O zi din viata unui ziarist: de la Tribunal la maestrul Mircea Micu, de la ZIUA la ziua generalului Constantin Degeratu

Iar la Tribunal. Procesul cu politrucul de Mihnea Berindei (amanat pentru 8 decembrie). Maine cu impostorul si profitorul Liigheanu :-)




















Ce bine e cand incepi ziua cu o intalnire, deloc intamplatoare.
Parintele Victorin in propavaduire citadina





















Cadou de la parintele Victorin: "Acuzatul ZEK - 18376 - Un Sfant al lagarelor comuniste"











La UZP cu savantul Ilie Gilbert si Tesu Solomovici (foto: gen Stan Petrescu)





















Mircea Micu in actiune: lansare la "Sadoveanu" - "Secretul Doamnei de Zapada"





















Dedicatie din partea maestrului Micu






















Grigore Lese la coada pentru Mircea Micu






















Profesorul eminoscolog Nae Georgescu














Mircea Chelaru si Olimpian Ungherea, un general si un profesor de masonerie






















Pranzul cu un senator...






















La munca, despre alegerile din America















Ziua domnului general Constantin Degeratu















O armata de generali...


Mircea Micu in EXCUSIVITATE (impreuna cu TVR1): Vreau sa scriu o carte, ca domnul Cartarescu: "De ce iubim barbatii"...

MediaSind cere indepartarea diplomatului-derbedeu Janos Tibor Barabas si scuzele oficiale ale Ungariei la adresa breslei jurnalistilor romani

Federatia Romana a Jurnalistilor

MEDIASIND

Nr. înreg. 0110/03.11.2008

Către: Ministerul Afacerilor Externe al României
În atenția domnului Ministru Lazăr Comănescu

Domnule Ministru,

Federația Română a Jurnaliştilor MediaSind, organizaţie reprezentativă la nivel de ramură mass-media, ce cuprinde peste 8000 de membri din radio, televiziune, agenţii de presă, presă scrisă, edituri şi tipografii, membru cu drepturi depline al Federației Internaționale a Jurnaliştilor, al Federației Europene a Jurnaliştilor, a luat act cu profundă îngrijorare de recenta agresiune la adresa redactorului şef al cotidianului "Curentul", Iulia Nueleanu, venită din partea ataşatului de presă al Republicii Ungaria, Janos Tibor Barabas.
Concret, saptămâna trecută, colega noastră a fost amenințată verbal cu "eliminarea din presă" şi insultată grosolan, ca urmare a unui articol de informație privind recrudescența revizionismului maghiar în România.
Ne solidarizăm cu apelul făcut de redacția "Curentul", Asociația Civic Media şi alte organizații din mass-media şi solicităm îndepărtarea de la post a acestui funcționar care dezonorează statul ungar şi comunitatea diplomatică din România.
Considerăm că un astfel de gest, rămas nesancționat, poate duce la atacuri similare la adresa ziariştilor români din partea unor alți diplomați cu sechele totalitariste şi lipsă de bun simț.
Cerem totodată Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti să facă tot posibilul pentru ca MAE de la Budapesta să prezinte scuzele oficiale ale Ungariei la adresa colegei noastre şi a breslei jurnaliştilor români.
Aşteptăm cu încredere ca acest diplomat să fie sancționat, iar scuzele oficiale să parvină în scurt timp, pentru a nu fi nevoiți să recurgem la alte măsuri de protest specifice cadrului democratic al României europene, alături de alte organizații de apărare a drepturilor jurnaliştilor şi libertății presei.
Preşedinte FRJ MediaSind,
Cristi Godinac
Membru supleant în Comitetul de Conducere al Federației Europene a Jurnaliştilor

Organizaţie reprezentativă la nivelul ramurii mass-media
Membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor
Casa Presei, Piaţa Presei Libere nr.1, corp B2, etaj 3, sector 1, Bucureşti
Tel/fax: 0311 00 00 16; E-mail: mediasind@yahoo.com, http://www.mediasind.ro/

Radu Portocala: Institutul Cultural Român - o instituţie paradoxală

Timp de aproape patru ani, conducerea Institutului Cultural Român şi grupul ei de prieteni-abonaţi - “primul cerc” al intelectualităţii militante româneşti - şi-au folosit frenetic energia pentru a ataca pe toate căile Parlamentul şi guvernul, asumîndu-şi rolul, incompatibil cu funcţiile pe care le ocupă, de agenţi electorali ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L. Guvernul a dat dovadă de inteligenţă refuzînd să se lase atras în această polemică dezlănţuită de o instituţie a statului, iar Parlamentul şi-a exercitat abia în al 13-lea ceas dreptul de a constitui o comisie de anchetă însărcinată să analizeze activitatea Institutului. Mai mult: an după an, fondurile alocate de guvern ICR cu aprobarea Parlamentului au sporit.
Acum, cu ocazia prezentării bugetului pentru 2009, s-a anunţat că ICR va primi cu 40% mai puţini bani decît în 2008. “Sabotare neruşinată!” răbufneşte cu obişnuita-i eleganţă dl Mircea Mihăieş, vice-preşedintele ICR. Cît despre dl Patapievici, el sugerează într-o scrisoare deschisă adresată primului-ministru că ar fi vorba de o răzbunare politică. Pornind de la faptul că mandatul de 4 ani al dlui Patapievici va expira în curînd, am putea spune mai degrabă că această hotărîre bugetară este pur şi simplu oglindirea realistă a unui bilanţ mediocru care nu are de ce să stîrnească nici admiraţia, nici generozitatea. Şi, la urma urmei, legea de funcţionare a ICR permite acestei instituţii să-şi găsească sponsori sau să cîştige bani din publicaţii şi organizarea de evenimente lucrative. Scăderea finanţării acordate de guvern ar putea fi, deci, compensată pe această cale dacă membrii conducerii Institutului nu şi-ar istovi dincolo de măsură imaginaţia în virulenţa luptelor politice.
E interesant, pe de altă parte, de remarcat că pledoaria dlui Patapievici, în afară de recriminări, nu conţine nici un argument concret în sprijinul menţinerii actualului nivel de finanţare guvernamentală. Pentru el pare a fi o evidenţă ce nu mai trebuie demonstrată că, de 4 ani încoace, ICR desfăşoară o activitate strălucită, benefică imaginii României. Din păcate, realitatea dezminte în fiecare zi această prezumţie. Chiar dacă ICR este o instituţie culturală, rolul pe care îl joacă în reprezentarea României peste hotare ne îngăduie să invocăm obligativitatea eficacităţii. Eficacitatea fiind măsurată de raportul între mijloacele utilizate şi rezultatul obţinut, se poate spune că, în cazul ICR, ea este foarte scăzută. Au fost de ajuns cîţiva ani pentru ca ICR să devină un adevărat minister - care, printr-un formidabil paradox, este nu numai extra-guvernamental, ci şi anti-guvernamental, şi care acţionează într-un regim de absolută autonomie faţă de orice altă instituţie a statului. Mijloacele umane şi materiale s-au înmulţit în mod spectaculos, ceea ce înseamnă că preţul fiecărei acţiuni organizate a crescut în aceeaşi proporţie. Rezultatele, însă, au rămas, de cele mai multe ori, la acelaşi nivel. Ceea ce înseamnă că eficacitatea e mai mică azi decît acum 4 ani. Mă voi folosi de un exemplu pe care îl cunosc îndeaproape. Pe vremea cînd conduceam filiala de la Paris a ICR, eram 5 angajaţi şi aveam un buget pentru acţiuni de 70.000 de euro pe an; acum, aceeaşi instituţie are 8 angajaţi, salariile au crescut simţitor, iar bugetul pentru acţiuni a fost triplat. Oricine îşi va da osteneala să facă o comparaţie va constata că această substanţială sporire a mijloacelor nu se traduce nici prin creşterea numărului de acţiuni, ci chiar dimpotrivă, nici prin înmulţirea publicului participant. Prin urmare, aplicînd raportul evocat mai sus, se poate vorbi despre o prăbuşire dramatică a eficacităţii.
Să extrapolăm. Societatea X, care produce, de exemplu, biscuiţi, face apel la agenţia de publicitate Y pentru a o ajuta să-şi vîndă mai bine marfa. După un timp judicios de lung, societatea X constată că agenţia Y plăteşte o armată de directori artistici, de redactori şi de ilustratori, cumpără spaţii publicitare cu toptanul, dar vînzările de biscuiţi stagnează. În mod logic, societatea X rupe contrcatul cu agenţia Y şi caută o altă soluţie. Este exact relaţia în care s-au aflat pînă acum România (societatea X) şi ICR (agenţia Y). Statul dădea din ce în ce mai mulţi bani ICR în vederea obţinerii unui rezultat, iar ICR îi cheltuia fără să dea nici o socoteală şi fără să obţină ceea ce-ar fi trebuit să obţină. Cuvîntul dlui Patapievici, asigurările lui personale ajungeau pentru a da impresia că succesul este total. Dl Patapievici, care este sigur că la sfîrşitul lui ianuarie va căpăta un nou mandat de preşedinte al ICR, protestează azi în numele acestei certitudini, dar şi de pe poziţia confortabilă a celui care s-a obişnuit să primească mereu fără să justifice vreodată.
“Domnule prim-ministru, prin decizia dvs. de a reduce cu 40% bugetul ICR ucideţi cu bună ştiinţă una dintre foarte puţinele instituţii româneşti care au ştiut în ultimii ani să arate lumii civilizate o faţă a României deopotrivă nobilă, inteligentă, talentată şi onestă” scrie dl Patapievici. Ar putea fi frumos daca ar fi adevărat. Cîţi reprezentanţi ai “lumii civilizate” trec pragul Institutelor Culturale din străinătate? În medie, 30-35 la fiecare acţiune. E foarte puţin faţă de costul actual al acţiunilor! De ce nu pot fi atraşi mai mulţi participanţi? Pentru că, departe de a li se arăta “o faţă a României deopotrivă nobilă, inteligentă, talentată şi onestă”, de cele mai multe ori li se propun fleacuri, a căror furnizare este asigurată permanent de reţeaua prietenilor. De ce-ar da buzna sponsorii privaţi să finanţeze aceste non-evenimente? Putem, în fond, să ne bucurăm de faptul că ele nu atrag decît un public nesemnificativ numeric: riscul de a ne face de rîs devine astfel minim!
Din păcate, trebuie să recunoaştem că România nu este încă, nici cantitativ, nici calitativ, o producătoare de cultură suficient de mare pentru a avea nevoie de un cripto-minister care să-i exporte producţia. Cu atît mai mult cu cît acest export se numeşte diplomaţie culturală, iar ICR beneficiază de privilegiul “moral” de a refuza să-şi coordoneze acţiunile cu Ministerul Afacerilor Externe, singura instituţie care, constituţional, gestionează diplomaţia ţării. Independent prin statut şi compoziţie, ICR concepe o strategie diplomatică ce-i este proprie. Merită subliniat şi faptul că ICR e o instituţie fără echivalent în vreo altă ţară, un experiment pur românesc care a produs rezultate neconvingătoare. Alte state, mai mari şi mult mai prezente pe scena culturală a lumii, se mulţumesc cu o direcţie generală în cadrul ministerelor de externe, unde diplomaţia culturală este lăsată în sarcina diplomaţilor. România a simţit nevoia să înfiinţeze o instituţie aparte căreia să-i atribuie această misiune şi pe care s-o lase în seama intelectualilor oficiali - cu toate riscurile inerente unei astfel de ciudate iniţiative. Legiuitorii de atunci au transformat în realitate, prin votul lor, proiectul prezidenţial. Cei de mîine vor trebui, privind în urmă şi cumpănind, să se întrebe: în forma lui actuală, cui îi serveşte Institutul Cultural Român?

Vezi si

Unicitate iceristă

http://portocala.wordpress.com/

Basescu, antisemit? Haida, de! Interesant ca tonul a fost dat de... By the way: cine este Cellu Rozenberg?

Ca sa vezi coincidenta, cu doar o zi inainte ca Traian Băsescu sa se întâlneasca la Cotroceni cu preşedintele Autorităţii Palestiene, Mahmoud Abbas, presedintelui Romaniei i se intenteaza un (fals) proces de antisemitism, intr-un stil tipic anilor '50. Acuza vine din partea unei oarecare semnaturi puse la finalul unui articol veninos si plin de inexactitati aparut in cotidianul israelian - altfel prestigios - Ha'aretz. Semnatura, cum bine zic, ar reprezenta si o persoana, titrata, prezentata de Ha'aretz drept "un istoric specializat in securitate nationala": Cellu Rozenberg. Care, aflam din continutul articolului denigrator, ar fi trait in Romania si chiar si-ar fi pierdut parintii in pogromul de la Iasi. Numai ca, la cea mai banala cautare, pe internet, nu gasim nici macar o singura mentionare a existentei acestui "istoric specialist in securitate nationala" daramite vreun fragmentel din opera sa, la etatea destul de inaintata pe care o are, care, conform propriilor declaratii, ar trebui sa se ridice la cel putin 67 de ani, daca parintii i-au murit in 1941! Dar daca acest lucru s-a intamplat este extrem de regretabil. Insa ce vina avem noi? Pentru ca, dupa aceeasi logica poate ar trebui sa-i punem la zid pe toti colaboratorii sovieticilor si descendentii lor pentru ca ne-au trimis la moarte milioane dintre bunicii, tatii si fratii nostri. Cum, la fel, ce vina are Romania ca singurii evrei trimisi de pe teritoriul tarii in lagarele de concentrare naziste au fost livrati nemtilor nu de romani, ci de horthystii unguri, de pe pamantul Ardealului ocupat, in timp ce multi "antisemiti" de romani faceau tot posibilul pentru a-i scapa din ghearele mortii, cu pretul propriei vieti, fapte elogiate si de Yad Vashem!? Uite, o spune tot... Ha'aretz: Yad Vashem honors Romanian gentile who saved Jews during WWII ... - 53 Romanians righteous gentiles - drepti intre popoare.
De altfel, exagerarile articolului anti-Basescu si anti-Romania, facute doar de dragul atacului neprincipial, sunt taxate la obiect de colegul meu, Tesu Solomovici, la fel de evreu ca si Cellu Rozenberg.

Basescu acuzat de antisemitism in Haaretz

Obosit de sejurul in Orientul Mijlociu, presedintele Traian Basescu, intr-o Conferinta de Presa tinuta pe aeroport la reintoarcerea sa la Bucuresti, a facut gafa de a nu cita Israelul printre tarile cu care se invecineaza Siria.
Intr-un articol intitulat "Statul pe care presedintele Romaniei l-a uitat", Cellu Rosenberg, un ziarist de la cotidianul telavivean "Haaretz", s-a grabit sa-l ironizeze pe presedintele Romaniei ca habar nu are de geo-politica. Prilej pentru confratele jurnalist sa extrapoleze acest incident minor, pe care, stim, pre­sedintele Basescu este primul care-l regreta, si sa faca unele aprecieri inexacte.
Acuzandu-l pe presedintele Traian Basescu de antisemitism, Cellu Rosenberg crede ca e cazul de a lega omi­siunea presedintelui de recenta vandalizare a 200 de monumente din Cimitirul Evreiesc din Sos. Giurgiului (in realitate doar 131!), si, mai grav, de antisemitismul funciar al poporului roman.
E citat in acest sens faimoasa si nedreapta sintagma inventata de istoricul Hanna Arendt, dupa care "Romania este tara cea mai antisemita din lume" si se da drept exemplu cifra de 400.000 de evrei "exterminati in anii Holocaustului nu de germani, ci de romani, aliatii lui Hitler".
In fuga condeiului, ziaristul include in aceasta cifra si pe cei 135.000 de evrei transilvaneni dusi la Auschwitz nu de romani, ci de fascistii maghiari in perioada ocuparii Ardealului de Nord de catre Ungaria.
Exagerarile si inexactitatile gazetarului culmineaza cu imaginea unei Romanii contemporane antisemite: "Daca cineva crede ca s-a produs in sfarsit o schimbare in ultimii ani, daca toti spera ca antise­mitismul este practicat doar de badaranii care profaneaza morminte, declaratiile presedintelui Traian Basescu, la conferinta pe aeroportul din Bucuresti, arata ca Romania pastramei si a vinului are si o alta fata: Romania antisemitismului". Articolul sufera si din pricina altor inexactitati.
Tesu SOLOMOVICI
Basescu acuzat de antisemitism in Haaretz

Mult mai interesant mi se pare cine, cum si unde a dat tonul infierarii, cu doar putin inainte, pe meleagurile romanesti. Un KGB-ist intarziat mintal, cu o fata cotidiana...

In cazul in care vreti sa cititi faultul israelian la adresa lui Basescu si a Romaniei accesati aici:
Anti-Semitism is alive and kicking in Romania - Haaretz - Israel News

MAE a reactionat prompt la atacul atasatului Barabas Janos fata de colega noastra de la Curentul. Asteptam scuzele Ungariei si retragerea diplomatului

Curentul: Scandalul Ambasadei Ungare în atenţia MAE şi a ofiţerilor de informaţii

MAE al României s-a autosesizat cu promptitudine faţă de încălcarea gravă a codului diplomatic la care s-a dedat un diplomat al Ambasadei Ungare la Bucureşti, care a ameninţat şi insultat o ziaristă, Iulia Nueleanu, redactor-şef al cotidianului "Curentul". La numai o zi de la producerea incidentului, MAE l-a convocat pe ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkar Fuzes la sediul Ministerului unde "I s-a adus la cunoştinţă preocuparea MAE faţă de problema sesizată, subliniindu-se, importanţa deosebită a înscrierii conduitei oricărui diplomat în rigorile corespunzătoare statutului diplomatic". Pe româneşte, termenii diplomatici ai comunicatului MAE s-ar traduce: "bozgorii şi-au luat un perdaf". Noi încă aşteptăm scuzele oficiale ale Ambasadei si trimiterea sa la Budapesta.

A trecut aproape o săptămână de la incalificabilul gest de ameninţare al unui diplomat maghiar la adresa redactorului şef al cotidianului "Curentul". Injuriile proferate de acesta la adresa unei ziariste şi încălcarea gravă a codului diplomatic au determinat MAE al României să se autosesizeze cu promtitudine.

Purtătorul de cuvânt Cosmin Boiangiu, ne-a adresat următorul răspuns oficial: "în legătură cu situaţia gravă pe care ne-aţi semnalat-o, vă informăm că ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a fost invitat la sediul Ministerului Afacerilor Externe, la 30 octombrie 2008. I s-a adus la cunoştinţă preocuparea MAE faţă de problema sesizată de dumneavoastră, subliniindu-se, în context, importanţa deosebită a înscrierii conduitei oricărui diplomat în rigorile corespunzătoare statutului diplomatic. Ambasadorul Oszk‡r FŸzes a dat asigurări că, în urma verificărilor ce vor fi întreprinse, vor fi luate măsurile care se impun". Şi organizaţia jurnaliştilor independenţi, Civic Media, care a sesizat la rândul său MAE pe tema agresării redactorului şef al publicaţiei "Curentul" a primit un răspuns similar.

Din data de 30 octombrie, de când ambasadorul Oszkar Fuzes a promis oficialilor MAE că "va lua măsurile care se impun", redacţia noastră nu a primit nici un telefon sau vreo scrisoare de scuze din direcţia vreunui oficial maghiar. De vreme ce Ambasada Ungară nu se dezice de agresiunea şi insultele lui Barabaş Janos înseamnă că şi le asumă. În consecinţă, vom lua şi noi "măsurile care se impun cu privire" la membrii Ambasadei, oriunde îi vom întâlni.

Cazul "Curentul" - Ambasada Ungară, dezbătut de ofiţerii de informaţii

Ofiţerii de informaţii în rezervă sau retragere, prezenţi la lansarea recentă a cărţii generalului SIE (r) Gheorghe Dragomir "Recviem pentru Spioni", au condamnat agresiunea la adresa redactorului şef al ziarului nostru, Iulia Nueleanu, comisă chiar de ataşatul de presă al Ambasadei Ungariei la Bucureşti, Janos Tibor Barabas. "Este o neobrăzare care trebuie sancţionată de responsabilii politici. Nu numai de Ministerul de Externe ci şi de către autorităţile care apără libertatea presei. Inclusiv Parlamentul - Comisia pentru Politica Externă şi cea responsabilă de mass-media - ar trebui să ceară scuzele oficiale ale Ungariei la adresa jurnaliştilor din România şi trimiterea funcţionarului ungar la origini, la Budapesta", s-a declarat public.

Discuţia care s-a încins în sala plină de ofiţeri de informaţii din SIE şi nu numai a atins actualitatea stringentă, detaliindu-se cu date concrete despre agresiunea maghiară în România desfăşurată prin intermediul cadrelor agenturii de spionaj ungare prezentă la toate nivelele autorităţilor, locale, centrale, religioase şi, mai ales, guvernamentale, după cum au arătat şi alţi jurnalişti prezenţi la manifestare. S-au evocat evenimente recente ca interzicerea ridicării statuii Mitropolitului Andrei Şaguna la Gyula/Jula, de către Garda Maghiară, în timp ce criminalul de război anti-semit şi anti-român Wass Albert este omagiat în România de extremiştii maghiari atât cu banii contribuabilului român cât şi cu fonduri ale Ambasadei Ungare, vizita prelungită a preşedintelui ungar în ţara noastră (unde s-a invitat singur) şi incitările nelegale la "autonomie teritorială", arborarea de steaguri ale Ungariei şi ale aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" pe instituţii de stat, încălcarea Constituţiei României chiar şi de către cei care ar trebui să o respecte şi apere şi, nu în ultimul rând, afrontul la adresa presei române adus de un diplomat al Ambasadei Ungariei în România.

Bucureştiul - centrală a spionajului maghiar

Generalul Dragomir a declarat că Bucureştiul a devenit centrul rezidenţei spionajului maghiar din România, centrală mutată din Ardeal pentru a-şi prelungi ramificaţiile către zona Mării Neagre şi Republica Moldova. Generalul a ţinut să sublinieze că agentura lui Horthy a fost preluată de KGB integral în perioada Republicii Populare Ungare regăsindu-şi continuitatatea în serviciile de informaţii de azi ale Ungariei.

În timp ce CNSAS se ocupa cu deconspirarea reţelelor româneşti, membrii ai reţelelor străine - mai ales cei ai fostului KBG sunt "acoperiţi" de către angajaţii CNSAS, s-a mai afirmat la dezbaterea responsabililor cu siguranţa naţională. "Unde sunt spionii sovieticilor - ruşi, maghiari, germani, ucraineni, etc. din dosarele Securităţii, mulţi prezenţi şi azi în viaţa publică şi chiar la vârful ei? De ce îi ascunde Colegiul CNSAS?", au întrebat ofiţerii români. "Sunt atacaţi cu deconspirarea preoţii români dar noi ştim foarte bine că întregul cult maghiar era folosit de agentura specială a spionajului Republicii Populare Ungare", a mai spus generalul, care, de altfel, a dedicat un întreg capitol al cărţii spionajului şi revizionismului maghiar în România.

Guvernul României, penetrat la vârf

Spionii maghiari sunt prezenţi inclusiv în Guvernul României, în ciuda informărilor şi alertelor repetate ale ofiţerilor responsabili cu siguranţa naţională. În acest sens, s-a exemplificat că la vârful MAE, într-un post de secretar de stat, se află un agent documentat al spionajului maghiar, cel care a făcut de altfel tot ce i-a stat în putinţă pentru adoptarea Ordonanţei ilegale Gojdu, prin care averea marelui mecena român ar fi urmat să fie transferată în beneficiul Ungariei.

Generalul Dragomir şi alte cadre ale SIE şi-au arătat dezamăgirea şi nemulţumirea faţă de utilizarea unor informaţii ce ajung pe mâna forurilor politice decizionale şi care ajung deseori pe masa clientelei politice sau chiar a inamicului, a adversarilor străini, fiind folosite împotriva interesului naţional. Generalul Gheorghe Dragomir a fost adjunct al celebrului general Mihai Caraman, prezent şi el la lansarea volumului; lucrare care, după spusele autorului, este doar primul, "de încălzire", dintr-o serie care priveşte aspectele ce ţin de siguranţa naţională a României.
Dana ILIESCU



PS: Eu inteleg ca domnisoara Dana Iliescu, pe care am observat-o si eu la lansare (normal!) si pe care am gasit-o cu greu intr-o foto din Curentul (dar a meritat!, vezi alaturat), s-a grabit sa-mi preia cateva citate de pe blog si sa ma treaca la categoria "alţi jurnalişti prezenţi la manifestare", dar cred ca ar fi fost mai normal sa ma si numeasca. Pentru aceasta ii dau voie sa ma caute pentru explicatii si recompensa...

Cateva Comentarii din Curentul:

1. Agresiunea statul maghiar contra Statului
Scris de: Elena A., la: 02-11-2008 23:25
Este pentru prima data cand MAE reactioneaza la nenumaratele acte anti-romanesti ale insolentelor guverne si regimuri din Ungaria!. Felicitari si .. asteptam finalizarea. Daca ambasada maghiara nu a dat nici macar un telefon de scuze, inseamna ca ungurii sunt si badarani si prost crescuti, si fara 7 ani de acasa!! Iar lipsa totala de reactie a oficialilor maghiari are o singura explicatie: este un act premeditat, de agresiune, al statului maghiar la adresa Statului National Unitar Roman. Inca unul din sutele de mii de acte de agresiune pe care maghiarii le intreprind, de sute de ani, asupra romanilor si Tarii Romanesti- pornind de la cele mai abominabile si atroce crime si masacre, daramari de biserici... pana la profanarea simbolurilor nationale. Un exemplu proaspat: expozitia profanatoare si anti-romaneasca a unui "artist" maghiar sponsorizat de UDMR din banul public al amaratului de cetatean roman - expozitie deschisa chiar in perioada cand comemoram masacrarea romanilor din Ardeal de catre trupele horthiste.. culminand cu abominalbila masacrare a 157 de romani din satul IP, infaptuita de unguri in mod special in ZIua Inaltarii Sfintei Cruci - 14 septembrie 1940 ! Daca guvernul, parlamentul, partidele, presedintele Romaniei si politicienii de 2 bani pe care ii avem accepta batjocura maghiara, iredentismul, autonomia, deznationalizarea salbatica a romanilor din Ardeal, si toate agresiunile maghiare.. inseamna ca ei toti nu au nimic comun cu Romania si cu neamul romanesc.. -- lucru care, oricum, se vede cu ochiul liber, de la o posta!!! Eu m-am saturat de insolenta maghiara! Propun o manifestatie pasnica si demna de protest in fata ambasadei maghiare. Sa le reamintim - ca au memorie scurta-- ca ei nu mai stapanesc de mult Transilvania, ca noi, romanii, nu suntem robii ungurilor si ca.. daca ar fi de neam ales, asa cum se lauda pe tot globul.. s-ar purta barbateste, nu ca niste nevolnici abjecti falsificatori de istorie si tortionari ai romanilor.Dar, istoria ne spune clar: ei n-au mai castigat o batalie cinstita de cateva sute de ani.. Noi, romanii, am castigat multe., si , mai ales NE-AM PUS OPINCA PE PARLAMENTUL DE LA BUDAPESTA, dupa ce am zbrobit, pentru prima data in lume, bolsevismul, si am spulberat republica bolsevica ungara !! Slava poporului roman, martirizat de sute de ani - de unguri, de muscali, de ucraineni, de sarbi si de multi altii ! Inca mai traim! Ar fi timpul sa ne recapatam ONOAREA si DEMNITATEA de popor stravechi, creator de civilizatie multi-milenara intr-o Europa antica, pe care hoardele barbare si primitive au zdrobit-o cu cruzime, sub copitele cailor lui Gingis-Han!
2. tariceanu, baiatul de mingi...
Scris de: Ioana D'Arc, la: 02-11-2008 23:51
... al guvernului maghiar ?
ce rost au sedintele de guvern comune romano-maghiare ? de transformare a Romaniei in vasala ungariei ? sa ne mai miram de tupeul functionarilor unguri fata de romani, cand atat de multi "intelectuali" si "ziaristi" s-au vandut pe burse Soros? Ce face guvernul roman, ce fac serviciile de informatii, ce face ministerul de interne referitor la presa maghiara din Romania care este visceral anti-romaneasca si care incita la ura, nesupunere civica, nerespectarea legilor si la destramarea teritoriala a Statului Roman? de ce nu se respecta Constitutia, de nu se aplica legile tarii? De ce noi romanii suntem discriminati negativ .. (ca pozitiv sunt alti? ) De ce institutiile statului Roman incalca legea, acceptand omagierea - chiar pe banii romanilor - a criminalului de razboi ucigas de romani Wass - dar, in schimb, darama toate statuile si busturile Maresalului Antonescu - cel care a pornit razboiul de eliberare a Basarabiei si de starpire a comunismului - ba , mai mult, arunca la puscarie orice roman care indrazneste sa vorbesca despre Antonescu!
3. Partener de afaceri al premierului Tariceanu
Scris de: Rudas Erno, la: 03-11-2008 00:50
Ce rost are sa mai vorbiti de un banal secretar de stat - spion dovedit sau nu - cata vreme toata lumea cunoaste stransa legatura (de afaceri si nu numai) dintre actualul prim-ministru PNL, Calin Popescu Tariceanu si Rudas Erno - fost sef al rezidentei de spionaj ungare din Romania...
Nota mea: Eu cred ca are...

Gen (r) Gheorghe Dragomir - "Recviem pentru Spioni": Implicarea serviciilor de spionaj si contraspionaj ungare in actiuni impotriva Romaniei

Gheorghe Dragomir
Recviem pentru Spioni
Editura Romania in Lume, 2008
Extrase:
"Implicarea serviciilor de spionaj si contraspionaj ungare, alaturi de alte servicii interesate in actiunile premergatoare si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si a celor din 15 martie 1990 de la Targu Mures, a fost evidenta si a vizat dezmembrarea statului national unitar Roman si alipirea la Ungaria a unor importante teritorii romanesti.
Dupa esecul acestor operatiuni, serviciul de spionaj ungar, prin agentura creata la nivelul UDMR, FORUMULUI CIVIC MAGHIAR cat si a administratiei centrale si locale, a trecut la un nou mod de actiune si anume de a ataca si intimida (ajungandu-se pana la anihilare), activitatea serviciilor de informatii romanesti "lansand" vanatoarea ofiterilor si agenturii care desfasurase actiuni de "politie politica" ce trebuie descompirati si ingraditi in drepturile si libertatile cetatenesti, creandu-se astfel un curent de neincredere la nivelul populatiei romanesti fata de reprezentantii autoritatilor de stat.
Actiunea viza pe etape: serviciile secrete, clasa politica, administratia publica, justitia, oamenii de cultura si mass-media, ca in final sa atace clerul ortodox cu precadere cel din Banat, Ardeal si Bucovina si nu cu totul intamplator.
Referindu-ne la religie, spionajul ungar prin cadrele si agentii acoperiti din randul prelatilor maghiari, inca din perioada horthysta s-a lovit in Ardeal de rezistenta romanilor in fata procesului de maghiarizare impus prin violenta, de aceea s-a gasit modalitatea cea mai perversa si anume Biserica Unita si ordinele religioase cavaleresti aflate sub controlul Vaticanului, la care a fost ademenita sa adere elita romaneasca, indiferent de confesiune.
Aceasta bresa odata realizata s-a trecut la o alta etapa si anume de a se lansa dialogul intre Biserica Ortodoxa din Romania cu Biserica Catolica atat in cadrul Consiliului Ecumenic, dar si direct, argumentandu-se ca in conditiile actuale aceasta reprezinta o necesitate religioasa, in realitate fiind o necesitate politica pentru Ungaria de a se realiza unirea celor doua biserici, bineinteles, sub autoritatea Papala.
Desi Ungaria si Romania sunt membre cu drepturi egale in NATO si UE, totusi guvernele ungare, indiferent de coloratura politica, care s-au perindat la conducerea tarii nu au renuntat la pretentiile teritoriale si nici la campania de defaimare a Romaniei pe langa cancelariile europene si administratia americana, folosindu-se din plin de posibilitatile informative si de influenta, de care dispun serviciile secrete ungare.
Guvernele post-decembriste care s-au succedat la conducerea Romaniei nu au avut si nu au reusit sa includa pe agenda de lucru clarificarea de fonda problemelor in disputa cu Budapeste in baza principiilor care guverneaza relatiile dintre statele democratice membre NATO si UE, cu respectarea suveranitatii si demnitatii nationale, ci au preferat adoptarea unei atitudini confuze si de multe ori complice, care au incurajat atat guvernele de la Budapesta cat si minoritatea maghiara din Romania, in actiunile lor denigratoare si provocatoare.
Pe acest fond a devenit o practica periculoasa prezenta unor personalitati politice si guvernamentale ungare in comunitatile de maghiari si secui din Transilvania cu ocazia unor sarbatori religioase, pentru a asista la manifestari de omagiere a unor "martiri" (in realitate criminali de razboi ori militari care au avut merite in reprimarea cu salbaticie a unor revolte sau miscari sociale impotriva asupririi austro-ungare) ori pentru a participa la lucrarile UDMR sau ale FORUMULUI CIVIC MAGHIAR, care sustin deschis, cu aroganta si in mod provocator, revizionismul maghiar.
Poate ca ar trebui ca pe baza de reciprocitate sa avem o prezenta mai activa a personalitatilor romane in comunitatile romanesti din Ungaria, pentru a le cunoaste problemele cu care se confrunta si a le ridica cu fermitate spre rezolvare autoritatilor ungare. Dar pentru asta este nevoie de o clasa politica si responsabili guvernamentali animati de puternice sentimente de mandrie nationala si de respect fata de electoratul roman care i-a propulsat spre sferele puterii.
Realitatea dureroasa ne dezvaluie ca prin privatizarile frauduloase sau retrocedarile dubioase, s-a deschis calea abuzurilor la nivelul autoritatilor centrale si locale si s-au creat oportunitati de afaceri intre clientela din jurul partidelor romanesti si clientela maghiara din jurul UDMR, creindu-se o adevarata mafie transpartinica si multi-etnica care s-a imbogatit ilicit prin dezmembrarea patrimoniului national.
Vesnica prezenta la guvernare a UDMR a creat serviciului de spionaj ungar oportunitati informative si de influenta nesperate, la nivelul structurilor de putere din Romania, cat si in locurile in care se concentreaza bani publici si de la UE pentru finantarea unor proiecte de interes strategic (infrastructura de transporturi si comunicatii, protectia mediului, consolidarea mediului de afaceri si antreprenorial, etc).
Atitudinea pasiva si lipsa de reactie prompta a oficialitatilor romane la actiunile neprietenesti ale oficialitatilor si Parlamentului Ungar, sau actiunile deschise anti-romanesti ale maghiarilor din Romania, te duce cu gandul la tradarea intereselor nationale de clasa politica romaneasca care este mai interesata de realizarea unor intelegeri cu UDMR numai pentru a intra in coalitii guvernamentale. De aceea se mimeaza "reactii ferme" fata de unele manifestari deschise revizionist maghiare din partea unor membri ai cabinetului."

Adevarul neterminat al colonelului Filip Teodorescu la Zig Zag cu Ion Cristoiu

Dupa ultimile iesiri la rampa ale unor fosti ofiteri cu rang inalt ai DSS si ulterior ai SIE sau SRI, iata ca si colonelul Filip Teodorescu, fost loctiitor al sefului Directiei a III-a, Contraspionaj, apare, din nou, in lumina reflectoarelor tv, ultragiat de un editorial de-al lui Ion Cristoiu din Jurnalul National: Victoria Securităţii asupra Armatei! Marturisesc, nici mie nu mi-a placut nici titlul, nici concluzia maestrului, care, parca, mai mult a vrut sa incite, si, cred, sa-si si faca in acelasi timp vreo datorie fata de Victor Stanculescu. In ziua respectiva chiar m-am gandit sa public drept replica o completare la afirmatiile domnului Cristoiu, pe intelesul tuturor. Am stat de vorba vreo trei-patru ore cu fosti responsabili din structurile de securitate, ante si post-decembriste, pentru ca, in final, sa renunt. Nu ajunsesem la formula magica. Adevarul nu era de gasit in ziua aceea.
Dupa cum se dovedeste si in emisiunea Zig Zag cu Ion Cristoiu, transmisa ieri seara la Antena 3, in direct cu Filip Teodorescu. Parce e un facut, dar cand ajung in fata unei camere toti fostii securisti - si nu o scriu in sens peiorativ, eu securisti ii fac si pe cei de azi - uita ce ne-au declarat in spatele ei. La intrebarea "Cine-a tras in noi, 16-22 - Cine-a tras in noi, dupa 22?" Armata arunca, evident, vina pe Securitate iar Securitatea pe Armata. Parca nimic nu s-a schimbat in cei 19 ani trecuti. Teodorescu afirma: "Cei care-i au pe constiinta pe aceste victime sunt... cine sunt! Nu noi!".
"Intre cele doua institutii fundamentale ale Statului - Armata si Securitatea - nu a existat nici un conflict, nici un razboi", isi incepe colonelul discursul. "Noi nu aveam cu ce pusti sa tragem" . Adevarat. "In decembrie 1989, Armata si-a facut datoria", continua fostul contraspion. "A fost o mare eroare - si probabil ca asta vrea sa spuna si generalul Stanculescu in casetele pe care zice ca le-a inregistrat - si e pacat ca nu a avut curajul sa spuna adevarul atunci, la timpul potrivit". La fel zic si eu. (N.b.: citatele nu sunt 100% exacte; sunt reproduse din memorie). "Diversiunea ordinara cu securisti-teroristi a pornit-o armata", sustine apoi Teodorescu la presiunile lui Cristoiu. "Generalul Iulian Vlad nu s-a lasat antrenat in aceasta diversiune". Adevarat. Pentru ca apoi sa dea si amanunte: "De exemplu, Kemenici de la Targoviste - cel unde a ajuns, neintamplator, cuplul Ceausescu, nota mea - a trimis o grupa de militari sa-i apere familia, acasa, de "teroristi", dupa care a trimis inca o grupa, de militari imbracati in civil, sa faca acelasi lucru. Ce credeti ca s-a intamplat? Cine cerceteaza aceste lucruri?", intreaba in gol colonelul. "Toti teroristii au fost ai Armatei", concluzioneaza Teodorescu. Intrebarea mea: tot astia ai Armatei au scris gresit, pe mai multe ziduri din Bucuresti, dupa cum fusesera instruiti verbal, "Jos CIAUSESCU!"? Si zecile de masini Lada cu turisti sovietici unde s-au evaporat?
Singurul capat de informatie scos in emisiunea de o ora a fost legat de capul operatiunilor: KGB-istul Silviu Brucan. "Daca Brucan ii conducea pe toti - iar asta avea instructiuni clare - si l-a capacitat si pe un descreierat ca Militaru (GRU - nota mea) - care vroia sa-i impuste pe toti USLA-sii si ofiterii de informatii (ii adunase in careu), a iesit ce a iesit..."

La 14 octombrie 1991, in declaratia facuta la procesul de la Timisoara, Teodorescu avea opinii mai clare: "Nu afectez in nici un fel prestigiul contraspionajului roman recunoscand, asa cum am facut-o si in depozitia din 7 martie 1990, ca eu si ofiterii de contraspionaj de la Timisoara nu am reusit atunci sa evidentiem acest amestec strain (...) Este meritul presei in general, al unor gazetari iscoditori in special, ca au gasit dovezi indubitabile ale amestecului strain in evenimentele din decembrie 1989".
Am retinut si un schimb de replici interesant:
FT: "In Armata, Victor Stanculescu era cel mai informat... de dincolo."
IC: "Si, de ce nu-l salveaza... ailalti?"
FT: "Nu-l salveaza nimeni!"
IC: "A, este abandonat, asa..."
Vizionati integral emisiunea la
http://www.antena3.ro/videocal.php?em=zigzag
click pe data din 2 noiembrie, a doua jumatate a inregistrarii.

Vezi si
Stenograma sedintei de audiere a Comisiei Parlamentare de ancheta din 14 decembrie 1994, cu Filip Teodorescu
Securist sau nesecurist, sa-l ascultam pe Valeriu Sterian, ca nu strica o aducere aminte:

VALI STERIAN - VINO DOAMNE (LIVE)
Asculta mai multe audio Muzica »

Radu Gyr: Blestemul Aiudului

Aiudule, Aiudule,
Temnita crunta,
Fa-te zaludule
Piatra marunta.

Focul mance-te
Ca nu te saturi.
Mereu vrei scancete
Si bei oftaturi.

Vantul destrama-te

Ca nu-ti ajunge

- si'n marea-ti foamete -

mereu vrei sange.

Apele faca-te

Ape ca ele,
Lacrimi din lacate

Plans de zabrele.

Grindina 'ndoaie-te

Spele-te ploaie,

Lanturi si geamate

Sa ti le'nmoaie.

Aiudule, Aiudule

Fiara nauca,

Face-te-ai crudule

Scrum si naluca.

Radu Gyr

Revista de gandire si trairea romaneasca ATITUDINI: Când oasele vorbesc - Minuni ale sfinţilor martiri din Aiud

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.
Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni”. L‑a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.
Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-i‑le, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Părintele, uimit, s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut, a deschis cu grijă capacul răcliţei şi, uitându-se spre sfintele moaşte, le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!”
Două femei din Aiud, venind la mănăstire, mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi gleznei. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor, sfătuindu-le să se dea la locul durerii. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn, li s-au luat durerile cu mâna. M-am cutremurat!
Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: - Părinte, i-a de aici 400.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: - Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: - Dacă nu te muţi tu, atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine, el să se mute. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: - Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele, dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi
nici nu a mai avut probleme.
Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa, sfinţii fac minuni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos!
De exemplu, un tânăr avea o boală gravă de piele, pentru care medicii nu i-au găsit leac. Mama lui era credincioasă însă, şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Când a ajuns acasă, i-a uns o parte din trup, pentru că tânărul nu avea încredere şi, o minune, dimineaţa, locul care fusese uns cu ulei, era dimineaţă fără pată, sănătos.
Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era
într-o stare foarte gravă de comă. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet.
O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea instantaneu ca și cu mâna. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Ioan Rusu. În schimb, aici, chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică, se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc.
Iarăşi, un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului, nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.
Nu mai spun de cazuri de demonizare. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar, începeau să zbiere şi să cadă pe jos, de ziceai că-s în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune, li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp, dar am auzit că acum iar se simt rău.
A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei, care mi-a mărturisit: „Părinte, n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Îi dădusem, când venise prima dată aici, o parte de oseminte, ca să le pună la dânsa la spital. Şi-mi zice: „Părinte, când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, în drum am aţipit. Şi, când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos, cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge, şi foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat; s-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă, care a persistat câteva secunde, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Sfântul i s-a arătat.
Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud
1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică, cu plăcuţă, cu şurubele, imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură.
2. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.
3. Aici este o aşchie smulsă din os, din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…
4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o.
5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu.
6. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap
7. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari, încât dacă nu este dus imediat la medic, ajunge să înnebunească de dureri.
8. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre.
9. Osul acesta, uitaţi ce anormal de curbat este, la 90 de grade, de la poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală.
10. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală.
11. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.
12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian, ca să fie sigur că e mort.

Mărturii adunate şi relatate de Ierom. Augustin, preot slujitor la Mănăstirea Aiud.

Semn: Dupa ce a retarnosit Catedrala, Patriarhului Daniel era sa-i cada un candelabru in cap langa mormantul Patriarhului Teoctist

Doua persoane au fost ranite ieri, in Catedrala Patriarhala, dupa prima slujba sustinuta de Patriarhul Daniel in biserica retarnosita la 350 de ani de la prima sfintire a lacasului. Unul din lanturile de prindere ale unui policandru a cedat si, in cadere, i-a atins pe doi credinciosi aflati in pronaos, in apropierea mormantului Patriarhului Teoctist. Actualul Patriarh, Daniel, iesise din biserica doar de putin timp. Astfel a reusit sa evite o noua internare precum a fost precedenta, cand, dupa ce a calcat cu stangul de Ziua Sfintei Cruci si a cazut pe treptele Palatului Patriarhal, a stat vreo trei saptamani internat in spital si alte trei la pat. Potrivit preotului Costel Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, este vorba de un policandru cu cinci lanturi, dintre care a cedat unul. "Una din verigile din lantul central de sustinere al policandrului a cedat si, in cadere, a atins doua persoane. A fost chemata imediat Ambulanta, una din persoane, un barbat, fiind dusa la spitalul de urgenta Floreasca cu un traumatism cranian usor", a declarat Stoica pentru Mediafax. "Nu e o problema la sistemul de prindere, ci pur si simplu a cedat o za din lant", a mai spus Stoica.
In 26 octombrie, de Sfantul Dimitrie, Catedrala Patriarhala a fost redeschisa, in prezenta a numeroase oficialitati politice, dupa ce, timp de mai multe luni, s-a aflat in renovare. Lucrarile la Catedrala au inceput chiar in preajma parastasului de un an al regretatului Patriarh Teoctist, cand, in ciuda cererilor familiei de a se permite sustinerea unei slujbe pe masura, la 26 iulie, pomenirea Patriarhului a avut loc sub schele, ca in catacombele crestine. La 3/11/ a.c. se implineste scurgerea unui an si a trei luni de la inmormantarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist. Vezi FOTO si VIDEO: Batjocura la Parastasul de un an al Patriarhului Teoctist.
Urmariti in exclusivitate mai jos doua mici filmari cu Parintele Patriarh Teoctist la sarbatorirea Hramului Catedralei, ziua Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, in urma cu doi ani.