STATELE UNITE au iesit din mutenie. Departamentul de Stat condamna violentele de le Chisinau si cere "tuturor partidelor sa se comporte responsabil"

Moldova: Aftermath of Protests

Robert Wood
Acting Department Spokesman
Washington, DC
April 16, 2009

The United States is concerned about the situation in Moldova following the violence on April 7. Although order has been restored and subsequent demonstrations have been peaceful, we have received reports from civil society and international observers of mistreatment of those detained by Moldovan authorities. We are also troubled by reports that students and journalists have been intimidated by government officials. President Voronin’s announcement of an amnesty for many of those detained is an encouraging step toward reconciliation.
We urge the government to act in accordance with Moldovan law and its international obligations when dealing with the opposition, protesters, and the media. All parties need to conduct themselves responsibly. It is also important that the government reach out to opposition parties and address their concerns about the April 5 election in a cooperative and transparent manner. We stress that there is no excuse for violence, such as took place on April 7. The United States remains committed to working closely with Moldova and its people as the country continues down the path of European integration. Respect for the rule of law and human rights are key elements in our relationship.

CETATENIE.RO - A aparut site-ul dedicat rezolvarii problemei cetateniei romane pentru basarabeni, bucovineni, herteni, maramureseni, si sud-dunareni

www.cetatenia.ro

NOUA LEGE A CETATENIEI ROMANE

EXCLUSIVITATE. Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei prin care s-a modificat Legea Cetateniei pentru simplificarea redobandirii cetateniei romane

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ
pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991

Având în vedere necesitatea îmbunătăţirii procedurii de redobândire sau acordare a cetăţeniei române şi importanţa soluţionării cu celeritate de către Comisia pentru cetăţenie a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

dată fiind necesitatea creării cât mai rapide a instrumentelor legale prin care Comisia pentru cetăţenie să poată soluţiona dosarele în termene rezonabile a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

luând în considerare dificultăţile practice cu care se confruntă Comisia pentru cetăţenie în soluţionarea numărului mare de cereri de redobândire şi acordare a cetăţeniei române potrivit art. 101 din Legea cetăţeniei române nr.21/1991,

ţinând seama de necesitatea eliminării, în termen cât mai scurt, a oricărei prelungiri nejustificate a procedurii de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

având în atenţie importanţa creării tuturor premiselor necesare unei respectări reale şi eficiente a drepturilor şi intereselor legale, astfel cum au fost ele concepute şi garantate de legiuitor,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art.I - Legea cetăţeniei române nr.21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul 1 al articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).

2. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetăţeniei române la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după obţinerea dreptului de şedere, potrivit legii.”

3. Alineatul 3 al articolului 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 8 membri, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.”

4. După articolul 14 se introduce un articol nou, art. 141 cu următorul cuprins:
„În cazul cererilor formulate potrivit art. 101, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 lit. b), c) şi e) de către Comisie se face în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii.
Art. II – Cererile depuse în temeiul art.101 şi aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Vezi si LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991 *** Republicată Legea cetăţeniei ... -

INFO:
Băsescu insistă în problema cetăţeniei române pentru basarabeni
FLUX - Cotidian Naţional Nr.132 din 27 septembrie 2007

Preşedintele României, Traian Băsescu, consideră că actuala procedură de acordare a cetăţeniei române pentru populaţia Moldovei este una anevoioasă, care ar trebui substanţial îmbunătăţită. În context, şeful statului român a cerut Guvernului României simplificarea la maximum a procedurii de acordare a cetăţeniei, având în vedere “obligaţiile morale pe care România le are faţă de cetăţenii Republicii Moldova”.
Potrivit unei informaţii difuzate de postul de radio BBC, preşedintele Băsescu a solicitat Guvernului României reanalizarea chestiunii cetăţeniei române pentru populaţia Republicii Moldova. “Având în vedere că pe piaţa forţei de muncă în Uniunea Europeană există un deficit de 20 de milioane de oameni, nu văd de ce România nu ar contribui la acoperirea acestui deficit, liberalizând aproape acordarea cetăţeniei către cetăţeni ai Republicii Moldova, fie că sunt de origine română, fie că sunt de origine rusă,” a mai declarat preşedintele României.
Sursa citată mai precizează că la începutul lunii septembrie, guvernul a modificat Legea cetăţeniei prin ordonanţă de urgenţă, simplificând procedurile de depunere a actelor în vederea redobândirii cetăţeniei. „Nu au fost modificate însă şi condiţiile de acordare, care prevăd în continuare un minimum de patru ani de rezidenţă în România pentru cetăţenii Republicii Moldova. De asemenea, legea prevede ca o condiţie “cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială”.
Până în 2001, circa 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova, ai căror părinţi sau bunici fuseseră cetăţeni ai României, indiferent de etnie, au redobândit cetăţenia română. După 2002, procedura de redobândire rapidă a fost suspendată şi de atunci doar 2500 de cetăţeni ai Republicii Moldova au redobândit cetăţenia României”, consideră BBC.
Igor BURCIU

Foto: FLUX

Basescu il pune la punct pe Voronin si ii apara pe tinerii Basarabiei
Asculta mai multe audio Evenimente »

GERMANIA, cea mai murdara dintre jucatoarele UE. Zvonistica tipica KGB contra cetateniei romane pentru basarabeni. DPA, rusine!

Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat..., uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa...

Comisia Europeana, "nelinistita" de accelerarea acordarii cetateniei romane pentru "moldoveni"

Comisia Europeana nu doreste sa se pronunte deocamdata in privinta deciziei Romaniei de a simplifica procedura de acordare a cetateniei romane pentru cetatenii moldoveni, si asteapta din partea Bucurestiului o informare in acest sens, scrie joi presa de limba germana, citata de NewsIn. Cu toate acestea, in mod neoficial reprezentantii Comisiei Europene se arata ingrijorati de aceasta decizie, potrivit presei germane.
Decizia Romaniei de a acorda cetatenie romana populatiei moldovene de origine romana inseamna ca peste 20% din populatia Republicii Moldova sa obtina o cetatenie europeana, observa agentia germana de stiri DPA. De pe urma acestui demers, cetatenii moldoveni eligibili ar beneficia de aceleasi drepturi ca si romanii, precum calatoria fara viza pe teritoriul UE si drept de munca fara a necesita un permis in acest sens.
Oficialii de la Bruxelles contactati de agentia DPA s-au limitat la a spune ca decizia privind procedura de acordare a cetateniei este integral o decizie suverana a Guvernului de la Bucuresti. "Nimeni nu este in masura sa ii opreasca!", a comentat un oficial al Comisiei Europene, citat sub acoperirea anonimatului de DPA. Cotidianul austriac Der Standard scrie, la randul sau, ca UE nu ia deocamdata nici o pozitie fata de intentia Romaniei de a acorda cetatenie pentru sute de mii de moldoveni. Comisia Europeana ar astepta, potrivit publicatiei, sa fie informata oficial de intentiile Guvernului de la Bucuresti, a declarat un purtator de cuvant al Comisiei Europene. "Pana acum am auzit doar explicatii, dar asteptam sa vedem ce decizii se iau", a spus acesta. "Pana acum nu s-a decis nimic, iar reactia noastra trebuie sa se bazeze pe fapte", a adaugat purtatorul de cuvant.
Potrivit agentiei germane DPA, in contextul mai larg al relatiilor romano-moldovene, diplomatii UE au tratat pana in acest moment foarte precaut disputa dintre cele doua tari, emitand mesaje de solidaritate cu tara membra, Romania, si cerand Republicii Moldova sa reia abordarea constructiva care i-ar spori aspiratiile proeuropene. "Condamnam violentele din partea tuturor partilor implicate si cerem angajarea intr-un dialog constructiv, aceasta fiind singura cale de iesire din aceasta situatie", a declarat miercuri Amedeu Altafaj Tardio, un purtator de cuvant al Comisiei Europene.
Guvernul roman a decis miercuri simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei romane si urgentarea unor termene prevazute de normele in vigoare. Premierul Emil Boc a precizat ca modificarile aduse Legii se refera la fostii cetateni romani, care au dobandit cetatenia prin nastere sau adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar si la persoanele carora le-a fost ridicata cetatenia. Potrivit noilor norme, pot dobandi cetatenia descendentii cetatenilor romani pana la gradul III. Normele anterioare permit acest lucru doar pentru descendentii pana la gradul II.
In jur de 60% dintre cele 4 milioane de cetateni ai Republicii Moldova au descendenta romana, iar in cadrul Ambasadei Romaniei de la Chisinau s-ar afla la ora actuala in jur de 800.000 de cereri de obtinere a cetateniei romane, potrivit presedintelui Romaniei, Traian Basescu.
Konek
PS: Mai bine i-ar zice DPTASS :)

SA RADEM CU FSB sau cu MOSSAD la filmuletul "Timpuri Noi", editia de Chisinau? Natalia Morari, jurnalista de ocazie de pe centura Moscovei si nu numai

Natalia Morari, sau Natasha, dupa cum ii spune sotul ei, cetateanul rus Илья Балабанов, adica Ilya Barabanov, ar fi jurnalista (cu "s" si fara "d" cred). Un fel de jurnalista care a reusit performanta nemaipomenita ca despre ea sa se scrie mai multe articole decat a scris ea vreodata, pana acum sau, de fapt, decat va scrie in toata viata ei. Din CV-ul ei oficial aflam ca a devenit "jurnalista" in 2007, la 23 de ani, la proaspat infiintatul saptamanal "Timpuri Noi", adica новые времена adica "Novoye Vremea" sau "New Times", cum isi mai zice pentru fraierii neobisnuiti cu "homo sovieticus". Am incercat si eu sa-i citesc presupusele articole ale faimoasei jurnaliste, pe site-ul pompos inregistrat ca http://www.newtimes.ru/. In ciuda numelui, se gavareste only in ruseste. Si, in afara povestii care a facut-o celebra cu mijloacele clasice si banale din apanajul serviciilor, nu am gasit absolut nimic altceva pe tot internetul asta mare. Dar poate trebuie sa mai invat ceva ruseste... In fine, dupa cum v-am spus, in 2007 avea 23 de ani, conform putinelor date reale existente despre ea, si se afla in Rusia, la studii, deja de 6 ani. Deci, 23 minus 6, egal, cred, 17 ani. Se vede traba ca "nationalismul" ei romanesc de la 17 ani a fiert ceva, pana zilele trecute, cand a rabufnit la Chisinau. Si studiile ei sunt interesante: liceeul l-a terminat la Moscova, in 2002, dupa care, in 2007, a absolvit facultatea de sociologie a Universitatea de Stat din Moscova „M. V. Lomonosov”. In aceasta perioada a lucrat in cadrul fundatiei „Rusia deschisa”, facuta dupa modelul Soros de catre oligarhul rus Mihail Hodorkovski. Ulterior, a detinut functia de secretar de presa al coalitiei „O alta Rusie”. Cand i-a fost "interzisa" intrarea in Rusia pe aeroportul din Moscova, venea din Israel (retineti: nu a fost declarata oficial "persona non grata" in spatiul CSI, ca multi alti jurnalisti, romani sau straini, despre care, cel mai probabil, nu ati auzit nimic).

Ei, si, la cei 23-24 de anisori ai sai se casatoreste cu Ilya, de 22, si el tot "jurnalist" de "Timpuri Noi". Am incercat sa citesc si articolele sotului ei, "jurnalist", dar am avut cam acelasi noroc. Nu-i bai, poate scrie unul pana maine FSB-ul (sau Mossad-ul?) sau Hodorkovski (ca tot are timp) si mi-l trimite pe e-mail (daca se poate, of course). Asaaa si, cum spuneam, Наташа vine la Chisinau unde e "amenintata telefonic cu moartea", dar rezista eroic nu fara a anunta si organele, ca sa ramana scris, nu-asa, vorba lui Brucan. Pana ieri, cand, ca-n povestile cu lupu', na c-a arestat-o. Dar nu oricum, ci la domitiliu. Si, cica, n-are voie sa scrie pe internet. N-o lasa... lupu' cel rau. Dar are voie sotu'. Care ne si spune ce si cum, unde?, pe blogul Natashei, care e, cum altfel, doar in rusa... Apropo, a auzit-o cineva pe fatuca asta vorbind romaneste?

Iata versiunea, tradusa automat, a snoavelor cuplului de "jurnalisti":

"Ultimele stiri
Apr. Apr 15th, 2009 03:35 pm 15th, 2009 03:35
Пишет Илья Барабанов

Scrie Ilya Barabanov

С Наташей все в порядке. Cu Natasha e in regula. Она ни от кого не скрывается. Aceasta nu este nici de care nu este ascuns. Она не бежала в Румынию и не укрылась на территории посольства США. Nu este scăpat în România şi nu a fugit de la Ambasada SUA. (Nota mea: Ha, ha, ha! La Ambasada SUA?! Poate la Ambasada Rusiei...)

По первому же требованию, как только пришла повестка, она добровольно явилась в Генпрокуратуру Молдовы и ответила на все вопросы. La prima cerere, în cel mai scurt timp de sesizare a venit, a venit de bunăvoie pentru a Procuraturii Generale a Moldovei şi a răspuns la toate întrebările. Идет расследование. Nu există o anchetă. (Nota mea: interesant) Статья 285 УК Молдовы - организация массовых беспорядков. Articolul 285 Cod penal din Moldova - organizarea de masă perturbări. Наташа своей вины не признает. Natasha nu recunoaşte vinovăţia. И, надеемся, после объективного расследования все претензии к ней исчезнут. Şi sperăm că, după un obiectiv de investigare a tuturor cererilor acuzatia va dispărea. Она не в тюрьме. Nu este în închisoare. Ей не дали ни 72 часа, ни 30 суток. Ea nu are nici 72 de ore sau de 30 de zile. Мера пресечения - домашний арест. Penalizare - arest la domiciliu. Так что она дома. Deci, ea este acasă. С мамой и братом. Cu mama şi fratele. Ей нельзя в ближайшие дни контактировать ни с кем, кроме близких родственников (мама, брат, муж).

Ea nu poate fi în următoarele câteva zile, pentru a comunica cu nimeni altul decât rudele apropiate (mama, fratele, sotul). (Nota mea: Pai de ce, frate jurnalist? I-au legat mainile de tablia patului?)

Поэтому комментарии к этой записи будут отключены. Prin urmare, comentariile pe această înregistrare va fi dezactivat. Понятно, что все беспокоятся. Este clar că toate părţile implicate. Но огромная просьба - не звоните ей, не пишите e-mail, не пишите SMS. Dar uriaşe, vă rog - nu o sun, nu trimite e-mail, nu trimite SMS. Если только перед вами не стоит цели навредить. Cu excepţia cazului în care nu aveţi scopul de a face rău. Потом, когда будет можно, сообщим. Apoi, când vă pot spune. Всем привет. Salut tuturor. "

Of, Doamne! Alerta planetara! Sariti! (Acum, ma scuzati, dar e si vina fraierilor de "moldoveni". Asta in cazul cel mai bun...)

Nu stiu ce sa va mai zic, ca m-am plictisit deja de schemele astea rasuflate. Nefrati rusi, mai veniti si voi cu ceva nou! Ca d-asta, cred, i-ati spus "Timpuri Noi"... Sau va gandeati la filmul lui Charlie Chaplin?

A, inca ceva: mai aflam din "presa" ca nu e singura. Scrie la gazete: "Natalia Morari şi Oleg Brega, liderii informali ai tinerilor revoluţionari din Chişinău". Va dati seama: "revolutionari", "jurnalisti"... acum si "lideri". Tot inainte, mandri pioneri! Caci acest Brega este, cred (sunt mai multi...), tupeistul caruia i-am promis ca-i rup picioarele daca mai calca prin Romania, dupa ce s-a lipit cu organizatia lui cur-a-joasa la coada "oengeurilor" sorosiste si gedesiste, sau mai degraba OMG-urilor, care militau (si o fac si acum) pentru casatoriile homosexualilor si scoaterea icoanelor din scoli. Din scolile noastre! Ia mai duceti-va in origini, la mama voastra, Rusia, asta sau "alta", si hodorkovskizati si jurnalizdati dreptomnist acolo pe unde puteti, mai pe centura, mai prin Piata Liubianka, mai pe la ФСБ sau mai pe la המוסד למודיעין ולתפקידים מיוחדים‎ , unde gasiti si voi ceva de imbucat mai usor!

Haraso?!

PS: Scuzati "metaforele", dar, vorba lui Emil Neacsu: o merita, cu varf si indesat!, mai ales cand in felul acesta sunt folositi si batjocoriti chiar tinerii Basarabiei.

VIDEO UPDATE: "Liderita" Natasha Morari gavareste in "moldo-ruseste"

Cu multumiri pentru Marius Mioc.

IURIE ROSCA contra-ataca: EXERCIŢII DE LUCIDITATE PE TIMP DE PSIHOZĂ COLECTIVĂ

EXERCIŢII DE LUCIDITATE PE TIMP DE PSIHOZĂ COLECTIVĂ
Lecţii post-electorale pentru cei cu inimă şi minte
sau
Despre folosul de a-ţi păstra capul rece şi inima fierbinte

Acum este limpede. Întreaga operaţiune de luptă împotriva instituţiilor statului de drept şi a democraţiei reprezentative, derivate din alegeri libere şi bazate pe exprimarea voinţei majorităţii cetăţenilor de a-i acorda puterea unei anumite forţe politice, capătă în Moldova forme de-a dreptul monstruoase.
Cele trei grupări zis liberale, care s-au aliat în a contesta rezultatele alegerilor din 5 aprilie, s-au bucurat de o susţinere isterică şi oarbă din partea unei întregi reţele de presă şi ONG-uri finanţate masiv din exterior. S-a văzut că devastarea violentă şi criminală a celor două clădiri ale principalelor instituţii ale statului a fost o acţiune planificată din timp pentru cazul eşecului electoral al câtorva grupări politice controlate şi ele din exterior.
Rolul simpaticei şi dubioasei dudui Natalia Morari, a năbădăiosului Oleg Brega şi a celor îngăşcuiţi cu ei şi ghidaţi din umbră în declanşarea revoltelor a fost unul de comandou specializat în destabilizări. Nu a mai contat cum au votat alegătorii. Planul trebuia realizat cu orice preţ. Iar provocatorii din cele trei partide zis liberale au şi inundat centrul capitalei în ziua de 7 aprilie, incitând mulţimea la violenţă şi distrugere. Filmaţi de zeci de camere de luat vederi şi fotografiaţi de şi mai multe aparate foto, găştile de gangsteri şi infractori, conduse de căpeteniile aventurierilor din AMN, PLDM şi PL, după ce au organizat devastarea sediilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, au dat vina pentru întregul dezastru iniţial pe Voronin şi pe autorităţi în ansamblu, apoi au extins-o asupra PPCD şi a organizaţiei de tineret creştin-democrat Noua Generaţie. Iar uneltele de presă, hrănite şi ele din exterior sau din bani murdari ai bandiţilor care şi-au tras câte un partid ca să ajungă la putere pentru a continua să fure, au tirajat minciunile respective fără nici o ruşine şi fără a se mai complica să afle sau să publice şi opinia celor vizaţi. Care a doua sursă, ce fel de norme profesionale mai contează atunci când stăpânii le ordonă o anume politică editorială lefegiilor din presa zis independentă?
Logica maladivă a acestei reţele de tip mafiot, concrescute sub masca de partide, structuri media şi ONG-uri, este simplă. Dacă exponenţii lor nu au ajuns la guvernare, restul nu mai contează. În acest caz orice crimă ori minciună e justificată. Scopul scuză mijloacele, cunoaştem stilul. Mulţimea de adolescenţi şi tineri, aduşi la culmea agresivităţii, au fost o simplă masă de manevră. Pentru conspiratorii acestei acţiuni mârşave viaţa lor nu a mai avut nici o valoare. Nici cea a poliţiştilor, nici valoarea simbolică şi materială a celor două instituţii vandalizate, dar nici imaginea externă a ţării sau efectele dezastruoase asupra climatului investiţional sau asupra pieţei financiare.
Dezinformarea, armă de război

Niciodată până acum dezinformarea ca procedeu de luptă în spaţiul public şi pe plan internaţional contra unor oponenţi politici, cum sunt în cazul dat comuniştii, nu a cunoscut asemenea proporţii. Cine declară că Voronin ar fi organizatorul acestei distrugeri fără precedent ori e manipulator conştient de rolul care îi revine în distorsionarea adevărului, ori e incapabil să priceapă un lucru absolut evident. Vorinin nu putea să aibă nici un interes să-şi taie creanga de sub picioare. După ce a obţinut un scor atât de mare în alegeri, ce rost avea să dea foc acelor clădiri şi birouri din care guvernarea urma să exercite puterea încă patru ani? Şi de ce ar fi urmărit să îşi şifoneze atât de grav imaginea în faţa comunităţii internaţionale? E absurd, evident. Dar iată că această minciună e repetată cu insistenţă de vreo zece zile.
Şi ca să producă o şi mai mare confuzie, ca să şteargă urmele adevăraţilor făptaşi ai crimelor comise la 7 aprilie, aceiaşi capi ai partidelor pretins liberale, secondaţi de presa aservită acestora sau, mai bine zis, aservită aceloraşi forţe din exterior, au lansat minciuna precum că de fapt instigatorii acţiunilor violente şi autorii dezastrului din 7 aprilie ar fi – cine alţii?– PPCD şi Noua Generaţie. Cum vine asta? – vă veţi întreba. Doar organizatorii au apărut în imagini la toate posturile TV. Dar, contrar tuturor evidenţelor, contrar bunului simţ şi a logicii elementare, apostolii minciunii repetă ca papagalii şi pe la conferinţe de presă, şi prin instrumentele media care fac acelaşi joc murdar că anume creştin-democraţii ar fi făptaşii crimelor respective. Gazetele lor dezinformează lumea zilnic, trucând imagini, inventând situaţii, calomniind fără nici un scrupul. Ion Duminică, unul din fotoreporterii FLUX, este dat în imagini trunchiate, aşa ca să nu i se vadă aparatul de fotografiat în mâini, în preajma intrării în Preşedinţie în momentul atacului din 7 aprilie. Vlad Cubreacov, care a reuşit să iasă în ultimul moment prin flăcări din clădirea Parlamentului, împreună cu câţiva colaboratori, salvând din dezastru câteva angajate ale Legislativului care au sărit prin geamuri ca să scape de mâna vandalilor, este prezentat şi el ca participant la acele acţiuni criminale. Până şi individul care a instalat drapelul pe clădirea Preşedinţiei îmi este pus mie în cârcă, insul respectiv apărând în preajma Nataliei Morari la acea întâlnire de pomină de la ASEM, când am fost atacat de vreo treizeci de tineri dresaţi să mitralieze întrebări fără a aştepta răspunsuri în prezenţa camerelor celor două posturi TV care fac jocul străinilor, PRO TV şi TV 7, ultimul fiind al fiului lui Petru Lucinschi, Chiril, cu care enigmatica Natalia Morari a avut mai multe proiecte media comune. M-a întrebat cineva de la instrumentele media respective dacă insul cu pricina îmi e cunoscut sau dacă l-am avut cândva în pază? Nici pomeneală! Pentru că sarcina acestor şacali şi hiene de presă nu e să informeze, ci să dezinformeze, să-i cauzeze cât mai multe prejudicii de imagine celui care le-a făcut atâtea probleme foştilor demnitari corupţi (tot ei sponsorii gazetarilor vânduţi), pe care i-a demascat şi cu care s-a confruntat dur ani de zile.
Mitingurile paşnice ale PPCD,
cu rugăciuni şi pledoarii pentru valori
Acum, când PPCD nu a depăşit pragul de 6%, spre satisfacţia tuturor inamicilor noştri, mercenarii de presă, slugarnici şi perverşi, continuă să lovească în noi. Bestializarea imaginii noastre, hăituirea publică, incitarea opiniei publice contra PPCD, crearea unui sentiment de ură şi intoleranţă în jurul nostru sunt ţintele urmărite de grupările de tip mafiot, organizate în partide, ONG-uri şi structuri media. Dar nu mor caii când vor câinii. Am plătit cu un rezultat modest riscul de imagine asumat acum patru ani, când am votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin la 4 aprilie 2005 ca să menţinem stabilitatea politică, să evităm o lovitură de stat şi să asigurăm o dezvoltare evolutivă a ţării noastre. În alegerile care s-au consumat alegătorii şi-au polarizat opţiunile: unii au optat pentru stabilitate şi caracterul previzibil al guvernării, alţii -- pentru discursul populist, pentru isterii anticomuniste, pentru pomeni electorale. Valorile creştine, faptele bune, proiectele concrete, viziunea strategică nu au contat pentru prea mulţi. Astfel încât loc pentru o a treia opţiune, care oferea abordări pragmatice, punea accentul pe eficienţa managerială, dar şi pe moralitatea demnitarilor, nu prea a rămas.
Dar astăzi, când lumea începe să îşi revină din beţia electorală, care a oferit prilejuri multiple de consum excesiv de mituri şi imagini seducătoare ale unor „forme fără fond”, reprezentate de păpuşile electorale, decupate ba din revista VIP Magazin, ba din poveştile cu Feţi-Frumoşi, când apare perspectiva şi se pot face comparaţii, devine clar pentru tot mai multă lume rolul jucat de PPCD în momentele critice pentru ţară. În 2005, prin votul din 4 aprilie, anume PPCD a îndepărtat ţara de dezastrul, haosul şi criza politică fără precedent, care s-ar fi prăbuşit atunci asupra societăţii noastre, aşa cum s-a întâmplat acum ca urmare a atacului banditesc asupra instituţiilor statului din 7 aprilie 2009. Aventurierii politici care au comis aceste crime au aruncat ţara într-o instabilitate şi o incertitudine, al căror capăt nu se vede. Niciodată până acum societatea nu a fost mai divizată, niciodată ura şi setea de a nimici fizic adversarii politici nu a copleşit atât de grav mentalul colectiv. Din 1988 şi până în 2005 eu personal şi prietenii mei am organizat mii de mitinguri şi demonstraţii, autorizate şi neautorizate. Şi de fiecare dată noi, organizatorii, ne-am asumat toată răspunderea pentru acele întruniri. Adunările noastre au fost întotdeauna paşnice, non-violente, iar scopul lor a fost de fiecare dată afirmarea şi apărarea unor valori şi idealuri naţionale şi democratice.
Protestele noastre stradale erau pline de dragoste pentru Hristos şi pentru Neam. Am rostit de mii de ori rugăciuni în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în Oraşul Libertăţii. Abuzurile şi politicile antinaţionale ale guvernărilor respective nu trezeau în noi setea de răzbunare violentă, de distrugere şi de nimicire a oponenţilor. Caracterul paşnic, democratic şi moral al demonstraţiilor noastre sublinia un stil politic: nici un abuz şi nici chiar o crimă a puterii nu pot fi justificate printr-un alt abuz sau crimă, iar un scop politic nobil nu poate fi atins prin mijloace ignobile, murdare. Atunci când minţile mai aprinse încercau să împingă mitingurile noastre spre confruntare sau violenţă, eu personal eram cel care le opream pornirile agresive. Îmi asumam răspunderea personală pentru tot ce se întâmpla acolo.
Rinocerii în spaţiul public
sau cinismul şi nesimţirea ca arme ale opoziţiei corupte
Dar iată că organizatorii de azi ai unor acţiuni de protest politic procedează cu totul altfel. Filat, Chirtoacă/Ghimpu, Urechean şi alţii, după ce au convocat mulţimile la miting, după ce le-au instigat la violenţă, s-au ascuns ca nişte laşi, lăsând mulţimile înfuriate pe seama provocatorilor. După care – culmea cinismului! - se spală pe mâini şi dau vina pe alţii. Această manieră făţarnică şi dezonorantă de a fugi de răspundere şi de a denigra pe alţii pentru crimele pe care ei înşişi le-au comis ne-a pus pe gânduri. Nu ei ne miră. Unii ca ei care îşi zic liberali au minţit mereu: şi atunci când au pretins că nu sunt corupţi, şi atunci când au susţinut că nu sunt ghidaţi din exterior de forţe oculte, şi atunci când au pretins că nu ar fi parte al acestor organizaţii de tip secret, numite loji masonice, despre care marele public nu prea ştie nimic. Ne-a uimit şi ne-a întristat profund uşurinţa şi chiar savoarea cu care s-a lăsat sedus şi manipulat un număr atât de mare de oameni, mulţi dintre ei intelectuali, care parcă ar fi trebuit să aibă ceva mai mult discernământ. Cum să nu mă întristez când văd oameni, mulţi dintre ei altfel destul de bicisnici în viaţa lor de filistini pe care şi-o petrec pentru micile lor interese private, care şuşotesc răutăcios şi ricanează triumfal pe la colţuri: da bine au făcut ăştia că au distrus cele două clădiri, mai bine îl prindeau şi îl ucideau şi pe Voronin.
Iată o logică a urii, soră cu ura de clasă a comisarilor lui Lenin, pe care au cultivat-o cu atâta zel PRO TV, Vocea Basarabiei, Timpul, Jurnal de Chişinău, Unimedia şi toţi aceşti campioni ai minciunii şi ai perversiunii morale, erijaţi în postura de atleţi ai europenismului şi ai democraţiei. Intoxicarea regulată şi supradozată a opiniei publice cu intoleranţă tipic atee şi bolşevică, practicarea unui iacobinism de croială provincială a şi fost principala cauză a dezastrului din 7 aprilie. Trauma psihologică produsă de acţiunile barbare din acea zi va marca pentru lung timp conştiinţa publică.
Cine compromite românismul la Chişinău
sau orice leac supradozat devine otravă
Acele evenimente zguduitoare au avut şi încă vor mai avea timp îndelungat efecte nefaste asupra procesului politic din ţară. Exacerbarea românismului, arborarea drapelului naţional al României pe clădirea Preşedinţiei, scrijelirea pe peretele sălii de şedinţe a Parlamentului, transformată în ruine, a cuvântului România, discursul contondent despre inutilitatea existenţei autorităţilor Republicii Moldova şi despre imperativul refacerii imediate a României Mari alimentează dintr-o dată, simetric, teza răsuflată a moldovenismului şi, implicit, a Moldovei Mari, precum şi vine drept fundament ideologic pentru separatismul transnistrean. Tot aici se conturează şi riscul, derivat din aceeaşi intoleranţă ideologică reciprocă, şi „modelul latino-american”, care divizează societatea în două tabere beligerante: dreapta de factură extremă şi stânga radicală de factură marxistă. În astfel de societăţi nu prea este loc pentru dialog social, pentru polemici civilizate, pentru o platformă a unui larg consens naţional în probleme de ordin strategic. Conştiinţa deţinerii adevărului în ultimă instanţă, ura până la setea de sânge a duşmanului politic devin ticuri mentale şi comportamentale generalizate.
Orice abuz ar comite autorităţile, de orice ilegalitate s-ar face vinovate acestea, militanţii pentru drepturile omului, luptătorii pentru democraţie şi libertate nu au dreptul să comită în replică vreun abuz sau crimă şi nici să uzeze minciuna ca instrument de luptă politică. Însă iată că Republica Moldova dezminte cu ocazia recentelor evenimente modelul clasic al dihotomiei autorităţi (cripto)comuniste versus opoziţia democratică, pe care am cunoscut-o din perioada Perestroika şi până în prezent în întreg spaţiul URSS şi al ţărilor Pactului de la Varşovia. În Republica Moldova de azi nuanţele contează mai mult decât ambalajul ideologic şi discursul public al actorilor politici. O guvernare a unui partid care îşi zice comunist din raţiuni electorale, deoarece acest brand încă e în vogă pentru o parte importantă a publicului, a promovat o mulţime de reforme politice şi economice, dar şi menţine cursul proeuropean. Bineînţeles, inconsecvenţele în promovarea reformelor, discrepanţa între legislaţie şi practici, progresele limitate, toate aceste aspecte regretabile, caracteristice actualei guvernări, au fost criticate pe bună dreptate de organismele internaţionale şi de opoziţie. Dar ele nu justifică sub nici o formă faptul ca în calitate de replică opoziţia să apeleze la violenţă şi să pună în aplicare tentative de lovitură de stat.
Statul de drept şi masca democraţiei pe chipuri de impostori

Obsesia de a-şi arăta muşchii, manifestată de „balaurul cu trei capete” al liberalismului autohton, Filat-Chirtoacă/Ghimpu-Urechean, insistenţa de a convoca chiar şi după ziua de 7 aprilie mitinguri în capitală, provoacă reacţii simetrice din partea guvernării. Acele mitinguri din centrele raionale, organizate la iniţiativa comuniştilor, sunt tot atâtea replici la comportamentul opozanţilor războinici de la Chişinău. Acum se zvoneşte că vajnicii anticomunişti, îmbătaţi de rezultatul electoral şi dornici să se manifeste, planifică şi ceva de genul unei mari adunări naţionale. Iar în replică, comuniştii ar pregăti şi ei un mare miting, şi tot în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă aşa ceva se va produce, e lesne de presupus până unde poate ajunge o astfel de escaladare a tensiunilor politice. O eventuală prezenţă masivă a adepţilor comuniştilor în centrul capitalei poate determina uşor câteva zeci, sute sau mii de tineri exaltaţi să se lase ispitiţi de dorinţa de a-i agresa, de a-i sfida cu orice preţ. Spiritul de frondă, maximalismul adolescentin şi simpla dorinţă de a epata, atât de caracteristică tinerilor, poate să îi împingă pe unii dintre ei spre gesturi radicale. Iar de aici până la un final tragic nu e decât un pas.
Aroganţa, nesăbuinţa şi trecerea peste orice limite pe care au arătat-o opozanţii agresivi în ultimele săptămâni ne sugerează ideea că aceştia sunt alimentaţi din exterior nu doar cu bani, ei sunt inspiraţi să meargă până la capăt, sfidând legea, normele democratice şi cele ale luptei politice civilizate. E adevărat, instigatorii dinafară rămân în umbră. Unii au văzut în aceste evenimente „mâna Moscovei”, alţii – „uneltirile Bucureştiului”, iar alţii – şi umbra Washingtonului. Vom lăsa pentru altă ocazie identificarea păpuşarilor din exterior. Ceea ce, însă, se impune să subliniem acum este faptul că forţele care au inspirat aventurierii de la Chişinău la revoltă şi la răsturnarea puterii de stat prin violenţă nu le-au garantat nimic în caz de eşec al operaţiunii. Adică se pare că planul „B” nu a existat. În circumstanţele de faţă, pentru cei care au încălcat legea toate consecinţele, inclusiv cele de ordin penal, sunt posibile. Iar eventualele presiuni din exterior asupra autorităţilor riscă să le împingă spre ispita „strângerii şuruburilor”, a restrângerii libertăţilor democratice, de care s-a abuzat atât de grav în ultima vreme. Astfel, un posibil deficit de democraţie ar trebui să şi-l asume tot cei care au transformat lupta pentru libertăţi democratice în libertatea de a sfida normele legale şi spiritul democratic.
„Non idem est si duo dicunt idem” (Eminescu. Glossă)
Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre realităţile etnolingvistice şi etnopsihologice din Republica Moldova. Faptul că populaţia românească, vorbitoare de limbă română din Republica Moldova, ca urmare a două secole de ocupaţie rusească şi de asimilare, se autoidentifică în proporţii semnificative drept moldoveni vorbitori de limbă moldovenească este o realitate. Iată de ce etnonimul român versus moldovean şi, respectiv, glotonimul limba română versus limba moldovenească trebuie privite cu îngăduinţă şi înţelepciune, mai ales de către cei care au mai multă pregătire academică sau, ca în cazul românilor din România, nu au fost supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare. Atunci când aceeaşi realitate etnolingvistică, existentă în mod obiectiv, este interpretată în mod subiectiv diferit, tactul şi bunăvoinţa, respectul pentru sensibilitatea fiecărui purtător al limbii şi culturii noastre ar trebui să devină atitudini cu adevărat frăţeşti. Revenirea din coma identitară, după lungul coşmar sovietic, necesită timp, răbdare şi efort pedagogic şi de culturalizare. Iar orice tentativă de a forţa lucrurile va naşte şi de acum încolo reacţii virulente, inflamări ale moldovenismului şi fracturi şi mai dureroase între conducătorii Republicii Moldova şi ai României.
Bârna din ochiul tău şi paiul din ochiul fratelui
Aici aş aduce un exemplu pe care am încercat să îl prezint unui înalt demnitar de la Bucureşti, căruia încercam să îi explic urmările dramatice asupra conştiinţei naţionale a românilor de la Răsărit de Prut. Faptul că unii se autoidentifică drept moldoveni nu constituie vreo vină sau culpă a oamenilor de acelaşi sânge cu noi, nici măcar atunci când ei încearcă să îşi afirme identitatea etnică în opoziţie cu cea românească. Nu este vina, ci drama lor. „Imaginaţi-vă, - i-am zis, - că doi fraţi gemeni merg în viteză mare într-un automobil care suferă un accident deosebit de grav. Din acel impact violent unul dintre fraţi iese întreg şi nevătămat, iar altul îşi face capul zob. Cel rănit supravieţuieşte ca prin minune, doctorii reuşesc să îl adune din bucăţi. Şi uite aşa, stând el în rezerva de la spital timp îndelungat, gemând în neştire, într-o bună zi medicii îi permit fratelui său să îl viziteze. El intră în rezervă şi îşi priveşte fratele zăcând în stare de inconştienţă pe patul de suferinţă. Dar iată că după lungi şi chinuitoare aşteptări, fratele lungit în pat, cu capul bandajat, îşi deschide ochii şi priveşte nedumerit către fratele care stă lângă el în picioare. Îl priveşte pierdut, absent, pare a nu-l recunoaşte. Ce credeţi, excelenţă, că ar trebui să facă şi ce să îi zică fratele teafăr fratelui suferind de amnezie?- l-am întrebat pe înaltul demnitar? - Să îl trateze cu dragoste, înţelegere, milă şi dorinţa de a-l ajuta sau să se răstească la el, să vocifereze, să se zborşească urât către el, supărat că nu e recunoscut ca frate?”. Demnitarul m-a privit cumva nedumerit. Ori pilda mea a fost deplasată, ori dânsul nu a avut urechi să o audă. Ori poate era grăbit, cu gândul la grijile ţării. Iar eu, naivul de mine, am încercat să spun că fratele cel traumat eram chiar noi, cei de dincoace de Prut, iar cel teafăr – fratele din Patria noastră istorică, de la care aşteptăm dragoste, îngăduinţă, răbdare şi ajutor. Chiar atunci când noi suntem răi, nedrepţi sau ingraţi. Noi venim dintr-un grav accident istoric, care ne-a mutilat conştiinţa identitară. Am supravieţuit cu greu, chiar dacă ne-au izbit cu capul de ziduri. Starea de convalescenţă mai durează. Deja ne-am ridicat în picioare, mergem copăcel, ne-am îndreptat spatele încovoiat şi ne-am ridicat frunţile şi privirile spre cer. Tare aş vrea ca prin faptă bună şi gând curat să putem dezminţi de ambele părţi vechiul proverb românesc, care zice aşa:
„ -- Cine ţi-a scos ochiul?
--- Frate-meu.
-- A, de aia ţi l-a scobit aşa de adânc.”
În Republica Moldova este nevoie să se afirme politonimul de moldovean drept element identitar care ar defini orice cetăţean al statului nostru, iar autoidentificarea etnică şi culturală trebuie lăsată la latitudinea fiecăruia în funcţie de educaţia şi de percepţia subiectivă a acestuia. Dar teamă mi-i că astfel de abordări pozitive interesează din ce în ce mai puţin părţile aflate în conflict, care se văd ca părţi beligerante, tentate să urmărească anihilarea manifestării publice a celuilalt.
Sus fruntea, fraţilor!

Şi încă ceva foarte important. Fac un apel către toţi groparii şi duşmanii PPCD. Nu vă grăbiţi să ne înmormântaţi. Şi lăsaţi-o mai moale cu satisfacţia maliţioasă prilejuluită de scorul modest acumulat de PPCD la ultimele alegeri. Foarte repede, mai repede decât vă închipuiţi, veţi vedea şi voi cum o mişcare politică viguroasă, care îşi soarbe seva din tradiţia naţională şi din credinţa creştină a neamului la care ţine mai mult decât la orice pe lumea asta, ştie să transforme o înfrângere de moment într-o victorie de mâine. În douăzeci şi unu de ani de luptă, câţi numără mişcarea noastră politică, am trecut prin tot felul de cumpene, urcuşuri şi coborâşuri. Dar niciodată n-am dat înapoi, nu am renunţat la crezul nostru politic şi nici la lupta pentru Libertate, pentru Adevăr şi pentru Dreptate. „Cu noi este Dumnezeu, de cine ne vom teme?”
Râul de munte curge năvalnic, ba revărsându-se în cascade, ba dispărând sub stânci, dar torentul lui nu poate fi stăvilit de nimeni şi de nimic.
Mai ţineţi minte cât de frumos exprima Radu Gyr aspiraţia firească a creştinului spre înălţare sufletească, urcuşul pe care îl urmăreşte un cruciat al zilelor de azi, aţintindu-şi privirea spre culmile celeste?
„Sus ne-aşteaptă vulturii în ciocuri,
Cu cununa spaţiilor sfinte!”
Sus fruntea, fraţilor!
Lupta continuă.
Căci, iată, HRISTOS A ÎNVIAT!
Iurie ROŞCA,
acelaşi

Replică Jurnalului de bulevard din Chişinău
FLUX Ediţia de Vineri Nr.200929 din 17 iulie 2007
Pe data de 7 aprilie 2009, fiind corespondent al publicaţiei periodice „FLUX”, am pregătit un amplu material documentar (imagini foto şi video) de la manifestaţiile „opoziţiei democratice” din centrul capitalei. Însă, „cuiva” nu i-a plăcut pe semne „să fie surprins în cadru” de mine, de aceea, peste o săptămână, Jurnalul de bulevard din Chişinău m-a numit „provocator-atacator-vandal”. Personal nu sunt ras pe cap, nu port pantalonii suflecaţi, nu am rucsac şi nu vorbesc cu nimeni prin semne codificate.
Însă, deoarece trăim în epoca războiului mediatic, vinovaţii distrugerii patrimoniului naţional (arhiva istorică, politică şi legislativă a Parlamentului Republicii Moldova) s-au ascuns în tufari, în spatele protestatarilor şi au arătat cu degetul spre subsemnatul strigând: „Iată hoţul!” (provocatorul – n.n.). Mult stimabile ziarist necunoscut, autor al publicaţiei „Portretul robot al provocatorilor”, urmând logica dumneavoastră, reiese că jurnaliştii care stăteau în primele rânduri cu camera video (şi nu cu pietre), inclusiv eu, erau provocatori, iar politicienii „din spate”, cu mâinile în buzunare, au fost eroi. „Revoluţionarii” inocenţi sau provocatorii pot fi şi cu plete lungi, cu pietre în sân, pantalonii traşi la dungă şi cu pantofii din piele de crocodil. De aceea, este bine ca prin imaginile prezentate mai jos, opinia publică să cunoască feţele verzi şi nevinovate a „revoluţionarilor” inocenţi, „eroii” democraţiei moldoveneşti ascunşi prin tufari şi marionetele lor din avangarda „revoltei liberale”. Regret faptul că „presa democratică” a uzurpat misiunea organelor de anchetă şi-i taxează pe martorii şi cronicarii acestor evenimente politice obscure cu apelative denigratoare.
Ion DUMINICĂ, FLUX

www.flux.md

FOTO-INFO Obama asemuit cu Hitler. Iaca Justitie americana: un militar care a ucis patru irakieni condamnat pe viata cu... eliberare conditionata

Berlin, 16 apr /Agerpres/ - Un sergent-sef american a fost condamnat joi la inchisoare pe viata, cu posibilitatea de eliberare conditionata, de o curte martiala americana din Germania pentru uciderea a patru detinuti in Irak, relateaza AFP.

John Hatley, 40 de ani, a fost gasit vinovat miercuri pentru uciderea a patru detinuti, intr-un caz in care au mai fost condamnati pana acum alti patru militari americani. Curtea martiala de la baza de la Vilseck din vestul Germaniei l-a gasit vinovat de cele patru omoruri si de 'conspiratie in vederea comiterii unei crime premeditate'. In schimb, el a fost achitat in ceea ce priveste moartea unei a cincea persoane, un prizonier irakian care si-a pierdut viata in ianuarie 2007. Potrivit curtii, in primavara lui 2007, la Bagdad, sergentul-sef a participat la executia a patru prizonieri banuiti ca ar fi organizat o ambuscada impotriva unor soldati americani, dar care urmau sa fie eliberati din lipsa de probe.
Dupa cum au declarat mai multi martori, inclusiv unul dintre sergentii condamnati, cei patru prizonieri, care au fost imobilizati si legati la ochi, au fost executati cu un glont in cap, dupa care cadavrele lor au fost aruncate intr-un canal din sud-vestul Bagdadului. Cadavrele nu au mai fost gasite niciodata, iar anchetatorii nu au reusit sa stabileasca nici locul si nici data exacta a executiilor.

Luni, in deschiderea procesului sau, sergentul-sef Hatley, actualmente atasat la cea de-a 172-a brigada de infanterie din Germania, a pledat nevinovat pentru faptele ce ii erau imputate. AGERPRES/(Bogdan Muresan)

Foto stanga: Proteste in SUA anti-Obama

Foto dreapta: Tortura SUA la Abu Ghraib

FOTO-INFO. Vaclav Klaus a vizitat un fel de Memorial anti-comunist deghizat intr-o Moschee din Tunisia

PETRE ROMAN la Universitate, in iunie 1990: "Nu e sange! Studentii si-au dat cu vopsea rosie!" Politia PCRM, in 2009: "Tinerii s-au vopsit pe fata!"

Care este diferenta dintre Iliescu si Voronin? ZERO. In Piata Universitatii au fost arestati pe 13 iunie 230 de tineri. La Chisinau, tot 200!

DORIN CHIRTOACA acuza autoritatile politienesti ca detin in custodie cel putin 330 de persoane. Cand incepe amnistia?

Lista persoanelor care au avut de suferit - reţinuţi, arestaţi, eliberaţi după arest, maltrataţi etc.
16 Aprilie 2009
Până la această dată, Primăria municipiului Chişinău a format, în baza apelurilor rudelor celor dispăruţi şi mărturiilor persoanelor eliberate deja din arest, o bază de date cu cel puţin 330 de persoane arestate

În cazul în care deţineţi informaţii despre alte persoane, solicităm să sesizaţi Primăria Chişinău, la tel: 20-15-16

Declaraţia primarului general Dorin Chirtoacă privind situaţia critică din Republica Moldova

Primăria municipiului Chişinău condamnă acţiunile represive, de o cruzime fără precedent, teroarea, violenţa şi intimidările la care s-au dedat structurile de forţă împotriva cetăţenilor, în special a tinerilor, inclusiv a minorilor, în urma manifestărilor de protest, din 7 aprilie 2009.
Au fost inregistrate două cazuri de deces (Valeriu Boboc, Ion Ţibuleac), ditre care primul, cu siguranţă, ca urmare a descinderii în forţă a poliţiei în noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie curent şi nu ca urmare a manifestaţiilor de protest. Nu excludem faptul că asemenea cazuri mai sunt, dar că se încearcă muşamalizarea lor. Poliţia continuă să aresteze în mod abuziv persoane din stradă, licee, universităţi, cămine studenţeşti. Legea nu este respectată. Cei arestaţi, sunt bătuţi cu cruzime, supuşi unui tratament inuman, degradant şi torturii.
Persoanele arestate nu au primit hrană şi apă timp 48 de ore sau mai mult. Este refuzată spitalizarea persoanelor maltratate (cazul: Vadim Ungureanu – spitalizare refuzată de judecator şi procuror, deşi a fost chemată ambulanţa, iar un consiliu medical a cerut internarea pacientului).
Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu prezintă o informaţie corectă şi completă asupra arestărilor efectuate. Conform MAI au fost arestate şi sancţionaţe 172 persoane (link: http://www.mai.md/stirile-min-ro/216738/ ) în urma acţiunilor de protest. Pe de alta parte, Primaria municipiului Chişinău a format, în baza apelurilor rudelor celor dispăruţi şi mărturiilor persoanelor eliberate deja din arest, o baza de date cu cel puţin 328 de persoane arestate şi sancţionate. Avem mărturii conform carora nu tuturor celor arestaţi le-au fost întocmite procese-verbale de reţinere, respectiv ei nu figurează în registrele MAI, deşi au fost reţinuţi şi maltrataţi. Estimăm că numărul total al celor urmăriţi de poliţie depăşeşte 1000 de cetăţeni. Pentru a muşamaliza cazurile de maltratare a persoanelor, cei arestaţi au fost repartizaţi în comisariate şi penitenciare din afara Chişinăului. Comunicăm că potrivit informaţiilor acumulate sunt cel puţin 4 persoane dispărute despre care parinţii în continuare nu ştiu nimic: Certan Ion, Donici Serghei, Tîrsina Dumitru, Tudorache Mihai.
Reiterăm faptul că, deşi Legea administraţiei publice locale (art. 29, alin.1) lit.t)) prevede ca atribuţie de bază a primarului constatarea încălcărilor legislaţiei comise de persoane fizice şi juridice în teritoriul administrat, totuşi pe parcursul unei săptămâni este împiedicat constant accesul primarului şi al reprezentanţilor primăriei în locurile de detenţie. Ne exprimăm regretul că şi reprezentanţii instituţiilor internaţionale, ai organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului şi ai presei, nu au avut şi nu au acces în locurile de detenţie. De asemenea, ne îngrijorează faptul că până în prezent nu au fost trimise sau formate misiuni speciale pentru verificarea situaţiei la faţa locului, în locurile de detenţie.
Pe această cale cerem comunităţii internaţionale implicare imediată şi insistăm asupra:
· Opririi tratamentului inuman şi degradant, a torturii în locurile de detenţie;
· Încetării terorii, a răpirilor de persoane, a ameninţărilor şi a intimidărilor;
· Asigurării accesului avocaţilor, a ONG-urilor şi a presei în locurile de detenţie;
· Garantării drepturilor persoanelor reţinute, în primul rând la apărare;
· Informării depline asupra reţinerilor efectuate şi a incriminărilor aduse;
· Pedepsirii celor vinovaţi de comiterea abuzurilor menţionate.
Dovezi noi de maltratare de către poliţie a tinerilor arestaţi
Comentarii (1)