Fenomenul Piața Universității 1990 expus de fotojurnaliștii Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea la Palatul Suțu și în Cetatea Râșnov. FOTOGRAFII EXCLUSIVE

Trei fotografi readuc la lumină, după 30 de ani, 52 de imagini ale Fenomenului Piața Universității 1989-1990.
După prezentarea acestora pe simezele deschise ale Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu din inima Capitalei, în perioada 13 iunie – 13 iulie 2020, expoziția face parte acum din Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 și este disponibilă spre vizitare între 18 – 26 iulie în Piața Unirii din Râșnov și între 27 iulie – 30 august 2020 chiar în Cetatea Râșnov, transmite EVZ.

Fotojurnaliști, participanți și organizatori ai manifestației, Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea și-au răscolit negativele și amintirile pentru a reda tinerilor de azi cât și cercetătorilor, istoricilor și publicului larg, fotograme dintr-un fenomen unic european și chiar internațional: o demonstrație-maraton pentru libertate, de 52 de zile.
Cei trei s-au regăsit în anul 1990 în redacția „României libere”, care apărea pe atunci într-un tiraj extraordinar pentru azi, de 1.000.000 de exemplare, ceea ce ne arată aviditatea românilor pentru presa liberă. Astăzi, Nic Hanu este un fotograf consacrat, autor de cărți de fotografie, membru și fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Pascal Ilie Virgil este regizor, scenarist și producător independent, iar Victor Roncea, pe atunci fotoreporter la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și publicist la „Evenimentul Istoric”, „Evenimentul Zilei” și „Bursa”, informează Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni.
Expoziția organizată de Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 se desfășoară sub auspiciile Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației Artiștilor Fotografi din România și a Primăriei orașului Râșnov, publică și ziarul Bursa.

Martori oculari ai crimelor din iunie 1990

Prof Nae Constantinescu de Cristina Nichitus Roncea

Crimele de la Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 au fost dezvăluite și rememorate dureros la vernisajul de la București al expoziției „Fenomenul Piața Universității – 30 de ani”, de către arh. Tomnița Florescu, profesor la Arhitectură, prof. dr. Nicolae Constantinescu, medicul care a primit la Spitalul Colțea morții și răniții evenimentelor, Corneliu Vlad, pe atunci jurnalist la România liberă, George Roncea, organizator al Pieței Universității, arestat în Arhitectură și încarcerat de mineri și organe la Măgurele, Miron Manega, maltratat brutal alături de poetul Cezar Ivanescu, Eugen Negrea, fotograf și autorii Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea, prin cuvinte și fotografii.
VIDEO AICI:

Martorii vorbesc:

Video cu Expoziția și două interviuri la Trinitas și Radio România Cultural:

Cine sunt și ce cred cei trei:

Nic Hanu și cum „Să Învățăm Fotografia de la Maeștri”

Nic Hanu in Piata Universitatii 1900

Autorul Nic Hanu este absolvent cu Diplomă al Facultății de Electronică, Inst. Politehnic București.
Practică fotografia ca freelancer. Este distins cu titlul de „Artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică”. A publicat numeroase articole pe teme fotografice și a efectuat expertize tehnice și testări de materiale și tehnică foto pentru Azomureș, I. O. R. și Ministerul Comerțului.
A primit distincții pentru lucrări fotografice atât în Romania cât și în străinătate în urma expozițiilor sale. Lector de fotografie la Universitatea Cultural Științifică, susține seminare cu profil fotografic.
Cărți publicate: – Fotografia și fotoaparatele Orizont, Ed. Tehnică, București;
„Să Învățăm Fotografia de la Maeștri”, volumul 1 – partea de tehnică fotografică, Editura Tehnică;
„Să Învățăm Fotografia de la Maeștri”, volumul 2 – partea de exprimare artistică, Editura Tehnică
„Temeiurile Imaginii cu maeștrii fotografiei” – 354 pagini. editată în regie proprie, 2016
Este membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR) și a fost primul președinte al acesteia după 1989.

Piața Universității 1990 și România lui 2020

Fenomenul Piața Universităţii 1989 – 1990 a reprezentat cu adevărat readucerea la București a axei lumii, extirpate din spațiul public al României după ocupația bolșevică a Rusiei sovietice. Nicicând nu se mai văzuse în Agora țării o asemenea manifestare de credință și luptă deschisă și non-violentă, pentru libertate, nicicând nu s-a mai văzut de atunci un astfel de fenomen ingenuu. Unicitatea Fenomenului declanșat în aprilie 1990 de tinerii care fuseseră deja pe baricadele din 1989 în același loc sacru constă și în caracterul ei profund cultural și moral. Acolo, sub icoana Maicii Domnului adusă de la Putna și între portretele „Românului Absolut” din Balconul Universității, s-a recitat Doina lui Eminescu interzisă de ocupanții sovietici, de acolo s-a transmis salutul de solidaritate al dramaturgului “academician–golan” Eugen Ionescu, acolo au cuvântat poetul creștin Ioan Alexandru și Părintele Constantin Galeriu, de acolo a binecuvântat manifestația cel mai mare teolog al secolului trecut, Părintele Dumitru Stăniloae, acolo s-a cântat „Imnul Golanilor” și „Doamne, vino, Doamne”, în emoția de masă a elitei active a României și acolo a răsunat vibrant, pentru prima oară în libertate după 45 de ani, din pieptul a 100.000 de români, troparul Învierii Domnului: „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând!”. Totodată, la fel de important, Piața Universității s-a constituit în prima resursă de informații reale a României, prin fațada Institutului de Arhitectură, transformată de studentul la Arte Plastice, viitorul ziarist George Roncea, într-un portal de comunicare directă cu românii. Pe lângă mesajele dispuse pe frontispiciul clădirii lui Grigore Cerchez ce poartă numele lui Ion Mincu, acolo a fost difuzată pentru prima oară în România, pe un ecran gigant plasat cu greu dar reușită din baza de la ultimul etaj, filmarea ascunsă de regim în care conspiratorul GRU/KGB Nicolae Militaru, afirma în sediul CC al PCR, către fiul de agent NKVD Petre Roman, agentul sovietic Silviu Brucan și școlitul la Moscova Ion Iliescu, că „Frontul Salvării Naționale ființează de șase luni de zile!”.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați – au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.
Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui. Pentru cei mai tineri amintim doar fraza interceptată dintr-o transmisiune a Ministerului de Interne: „Va rog sa-l informati pe domnul presedinte: dam foc la toate autobuzele. Aceasta a fost intelegerea”. Pe de altă parte, astăzi cunoaștem că la subsolul și primele nivele ale sediului Poliției Capitalei se afla o parte din arhiva Securității Municipiului București în care se stocaseră monitorizările evenimentelor din decembrie 1989 – audio, video și scrise – care puteau afecta serios interesele Armatei conduse acum de capi din agentura sovietică din România. Fotograful Nic Hanu a înregistrat în imaginile sale mai multe evidențe care demonstrează indubitabil pentru un specialist că modul uniform și puternic în care au ars autobuzele nu poate fi datorat doar unor sticle incendiare (și ele venite de unde?). La fel, mai ales, explozia a cărei ciupercă se ridică până la etajul 4 al clădirii Poliției.
Ce a urmat, până azi, se știe, se vede cu ochiul liber și se simte, din păcate, pe spatele bietului român și în dauna resurselor pământurilor lui dumnezeiești milenare: menținerea României, conform înțelegerilor secrete de la Malta, în sfera de influență sovietică, atunci, ruso-germană, acum. Doar un cutremur venit de la Washington, pe care îl așteptau și manifestanții din Piața Universității 1989 – 1990, urmat de un vulcan a cărui lavă să topească toate nodurile rețelei planetare anti-umane comunist-progresiste, mai poate surpa, poate, acest eșafodaj nefast pentru România.
Victor Roncea, Iunie 2020

Victor Roncea, „Golan” pentru toate regimurile din România

Victor Roncea in Piata Universitatii 1900

Victor Roncea era în 1990 elev la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și, din pasiune, fotograf la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților. A debutat în presă chiar în timpul Fenomenului Pieței Universității, cu fotografii în săptămânalul „Expres” și, apoi, ca reporter la ziarul „România liberă”. A înregistrat fotografic din Institutul de Arhitectură intrarea minerilor în Piața Universității și spargerea ușilor Facultății de Geologie cu topoarele dar filmele au fost ulterior confiscate în timp ce se număra printre primii cetățeni ai României maltratați, răpiți, arestați și încarcerați ilegal, alături de studenții de la Arhitectură și Universitate. În timpul manifestației a contribuit la organizarea ei prin crearea și montarea lozincilor din spațiul Pieței și înregistrarea fotografică a fenomenului cultural și civic, totodată îndeplinind funcția de liant între cele două grupuri organizatorice, Liga Studenților și Asociația Studenților Arhitecți. A emigrat ca refugiat politic în Statele Unite ale Americii unde a studiat și lucrat în domeniul fotografiei și a revenit definitiv după 5 ani, pentru a contribui la răsturnarea democratică a regimului Iliescu. Din nefericire pentru România, rezultatul a fost doar schimbarea unei gărzi de agenți sovietici cu o alta, ceea ce tinerii anilor ’90 nu au mai putut controla. În continuare lucrează în presă, la ziarele ZIUA, Curentul, Bursa, Evenimentul Zilei, revistele Tribuna și Evenimentul Istoric și portalul ZiaristiOnline.Ro, unde este reporter special, corespondent în zone de conflict și Basarabia, redactor, Șef Departament Externe, editorialist, Senior Editor, Redactor Șef Adjunct, publicist. A fost corespondent ocazional pentru BBC World Service și BBC Scotland, a primit burse și a participat la cursuri de jurnalism și fotojurnalism în SUA, Europa Centrală și Occidentală, Consiliul Europei, Parlamentul European și NATO și a fost declarat persona non grata în Ucraina pentru articolele sale. A primit numeroase premii de presă și este fondator, membru și membru de onoare al mai multor organizații civice și profesionale, naționale, europene și internaționale. Preocupat de devoalarea rețelelor „deschise” ex-sovietice din România a câștigat mai multe procese de presă cu membri ai acesteia din societatea în civil.
Autor, co-autor, coordonator și editor al unor lucrări despre România și amenințările Rusiei la Marea Neagră, Dictatura Biometrică, Dosarele distrugerii elitei româneşti, Corneliu Zelea Codreanu în Arhiva CNSAS (împreuna cu Gheorghe Buzatu), Mihai Eminescu și Părintele Justin Pârvu.
Expoziții de fotografie la New York, Stanford University, California, Chicago Public Library, SUA; Cottbus Film Festival, Germania; Galeriile Teatrului National – ArtExpo, România.
Detalii pe Roncea.wordpress.com și Roncea.Ro.

Unde sunt românii?

Nu știa nici necuratu’ în aprilie ’90, sper să fiu iertat că pornesc atât de abrupt, însă e strigătul meu de durere, că acea formă de protest care începea era împotriva unui dușman care apoi se va fi dovedit a fi reprezentantul unei dictaturi mult mai ticăloase și nenorocite decât cea care se terminase cu câteva luni mai înainte. Dușmanul dictatorial era tot de stânga, de extracție bolșevică accentuată, trădător de țară, criminal. Avea să-și trădeze poporul, să-l mintă și să-l jefuiască, să-și bată joc de el și, în același timp, ceea ce e și mai rău, să-i dea speranță.
Așadar, nu puteam ști atunci că marșul de protest de la care a pornit totul, pe care îl fotografiam, însoțindu-l de la sediul televiziunii din Dorobanți până în Piața Universității (am evitat sintagma mincinoasă de televiziune liberă) se va transforma într-un model unic de rezistență împotriva oricărei forme de totalitarism, în ciuda tuturor manifestărilor de fanatism fesenist de pe toată durata manifestației. De la aruncarea în prima zi, la acel marș de protest, a unui ghiveci cu pământ în coloana cu manifestanți pașnici de pe Calea Dorobanți – femeia lovită grav în creștetul capului a supraviețuit, la fel ca gestul acelui criminal necunoscut în conștiința și memoria celor care au văzut și auzit totul- și până la violențele de neimaginat din iunie, ale forțelor de represiune polițienească, civile (imeghebiști coordonați de foști securiști, viitori sereiști), și culminând cu atrocitățile minerilor.
Ziarul “România liberă”, pentru care lucram atunci, a fost singurul loc din presa centrală unde se spunea și se arăta, prin imagini netrucate, adevărul. Arăta ce se întâmplă în Piața Universității. TVR și Radioul public mințeau și dezinformau. Ziarul meu era incendiat sau era aruncat din trenurile care îl distribuiau în țară. Adevărul nu trebuia să fie cunoscut. Dictatura se instala, o dictatură a trădării, hoției și jafului de țară instituționalizat, a mitocăniei, a manipulării celor cu creiere manipulabile (pentru că manipularea, trebuie să spunem clar, se face în principal la mințile leneșe și chiar lipsite de orice activitate), a înjosirii poporului român și a distrugerii sale planificate.
După aproape două luni de rezistență anticomunistă, dictatura fesenistă abjectă a învins și s-a perpetuat în diferite forme. A reușit în deceniile următoare să transforme o țară cu oameni civilizați și buni într-una cu cea mai mare rată a emigrației din lume în timp de pace, într-una cu oameni răi, mânioși, egoiști, hoți și mitocani, conform modelului conducătorului emanat de partid. Și a mai reușit (sau va reuși) distrugerea unei națiuni prin inhibarea ei demografică, astfel încât prognozele au ajuns să estimeze că doar peste două-trei decenii poporul român nu va mai fi majoritar în România.
Oare, dacă ați fi știut, în aprilie-iunie 1990 ați fi fost mai mulți în Piața Universității?
Pascal Ilie Virgil, Iunie 2020

Pascal Ilie Virgil – regizor, scenarist și producator independent

Pascal Ilie Virgil in 1990

Pascal Ilie Virgil are Studii de Regie film, UNATC (cu un an doctoral) și Filosofie, Universitatea București, și este regizor, scenarist și producător independent (http://www.imdb.com/name/nm5381307).
A regizat filmele de lung metraj Desperate Ghosts (2018) și Delfin Pentagon (co-regizor)(2018). A scris scenarii pentru: The Jester from Transylvania (2020, post-producție); Desperate Ghosts (2018); Delfin Pentagon (2018); Femeia cu cravată neagră (2016); Crimă inocentă (2015); Brâncuși, din eternitate (2014)(2009, Moondance Atlantis Award); Toți copiii Domnului (2012); Liceenii în 53 de ore și ceva (2011);
Ca Regizor, Scenarist și Director de imagine (ficțiune, docudrame) a realizat: Transilvania – Istorie, legendă și mister (2001), 52 min.; Pontus Euxinus (1999), 47 min.; Kogaion (1998), 35 min.; București (1997), 42 min.; Pelerinaj în Țara Sfântă (1996), 35 min.; Trezirea (1996), 26 min.; Tismana și Prislop (1995), 26 min.; Mănăstiri din Moldova (1995), 30 min.
A fost Regizor secund (2006-2011) pentru: Puzzle – Brâncuși din eternitate; Se caută o mamă; Liceenii în 53 de ore și ceva; Luna verde; Schimb valutar; Logodnicii din America (asistent regie).
În perioada 2005 – 2007 a fost Asistent universitar la Universitatea Media, catedra Arta Regiei.
A lucrat în presă ca Reporter special și fotoreporter la “România liberă” și a fost corespondent de razboi în fosta Iugoslavie pentru BBC si Europa Libera (1990-1994), Director de știri Amerom TV – actuala Prima TV (1995-1997), Reporter special „Cotidianul” (1994-1995) și Șef secție Religie și Minorități la Agenția de stiri Mediafax (1994-1995).
Expoziţii personale de fotografie: Roma, Florenţa şi Bucureşti.
Înainte de 1989 a fost Asistent scenograf la Centrul de Producţie Cinematografică Bucureşti (1985-1989).
Premii: ”Brâncuși, din eternitate”, cel mai bun scenariu de film de ficțiune, Moondance Atlantis Award, SUA, 2009;
“Transilvania”, premiul ziarului “România liberă” – EcoTourIndFilm, 2001;
“Pontus Euxinus”, premiul special al Filmservice International – EcoTourIndFilm, 1999
“Kogaion”, premiul special – EcoTourIndFilm, 1998.
Căderea unui imperiu ateu

Fenomenul Piața Universității 1989 – 1990 sau Axa lumii la București

Căderea unui imperiu ateu, cum a fost cel sovieto-kominternist, a fost dorită dar neprevăzută. Toate semnele sunt că puterile lumii acesteia n-au anticipat o atât de radicală întorsătură a lucrurilor, dar mai ales n-au prevăzut că la Bucureşti seria „revoluţiilor de catifea” (gândite de marile servicii) se va preschimba într-o mare insurecţie religioasă. În acest punct am identificat noi încă din 1990 sensul de mare surpriză al fenomenului Pieții Universității, datorat Ligii Studenților bucureșteni, consituită prin inițiativa tinerilor din jurul lui Marian Munteanu.
În toate discuţiile pe care le-am avut atunci cu profesori şi studenţi occidentali de pe ambele versante ale Atlanticului am constata nedumerirea lor, surpriza lor în legătură cu întorsătura de 180 grade a atitudinii celui ce devenise liderul Ligii și al manifestărilor din Piața Universității, în care presa occidentală văzuse un exponent al triumfului rapid al doctrinei Fukuyama a „sfârşitului istoriei” şi a instaurării unei ere liberal democratice fără naţiuni şi fără biserici. Faptul că la Bucureşti „tinerii lui Marian Munteanu” începuseră brusc a-şi face cruce, a merge la biserici, că au pus la balconul Universităţii dinspre Piaţa demonstraţiilor icoana Maicii Domnului cu Pruncul Sfânt şi portretul lui Eminescu, pe toată durata „Pieţei Universităţii”, a fost ca un șoc electric pentru minţile „triumfaliştilor” coborâtori din doctrina lui Fukuyama. Şi deşi respingeau din toată fiinţa lor lucrul acesta, deşi au făcut tot ce le-a stat în putere să creeze grupări şi reviste ale curentului internaţionalist antinaţional şi necreştin, iar uneori chiar anticreştin, totuşi mareea religioasă care-i înălţase pe tinerii Pieţei pe un promontoriu naţional şi religios n-a mai putut fi oprită de nimic! Le-a rămas „internaţionaliştilor” acestora să mai strângă rămăşiţe ale acelei împotriviri în momentul al doilea, cel al „refluxului religios”, care a venit şi el spre a reda insului obişnuit cadrul religiozităţii liniştite, diferit, evident, de acela al religiozităţii de insurecţie, prin care se propagase „evenimentul mistic”, „lucrarea cea neprevăzută” şi imposibil de oprit. Atunci, în 89-90, la Bucureşti, s-a întors axa lumii spre centrul ei firesc de gravitaţie care este Însuşi Iisus Hristos. Meritul acelor tineri și al Pieței Universității este unul major și trebuie memorat ca atare. S-ar putea spune că acea generație frumoasă și triumful ei de o clipă au fost doar un vis frumos care s-a risipit în tăria zilei cu proza ei nemiloasă. Dar cine nu știe că cea mai conturată realitate este mai întâi un vis frumos? Aici, la umbra Carpaților, oamenii n-au încetat niciodată să creadă în puterea visării. Și atunci „când oamenii consideră o situație ca reală ea devine reală prin consecințele ei” (W. Thomas).
Ilie Bădescu, Iunie 2020
Membru corespondent al Academiei Române
Director al Institutului de Sociologie al Academiei Române
Membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române (INST)
Sursa: Ziaristi Online
Mulțumiri speciale: Florin Roștariu de la Istorie în Culori și ColoRostariu B&W Retouch, Evenimentul Istoric, Evenimentul Zilei, Ziarul Bursa și Revista Q Magazine, din care preluăm și relatarea de mai jos

13-15 iunie 1990. Zilele negre în care România a fost întoarsă din drumul ei

Articol scris deTimeea Teodoru
13-15 iunie 1990. Zilele negre în care România a fost întoarsă din drumul ei” data-url=”https://www.qmagazine.ro/13-15-iunie-1990-zilele-negre-in-care-romania-a-fost-intoarsa-din-drumul-ei/” data-title=”13-15 iunie 1990. Zilele negre în care România a fost întoarsă din drumul ei”
Sâmbătă, 13 iunie 2020, în curtea Muzeului Municipiului București a avut loc vernisajul expoziției de fotografie-document Fenomenul Piața Universității 1989-1990. 30 de ani. Autorii celor 52 de fotografii istorice, realizate în condiții tehnice excepționale, sunt Nic Hanu, Victor Roncea și Pascal Ilie Virgil. Evenimentul a fost organizat de jurnalistul Victor Roncea cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), al Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR) și al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane (INST).

Victor Roncea

De la bun început, Victor Roncea si-a declarat solidaritatea cu poporul american, prezentându-se și cu o șapcă Donald Trump 2020, afirmând totodată că America trece printr-o Mineriadă la scară mare dar care, după părerea lui, are aceiași organizatori din umbră ca cei ai Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990, de la București. El a mai povestit, ca unul dintre cei implicați în organizarea Fenomenului Piața Universității 1990, că acesta se menține ca o demonstrație unică în istoria României, culturală, de credință și cu valențe morale profunde, anticomuniste, ce nu poate fi comparată cu alte mișcări de trupe civile organizate de serviciile puse în slujba Rețelei Soros.
În deschiderea vernisajului, președintele AAFR a prezentat activitatea și contribuția lui Nic Hanu la istoria fotografiei românești, subliniind că acestea sunt o garanție temeinică a valorii de document a fotografiilor expuse. Eugen Negrea a publicat o serie de fotografii de la eveniment, însoțite și de descrierea acestuia, din care redăm:
„Despre evenimentele care au avut loc în dimineața zilei de 13 iunie 1990 a vorbit dna arh Tomnița Florescu, un vice-primar al Capitalei care se zbate neîncetat să redea Bucureștiului binemeritata sa strălucire. Despre victimele violențelor din acele zile a vorbit prof. dr. Nicolae Constantinescu, eminent chirurg la Spitalul Colțea care a operat atunci, fără nici o clipă de răgaz, zeci de tineri mutilati sau aduși în spital cu plăgi împușcate. Însă minerii nu au venit cu arme de foc la ei, nu-i așa ?
Cu același respect pentru cuvântul rostit ca și pentru cel scris, maestrul Corneliu Vlad a evocat vizita de curtoazie a minerilor în redacția ziarului România Liberă și amenințările adresate tipografilor care tipăreau ziarul. Un ziar foarte influent în acea perioadă, cu un tiraj ce atingea 1 milion de exemplare zilnic.

Nic Hanu si Miron Manega

Despre ziariștii care și-au asumat riscul de a depune mărturie scrisă și cinstită și despre modul barbar în care a fost eliberată Piața Universității a povestit dl. Miron Manega, actualul purtător de cuvânt al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Participant activ în Zona liberă de comunism a Romaniei, George Roncea a creionat, cu precizie și mâhnire deopotrivă, concluziile cristalizate de-a lungul anilor. Speranțele pe care le-am avut în urmă cu 30 de ani au fost curmate cu cinism de bâtele minerilor și de gloanțele forțelor de ordine.
Azi, cei ce au pus la calea odioasa ucidere a firavei democrații ce părea să rodească după deșertul comunist, trăiesc, da, cu bodyguarzi la poartă, pensii speciale și mașini de lux. Cei care au executat cu mândrie proletară ordinele primite își îneacă acum amarul vieții la gura minelor închise din toată Valea Jiului.
Toate acestea nu pot fi nicicând uitate: fotografiile expuse pe gardul Muzeului nu ne lasă”.

ARHITECTURA ȘI UNIVERSITATEA ÎMBIBATE DE SÂNGELE STUDENȚILOR

Victor Roncea și Tomnița Florescu și-au mărturisit istoriile din acele zile și în relatările lor de pe Facebook.
„Evenimentul Istoric al zilei de 14 iunie 1990 – venirea minerilor la orele dimineții în Capitala României. Am fost printre cei care a văzut prima intervenție a lor în București, din turnul Arhitecturii, pe la 5 dimineața: spargerea cu toporul a ușilor Facultății de Geologie, de sub celebrul Balcon al Pieței Universității. Ajunsesem în turn în urma unui presentiment antrenat apoi și de un vuiet care creștea și se tot apropia. Bieții noștri colegi de la Ligă aveau să fie primele victime din România ale operațiunii securistice-militaro-polițiste. Bogdan Munteanu a ajuns la spital și a supraviețuit printr-o minune, cu pleura găurită, iar lui Marian Munteanu au vrut să-i taie capul. A fost apoi arestat și dus la Jilava direct de pe patul Spitalului de Urgență. Sorin Drăgan, redactorul șef al ziarului Ligii Studentilor, Glasul, a primit un cui de cale ferată băgat în vârful unei scânduri direct în cap, dacă nu mă înșel. Pe Eugen Popescu l-au prins pe acoperiș și i-au înfipt o șurubelniță de mână în picior, ca sa nu mai alerge, probabil.
Nouă, după ce ne-au prins, au vrut să ne violeze fetele, studente la Arhitectură în ultimul an, care își făceau lucrarea de diplomă. Lui George Roncea i-au spart capul cu toporul și apoi a fost cusut la fosta Unitate a Securității de la Măgurele, pe viu. Pe mine, că eram mai mic, m-a protejat un SRI-ist împreună cu fetele și ne-a băgat în mașina lui de la UM, cu care ne-a dus la Guvern de unde am aterizat în dube de deținuti la Măgurele, trecând prin cunoscutele de unii culoare de botez cu cizme și paturi de armă. Pe scările de la Arhitectură nu am scăpat de celebrele furtunuri cu cap metalic și bâte. La intrarea în Arhitectură era sa alunecăm pe sângele de pe jos. Nea Ilie, portarul, cred că fusese deja ucis când am ajuns noi, în șuturi și răngi, la parter. În Piață, fetele le-au lăsat amintire minerilor o mare parte din hainele lor. Atunci am rămas fără aproape toate filmele foto, după ce au descoperit câteva dintre cutii și au început să strige isteric „droguuri!”…
Tipii, pe care îi vedeam de foarte aproape, aveau ochii injectați și se suiseră efectiv pe Dacia cu stație la bord, ca un ciorchine de libărci, dacă vă puteți imagina, încercând să ne scoată pe geamuri, în ciuda SRI-istului cu casca albă. În timp ce mașina demara în trombă, cu un colț de ochi i-am văzut pe frații de la Ligă aruncați în fântâna de la Arhitectură, roșie de sânge. Senzația era că parcă trăiam într-un film în care așteptam să văd dacă personajul meu mai trăiește sau nu, după cum vrea regizorul. Dar Regizorul a fost bun și tare cred că nu i-a plăcut filmul ăsta. Așa că m-a mai lăsat, ca să vadă ce mai fac, fapte bune, ori ba. Iar eu am reușit performanța de a-mi ascunde ultimul film într-un loc absolut secret 🙂 – acum pot să-l dezvălui : lenjeria intimă – în care a rezistat (ca-n filme, nu?) și în lagărul de la Măgurele, unde am fost dispuși pe ciment, cu distanța socială regulamentară respectată, desigur, „în genunchi, cu mâinile la ceafă și fața la perete” (cât puteți rezista așa? încercați și dvs, că face bine la ținută). Fotogramele ultimului film, salvat, le puteți vedea în Expozitia deschisă azi la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu, cu ajutorul Bunului Regizor. Slavă Lui pentru toate!”, a spus Victor Roncea.

VICEPRIMARUL CAPITALEI: „DOUĂ STUDENTE AVEAU GURILE SPARTE CU PATUL PUȘTII”

Tomnița Forescu: „Așa este dragă Victor, eu, după telefonul primit de la soțul meu, Alexei, care era deja la spital la Urgență (era psiholog în secția de ATI) și care mi-a spus să vin repede căci sunt studenți internați cu răni grave, am ajuns acolo unde am văzut măcelul produs de niște brute conduse, este clar, de miliție și securitate …
Lui Bogdan îi înfipseseră o bâtă în spate și avea plămânul perforat, Marian era carne vie cu capul umflat, nea Ilie avea cred vreo 40 de fracturi căci îl călcaseră în picioare pe platoul miliției din Eforie, două studente aveau gurile sparte cu patul puștii …o oroare, am stat două trei zile acolo la Urgență căci mă căutaseră minerii acasă??? …cu poza mea în mână ???
Nea Ilie a murit puțin după aceea …
Așa este, urmele de sânge de pe treptele de la Arhitectură au rămas mult timp căci minerii au mai rămas în facultate …totul era vandalizat, spart cu topoarele …
Șase luni am adunat probe ca să-i dăm în judecată …și așa a rămas.”.

După eveniment, participanții au luat parte la o slujbă de pomenire susținută de Părintele Tudor Peiu, fost “golan-teolog”, la Crucile de la Universitate:



Citiți și


Citiți și

Arde America, așa cum ardea Bucureștiul acum 30 de ani

Cum erau acum 30 de ani protestele

Protestatar: Pentru umanitate va fi o cădere în iadul Experimentului Pitești și al lumii terifiante a controlului total

Mai multe fotografii, realizate de Ștefania Nicolescu și Eugen Negrea, cărora le mulțumim în mod deosebit, aici:



VIDEO:


Cititi si

Fotografii inedite din 13 iunie 1990 AICI. “Fenomenul Piața Universității 1989-1990. 30 de ani”. Expoziție-eveniment la Palatul Suțu pe 13 iunie 2020 la ora 17.00, realizată de fotojurnaliștii Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea

SECRETUL LUI GEOANA stiut doar de Orban

Scris de George Roncea 
O ştire Mediafax de zilele trecute a scăpat atenţiei publice în contextul agitaţiei pe marginea unui video montaj marca Patriciu & Vîntu, un fals grosolan care acredita ideea că Traian Băsescu ar fi un ucigaş de copii, un scelerat, a zis Patriciu, spre deosebire de Ion Iliescu, cel căruia i s-a oferit ocazia să prefaţeze şi să comenteze în premieră materialul video pe Antena lui Voiculescu.
Ştirea Mediafax relua vorbele unui măscărici fost angajat al aceluiaşi Patriciu, Ludovic Orban, băietul „măcelarului din Braşov“, cum era supranumit tăticul său securist, dat afară din Securitate pentru că depăşise pånă şi limitele odioasei instituţii în materie de violenţă şi brutalitate.
Orban zicea următoarele, citat de Mediafax: „Am să vă spun de ce votez cu Mircea Geoană. Un lucru pe care îl cunoaşte puţină lume despre Mircea Geoană. Spre deosebire de Traian Băsescu, care în perioada Pieţei Universităţii era înalt demnitar în Ministerul Transporturilor şi sub ochii lui au fost aduşi minerii cu trenul la Bucureşti, Mircea Geoană în perioada respectivă era în Piaţa Universităţii printre cei care demonstrau pentru democraţie“.
Sunt momente în viaţă când rămâi fără cuvinte. Mie nu mi se întâmplă prea des, iar la ce a spus Orban aş avea destule de comentat, însă, din păcate, paginile unui ziar nu suportă ce ar merita Orban să i se spună.
Mă rezum doar la a arăta cititorilor că Geoană, desigur, nu a avut nimic de-a face cu Piaţa Universităţii, decât poate ca unul dintre acei fesenişti care se preumblau la provocare între noi, cei din Piaţă, şi care primeau pe spate câte o etichetă cu secera şi ciocanul, aplicată de vreunul dintre colegii mei.
Puşlamaua de Orban, odrasla de securist, încearcă să lipească de spatele lui Geoană, altă odraslă de securist, o etichetă care nu stă lipită deloc, de protestatar împotriva lui Ion Iliescu, deoarece se ştie că principala temă a celor aflaţi în Piaţa Universităţii era legată de ideea de sex oral aplicat cârpei kaghebiste.
Performanţele care îl caracterizează pe Geoană în acest sens par jalnice dacă avem în vedere imagini apărute pe net ce înfăţişează o scenă în care ar apărea o „americancă“ ce râvnea fotoliul Învăţământului, care se străduia din greu să învie un cârnat anemic - atribuit de internauţi lui Mircea Geoană.
Zilele trecute, un cunoscut bloger - Şuţu - insider al PSD-ului, în sensul de intromisionat profund în meandrele cufurite ale partidului lui Geoană, dădea ca zvon şi posibilitatea ca între cei doi să fie vorba şi de unele sume de bani, pe care doamna le-ar fi dat pentru a obţine postul râvnit. Ar exista şi o casetă care ar reda acest schimb de bani, crede blogerul susţinut şi de alţi comentatori. Nu ştim dacă banii s-au dat în acelaşi timp sau după partida redată de un alt bloger, Ioşka, din ograda lui Voiculescu, intim cu deputata PNL Diana Tuşa.
Revenind, mi se pare cu totul improbabil ca Geoană să fi fost capabil să-i aplice altceva decât limbi Bunicuţei, cu excepţia momentului fatidic al răvaşului trimis lui Emil Constantinescu, din postura de ambasador numit de Ilici, în care Geoană, la trei minute după anunţul victoriei în alegeri a lui Emil, se defeca în capul lui Ion Iliescu. Registrul de acţiune al lui Mircea Geoană îl arată drept orice altceva decât un protestatar, cu atitudini erecte, virile. Eu am stat 54 de zile în Piaţa Universităţii şi n-am văzut picior de Geoană pe acolo. Cu atât mai puţin de Orban, care a făcut parte din guvernarea PNL care i-a acordat lui Petre Roman statutul de liberal cu funcţie în statul român. Anul trecut, victimele mineriadei au protestat energic pe această temă faţă de şeful lui Orban, Tăriceanu, la rândul său subordonatul lui Patriciu.

Liberalii l-au adus între ei pe criminalul Petre Roman

„Protestăm faţă de gestul imoral şi deplorabil al numirii lui Petre Roman într-o funcţie de demnitate publică, consilier de stat - Înalt Reprezentant al Guvernului României pentru românii din străinătate, în cadrul Cancelariei primului-ministru, în directa subordine a primului-ministru“, spuneau victimele Mineriadei, adăugând: „Aţi creat un precedent periculos, domnule prim-ministru, prin care criminali şi principali învinuiţi în dosarul Mineriadei iunie 1990 pot deveni acum beneficiari ale unor demnităţi ale statului român.
Considerăm acest gest drept o formă gravă de corupţie la vârf a cabinetului dvs, direct implicat în salvarea lui Petre Roman şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Represiunii din iunie 1990, în fapt o formă de război civil. Cu revoltă, constatăm, domnule prim-ministru, că la apropierea pragului celor două decenii reactivaţi plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma «stupid people» lansată de agentul bolşevic Silviu Brucan, cel care a impus numirea lui Petre Roman în scaunul pe care îl ocupaţi dumneavoastră acum.
Represiunea în urma căreia au murit zeci de oameni, sute au fost răniţi, mii au fost maltrataţi şi arestaţi ilegal, acţiune ordonată şi organizată chiar de cuplul Petre Roman-Ion Iliescu.
Ulterior, cu cinism şi neobrăzare, Petre Roman a fost acela care a susţinut că sângele celor măcelăriţi de mineri, sângele care împroşcase holurile şi pereţii Universităţii şi Arhitecturii este vopsea aplicată de studenţi intenţionat, pentru a atrage mila publică şi pentru a arunca o pată pe reverul tinerei «democraţii feseniste». Atât sediul PNŢCD-ului, cât şi al PNL-ului au fost de asemenea devastate de hoardele feseniste, organizate de Petre Roman. Minerii, coordonaţi de forţele Miliţiei şi Securităţii aflate în slujba Regimului FSN, au atacat şi sediile puţinelor publicaţii care aveau la vremea aceea o poziţie critică faţă de guvernarea grupării Roman-Iliescu. Petre Roman s-a ilustrat public atunci «demascåndu-i» pe Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, actualul preşedinte onorific al PNL-ului dvs, drept «duşmani ai poporului».

PNL - fără stimă, fără respect

Acolitul domnului Petre Roman, Ion Iliescu, a cerut personal Armatei să tragă în plin asupra manifestanţilor Pieţei Universităţii, susţinând că «mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare». Cadrele din Reg. 60 Buzău au executat foc împotriva manifestanţilor, consumând nu mai puţin de 1.466 de gloanţe de război. Per ansamblu, fantasmele legionare ale lui Petre Roman şi Ion Iliescu au provocat zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi, s-au înregistrat 746 de răniţi, au fost violate şase femei (oficial) şi au fost deţinuţi ilegal peste o mie de «bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură, de către mineri şi forţele aflate în slujba FSN-ului».
L-aţi numit pe unul dintre principalii autori ai Represiunii din iunie 1990, Petre Roman, în Cabinet şi conducerea PNL a validat candidatura lui Petre Roman la următoarele alegeri parlamentare.
Practic, actuala guvernare liberală îşi asumă prin numirea acestuia tot răul făcut de Petre Roman, împreună cu fostul său comiliton Ion Iliescu.
Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, vă somăm să reveniţi asupra numirii infractorului Petre Roman ca reprezentant al Guvernului României. Fară stimă, Viorel Ene - Preşedinte A.V.M.R.“
Aşa se încheia punctul de vedere al victimelor Mineriadei faţă de peneliştii lui Orban, Tăriceanu, Patriciu, cei care acum încearcă să-l transforme şi pe prostovanul lui Ion Iliescu, criminalul cu mâinile roşii de sânge, în autentic „protestatar“, ba chiar puţin mai lipseşte să-l pună în ramă, ca un fel de liberal de „onoare“, alături de Petre Roman.
Nu pot să nu adaug în încheiere câteva comentarii ale internauţilor faţă de cugetările tembele ale lui Orban: „Stimaţi liberali, aţi fost votaţi şi de studenţi pe 22 noiembrie... Ştiţi ce au primit studenţii cadou de la mineri în 1990??? Bâte, răngi de metal şi lanţuri... în cap... acum cei ce au primit răngi în cap de la mineri vreţi să îl susţină pe Iliescu şi pe Geoană??... Să vă fie ruşine!... Geoană vă aduce vouă un cârnat şi două ouă: cârnatul lui Patriciu şi ouăle lui Năstase - de producţie autohtonă aşa cum zice prostănacul, poftă mare şi enjoy, că asta este ultima masă mai decentă pe care o să o vedeţi în următorii 5 ani dacă votaţi candidatul psd-pnl-ului şi prm-udmr-png-pc...“
Subscriu.

Orban: „Ce nu ştia nimeni despre Mircea Geoană...“
Curentul - luni, 30 noiembrie 2009

© Curentul

PROSTANACUL GEOANA este foarte activ pe YouTube. VIDEO Ion Iliescu si Mircea Geoana in Piata Universitatii

Sursa: ProstanaculGeoana

JURNAL DE CAMPANIE. Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu. Jurnalul de luptă al Armatei dezvăluie implicarea directă a lui Iliescu. DOCUMENT

Scris de George Roncea
Candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu, a declarat la „Ştirea zilei“ că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii. Liderul PNL a mai spus că traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la momentul actual generează „optimism din punct de vedere antropologic“ şi este „un efort care merită salutat“. Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului, iar la începuturile sale antropologia evoluţionistă, dominantă în epocă, susţinea că prin studierea „primitivilor animalici“, aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, putem ajunge la concluzii asupra evoluţiei speciei umane în timpul prezent.
Crin Antonescu, informat probabil asupra semnificaţiei utilizării termenului, a trasat o linie de legătură între animalicul primitiv Ion Iliescu şi evoluţia de astăzi a politicienilor creaţi tot de el.
Antropologia joacă însă o festă politicienilor deoarece impresia generală, lipsită de orice optimism, este că animalele politice de astăzi sunt la fel de abjecte şi lipsite de bun simţ ca şi Tataia lor, animalicul Ion Iliescu.
Oricum merită consemnat şi fixat acest moment al campaniei electorale în care Ion Iliescu este readus în prim-plan, dovedindu-se că potenţialul său de utilizare nu s-a epuizat.
Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit - un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme - fără orice complex al bunului-simţ - pe orice post de televiziune din ograda Grivco-FNI.
Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge - este cel care în iunie 1990 a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990 a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au „rezultat“ 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie.

Ion Iliescu - tartorul Represiunii militare

Sintezele informative ale serviciilor de informaţii, jurnalele de activitate şi registrele unităţilor Armatei, înregistrările convorbirilor telefonice oficiale, dar şi alte documente militare menţionează implicarea ex-preşedintelui Ion Iliescu în reprimarea demonstraţiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie. Ordinele date de Iliescu vizau intervenţia în forţă contra demonstranţilor, distribuirea de muniţie către soldaţi, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat şi punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva „contrarevoluţionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Poliţiei Capitalei“.
Iliescu a ordonat, de fapt, o represiune după modelul celei dispuse de Antonescu. Aşa cum s-a menţionat şi în rechizitoriul iniţial, din probatoriul administrat şi actele aflate la dosar rezultă că militarii din U.M. 01847 Buzău, care au tras 1.466 de gloanţe de război - la fel ca şi trăgătorii de la sediul Ministerului de Interne, au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut, fără că ei să aibă posibilitatea, în condiţiile date, de a nu-l îndeplini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“.
Ulterior, Ion Iliescu revine asupra temei Rebeliunii, întărind-o. Astfel, la orele 22.00, preşedintele Ion Iliescu a comunicat în noaptea aceasta (13/14.06.1990) că elemente legionare vor încerca să pătrundă în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi sunt chemaţi să se apere împotriva celor ce nu sunt revoluţionari, ci contrarevoluţionari legionari. Comunicarea a fost transmisă la toate comandamentele militare. Fostul şef al statului, Ion Iliescu, a folosit întreg lanţul aflat în subordinea sa - de la ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, la comandanţii superiori militari, pentru a da ordinul de reprimare. Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul de justificare a executării focului este direct responsabil de faptele comise de către cei folosiţi în acţiune.

Jurnalul de luptă dezvăluie implicarea directă a lui Iliescu

Actorii principali ai teatrului de operaţiuni sunt binecunoscuţi, iar din Jurnalul de operaţiuni al unităţilor Armatei în Bucureşti se deduc cu limpezime treptele nivelului de răspundere şi rolul liderial al lui Ion Iliescu. „Jurnalul“ este un document preţios care pune în lumină concentrarea de forţe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetăţenilor Capitalei. Republicăm o parte din acest Jurnal, prezentat tot de „Curentul“, în luna iunie a acestui an.
Ion Iliescu este cel care, după cum rezultă foarte clar din Jurnalul de luptă, a declarat Armatei „că este vorba de o rebeliune legionară“ şi a cerut „a se acţiona în consecinţă“. După cum se ştie, aşa-zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost înăbuşită în sânge de către Armată, iar comandanţii militari din perioada regimului Iliescu au înţeles foarte bine mesajul, respectiv modelul de acţiune care avea coordonate istorice bine cunoscute. Calea liberă către crimă a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificării“ Rebeliunii legionare.
Preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, a afirmat ulterior, marşând pe aceeaşi teză a ameninţării legionare lansate de Ion Iliescu: „Ameninţările antisemite au fost subestimate. Consider că s-a făcut o greşeală în a se subestima ameninţările antisemite, antinaţionale, cu cruci încârligate la adresa noastră“.
Tragerile militarilor cu gloanţe de război s-au efectuat în baza convingerii că au dreptul să deschidă focul, deoarece şeful statului a instituit o stare fortuită de necesitate invocând teoria Rebeliunii legionare. Ion Iliescu a incitat hotărât şi direct la răspunsul cu mijloace militare, de război, împotriva „Rebeliunii“.

Fantasma legionară din creierul sub-uman al lui Iliescu

Influenţa exercitată de acesta, ascendenţa sa liderială a activat mecanisme de subordonare - explicabile mai ales la militari. Tradiţia obedienţei a dus la ascultarea orbească şi la executarea măsurilor armate împotriva civililor, iar direct responsabil pentru faptele abominabile este în primul rând Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionară pentru a justifica reprimarea criminală a opozanţilor anticomunişti, a studenţilor Pieţei Universităţii.
În acest context apare foarte clar implicarea şefului statului Ion Iliescu în coordonarea personală a acţiunilor forţelor militare inclusiv a celor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, fiind relevantă înregistrarea din Jurnalul Acţiunilor de Luptă existent la Ministerul Apărării Naţionale şi în care generalul Şchiopu a consemnat intervenţia şefului statului pentru trimiterea de tehnică de luptă, efective militare şi distribuirea muniţiei de război la aceste efective.
Deoarece România nu se afla în stare de război, scoaterea din cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale avea un caracter ilegal, care a creat condiţiile pentru ca aceste efective să folosească muniţia de război ce le-a fost distribuită din ordinul sau la intervenţia lui Iliescu, apărånd premizele unui măcel şi genocid împotriva propriului popor român.
Activităţile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregătite, organizate şi executate de către autorităţile statului sub dirijarea constantă a lui Ion Iliescu: conducerea politică, Ministerul de Interne şi, într-o anumită măsură, şi Ministerul Apărării Naţionale; la acţiunea criminală a acestora s-a adăugat mai tårziu complicitatea Ministerului public şi al Justiţiei în general.
Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin Antonescu este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin.

DOCUMENT: Textul integral al Jurnalului de lupta al Armatei in format PDF.

Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu
Curentul - miercuri, 28 octombrie 2009

© Curentul

Un carnet roşu pentru Crin, vă rog!
Scris de Iulia Nueleanu

Nu credeam că voi asista vreodată la episodul în care un membru al PNL va lustrui cu sârg la statuia lui Ion Iliescu. Din nefericire, am trăit acest moment jenant şi penibil pentru miile de liberali care mai cred şi astăzi în valorile autentice ale liberalismului, lăsate moştenire de Brătieni. Liderii de astăzi ai PNL au fraternizat public chiar cu aceia care au şters pe jos cu istoria partidului lor. Dacă pot înţelege strategia liberalilor de a se alia cu PSD pentru a ajunge mai uşor la putere, îmi este absolut imposibil să înţeleg atitudinea lui Crin Antonescu, candidatul PNL la preşedinţie, care i-a ridicat public osanale lui Ion Iliescu. Să fie vorba de vechi metehne de profesoraş de istorie din provincie? Poate fi un răspuns.
„Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, a declarat, fără pic de jenă, Crin Antonescu, dovedind astfel că liberalismul este pentru el doar o faţadă în spatele căreia se ascund interesele sale meschine legate de bani, putere şi funcţii. Probabil că hoardele de mineri venite în iunie ‘90 în Bucureşti la chemarea lui Ion Iliescu, care au devastat sediile PNL şi PNŢCD, nu înseamnă nimic pentru memoria lui Crin Antonescu. Aşa cum miile de oameni strânşi în Piaţa Universităţii care au strigat din toţi rărunchii zile la rând „Mai bine mort decât comunist“, probabil că sunt doar nişte simpli golani pentru candidatul PNL la preşedinţie. Ce-i drept, nimeni nu l-a văzut pe Crin Antonescu în Piaţa Revoluţiei în zilele acelea de răstrişte. Probabil încă se mai gândea ce drum politic să apuce. După cum se vede limpede astăzi, a ales drumul greşit. Şi, pentru că tot ne vorbeşte de bun-simţ, în timp ce priveşte „cu optimism din punct de vedere antropologic“ evoluţia lui Ion Iliescu, în numele colegilor mei care au fost în Piaţa Universităţii şi au simţit pe spinarea lor evoluţia lui Iliescu, vom repeta gestul lui Victor Rebengiuc şi-i vom face cadou domnului Crin Antonescu un sul de hârtie igienică. Fină, ca şi el.

Un carnet roşu pentru Crin, vă rog!
Curentul - miercuri, 28 octombrie 2009

© Curentul

PROCURORII DOSARULUI MINERIADEI s-au ales cu PLANGERI PENALE

Procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie isi bat joc de victimele Mineriadei

Astazi membrii organizatiei victimelor Mineriadei au fost citati la Parchetul General in vederea solutionarii plangerii penale ce face obiectul dosarului 860/P/2009 impotriva procurorilor Parchetului Civil care au dat NUP in favoarea lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, etc in dosarul Mineridei din 1990.
Cu aceasta ocazia invitatia transmisa prin citatie scrisa de catre Parchet s-a dovedit a fi o forma de batjocura atat fata de cei citati cat si la adresa actului de justitie, deoarece nici un procuror nu a catadicsit sa dea curs citatiei trimisa chiar de Parchetul General.
In vederea bunei informari a opiniei publice aducem la cunostinta datele acestei Plangeri Penale la adresa procurorilor Parchetului Civil in frunte cu Marius Iacob, celebrul argonaut al Elodiei, si elementele ce constituie obiectul dosarului in cauza.

PLANGERE PENALA

Impotriva numitilor: Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos, Iuliu Moicus, Vasile Vintilescu, Marian Gherman – toti procurori in cadrul Pachetului de pe langa ICCJ – sectia urmarire penala si criminalistica si Marius Iacob – procuror sef al sectiei mentionate, rugandu-va sa dispuneti efectuarea de cercetari penale si trimiterea in judecata a acestora pentru savarsirea infractiunilor de: - abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 346 Cod Penal si favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod Penal, pentru urmatoarele:

MOTIVE

In fapt, prin rezolutiile din 10.10.2008 data in dosarul 1122/P/2007 si din 17.06.2009 data in dosarul 175/P/2008, susnumitii procurori au pronuntat solutii de neurmarire fata de Ion Iliescu si altii sub aspectul savarsirii mai multor infractiuni reclamate printre care enumar pe cea de: genocid – prev. de art. 357 lit. a, b, c, instigare la omor deosebit de grav – prev. de art. 31 raportat la art. 174-175 lit. e, 176 lit. b, tratamente neomenoase, etc.
Facem precizarea ca, s-a procedat la disjungerea a mai multor dosare intre care cele doua enumerate mai sus, astfel incat fiecarui dosar sa-i lipseasca probe esentiale care dovedeau savarsirea faptelor neprescrise inca, intrucat erau in celalalt dosar si invers.
Practic, in dosarele susmentionate procurorii susmentionati n-au efectuat acte de urmarire penala, ci s-au limitat a da rezolutiile la care am facut referire dupa o analiza superficiala si incompleta a dosarelor, cu buna stiinta, in scopul de a da satisfactie nomenclaturii post-decembriste si a favoriza infractorii – inclusiv si mai ales Ion Iliescu si Petre Roman - fata de care au dispus solutii de neurmarire.
Numitul Marius Iacob la randul lui s-a limitat la preluarea argumentelor din rezolutia data de Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos si Iuliu Molcut, fara a analiza efectiv sutele de volume la care am facut referire in plangerea impotriva rezolutiei, cu acelasi scop de a proteja interesele “mai marilor zilei” si de a-i favoriza pe infractori in detrimentul celor raniti si decedati in evenimentele cutremuratoare care au avut loc in 13-15 iunie 1990.
Un exemplu evident al modului in care au actionat susnumitii il constituie modul in care au apreciat inexistenta situatiei premiza cu referire la infractiunea de genocid. Astfel, au apreciat ca, notiunea de colectivitate are intelesul de populatie individualizata geografic, social si istoric, astfel incat – considera procurorii - manifestantii din 13-15 iunie nu pot fi caracterizati ca facand parte dintr-o colectivitate de sine statatoare.
Notiunea de colectivitate trebuie inteleasa in contextul evenimentelor dramatice de atunci cand zeci de mii de oameni au manifestat in Piata Universitatii avand un singur crez: caderea comunismului, astfel ca indiferent de etnie, de clasa sociala (intelectualitate, studenti, muncitori), toti au manifestat ca un grup unitar - cu toate caracteristicile unui grup unitar. Grupul celor care au cautat sa elibereze tara de comunism, de fosilele moscovite, grupul vechilor “huligani” – dupa cum i-a numit Ceausescu, “golani”, dupa cum i-a numit Ion Iliescu, eticheta care a devenit un insemn de onoare.
Colectivitatea autentic romaneasca a celor care s-au jertfit pentru Libertate, in evenimentele din decembrie 1989 are un caracter bine definit iar sensul jerfei acestora si a luptei pentru Libertate a fost preluat si continuat in cursul demonstratiei din Piata Universitatii - cea mai indelungata manifestatie pentru Libertate si Adevar din istoria contemporana.
Procurorii nu fac altceva decat sa mutileze memoria celor ucisi, raniti, torturati in evenimentele din 13-15 iunie spre a da satisfactie unei grupari malefice reprezentate la varf de Ion Iliescu, grupare de inspiratie straina, antiromaneasca, care n-a facut rau doar unei colectivitati, ci intregii tari.
Modul in care au solutionat procurorii cele doua dosare, in frunte cu Marius Iacob in cazul plangerii impotriva rezolutiei 1122/P/2007 ii face practic partasi la atrocitatile comise in 13-15 iunie 1990, astfel ca, va rugam sa dispuneti cercetarea lor penala si trimiterea in judecata.
In drept, ne intemeiem prezenta pe disp. art. 221-222 Cod Pr. Pen.

Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania -http://www.avmr.ro/
prin reprezentant legal Viorel Ene

PENTRU CIRCUL DE LA COTROCENI CU IMPOSTORII INFRACTORI MARIES SI VOINEA, BASESCU S-A ALES CU O PLANGERE PENALA. Revolta Pietei Universitatii

"De ce, D-le Presedinte, acţionaţi pentru a elimina din limba română cuvintele celeritate, justiţie, dreptate, adevăr, cuvinte care nu mai au nimic de-a face cu realitatea abjectă în care este târâtă cu premeditare societatea românească? Nu ne confundati cu niste impostori si infractori ca Maries si Voinea!”

Catre PARCHETUL GENERAL
De pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Stimata doamna Procuror General
Laura Codruta Covesi

Subscrisa Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania (A.V.M.R.), reprezentata de presedintele Ene Viorel, cu sediul in str. Batistei, nr.11,B, ap.1, sector 2, Bucuresti, Asociatia Baricada Inter ‘89, presedinte Ion Iofciu, Asociatia Adevar si Dreptate, presedinte Ion Varlam, Grupul Independent pentru Democratie, prin Elena Andronache, Seniorii Ligii Studentilor, Asociatia pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor, vicepresedinte Mihai Rapcea, Asociatia Pro-PNTCD, presedinte Marin Vasilescu, formulam prezenta:

PLANGERE PENALA

Impotriva numitului Traian Basescu, actual Presedinte al Romaniei, urmand sa dispuneti citarea acestuia la locul de munca – Palatul Cotroceni, Bucuresti, rugandu-va sa dispuneti procedurile juridice prevazute de lege pentru savarsirea infractiunilor de: - abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal si favorizarea infractorului prev.de art.264 Cod penal, pentru urmatoarele:

MOTIVE

In fapt, prin solicitarea publica si televizata a presedintelui Romaniei luata in data de 07..09.2009, de repunere in functia de procuror a pensionarului Dan Voinea, consideram ca a avut loc o imixtiune grava in actul de justitie anulandu-se practic principiul separarii puterilor in stat.

Presedintele Romaniei, in acelasi timp, a dat dovada unui comportament cu totul contradictoriu avand in vedere ca tot domnia sa a luat decizia de demitere a procurorului Dan Voinea din functia de Procuror Sef adj. al Parchetului General Sectia Militara pentru grave abateri privind instrumentarea dosarului represiunii din iunie 1990-MINERIADA, semnand actul de revocare din functie a acestuia, recent, in martie 2009. Presedintele avea posibilitatea sa nu-l revoce din functie pe Dan Voinea, avizul CSM in aceasta privinta fiind sctrict consultativ.

Faptul ca Dan Voinea a respins prin avocatul sau, Antonie Popescu, (fostul consilier prezidential al lui Emil Constantinescu - cel care i-a acordat gradul de general lui Voinea) decizia CSM nu avea in nici un fel influenta asupra actului de revocare semnat si asumat de presedintele Traian Basescu.

Ni se pare semnificativ faptul ca fostul procuror demis de presedintele Traian Basescu – Dan Voinea este aparat tocmai de un avocat al Casei de avocati Sfaraiala, o casa de avocatura "apropiata" fostului ministru al Transporturilor Ludovic Orban, despre care, recent, Ministrul Turismului Elena Udrea a dezvaluit ca este o casa de avocati care au "ajutat" statul sa piarda din patrimoniu hotelul Astoria din Bucuresti, simbolul ceferistilor, societatea de avocatura "Sfaraiala si Asociatii", fiind totodata, dupa cum a asemnalat presa, si intr-o combinatie stransa cu fostul presedinte al AVAS, Teodor Atanasiu. Altfel spus observam ca arcul protector al lui Dan Voinea este format tocmai din apropiatii gruparilor politice care isi propun rasturnarea lui Traian Basescu.

Din punctul nostru de vedere, al Asociatiei Victimelor Mineriadei procurorul-sanctionat Dan Voinea este un personaj malefic, ale carui abuzuri au fost dovedite si sanctionate, si care in mod deliberat a tergiversat si musamalizat dosarul mineriadei din iunie 1990, in scopul protejarii principalului vinovat al represiunii, Ion Iliescu. Fostul presedinte Ion Iliescu, vechi prieten al Generalului Voinea, alaturi de care a participat la conspiratia moscovita din decembrie `89 – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmarit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007.

Impostura fostului procuror militar a fost confirmata public de Procurorul Genaral Laura Codruta Kovesi care a afirmat ca nu trebuia aprobata decizia de pensionare a lui Dan Voinea, care este beneficiar al unei fabuloase pensii de 185.000.000 lei, desi a savarsit grave abateri constand in incalcarea dispozitiilor legale referitoare la incompatibilitati si exercitarea functiei cu rea-credinta.

Mai mult, tot cu aceeasi ocazie Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, a completat povestea scandaloasa a generalului in rezerva Voinea cu amanunte documentate de inspectorii CSM, care au constatat nereguli fara precedent in instrumentarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei: „Am avut inceperi de urmarire penala fata de persoane decedate, inceperi de urmarire penala desi faptele au fost prescrise, inceperi de urmarire penala pentru fapte care nu existau in Codul Penal la data cånd se presupune ca au fost comise. Vorbim de acte dispuse in dosar si de inceperi de urmariri penale? Stiti cum se incepea urmarirea penala in dosarele astea (ale lui Voinea)? Pe hartii fara antet, scrise de mana, fara incadrare juridica, trecute niste nume, 10-20 de nume dintre care 10 sau 15 persoane decedate, neinregistrate“, a acuzat public Kovesi modul in care se facea ca lucra procurorul militar Dan Voinea.

Procurorul general al Romaniei Laura Coduta Kovesi a formulat, in repetate randuri un adevarat rechizitoriu la adresa generalului in rezerva, fost procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al carui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar invinuitul nu a fost citat ori audiat niciodata in 17 ani.

"In momentul in care a fost declinat la procurorii civili, desi s-a sustinut ca au fost audiate foarte multe persoane, ca s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta cand a venit arata cam asa: zece centimetri. Atat este dosarul care priveste aceasta cauza", a mai adaugat procurorul general.

Kovesi a scos la iveala faptul ca desi nu era investit pentru acest dosar, fostul procuror militar Dan Voinea i-a prezentat invinuitului, adica lui Ion Iliescu, o alta acuzatie decat cea pentru care a inceput urmarirea penala.. Practic, Voinea a instrumentat dosarele „de forma“, facandu-se ca-l ancheteaza pe Iliescu, prefacandu-se ca il pune la zid, pentru ca in realitate, dupa cum a aratat Laura Codruta Kovesi, dosarul lui Ion Iliescu sa aiba o grosime de doar zece centimetri in peste un deceniu de „munca“ si nici macar o declaratie luata asa-zisului „cercetat“.

Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, i-a trimis, pe 27 octombrie 2008, ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, cererea de revocare a lui Dan Voinea, dupa care ministrul a analizat solicitarea procurorului general, si constatand justetea motivelor de revocare, a cerut avizul consultativ din partea Sectiei de procurori a CSM. Ulterior, potrivit procedurii, solicitarea a fost trimisa sefului statului, care a acceptat cererea de revocare din functie a lui Voinea.

Incepand cu anul decembrie 1998 Asociatia Victimelor Mineridelor 1990 – 1991 a formulat nenumarate plangeri la adresa procurorului militar Dan Voinea, cerand inclusiv revocarea din functie a acestuia.

Activitatea lui Dan Voinea a reprezentat, de-a lungul anilor, o forma grava de coruptie a Justitiei romane, direct implicata in salvarea lui Ion Iliescu si a acolitilor sai de raspunderea penala in cazul Mineriadei din 1990.

In decembrie 1998 fostul procuror militar Dan Voinea, pe atunci sef al Sectiei Militare din Parchetul General a supervizat si aprobat solutia de Neincepere a Urmaririi Penale (N.U.P.), propusa in data de 16.09.1998 de subordonatul sau procurorul militar Surdescu Gheorghe, decizie care ar fi dus la anularea Dosarului Mineriadei.

Ca urmare a protestelor de strada si a actiunilor organizatiei noastre NUP-ul a fost retras, dar mai apoi vreme de un deceniu Dosarul Mineriadei a fost tinut la index de aceeasi procurori.

In data de 14.11.2007 am depus o plangere impotriva fostului procuror magistrat Dan Voinea pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu – respectiv pentru tergiversarea Dosarului Represiunii din iunie 1990.

Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania l-a acuzat pe magistratul militar Dan Voinea, de nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul Mineriadei la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In acelasi context se facea referire si la tergiversarea solutionarii dosarului si la favorizarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Miron Cozma, etc.

Plangerea a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar doamna Procuror General Laura Codruta Kovesi a inaintat CSM cererea de verificare a activitatii parchetelor militare si a generalului in rezerva Dan Voinea in legatura cu musamalizarea Dosarului Mineriadei.

Am inaintat deasemenea alte sase plangeri penale la adresa fostului procuror militar Dan Voinea, concomitent depunand si la CSM adrese la care nu am primit raspuns pana acum.

Totusi Sectia pentru procurori a CSM a decis, la finalul lunii decembrie a anului trecut efectuarea controlului de fond, la solicitarea procurorului general, Laura Kovesi, la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pozitia sefului Parchetului Militar cu privire la activitatea lui Dan Voinea

Dupa cum a aratat chiar seful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasa a Dosarului realizata de catre fostul procuror militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absoluta a materialului de urmarire penala.

Fraza cheie care incheie Rezolutia din 27.02.2008 a Sefului Parchetului Militar este urmatoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmarire penala este dator mai intai sa-si verifice competenta, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. incalcarea dispozitiilor relative la competenta atrage nulitatea absoluta.”

In incheiere, consideram ca solicitarea doamnei procuror general Laura Codruta Kovesi de revocare a lui Dan Voinea a confirmat intreaga lupta a organizatiei noastre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct si personal responsabil de neinceperea urmarii penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990.

Am salutat public Presedintia Romaniei la momentul semnarii actului de revocare al fostului procuror Dan Voinea si am multumit personal presedintelui Traian Basescu.

Suntem siliti astazi, constatand schimbarea de neinteles a atitudinii presedintelui, sa actionam in consecinta, cerand Justitiei sa ia masurile care se impun fata de un fapt fara precedent pe care noi il incadram in categoria abuzului in functie in scopul favorizarii fostului procuror Dan Voinea, considerat de noi un infractor, ca si cel pe care l-a protejat atatia ani, criminalul Ion Iliescu.

In drept, ne intemeiem prezenta pe disp.art.221-222 Cod pr.pen.

Anexam urmatoarele documente disponibile si la http://www.avmr.ro/:

Raportul catre presedintele Traian Basescu

Decizia Procurorului General

Decizia

Decizia C.S.M.

Semneaza:

Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-991 din Romania

Prin reprezentant legal presedinte Ene Viorel

Asociatia Baricada Inter ‘89, presedinte Ion Iofciu,

Asociatia Adevar si Dreptate, presedinte Ion Varlam,

Grupul Independent pentru Democratie, prin Elena Andronache,

Seniorii Ligii Studentilor, prin George Roncea

Asociatia pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor, vicepresedinte Mihai Rapcea

IUNIE - LUNA NEAGRA A MINERILOR DEMOCRATIEI ROMANIEI. Campania “Iliescu Arestat” a reinceput in Piata Universitatii

Asociatia Victimelor Mineriadelor va invita sa semnati pentru arestarea lui Ion Iliescu la Crucea din “zona libera de neocomunism a Romaniei” si la http://www.petitiononline.com/Iliescu/

Asociatia Victimelor Mineriadelor, sprijinita de organizatiile Civic Net – Piata Universitatii, continua lupta pentru dreptate prin strangerea de semnaturi pentru arestarea responsabilului principal al crimele din iunie 1990 Ion Iliescu. Incepand de astazi si pana in data de 13 iunie 2009 vom strange semnaturi in Piata Universitatii – la Crucea victimelor mineriadelor din fata Teatrului National - intre orele 10.00-19.00.
Toate semnaturile vor fi inmanate Procurorului General al Romaniei - Laura Codruta Kovesi careia i-am adresat si o Petitie Online in care ii cerem sa dispuna Parchetului punerea sub acuzare si arestarea infractorului Ion Iliescu, principalul vinovat al represiunii salbatice asupra studentilor anticomunisti, cunoscuta generic sub numele de Mineriada din 13-15 iunie '90.Mineriada din iunie 1990 a produs zeci de morti, dintre care doar sase au fost identificati si recunoscuti. S-au inregistrat oficial, in spitalele Bucurestiului, 746 de raniti. Au fost retinuti si arestati abuziv 1024 de cetateni ai Capitalei. Au fost calcati in picioare de catre hoardele de mineri si activisti ai FSN mii de bucuresteni "barbosi", studenti, intelectuali. S-au tras nu mai putin de 1466 cartuse de razboi de catre militarii din Reg. 60 Buzau. Organele de politie, si minerii condusi de fesenisti si de securistii lui Ion Iliescu au devastat Universitatea si Arhitectura, sediile partidelor istorice si ale ziarelor independent. Manifestatia pasnica organizata de studenti in Piata Universitatii la care au participat zilnic, timp de aproape doua luni, cateva zeci de mii de bucuresteni, a fost reprimata brutal de Ion Iliescu, cel care a ordonat lichidarea "bandelor de legionari care tulbura ordinea democratica".
Gruparea comunista adusa de Ion Iliescu la putere si formata din personaje aflate in relatii stranse cu serviciile moscovite - generalul Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Silviu Brucan -, sau descendenti ai unor cadre NKVD, cum ar fi prim-ministrul Petre Roman - au utilizat forta violenta si au cerut Armatei uzul de arma impotriva tinerilor care cereau debarasarea comunistilor si kaghebistilor din functiile de conducere a Statului. Un Raport complex despre Dosarul Mineriadei, care cuprinde o sinteza de 18 pagini asupra crimelor din iunie 1990, a fost inmanat Presedintiei Romaniei, de catre reprezentantul organizatiei victimelor - Viorel Ene, in urma cu un an. (Memoriul poate fi descarcat de la adresele http://www.avmr.ro/, http://www.mineriada.org/ sau http://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-26&id=9973) Acest Dosar cheie al Justitiei romanesti a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de aproape doua decenii, in mare parte prin grija personala a generalului Dan Voinea, complice al lui Ion Iliescu inca din decembrie 1989. Acest controversat episod al Justitiei romanesti arunca si azi o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept. Stim ca, desi Dosarul este finalizat, procurorii se sfiesc sa-l puna sub acuzare pe principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990 - Ion Iliescu si pe primul ministru FSN Petre Roman. Ne temem ca increngaturile securistice si astazi sugruma Justitia romana in defavoarea dreptatii atat de mult asteptata.
Singura speranta a victimelor mineriadelor si a luptatorilor pentru dreptate ramane presa independent. Fiti alaturi de noi si semnati sau mediatizati aceasta "Petitie pentru arestarea lui Ion Iliescu" adresata procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, in vederea urgentarii inaintarii catre instanta a Dosarului Iliescu, aflata la adresa http://www.petitiononline.com/Iliescu/.

Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului. Sa-l ajutam sa nu rateze aceasta sansa.

In numele victimelor,
Viorel Ene

Presedinte AVMR
2 iunie 2009
http://www.avmr.ro/
http://www.mineriada.org/

Care este diferenta dintre Iliescu si Voronin? ZERO. In Piata Universitatii au fost arestati pe 13 iunie 230 de tineri. La Chisinau, tot 200!

"Mieluseii" lui Roman si Iliescu si tovarasii lui Vladimir Voronin

Voronin, ucenicul lui Iliescu

Reţeta după care acţionează Voronin la Chişinău seamănă izbitor cu cea folosită de Iliescu pe golanii din Piaţa Universităţii, în 1990. Cu siguranţă, mulţi îşi amintesc discursul lui Iliescu prin care încerca să justifice intervenţia în forţă asupra protestatarilor din Piaţa Universităţii. Emanatul vorbea cu voluptate despre forţele străine care atacă tânăra democraţie cu iz fesenist de la Bucureşti şi, bineînţeles, despre grupările fasciste din Piaţa Universităţii care pun în pericol viitorul democratic al ţării. Discursul lui Voronin este pentru mulţi o senzaţie de deja-vu, întrucât am regăsit din plin elementele invocate de Iliescu, în urmă cu aproape 19 ani. Între timp, preşedintele de onoare al PSD s-a dedublat ca personalitate şi astăzi îi bate obrazul lui Voronin, deşi acesta îi calcă apăsat pe urme.
„Conducerea politică a statului trebuie să fie receptivă, deschisă la ce se întâmplă în societate şi nu să adâncească lucrurile prin asemenea atitudini ostile la adresa populaţiei, pentru că punând pe seama altora - factorul extern - asta arată lipsă de deschidere, de receptivitate, de înţelegere a problemelor proprii şi, totodată, de a căuta soluţii democratice de rezolvare a problemelor“, a declarat ieri Iliescu, ca şi cum niciodată n-ar fi rumegat aceleaşi vorbe cu Voronin şi n-ar fi chemat minerii să-i snopească în bătaie pe golanii de la Universitate. Cel puţin, deocamdată, Voronin a reprimat manifestanţii doar cu ajutorul forţelor de ordine, neinstigând anumite categorii sociale împotriva tinerilor, deşi probabil ar fi putut să o facă, având în vedere faptul că deţine aproape un control total al comunicaţiilor. Din păcate, Iliescu nu s-a transformat deloc în cei 20 ani, aşa cum încearcă să ne vândă astăzi o imagine a unui lider ataşat profund valorilor democratice. Dacă ar fi pus din nou în situaţia din ‘90, când tinerii ameninţau serios confiscarea puterii sale, ar proceda la fel şi ar scoate de la naftalină discursul prăfuit privind implicarea forţelor străine. Locul tovarăşilor Iliescu şi Voronin, relicve dureroase ale comunismului, este la lada de gunoi a istoriei, iar tinerii trebuie să-şi asume rolul de a-i trimite acolo unde le e locul.
Scris de Iulia Nueleanu
http://www.curentul.ro/

REALITATEA te priveste! Petre Roman, un mincinos cronic. Nici bani n-are, nici sange n-a vazut. Partea a doua a emisiunii Andreei Cretulescu

Martor ocular: Roman a sustinut ca studentii i-au batut pe mineri si ca sangele e vopsea rosie
"Petre Roman a venit la Universitatea Bucuresti, sediul din bulevardul Balcescu, in dupa-amiaza zilei de 15 iunie 1990. Minerii pusesera stapanire pe cladire in noaptea de 13 spre 14 si tocmai o parasisera pentru a primi multumirile lui Ion Iliescu. In acest interval au devastat laboratoare si sali de curs, au batut salbatic si arestat studenti si cadre didactice. In holul de la parterul Facultatii de Geologie, Roman a dat nas in nas cu un grup de studenti, printre care se afla si subsemnatul, si profesori care l-au luat la intrebari despre soarta celor arestati si despre distrugerile si violentele barbare din institutie. Roman a declarat, fara nici o jena, ca sangele de pe coridoare poate fi, de fapt, vopsea rosie. El a mai sustinut, cu seninatate, ca este posibil ca studentii sa-i fi batut, in realitate, pe mineri pentru ca, pe holuri, s-ar fi aflat cizme de cauciuc pierdute de acestia in timpul fugii! Printre altele, minerii au distrus la Facultatea de Geologie una din cele mai mari si importante colectii de micropaleontologie din lume, realizata de catre acad. prof. dr. doc. Theodor Neagu dupa o viata de munca si pastrata, pana atunci, in deplina siguranta, la Catedra de Paleontologie. "
Rasvan Moldoveanu

Generalul Vasile Ionel, Seful Marelui Stat Major al Armatei: "Ion Iliescu si Petre Roman mi-au dat dispozitii pentru a interveni cu trupe"
“La sedinta din 11 iunie, de la Guvern, unde s-a hotarat evacuarea Pietii Universitatii, Armata nu a participat. In ziua de 12 iunie, ora 23, au fost solicitati 120 de militari pentru a bloca intrarile de la metrou, de la Universitate. Domnul presedinte Ion Iliescu si domnul prim-ministru Petre Roman mi-au dat dispozitii pentru a interveni cu trupe din garnizoana. Am alarmat garnizoana din Bucuresti in 13 iunie 1990, ora 17,20. Armata a primit munitie in jurul orei 23. La ora 1,05, in noaptea de 14 iunie, Televiziunea a fost eliberata, ca si Ministerul de Interne, dupa care s-a raportat domnului prim- ministru ca Armata este stapana pe situatie in Bucuresti. In acest caz nu mai era nevoie de mineri."

"Iliescu arestat pentru sangele varsat!" - Protest "sangeros" al victimelor mineriadelor, la Parchet

Detalii: www.avmr.ro, www.gid-romania.com

Foto si Video: Free Copyright