", de "Organizaţia Solidarităţii cu popoarele Afro-Asiatice", "Conferinţa Creştină pentru Pace" ş.a.m.d.
Şef direct la UIS i-a fost acelaşi Alexandr Şelepin. În 1958, Şelepin va deveni preşedinte al KGB. Iar în 1959, Şelepin promovează o reformă majoră pe linia "măsurilor active" şi a influenţei KGB.

În cartea mea "Ion Iliescu. Biografia secretă" (Elit, 2000) este detaliată această perioadă.
În decembrie '89, Iliescu iese la rampă, declarând "puciul militar" drept "revoluţie".
Motivele erau două:
1) orice putere care rezultă în urma unui "puci" este mult mai greu recunoscută de comunitatea internaţională;
2) fiind revoluţie, atrocităţile comise în decembrie '89 erau trecute de pe umerii "puciştilor" pe umerii poporului român.

Cosmetizarea lui Sorin Oprescu

Din "câinele credincios" al PSD, Oprescu devine brusc un antipesedist şi un "independent".
La alegerile trecute pentru Primărie, candidatura lui Marian Vanghelie nu a fost acceptată de PSD.
Vanghelie candidează însă ca "independent" şi câştigă. Director de campanie i-a fost Sorin Oprescu. Consecinţa imediată: Vanghelie se întoarce în PSD şi devine şef peste organizaţia Bucureşti.
În 2008, Iliescu îşi aduce aminte de episodul "Vanghelie independent". Iliescu tocmai încerca, profitând de circumstanţe, să găsească o soluţie de tip Putin pentru a recâştiga puterea în PSD şi în România.
Iniţial, Oprescu nu a vrut să candideze. Spunea tuturor că nu doreşte să devină "loser-ul de serviciu" al PSD, după ce pierduse, în 2000 şi 2004, în faţa aceluiaşi Traian Băsescu.
Iliescu, precum şi tatăl candidatului Oprescu - general-locotenentul (r) Mircea Oprescu, din cadrul "Serviciului D" (Dezinformare) - îl conving însă pe Oprescu să candideze.
Problema cea mare era cum să păcălească electoratul bucureştean să aleagă un "PSD-ist" primar, după ce, timp de 20 de ani, nici FSN, nici PDSR nu reuşiseră să îi înşele vigilenţa.
Bucureştenii nu numai că au un nivel de trai cu vreo 30% mai mare decât media naţională, dar formează şi cel mai bine informat electorat din România. Greu de păcălit.
Totuşi, trăsătura principală a bucureştenilor rămâne aceea că alcătuiesc un "electorat de tip justiţiar". Aceasta fiindcă în Bucureşti au avut loc evenimentele din decembrie '89 (inclusiv diversiunea "teroriştilor din 22-25 decembrie"). Aici a avut loc mitingul-maraton din Piaţa Universităţii. Şi tot în Bucureşti au fost câteva "mineriade", dintre care cele din 13-15 iunie 1990 şi din septembrie 1991 s-au soldat cu victime şi cu atrocităţi.
Nimic nu-l atrage pe bucureştean la vot mai mult decât o "cauză dreaptă".
Iliescu s-a orientat bine: un "PSD-ist" nu va avea nicio şansă să ajungă primar al Capitalei în 2008.
Oprescu, "câinele credincios al PSD", avea nevoie de o altă "imagine".
Acestea sunt motivele pentru care s-a pus în scenă telenovela "Oprescu - Independent".

Episodul I: Organizaţia PSD din Bucureşti - condusă, atenţie, de Marian Vanghelie - declară că nu îl susţine pe Oprescu şi că ar dori un alt candidat.
Oprescu, aparent ofuscat, invocă sondajele, care îi sunt net favorabile, faţă de orice alt "PSD-ist". Se conturează astfel o falsă "criză" în interiorul partidului.
Singurul care îl susţine pe Oprescu este, bineînţeles, Iliescu.
Episodul al II-lea: După mai multe tergiversări şi propuneri de candidaţi - în faţa refuzului obstinat al lui Marian Vanghelie şi al organizaţiei sale - PSD îl desemnează candidat oficial pe Cristian Diaconescu. Telenovela continuă.
Episodul al III-lea: Intră în funcţiune "metodele active" de inducere în eroare a electoratului bucureştean.
"Biroul Electoral Municipal" (BEM) anulează un număr mare de iscălituri în favoarea candidaturii lui Oprescu, sub pretextul că sunt însoţite doar de Codul Numeric Personal (CNP).
Oricine are un cont în bancă ştie însă că, pe lângă numărul de cont, identificarea unei persoane la bancă se face după CNP.
În presă apar acuzaţii că Oprescu a utilizat banca de date a unor spitale.
Oprescu ripostează şi tot "circul" se mută la T.M.B. Cu televiziunile după el, ceea ce era foarte important.
La T.M.B., suspansul creşte: T.M.B.-ul validează decizia BEM.
Oprescu este scos din cursa electorală. Chiar de Sărbătorile Pascale.
Bucureştenii cu ochii pe sticlă nu mai aveau timp de un ou roşu şi o felie de cozonac.
Comentatoarele de la televiziuni susţineau, pline de năduf, că suspansul cu Oprescu nu se opreşte nici de Sfintele Sărbători.
Iliescu, preşedinte de onoare al PSD, iese la rampă şi îşi declară sprijinul, în continuare, pentru Oprescu, deşi PSD avea desemnat candidat oficial pe Cristian Diaconescu.
Episodul al IV-lea: Oprescu îşi caută dreptatea mai departe, la Curtea de Apel. El acuză "sistemul ticăloşit" şi se declară un "luptător până la capăt". Pentru bucureşteni, devine din ce în ce mai clar că, după PSD, şi sistemul este contra lui Oprescu. Faţă de acesta, bucureştenii încep să manifeste o anumită simpatie, ca pentru un om care este evident nedreptăţit. Oprescu face pasul cel mare, pentru care s-a montat, de fapt, întregul"circ": îşi dă demisia din PSD şi se declară "independent".
Mulţi bucureşteni spuneau înainte: "l-am vota, dar e PSD-ist". Iată că acum Oprescu nu mai este "PSD-ist", este "independent". Şi declară că "n-are alt stăpân decât pe bucureştean". Lumea îi dă dreptate, sondajele "vorbesc" clar în favoarea lui Oprescu.
Telenovela nu se opreşte însă aici.
Episodul al V-lea: O reporteră îl întreabă pe Oprescu dacă se simte o "victimă" a sistemului. Oprescu răspunde prompt, în stilul său flegmatic: "Am eu, doamnă, faţă de victimă?". Aşa este, nu are. Victima semnifică un om înfrânt definitiv şi împăcat cu această postură. Pe când Oprescu se declară un "luptător" împotriva sistemului, pe care "sistemul ticăloşit" vrea să-l blocheze. Ca să nu deschidă "anumite dulăpioare, cu dosare, de la Primărie", afirmă Oprescu.
Episodul al VI-lea: Curtea de Apel dă dreptate "Greuceanului" de la electorale, lui Sorin Oprescu, devenit, în ochii bucureştenilor, în doar câteva zile, un soi de Sfântul Gheorghe cu sabia într-o mână, cu scutul în cealaltă şi cu "sistemul ticăloşit" la picioare.
S-a terminat "telenovela"? Nu, mai avem un episod. Ca să acopere perfect mica vacanţă de Paşte şi de 1 Mai, când bucureştenii sunt cu ochii pe sticlă.
Episodul al VII-lea: Când toată lumea era fericită, se pupa şi îl îmbrăţişa pe "Greuceanu", o doamnă - Dorina Mocanu - îl contestă, la rândul ei, la Curtea de Apel. Lumea este disperată. După PSD, după BEM, după T.M.B., Curtea de Apel făcuse dreptate lui Oprescu. Ce naiba mai voia şi doamna Mocanu?
Începea alt suspans, cu televiziunile la post. Oprescu declară public că "sistemul ticăloşit" din România îl persecută prin toate mijloacele. Dar el este un "luptător" şi - atenţie - are încredere în Justiţia română!
În consecinţă, Curtea de Apel respinge întâmpinarea doamnei Mocanu, pe care o consideră nejustificată.
Oprescu/Greuceanu are cale liberă să participe la alegeri. Şi, mai ales, se bucură de simpatia bucureştenilor pentru că, într-o luptă dreaptă, a ales să fie independent.
Un scenariu perfect, în care fiecare parte şi-a jucat rolul: şi PSD (care a intrat în alegerile municipale din Bucureşti, pe şest, cu doi candidaţi), şi BEM (care a susţinut aberaţia că CNP-ul nu identifică o persoană), şi T.M.B. (care a aprobat aberaţia BEM), şi Curtea de Apel (care, în două rânduri, i-a dat dreptate "Greuceanului").
Întreaga "maskirovka" (înscenare) de Paşte, amplu acoperită de televiziuni, avea rostul de a-l acredita pe Oprescu ca pe un candidat "independent" faţă de PSD şi un om anti-sistem, căruia i se pun tot soiul de "piedici". Lucru vital dacă încerca să cucerească Primăria Bucureştiului cu un electorat atât de "justiţiar" prin tradiţia ultimilor 20 de ani!
Oprescu a reuşit astfel să intre în turul al doilea al alegerilor municipale din Bucureşti păcălindu-i pe bucureşteni chiar de Paşte.

Erorile făcute între turul întâi şi al doilea, care îl pot costa voturi pe Sorin Oprescu

"Maskirovka" (înscenarea) de Paşte a lui Sorin Oprescu - cea care l-a transformat din "câinele credincios" al PSD-ului într-un "independent" pe gustul electoratului justiţiar al Bucureştiului - a fost o operaţiune perfectă, la care au concurat factorii enumeraţi puţin mai înainte.
După turul întâi al alegerilor municipale, au apărut însă câteva erori mari, care îi pot reduce serios electoratul lui Oprescu.
Prima eroare a fost declaraţia PSD-ului că în turul al doilea îl susţine pe Sorin Oprescu. Declaraţia este o "piatră mare de gâtul" independentului Oprescu. Bucureştenii sunt inteligenţi. După ce a clamat imaginea unui "independent", Oprescu este susţinut chiar de partidul din care a demisionat! Mulţi vor realiza acum că "independenţa" lui Oprescu a fost doar un "joc de glezne", făcut după toate regulile "măsurilor active", iar Oprescu ar putea pierde un număr important de voturi.
A doua eroare, de acelaşi gen, a fost declaraţia pripită de susţinere din partea trioului liberal Crin Antonescu - Puiu Haşotti - Norica Nicolai. Este o gafă politică majoră, la politicieni cu experienţă. Liberali care nu l-au susţinut cum trebuie pe propriul candidat (Ludovic Orban, cel care a prezentat, de departe, cel mai interesant program), dar care acum se grăbesc să-şi declare susţinerea faţă de fostul "câine credincios" al PSD!
A treia eroare este implicarea mult prea personală a lui Ion Iliescu în campania electorală a lui Sorin Oprescu.
Lumea se întreabă, pe bună dreptate, ce interese personale are Ion Iliescu de-l susţine pe Oprescu, un demisionar din PSD, partid al cărui preşedinte de onoare continuă să fie Iliescu.
Cea mai mare eroare a fost comisă chiar de Oprescu, care a dovedit că nu se poate detaşa deloc de rateurile politice ale lui Ion Iliescu.
După primul tur - considerându-se probabil cu sacii în căruţă - Oprescu a adoptat aceeaşi optică asupra mineriadelor ca şi Iliescu. Or, această optică este o adevărată insultă la adresa bucureştenilor, care au trăit (în două rânduri) efectele dezastruoase ale asaltului minerilor asupra Capitalei: morţi, răniţi, bătuţi, întreg centrul devastat şi o imagine de coşmar a României în lume.
Oprescu nu a înţeles, nici după 20 de ani, că bucureştenii nu-i vor ierta niciodată lui Iliescu mineriadele, fiindcă (spre deosebire de restul ţării) ei le-au trăit pe propria piele.
Un politician serios trebuia să adopte o altă atitudine.
Pentru că - iată - turul al doilea al alegerilor va avea loc, coincidenţă, chiar pe 15 iunie. Adică, la Comemorarea a 18 ani de la mineriadele din 13-15 iunie 1990.
Astfel că un vot pentru Oprescu va deveni, în aceste condiţii, un vot care va legitima mineriada din 13-15 iunie 1990. Iliescu asta şi aşteaptă, prin eventuala victorie a lui Oprescu. Să-şi ia revanşa asupra bucureştenilor care, indirect, votând Oprescu, vor valida mineriada. Iliescu aşteaptă această revanşă de aproape 20 de ani!
Votând Oprescu se mai legitimează şi o fraudă a PSD, care va avea la anul, la prezidenţiale, tot doi candidaţi: unul oficial şi altul "independent".
Sunt convins că "independentul" va fi Sorin Mircea Oprescu, omul de casă al lui Ion Iliescu. Victoria la municipale îi va deschide larg drumul pentru a se cocoţa în fruntea statului.
Dacă reuşeşte să păcălească acum, ca independent, "pulimea" (ca să folosesc o vorbă de-a lui Oprescu) de ce n-ar încerca la anul din nou?
http://www.curentul.ro/

Ultima Editie a Emisiunii Zig Zag cu Ion Cristoiu aici

ANALISTUL IONUT APAHIDEANU are blog si vede lucruri ciudate: ce au femeile si politicienii in cap

9 sfaturi de anti-consultant pentru politicienii de pe la noi
Iacă-le, într-o ordine aleatoare dictată de lehamite:
1. Controlaţi-vă impulsul tălâmb de a avea o reacţie (publică) la orice. Uneori tăcerea e cel mai bun şi expresiv răspuns, iar în gălăgia bezmetică de pe scena noastră politico-mediatică, ea e chiar adesea binevenită. Stau jurnaliştii ciorchine la poarta sediului de partid presându-vă să daţi o declaraţie, un comentariu, o reacţie, un fâs, orice, ca să aibă ei ce transmite la ştiri? Aşa, şi? Să fie sănătoşi. Rezistaţi! “No comment” - e atât de simplu!
Nu mai lăsaţi mass media (realitatea ei autohtonă, nu descrierea idealizată a termenului în dicţionar) să vă stabilească agenda. Faptul că lui Băsescu i-a mai crescut au ba un fir de păr e o non-ştire, indiferent de obstinaţia cu care încearcă ziariştii să vă inculce contrariul. Dacă nu credeţi, traduceţi în cifre absolute ratingul care vi se flutură pe la nas. Calculaţi cam câţi oameni mai urmăresc televiziunile de ştiri: voi înşivă, colegii de partid, mama, tata, copiii şi bunica, eventual un prieten/vecin, plus personalul instituţiilor al căror domeniu de activitate reclamă urmărirea, de nevoie şi în scârbă, a respectivelor emisiuni. Restul covârşitor al populaţiei îşi vede de groapa din faţa blocului, de “Tânăr şi neliniştit”, de florile de pe balcon, de prima decepţie în dragoste a copilului puber, etc. Altfel spus, românii îşi văd de viaţa lor, iar voi nu sunteţi o parte din ea.

Continuarea la

http://www.apahideanu.ro/

Bonus: Sistemul Politic Iranian