Trei prieteni, la Leamna

Sfintele Pasti pentru presedinti

Basescu la Manastirea Cozia, impreuna cu sotia, Maria, si fiicele sale

Tadici in Kosovo, la Manastirea Visoki Decani sarutand moastele Sf Stefan Decanski

Cuplul Putin - Medvedev la Catedrala Mantuitorului din Moscova

Bush, in mare forma, la dineul corespondentilor de presa de la Casa Alba

Video cu Basescu la Cozia: http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=/media/video/video_001_00183421_1209277205_00.flv

Sfintele Pasti vazut de Bogdan Stanciu

Mai multe, pe blogul lui foto:
http://eyeswideshut.ro/2008/04/28/hristos-a-inviat-christ-has-risen/
Comentariul meu la aceasta fotografie, cu sfanta cruce cazuta: prima Inviere fara prea bunul Patriarh Teoctist.
Mi-aduc aminte cum a rezistat anul trecut, pe un vant si pe un frig de imi inghetasera mie oasele. Ma uitam la el ca sa-mi dea si mie din puterea lui. A tinut slujba ca la carte, pana la trei sau patru dimineata, fara sa plece o clipa din Curtea Patriarhiei, mustruluindu-i din ochi pe parintii mai tineri care nu se miscau rapid cand era nevoie. Eu am tinut un steag de-al nostru, cu Maica Domnului, pe care il lua mereu vantul, si trebuia sa fac fata cum se cuvine, sa stau smirna, fiind chiar in spatele Prea Fericitului. Dupa slujba, spre dimineata, m-a tras deoparte si ne-am asezat pe o bancuta. Il asteptau niste japonezi pe care ii botezaze ortodox, pentru binecuvantare. Si el, parca era un samurai in tinuta crestina. "Ia zi frate Victore, ce e nou cu politicienii astia, ca nu prea i-am vazut pe la Biserica..." Era bunatatea intruchipata. Doamne, odihneste-l in pace si de la dreapta Ta sa ne lumineze si noua calea!
Fratele meu, George Roncea, ii dedica o pagina In Memoriam, pe blogul lui:
http://georgeroncea.blogspot.com/

Hristos a Inviat!

Învierea Domnului a fost un eveniment istoric, atestat în scris de martori credibili. Dacă însă ar fi doar atât, el ar reprezenta o simplă dată comemorativă, amintirea unui fapt petrecut în anul 33 de la naşterea lui Hristos şi consemnat ca atare în cronica creştinismului. În acest caz, el s’ar alinia unor evenimente istorice demne de amintire şi cinstire, cum ar fi, de pildă, Revoluţia Franceză din 1789 sau făurirea României Mari la 1 decembrie 1918.

Ca fapt religios, însă, învierea Domnului depăşeşte cu mult dimensiunea unei simple amintiri. Asumată lăuntric, în universul nostru sufletesc, ea nu mai este o comemorare, ci o reiterare, în sensul că, prin trăire în credinţă, omul devine contemporan cu evenimentul, iar evenimentul devine contemporan cu omul. Este un arc peste timp, în care atunci devine acum, amintirea unui fapt devine sincronă cu faptul în sine.

Cu toate acestea, există nu numai un atunci al trecutului, când s’a petrecut un eveniment, ci şi un atunci al viitorului, când se va petrece un altul. Învierea Domnului nu este un act final, ci unul intermediar, între moarte şi înălţare, iar aceasta din urmă deschide perspectiva celei de A Doua Veniri a Domnului. Învierea lui Hristos nu este un scop în sine, ci făgăduinţa şi garanţia propriei noastre învieri.

Iată raţiunea pentru care, în drumul Său spre patimă, Domnul a rostit parabola celor zece fecioare, pe de o parte, şi parabola talanţilor, pe de alta. În amândouă e vorba de un atunci nedeterminat, de o vreme viitoare pe care nimeni nu o ştie, când Stăpânul li se va arăta supuşilor şi le va cere socoteală pentru felul în care şi-au cheltuit viaţa ca dar al lui Dumnezeu. Aşteptarea nu e altceva decât un îndemn la veghe şi rugăciune.

Aşadar, adevărata sărbătorire a Sfintelor Paşti este o bucurie a viitorului anticipat prin trăire. Aceasta este urarea pe care le-o fac celor ce mă ascultă prin mijlocirea presei.

Bartolomeu al Clujului

Sfintele Paşti 2008

Pastorala de Paşti a IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu »

“Învierea lui Hristos nu este un scop în sine, ci făgăduinţa şi garanţia propriei noastre învieri”

MOARTEA UNUI MARE POET: CEZAR IVANESCU

Ultima oara ne-am intalnit ca sa-i dau transcrierea emisiunii Nasul in care isi aparase onoarea dupa ce fusese atacat la comanda de o jigodie penala. I s-a aplicat si lui "formula Eminescu", de catre gasca Gogu Radulescu. Urma sa-l dea in judecata pe poetul-portofel M. Dinescu. Era prima zi cu soare din primavara asta. Venise de la Iasi si avea planuri multe. Era un luptator pur-sange si un cavaler al dreptatii. Spunea, atat de simplu si profund: "Nu ne vom lasa! Avem de aparat Romania!"

Nu ne vom lasa, Maestre!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!


Poetul Cezar Ivanescu a murit, ieri seara, in Joia Mare, la Spitalul de Urgenta Floreasca. In urma cu doua zile, Cezar Ivanescu a facut o operatie banala la o clinica particulara din Bacau. Miercuri la pranz, insa, medicii de acolo au constatat ca operatia s-a complicat: avea embolie pulmonara, adica vasele din zona plamanului au fost blocate de cheaguri de sange. Poetul a fost adus la Bucuresti cu un elicopter, care a sosit cu întîrziere, deşi starea de sănătate a acestuia se agrava pe minut ce trecea. De la ora 10:00 s-au dus tratative să fie transportat de la Bacău la Bucureşti, dar abia în jurul orei 16:00 s-a putut realiza transferul. Medicii de aici nu au mai reusit sa il salveze.

In Joia Patimilor, 23 aprilie a.c., a murit la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti Cezar Ivănescu, unul din cei mai importanţi poeţi ai generaţiilor postbelice, poetul cel mai pur în specie estetică absolută, poetul cel mai muzical în gamă îngerească, la rotirea de de osii inefabile a sferelor celeste; marele poet, în fine, cel mai mare poet român ivit pe testamentul limbii literare eminesciene, dincolo de clasamentele curente, de coterii, şi de canoanele trecerii dintr-o barcă într-alta….
MIRCEA DINESCU urma sa fie deferit Justitiei de Cezar Ivanescu
Lucratura Dinescu-CNSAS anti-Ivanescu
IVANESCU: Dinescu a fost complice la moartea lui Preda
Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august 1941 la Bârlad, al doilea fiu al Xantipei şi al lui Dumitru Ivănescu, dintr-o familie care a mai dat culturii româneşti şi alte nume strălucite: eminentul lingvist ieşean Gh. Ivănescu, autorul Istoriei Limbii Române, poetul şi germanistul Aurel Ivănescu, mort în condiţii necunoscute pe frontul estic al celui de al doilea război mondial, pictoriţa Cici Constantinescu, istoricul D. Ivănescu. După studii liceale la Bârlad, la prestigiosul liceu „Gh. Roşca Codreanu, prin care au mai trecut şi Al. Vlahuţă, Vasile Pârvan, Garabet Ibrăileanu, Raicu Rion etc., va absolvi Facultatea de Filologie din Iaşi, licenţa 1968. Debutează cu versuri în „Flacăra Iaşului”, 1959, într-o rubriucă de „Cenaclişti bârlădeni”, împreună cu Ion Murgeanu şi Ion Iancu Lefter. Debutul editorial cu volumul „Rod” 1968, despre care criticul Nicolae Manolescu avea să scrie: „Când în proză se va debuta cu cărţi de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluţie, ci de o adevărată revoluţie”. Debut în teatru, 1969, cu piesa „Mică dramă”, jucată la Piteşti la Teatrul „Al. Davila”, într-un spectacol coupe, cu Vin soldaţii de Gh. Astaloş. Poetul este preocupat de originile muzicale ale poeziei, creindu-şi de timpuriu o mică orchestră numită „la Baaad”, titlu ce va anticipa capodopera de dimensiuni monumentale ( 500 de pagini selectate dintr-un manuscrisde 2500 pagini) reamintind prin forţa lui vizionară de maeştri de altă dată, Eminscu, Arghezi, Aron Cotruş. Împreună cu soţia sa Maria Ivănescu, va traduce lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-han, 1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, dar şi celebrul roman al lui Ceiline, „Călătorie a capătul noţii”, Cartea Românească, 1978, pe care îl şi prefaţează în versiunea lui românească. Redactor la „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul „Numele Poetului”, frecventat de tineri scriitori , mulţi dintre ei deveniţi notorii. Moartea, neaşteptată, l-a surprins la conducerea Editura Junimea din Iaşi. A concurat pentru preşedenţia Uniunii Scriitorilor din România, pierzând suspectabil , în faţa criticului Nicolae Manolescu. Rod, EPL, 1968 ;Rod III, Ed. Cartea Românească, 1975 ; Rod IV, Ed. Cartea Românească, 1977 ; Muzeon, Ed. Eminescu, 1979 ; La Baaad, Ed. Cartea Românească, 1979, Ed. Eminescu, 1996 ; Doina, Ed. Cartea Românească, 1983, 1987 ;Rod, Ed. Albatros, 1985 (Col. „Cele mai frumoase poezii”); La Baaad, Poeţi Români Contemporani, Editura Eminescu, 1996; Ivănescu, Opera poetică, 2 volume, Editura Cartier, 2000. Premiul de debut „Mihai Eminescu”, 1968; Premiul Academiei; Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (1999); propus la Premiul Nobel pentru literatură. Ca director al Editurii Junimea din Iaşi, preia în 2005 proiectul „Români din Paris” al Editurii Oxus din Paris, transpus în româneşte cu acordul lui lui Basarab Nicolescu, marele fizician român „cuantic” totodată autorul unui mirobolant Manifest al Transdisciplinarităţii. Cezar Ivănescu, va fi „recitit cu mirare şi dragoste” de Constantin Noica: „Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme… am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simţit că este vorba de ceva „sacru” în scrisul d-tale.” Cezar Ivănescu cel dintr-o recomandare nu mai puţin mirabilă a unui alt savant şi poet Petru Creţia: „ De aceea vom zice, astăzi şi mereu, că ne aflăm în timpul bun şi sfânt şi vechi cât noi al poeziei româneşti. Şi că ne mai aflăm, spre bucuria şi cinstea noastră, alături de unul dintre cei mai puri şi mai sfâşietori reprezentanţă ai poeziei româneşti, poeta magnus.” Dar şi Cezar Ivănescu din aprecierea „prietenului de o viaţă” Ion Murgeanu, 1993, la propunerea poetului pentru Premiul Nobel: „Descoperim astăzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulţi bănuiam mai demult: pe cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace, în linie pur moldavă şi „boierească” „. Opera poetică a lui Cezar Ivănescu a impresionat prin forţa şi ineditul ei, fiind apreciată şi de alţi confraţi şi de critici, de numeroşi admiratori. A fost distins cu Ordinul Serviciu Credincios.
Viaţa, luptele poetului, au fost în schimb grele şi, ca de obicei, în cazurile manifeste de genialitate, rău înţelese şi rău apreciate. Poetul, un anticomunist vehement şi motivat, încă din adolescenţă, va fi victima unei incalificabilei defăimări din partea unor „colegi”, deveniţi de profesie dizidenţi, şi mai recent inchizitori. Conflictul ivit după eşecul campaniei sale electorale, la preşedinţia Uniunii Scriitorilor, cu un scor de febleţe, totuşi, pentru poet, se perpetuează, ne fiind fără o legătură subterană, cu aşa zisul „dosarul de la securitate”…Care dosar?! Poetul Cezar Ivănescu, învinuit a fi fost informator al securităţii „după ureche”, de anticul şi străvechiul său duşman literar Mircea Dinescu, care într-o emisiune pe Realitatea TV, cu nelipsitul său subaltern Stelian Tănase, afirmă ca „dintr-o furie”, aşa, la plesneală: „A fost informator, domne, ştim noi”. Poetul declarase greva foamei la Sala Oglinzilor de la Casa Scriitorilor. N. Manolescu, preşedintele în funcţie al US, a trebuit, de ochii lumii, să dea un comunicat presei, prin care să pună lucrurile la punct cel puţin formal: „Nu există nici un dosar de informator şi nici un verdict pe numele poetului Cezar Ivănescu”. Şi cu toate acestea, chiar şi în ferparele ce apar acum, la moartea poetului, se vorbeşte despre o „decizie a CNSAS” în legătură cu colaborarea lui, care de fapt nu există. Greva foamei a încetat dar urmele traumei nu; în succesivele „greve ale foamei”, prin care a atras de-a lungul vremii atenţia asupra stării dificile, precare, cel mai adesea de ne/imaginat, în care a trăit şi a scris; asupra desfiinţării abuzive a cenaclului Numele Poetului, de la revista „Luceafărul”; asupra tratamentului barbar din timpul ultimei mineriade, de la care a scăpat, aflându-se într-o redacţie vandalizată, mai mult mort decât viu, temperamentul de luptător al poetului, orgoliul său de „hoplit literar” s-au vulnerabilizat şi mai mult încă; singurătatea „geniului neînţeles” l-au condus, în mod cert, la tristul deznodământ de azi.
Poetul Cezar Ivănescu a murit, nu atât „grav bolnav” , cât mai ales şi de fapt, în urma atacurilor nedemne venite „din toate părţile”, pentru a-l elimina din viaţa publică, ca şi pe Eminescu, ca şi pe Labiş, la timpul lor. Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritaţii lauri, triada tragică, a poeţilor de geniu veniţi din Moldova ( „Sfânta ceeea-n violet”/ vers de Cezar Ivănescu) ca să moară la Bucureşti.
Au fost câteva emisiuni, dar mai ales cea de pe B1 TV la „Naşul”, unde poetul a răspuns cu calm şi adevăr infamei provocări, lipsită de argumente, cu gura cusută de invectiva minciunii; acest lucru avea loc după ce şi Mircea Dinescu primise la Botoşani Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, câţiva ani după Cezar Ivănescu, la aniversarea din acest an a naşterii lui Eminescu…când s-au dat publicităţii documente privind asasinarea, de fapt a Poetului Naţional, înlăturarea unui incomod, de la care nu au lipsit nici apropiaţii săi. Între Dinescu şi Eminescu fiind aceeaşi distanţă cosmică, valoric vorbind, ca de altfel şi între Dinescu şi Cezar Ivănescu…Talentul lui Dinescu, „care este”, vorba unui politician bucureştrean, se fluieră din deşte, cum ar fi spus Arghezi, în timp ce dincoace, opera lui Cezar Ivănescu este o elaborare cultă, nu în ultimul rând pentru iniţiaţi şi degustătorii de muzici poetice secrete. Trista „vocaţie” a poporului român din istorie, ajutat mereu de observatori prea puţin amicali, din afară, de a-şi elimina marii conducători, să observăm cu adâncă mâhnire că nici la capitolul „poeţi” nu se dezminte. Ne despărţim de Cezar Ivănescu la ceasul unor mari zguduiri sufleteşti Omul acesta a suferit de toate nedreptăţile, într-o lume prea confuză ca să să-l înţeleagă şi pe veci nepregătită pentru a trăi graţia de a fi contemporană marilor ei poeţi şi libertăţii lor…
Apele adânci ale operei sale se vor limpezi ca de obicei postum, cu mari regrete, cu mari buchete şi, de ce nu, cu mari banchete. Suntem solidari cu Poetul; cu fratele nostru risipitor care s-a întors de la noi cu faţa lovită; nu merita, nu a meritat acest tratament abject din partea contemporanilor săi. Şi acum, pioşi şi prefăcuţi, vom rosti cele de cuviinţă, să-i fie somnul lin şi, cel puţin mormântul lui Eminescu aproape?!!
… Sărmane Dionis!..
Ion Murgeanu

CEZAR IVĂNESCU

JEU D/AMOUR

(Clară lumină)

! cei ce-L ucid azi pe Domnul, tot ei şi ieri l-au ucisu-L
L-or duce în dimineaţă, L-or duce să-l răstignea -,
cei care azi ne-nchid, tot ei şi ieri ne-au închisu-L
Sufletul Nemuritor, tot în tremniţă grea,
cei care azi ne închid, tot ei şi ieri, ne-au închisu-L
Sufletul Nemuritor, tot în temniţă grea!
*
!ei ne-au scuipat toată viaţa, ne-au scuipat faţa şi scrisul,
casă a vieţii doar visul, visul în el ne primea,
ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,
visul în inimă scria doar cu inima mea,
ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,
visul în inimă scris de inima mea!
*
! cei ce ucid mă aşteaptă, eu pentru ei sunt ucisul,
vine acea dimineaţă care mă va libera,
tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă şi l-am scris doar cu inima mea,
tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!
*
! eu numai versul l-am scrisu-l, eu numai versul l-am scrisu-l,
muzica e doar visare, muzica e doar visa-,
tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea,
tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!
*
! inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul,
balsam şi Ţară a Verii cu Tinereţea în ea,
dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,
Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca,
Dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,
Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca!
…………………………………………………..
…………………………………………………. ”



Preluare de la http://www.civicmedia.ro/

A murit matematicianul gravurii

Marcel Chirnoaga, autorul celei mai importante opere romanesti de la sfarsitul secolului al XX-lea, ciclul de gravuri "Apocalipsa", a murit in Joia Mare, in jurul orei 03.00, in urma unui stop cardio-respirator, pe fondul unei afectiuni pulmonare mai vechi, a declarat Bogdan Oprita, purtatorul de cuvant al Spitalului de Urgenta Floreasca din Bucuresti, unde era internat artistul.

Ganditor (autoportret), 1983
In varsta de 77 de ani, Marcel Chirnoaga se afla internat la sectia de terapie intensiva fiind grav bolnav de mai bine de o luna si jumatate, potrivit Mediafax.
Marcel Chirnoaga a realizat de-a lungul vietii peste 3000 de lucrari - gravuri, desene, picturi, sculpturi - dar a expus mult mai putine. Talentul si foarte buna cotatie plus interesul colectionarilor pentru lucrarile sale, l-au transformat pe maestrul Marcel Chirnoaga intr-un monstru sacru al gravurii romanesti.
Nascut pe 17 august 1930, la Busteni, Marcel Chirnoaga a absolvit in 1952 Facultatea de Matematica si Fizica din Bucuresti, studiind apoi, pe cont propriu, arta. Incepand cu anul 1953, el a fost membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Au urmat, de-a lungul anilor, zeci de expozitii de grup si individuale, atat in tara, cat si peste hotare - Stuttgart, Florenta, Sarajevo, New York, Gainesville, Bruxelles, Paris, Padova, Stockholm. Jivaskila, Berlin, Tokyo, Roma, Beijing, Ulan Bator, Moscova, Belgrad, Venetia, Praga, Cairo, Budapesta, Buenos Aires, Geneva, Alexandria, Milano, Montevideo, Cracovia, Köln, Tel Aviv s.a. Printre distinctiile obtinute: Premiul Tineretului al Uniunii Artistilor Plastice, (UAP) (1967), Premiul Käthe Kollwitz, Berlin (1967), Premiul al doilea la Bienala de la Cracovia (1968), Premiul pentru grafica al UAP (1970), Premiul Academiei Romane (1975). In prezent, lucrarile de-ale sale se afla expuse in colectii si muzee din marile capitale ale lumii.
Cand nu-mi plac desenele, le rup
Cu ceva vreme in urma, artistul Marcel Chirnoaga povestea intr-un interviu ca a ajuns sa faca gravura din motive de dosar (din cauza unui unchi declarat vanzator de tara si criminal de razboi "s-au plimbat" pe la puscarie atat maestrul, cat si tatal lui). "Am fost numai anchetati. Si avand eu un dosar asa de bun, am absolvit matematicile si n-am gasit post decat cu chiu, cu vai la meteorologie. Apoi, tot din motive de dosar, a venit un sef care a gasit ca sunt bun de dat afara. Am aflat insa din timp si am demisionat, ca sa nu mi se mai lege o tinichea de coada, care sa zdrangane in dosarul meu. Si am ajuns artist...". Se vedea artist, dar nu credea despre sine ca are si talent. Lucrul asta spune ca i l-au bagat in cap, "pe la 35 de ani", niste colegi, "raposatul State si Vasile Kazar, care imi era profesor la institut". Una dintre principalele muze ale lui Marcel Chirnoaga a fost literatura, el fiind ilustratorul unor texte de referinta - Cantecul lui Roland, tineretea Cidului, Don Quijote, Infernul lui Dante, textele de morala crestina (Vicii si virtuti, Apocalipsa). "Am ilustrat si texte ale lui Mircea Malita, care a studiat matematicile si, calatorind el prin lume, a scris niste amintiri". Marcel Chirnoaga mai spunea ca atunci "cand desenele mele nu-mi plac, le rup, fac altele si nici alea nu-mi plac. (...) Nu e vorba de exigenta, e batranetea. Cand eram tanar, desenam direct pe placa".
Artistul va fi incinerat azi (ora 11.00), la Crematoriul Vitan-Barzesti. "Asa a fost dorinta sa - asa au facut si parintii lui", a declarat Monica Chirnoaga, sotia, adaugand ca "urna cu cenusa sa o voi depune langa cea a partintilor sai". A mai precizat ca maestrul nu a vrut ca trupul sau sa fie depus la sediul Uniunii Artistilor Plastici, deoarece "era impotriva acestor spectacole".
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

In timp ce unii oameni, ingeri buni ai Romaniei, traiesc si mor modest, altii, ingeri rai ai Romaniei, prefera spectacolele "nationale". Vezi TV-Show-ul Monica si Virgil...

Comanescu a pornit cu stangul: moartea lui Crulic il costa... 1000 de euro pe ambasadorul Bartas

Ambasadorul Romaniei in Polonia ar putea fi zburat azi din post (n-a fost...)

Potrivit unor informatii confidentiale, la aceasta ora se desfasoara la MAE sedinta Consiliului de Onoare in urma caruia ar trebui zburat din functie ambasadorul Romaniei in Polonia, Gabriel Bartas (foto), pentru modul in care s-a comportat in cazul Crulic. Reamintesc ca atat Ambasada cat si Consulatul au avut cunostinta de acest caz inca din urma cu doua luni cand au facilitat transportul cadavrului tanarului Daniel Claudiu Crulic in tara. Dar au tacut malc, sperand sa le ramana ascunsa propria vina. Daca nu era presa poloneza si, apoi, cea romana, acesti indivizi care se presupune ca reprezinta Romania si pe romani - ministru, sef SIE, ambasador, consul, rezident SIE - si-ar fi vazut in continuare linistiti de afacerile lor.
Bârtaş Gabriel - ambasadorul mortal - provenit din tată român şi mama de origine maghiară, a avut un traseu sinuos prin MAE. Dupa ce a fost vreo patru ani secretar III la Ambasada Romaniei in Polonia (perioada 1997-2001) Bartas a revenit in Centrala pentru a fi insa expediat la Cluj, la Centrul Român de Comerţ Exterior de pe lângă Prefectura Cluj (!?). Revenit apoi, in 2005, la Bucuresti pentru a fi avansat in poziţia de secretar II - trimis si de UDMR şi de Emil Boc, conform unor surse care il citeaza - ajunge peste noapte ambasador, prin ordin direct al Ministrului de Externe de atunci, Mihai Razvan Ungureanu, cu care impartasea aceleasi afinitati "istorice": maghiarimea din bazinul carpatic...
Sa speram ca la Consiliul MAE se va spala onoarea diplomatiei romanesti.

UPDATE: COMUNICAT MAE
Măsuri MAE în cazul decesului în Polonia al cetăţeanului român
Daniel Claudiu Crulic

Consiliul de Onoare al Ministerului Afacerilor Externe s-a întrunit pe 24 aprilie 2008 pentru a analiza rezultatele anchetei interne a MAE în cazul decesului cetăţeanului Daniel Claudiu Crulic, în Polonia.
În urma acestei analize, Consiliul de Onoare a reţinut săvârşirea mai multor abateri disciplinare de către ambasadorul României în Polonia, Gabriel Constantin Bârtaş şi de către consulul Ioan Dănuţ Preda din cadrul Ambasadei României la Varşovia. Abaterile care au rezultat din ancheta internă constau în neacordarea asistenţei consulare unui cetăţean român şi în neînregistrarea corespondenţei primite de ambasadă (două memorii transmise de cetăţeanul Claudiu Daniel Crulic) conform regulamentelor în vigoare.
Având în vedere abaterile disciplinare constatate şi pe baza propunerilor Consiliului de Onoare al MAE, ministrul afacerilor externe Lazăr Comănescu a dispus următoarele:
1. Sancţionarea disciplinară a lui Gabriel Constantin Bârtaş, ambasadorul României în Republica Polonă, cu diminuarea drepturilor salariale, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de serviciu privind organizarea, conducerea şi controlarea activităţii consulare şi de secretariat din cadrul Ambasadei. Sancţiunea este de 10% din salariu pe o perioadă de trei luni.
2. Rechemarea de la post a consulului Ioan Dănuţ Preda şi sancţionarea sa disciplinară cu suspendarea contractului de muncă pe o perioadă de şase luni, pentru încălcarea obligaţiei de serviciu de a acorda asistenţă consulară unui cetăţean român privat de libertate.
În plus, ministrul afacerilor externe a dispus următoarele măsuri:
· Rechemarea de la post şi sancţionarea disciplinară cu avertisment scris a secretarei Ambasadei României la Varşovia, pentru neînregistrarea corespunzătoare a corespondenţei primite.
· Evaluarea de ansamblu, în perioada imediat următoare, a întregii activităţi a ambasadei de la Varşovia.
MAE reafirmă interesul pentru soluţionarea în cel mai scurt timp a anchetelor derulate de autorităţile poloneze, pentru a stabili cu exactitate circumstanţele în care a survenit decesul cetăţeanului român Daniel Claudiu Crulic. MAE va continua demersurile diplomatice în acest sens pe lângă autorităţile poloneze.
MAE reaminteşte că, în prezent se desfăşoară, într-un ritm accelerat, evaluarea de ansamblu a activităţii consulare, atât la nivelul Centralei MAE, cât şi la misiunile diplomatice şi la oficiile consulare din străinătate. Pe baza acestei evaluări, MAE va adopta în cel mai scurt timp măsuri pentru a îmbunătăţi substanţial activitatea consulară şi le va aduce la cunoştinţa opiniei publice.
Ministrul afacerilor externe Lazăr Comănescu consideră că fiecare angajat MAE trebuie să îşi asume responsabilitatea ce-i revine în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în conformitate cu cadrul legal, cu regulamentele interne şi cu mandatul primit.
Un ambasador mortal...
Vezi: http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-04-26&id=236676

Raia FSN

Cu manuta lui Magureanu... Descarca »
Plangere Penala Voinea - Kovesi 1 Descarca »
Plangere Penala Voinea - Kovesi 2 Descarca »
Plangerea Penala Voinea - Kovesi 3 Descarca »
-- Romania nu reuseste sa scape, nici dupa 18 ani, de autorii inabusirii in sange a protestului democratic din Piata Universitatii, aparut ca raspuns la dictatura fesenista * Cei care au ordonat, au participat sau au fost implicati in crimele din iunie 1990 sunt puternic instalati in structurile-cheie ale statului

Fesenistii, autorii directi si morali ai mineriadei din 13-15 iunie 1990, ocupa azi pozitii de putere si influenta in clasa politica si in structurile statului. Ei continua sa-si protejeze interesele, blocand ancheta asupra mineriadei si nesuportand consecintele legale, politice sau morale pentru atrocitatile din iunie 1990, pentru crimele din decembrie 1989 si pentru franarea proceselor democratice.
Demonstratia din Piata Universitatii s-a declansat ca o reactie fata de guvernarea de tip comunist a FSN, partid-stat care la alegerile din 20 mai urma sa fie si arbitru, si jucator. O mare parte din cei care s-au folosit de institutiile statului pentru a-si teroriza adversarii ne conduc sau sunt in situatia de a ajunge sa ne conduca in perspectiva alegerilor locale si parlamentare. Un document pe care il publicam azi in premiera, o fila dintr-o "sinteza informativa adresata de Virgil Magureanu lui Ion Iliescu, arata ce organe au fost implicate in represiune. Fila este extrasa din Dosarul Mineriadei, aflat in mainile magistratului militar Dan Voinea de peste 17 ani, fara a-i da insa cursul firesc, al Justitiei. Colonelul Dan Voinea a facut de altfel parte, alaturi de Virgil Magureanu, din asa-zisul complet de judecata constituit de Ion Iliescu pentru executia lui Nicolae Ceausescu. Voinea, acum avansat general, nu este singurul care se afla si acum, dupa 18 ani, in structurile puterii, impiedicand dezvoltarea fireasca a Romaniei.
In asteptarea judecarii Dosarelor Revolutiei si ale Mineriadelor, ZIUA va prezinta o parte din schema de cadre a fostului FSN, bine infipta si azi in mijlocul sistemului. (V.R.)

Continuarea la

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-04-24&id=236568

Magureanu, cu manuta lui...

A venit o madam, pe numele ei Barna Nemethi si s-a gandit ca nu mai avem nevoie de Ateneul Roman: e mai buna o carpa inscriptionata