Reduta lui Patapievici

de Liviu Cangeopol
Comentând reacţiile publicate în presa română pe marginea pseudoexpoziţiei culturale organizate recent la New York de către Institutul Cultural Român (ICR), Liviu Cangeopol (n.r. - emigrat şi stabilit în SUA din 1989, unde colaborează la publicaţiile "New York Magazin" şi "Romanian Times", fiind unul din membrii Grupului disident de la Iaşi, autor, împreună cu Dan Petrescu, al cărţii de samizdat "Ce-ar mai fi de spus") subliniază, într-un text extrem de acid publicat astăzi în exclusivitate în "Curentul", că "e ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi.
Catalogând expoziţia organizată de ICR în inima capitalei culturale a lumii, New York, drept un eveniment "cu măscări şi carenţe artistice", Liviu Cangeopol critică dur reacţiile pro-Patapievici ale unor aşa-zişi intelectuali şi atrage atenţia că adunătura "profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor".
Considerat cel mai rafinat analist politic al Exilului, Liviu Cagenopol a fost unul din cei şapte intelectuali cărora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de prezentarea Raportului Tismăneanu, Traian Băsescu le-a elogiat gestul de a se ridica direct împotriva lui Ceauşescu.

***

Un avantaj paradoxal de care se bucură impostorii de calibru înalt este luarea succesivă a proastelor decizii, pentru că ultima o va eclipsa întotdeauna pe precedenta. Este exact ceea ce s-a întâmplat recent cu direcţia Institutului Cultural Român, care, după ce a oripilat puţina decenţă rămasă în patria dâmboviţeană prin trimiterea peste hotare a doi agenţi secreţi deconspiraţi, Antohi und Hoisie, a organizat o expoziţie cu măscări şi carenţe artistice în inima capitalei culturale a lumii, New York City. Scandalul prăşit în jurul falusurilor groteşti, al svasticilor discrete, atitudinilor desacralizatoare şi al fecalizărilor moderniste a captat atenţia cotidianelor centrale mioritice, adumbrind râvna exportului pataveric de securitate în eterna tradiţie comunistă.
Pentru unii, terfelirea culturii unui popor aflat în lungă suferinţă este un afront major. Încercăm şi noi să scoatem capul în lume, după ce dictatura ceauşistă interzisese expunerea puţinelor valori autentice, şi reuşim să demonstrăm numai cât de prost digerată este libertatea democraţiei impuse.
Ca în parabola bruegheliană a orbilor ţinându-se de mână, reprezentanţii elitei naţionale văd în precaritatea şuşanelei new-yorkeze fie un bun prilej de a se gudura pe lângă responsabilii călătoriilor plătite peste hotare, fie reiterarea loialităţii de castă nouă, care măcar prestigiu acceptat le va aduce (concretizat în alte şuşanele). Ca într-un coşmar fără sfârşit al pervertirii bunului-simţ, avocaţii turistici ai ICR au ridicat în slăvi calitatea artistică, îndrăzneala modernă, deschiderea simbolică a exponatelor.

Traian Ungureanu - rapsodul uteciu

Cum săptămânalul "New York Magazin" şi-a permis să publice opiniile personale (la care, potrivit definiţiei date democraţiei, oricine are dreptul) ale câtorva români din exilul american, vestitul publicist sportiv cu veleităţi filosofice Traian Ungureanu, el însuşi desţărat londonez, sare la gâtul criticilor amatori cu o virulenţă pompoasă, comică şi incoerentă ("Cotidianul", 6 august 2008). Tributar unui maniheism de haltă riverană, analistul băsesc (care a cântat atât de frumos realizările preşedintelui rotit încât s-a trezit în poală cu o numire de ambasador în Marea Britanie - dejucată de clica parlamentară a bandei operative adverse) consideră, în logica unor argumente păstrate la secret, drept alternativa unică la "streetartul" etalat la Misiunea Română de la New York "socialismul cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic."
După ce îi cataloghează pe cei care au îndrâznit să se îndoiască de discernământul patavicios drept emanatorii unei "cacofonii surmenate de neştiinţă" şi preoţi ai "frăţiei nămoloase a betonului tricolor", câteva rânduri mai la vale, fostul rapsod uteciu îşi lasă, totuşi, o portiţă de scăpare canonică: "Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decât un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va trece, probabil, fără să zgâlţâie marea artă, dar şi ceva teribilist la modul pueril-inofensiv." Uitând, câteva paragrafe mai încolo, despre ce perorase până atunci, Traian Ungureanu îşi contorsionează iarăşi viziunea artistică: "Bineînţeles, asta nu înseamnă decât că valoarea irită". Sărim peste deficienţele sintactice, ca între emigranţi (de regulă, cronicarul scrie mai îngrijit) şi iată-ne la ce ne-a mai rămas să alegem: fie naţionalismul de beton tricolor, fie cretinismul pretenţios al puştimii de ghetou.
În virtutea aceleiaşi sărace oferte şi bazat pe informaţii care scapă ochilor muritorului de rând, Traian Ungureanu conchide că "o cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin", "traficul cu sarmale şi şezători, patronând chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească", "hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti", "chermezele", "simţul şezătorist", "autism naţional cârciumăresc", "bastion personal de petreceri şi distracţii oftate." Mă opresc aici. Ca valetuţ dedicat stăpânului de la Cotroceni, Traian Ungureanu ar trebui să fie mai prudent cu sarmalismul pe scări, căci ar putea jigni mega-bădăranii din propria ogradă, descriindu-le cu şarm umflat modul de viaţă cotidian. Care să fie obiectivul, însă?
În cheie cumetrial-artistică, în ultimii ani a apărut la noi o cireadă de intelectuali mânaţi de niciunde, puşi să ne persuadeze că taica Băsescu este primul preşedinte cu adevărat democrat şi anticomunist al românilor (până ce va clama şi el că a fost înfrânt de serviciile secrete), blagoslovind naţiunea cu instituţii, în sfârşit competente, oneste şi credibile. Că lucrurile se află pe făgaşul cel bun. Că e doar o chestiune de timp ca să ajungem la mal cu fruntea sus. Că ne vom elibera definitiv de sub jugul securist.
Ironic, însăşi prezenţa lui Horia Roman Patapievici la cârma ICR neagă impetuos toate aceste promisiuni. Casta profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor. Toţi cei care au sărit urlând în apărarea stimatului Patapievici au beneficiat de plimbări şi facilitări expoziţionale ori editoriale pe banii statului, obţinuţi din taxele plătite de cei pe care noii ciocoi atât de vădit îi dispreţuiesc.
Ne întoarcem la scandalul anterior, generat de moralitatea în derivă a celui care se ruşinează că este român şi susţine că limba ce-o vorbim ar trebui folosită numai pentru înjurături (nu şi-a ratat Traian Ungureanu adevărata ţintă?).

Sorin Antohi - profesorul de minciuni

La 4 august, "Cotidianul" dădea de ştire că renumitul şarlatan în serie Sorin Antohi a mai comis o fraudă intelectuală, dându-se drept asociatul unui institut ai cărui angajaţi n-au auzit de el ("Arbor Mundi. Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural" din Bochum, Germania) şi director al unuia de care nu a auzit nimeni, "Research Institute Orbis Tertius" din Bucureşti, compus din... Sorin Antohi şi câţiva studenţi. După doctoratul său dovedit ca inexistent şi cele trei cărţi tipărite pe care nu apucase să le scrie, atribuirea acestor noi calităţi denotă patologicul. În urmă cu doi ani, Sorin Antohi a spus că regretă prostia de a se fi împăunat cu un titlu pe care nu-l avea. Însă acum recidivează. Dacă ieşi din sfera psihiatriei, nu mai înţelegi nimic...
Mitoman, fraudulent, impostor, turnător şi lipsit de caracter, oricum aţi vrea să-i spuneţi, Sorin Antohi, ca orice debil, n-a încercat decât să vadă - vorba oportunistului obraznic de la noi - până unde-i merge. După ce şi-a recunoscut păcatul turnătoriei, prietenii au sărit pe el şi l-au sufocat cu pupături (în sfârşit, era unul de-al lor!), iar după ce a fost depistat că nu deţinea niciun titlu doctoral, aceiaşi colegi s-au repezit să declame că ar putea avea zece. Iar acum, dl. Patapievici susţine că Sorin Antohi este un intelectual de mare clasă, pe care nemţii înşişi l-au solicitat să le lumineze ignoranţa, chiar dacă nu a fost chemat să predea un curs despre istoria ilustrată a imposturii academice ori a decăderii morale. Cum să stai acasă să mori de foame şi de lipsa consideraţiunii generale când ai astfel de oportunităţi?
E ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi şi continuă să ignore seniorial existenţa celui mai nedreptăţit şi important scriitor român, trăind în sărăcie şi uitare la Paris (o, ce-l va mai decora tov. Băsescu după ce nu va mai fi printre noi!).
Rămânerea lui H.R. Patapievici în fruntea ICR este un scandal care le însumează şi le depăşeşte pe celelalte două. Într-un fel, le umbreşte. Aşa cum existenţa atâtor gunoaie pe grumazul ţării diminuează până la ridicol nenorocirea patapee.
Orbi, neputincioşi, ori doar îndrăcit de îndărătnici, continuăm să înălţăm coloana infinită a nesimţirii româneşti în spatele sofismelor soporifice. În oglinda taberei adverse, conştiinţa tuturor pare curată. Ceilalţi sunt ceva mai ticăloşi. Dar nu cu mult, ca să nu se surpe ctitoria marxistă. Modulul de deasupra îl face suportabil pe cel de dedesubt, care îl sprijină pe următorul. Echipele culturale în competiţie au rolul ofiţerului bun contrapus celui rău, în timp ce Horia Roman Patapievici s-a baricadat pe termen lung în reduta conflictului de interes: din poziţia pe care o ocupă, contribuie şi el la perpetuarea blestemului naţional, pe care atât de meşteşugit îl înjură în cărţile sale.

NOTA REDACŢIEI: Nu rataţi al treilea episod al lui Mihail Marin despre "Cazul Patapievici", după "Războiul agenţilor secreţi" şi "Tradiţia trădării": "Reţeaua profitorilor", care va apărea în curând în paginile cotidianului nostru.

Sursa: http://www.curentul.ro/

Liviu Cangeopol descalceste firul rosu care imbarliga SIE, ICR si GDS

Romania securista la export
de Liviu Cangeopol (in foto impreuna cu Dan Petrescu, aflat in picioare)
Pentru cine a citit scrierile sale radicale cu tenta social-filosofica, Horia Roman Patapievici este un individ pe care, cel putin in privinta partii tenebroase a poporului roman, nu-l poti duce cu zaharelul. Doar Cioran sa-l mai fi depasit la exprimarea dispretului fata de cacanaria multimilor, micimea indivizilor si precaritatea institutiilor nationale. Atat de dur s-a exprimat d-l Patapievici vizavi de lipsa de noblete si noianul de cusururi ale romanilor, incat a fost cat pe ce ca securistii patrioti ai lui C.V. Tudor sa-si iasa si mai mult din minti si sa-l arunce de la balconul Parlamentului in capul presedintelui ales cu ocazia infierarii verbale a sistemului comunist si a colaboratorilor politiei politice a patriei. Din fericire, gorilele vadime s-au abtinut la timp, caci pe d-l Patapievici l-ar fi ologit de pomana.
Dar s-o luam usor cu pripitul pe scari. In Septembrie 2006, Sorin Antohi iese dramatic la scena deschisa si publica o scrisoare lacrimogena in care dezvaluia ceea ce toti cunoscutii sai stiau de ani buni: turnase la Securitate pe rupte din frageda adolescenta. In toiul reactiilor iscate s-a aflat, potrivit cotidianului Ziua din 17 Noiembrie 2006, ca "Pagina electronica a MAE il indica drept presedinte al proiectatei Fundatii Gojdu pe Sorin Antohi." Numirea fusese decisa de d-l ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. O alta stire de sezon stipula ca d-l Patapievici, prin calitatea sa de membru al CNSAS, cunostea inca din 2002 latura duhovniceasca a soptitorului Antohi, pe care o descoperise in arhivele institutiei de la care lua o leafa frumusica, dar a preferat sa taca, spre binele celui pe care partidul il pusese acolo ca sa-l deconspire.
Timpul s-a scurs, o alta unitate operativa s-a rulat la Palatul Pionierilor si iata ca d-lui Patapievici i-a fost repartizata o alta functie, fiind plantat ca presedinte al Institutului Cultural Roman, institutie care se ocupa de promovarea imaginii culturale a patriei in lume. Acum sa va vedem: care ar fi puntea de legatura organica dintre arhivele Securitatii si cultura scoasa la export? Eram sigur ca n-o sa va scape: Serviciul de Informatii Externe. Mai trece ceva vreme si fostul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, este rotit si el, ca director al…Serviciului de Informatii Externe. Cine isi inchipuie ca o persoana este numita hodoronc-tronc in fruntea unui serviciu secret atat de simandicos fara ca aceasta sa fi avut deja stranse legaturi cu Reteaua este rugat sa paraseasca lectura acestui text. Precedenta putea fi dobandita la Ministerul Afacerilor Externe (pe vremuri, racolat in proportie coplesitoare), in fruntea caruia nu putea ajunge un oarecare, oricat de "promitator" diplomat ne era impus de fortele interesate sa credem (s-a vazut ceva mai tarziu cat de competent a fost d-l ministru).
Ne intoarcem o jumatate de tura: pe cand era titular la Externe, in vara anului 2005, d-l Ungureanu a numit ambasador plin la Viena un alt notoriu securist iesean: Andrei Hoisie, alias Corbea. De notat ca, din timpuri stravechi, capitala Austriei a fost placa turnanta a spionajului international. Postul era atat de important incat Nicolae Ceausescu il inscaunase acolo pe propriul sau frate, Marin (asasinat in cladirea ambasadei la 28 Decembrie 1989). La sfarsitul lunii Aprilie 2007, CNSAS a declarat cu probe ca Andrei Hoisie a fost colaborator al politiei politice comuniste. La o luna dupa aceste dezvaluiri, care au atras presiunea opiniei publice, d-l ambasador demisioneaza.
Faza a doua: la jumatatea lunii Iulie a.c., Institutul Cultural Roman a organizat si a finantat la Berlin un program numit Scoala de vara "Germania si Romania: Transferuri academice, culturale si ideologice." Din delegatia
oamenilor de stiinta romani, clocita de ICR, au facut parte… Sorin Antohi, care are si calitatea de director al programului, si… Andrei Hoisie. Auzind una ca asta, cei mai importanti scriitori germani de origine romana, Herta Muller si Richard Wagner, au protestat vehement si la obiect. Spicuim din luarile lor de pozitie.
Herta Muller: "Crede ICR ca traieste pe o alta planeta, pe care nu exista notiuni ca demnitate personala si integritate morala a stiintei?"
Richard Wagner: "Se va vorbi, ca pe vremuri, despre dialoguri intre Est si Vest, intre idioti folositori si informatori ai serviciilor secrete, despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. Asa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum nu conteaza. (…) Democratia ramane, fara valori de referinta, neputincioasa."
Dupa asemenea luari de atitudine, n-ar mai fi mare lucru de spus. ntelege si unul mai incet la minte, accepta si unul mai gros de obraz. Ei bine, se pare ca d-l Patapievici face parte dintr-o categorie speciala. ncoltit de urmarile scandalului pe care l-a starnit, eminentul intelectual a declarat cu cinism de ciocoi ofuscat: "ICR a finantat acest proiect pentru ca este foarte bun si, evident, nu pentru ca Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie sunt fosti informatori." Uite pe cine era cat pe ce sa arunce Vadim peste balcon! Daca acest proiect foarte bun nu a fost finantat pentru Antohi si Hoisie, de ce au fost trimisi la pachet sa reprezinte tara si cultura? Doi turnatori odiosi, dintre care unul si impostor academic de talie internationala? Nu a fost, dar s-a potrivit...Cu inalta-i constiinta civica expusa la vedere, marele ganditor pataveric se intreaba ca un contabil cu musca pe caciula (dupa ce a facut varza milioane de dolari): "ICR ar fi putut respinge un asemenea proiect, cu argumentul ca nu lucreaza cu Antohi ori Corbea-Hoisie, in conditiile in care partenerii germani nu numai ca nu au ridicat obiectii morale la acest fapt, ci, in cazul lui Antohi, au optat explicit pentru colaborarea cu el, in calitate de codirector al scolii?"
Pai da, la ce ne mai ajuta criteriile morale cand suntem asa destepti si altii bat din palme? Slava Domnului ca i-am dus! Dar cand romanii il doreau entuziasmati pe tovarasul Ceausescu, de ce au acceptat inlaturarea lui? I-ar fi venit atat de greu presedintelui ICR sa le spuna nemtilor ce probleme au cei doi la activ? Ca institutia se ocupa de imaginea culturala a patriei in lume si nu a Securitatii? N-ar fi inteles partenerul german? I-ar fi spus, oare: Nu, Herr Patapiewicz, ori aceshtia zwei ori kaput maskaraden de Sommer?
Apa de ploaie aruncata in ochii prostimii de unul care a inceput sa se creada mai destept decat este. Ca sa arate, totusi, ca atat institutul, cat si presedintele sau sunt simtitori la mersul lucrurilor, acesta din urma a transat fara sa se mai intinda la vorba: "Indiferent care i-ar fi fost scrupulele, ICR nu putea sa adopte decat pozitia neutra." Ce reiese din seva acestei fraze, obtinuta in zdrobitorul noii limbi de lemn a politrucului recent? Ca institutul scrupule ar fi avut, constient ca face o gogomanie, dar, in ritmul pragmatismului dobandit dupa comunism, a trebuit sa se prefaca a ploaie. Si nici nu se precizeaza intre ce tabere a fost ICR neutru. Intre SIE si opinia publica? Intre bun-simt si imoralitate? Si care e compromisul neutralitatii? Caci, dupa cum vedem, ICR a decis in favoarea agentilor Antohi si Hoisie, nu a celor care i-au condamnat. Pe deasupra, d-l Patapievici plimba prin discutie si "valoarea stiintifica a profesorilor". Te freci la urechi. Poate ca n-ai auzit bine. Sorin Antohi si-a luat talpasita din mediul academic tocmai pentru ca acreditarile domniei sale in domeniu s-au adeverit false. In mod normal, acest impostor trebuia sa infunde puscaria si sa plateasca daune scolii pe care a fraudat-o. Dar pentru ca a avut norocul sa aiba de-a face numai cu fraieri, acum se cocoata iar in capul lor.
La finalul pledoariei, d-l Patapievici, absolut incoerent, conchide legislativ:"In Romania nu exista un cadru legal in virtutea caruia cetatenii romani care au fost informatori ai Securitatii sa fie exclusi din viata publica ori academica."
Sa presupunem ca de legea bunului simt nu a auzit domnia sa, dar, in calitate de tocator de paie atatia ani la CNSAS, trebuia sa fi stiut ca exista o lege care solicita unui candidat la functii inalte sa declare daca a fost colaborator al organelor de represiune comuniste. Or, protejatii domniei sale de azi sunt, cel putin sub acest aspect, infractori. Desigur, sub plapuma imoralitatii, d-l Patapievici doarme linistit: pe cei doi n-a catadicsit nimeni sa-i pedepseasca. Doar o mana de idealisti care nu sunt deloc reprezentativi pentru tara a carei imagine culturala este pus s-o serveasca Horia Roman Patapievici si idolii sai culturali: Romania securista.
27 Iulie 2008
New York Magazin Nr. 583 * Miercuri, 13 August 2008 *

Foto: http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia.chiscop/?p=24 care prezinta si

Povestea Grupului disident de la Iasi (inainte de a se afla adevarul despre unii dintre membri sai si contactele acestora cu "societatea civila" de la Bucuresti)

Financial Times il prinde in corzi pe Patapievici si relateaza despre Raportul Curtii de Conturi privind fraudele ICR: «Securitate, Sex und Swastika»

Rumänisches PR-Desaster
» Securitate, Sex und Swastika «
von Lavinia Pitu
Imagekampagne mit Hakenkreuz: In Rumänien tobt ein Kulturkampf darum, wie sich das Land in aller Welt promotet. Das kommt nicht überall gut an. In New York ermittelt die Polizei.
Horia-Roman Patapievici kann die ganze Aufregung in Berlin überhaupt nicht verstehen. Das Ganze sei doch "von hohem wissenschaftlichem Wert", sagt der Direktor des Rumänischen Kulturinstituts (ICR), des Pendants zum deutschen Goethe-Institut. Das Ganze ist zumindest von hohem Unterhaltungswert. Denn die Vorgänge in Patapievicis Institut sind in Rumänien seit Wochen Topthema in Talkshows und Zeitungen, bewegen Politik und Öffentlichkeit derzeit mehr als Georgien-Krieg, US-Wahlen oder Ölpreis.
Angefangen hat alles in Berlin. Für eine Sommerakademie zum deutsch-rumänischen Kulturaustausch verpflichtet die örtliche ICR-Dependance als Dozenten ausgerechnet zwei Ex-Informanten des kommunistischen Geheimdiensts Securitate. Die Empörung kocht hoch. Die bekannten deutsch-rumänischen Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner protestieren öffentlich, beklagen einen Rückfall in die "kollektive Amnesie". Und die Vereinspräsidentin der Rumänen in Berlin und Brandenburg, die ebenfalls aufbegehrt, erhält anonyme Morddrohungen.
Dann kommt New York. Polizisten durchsuchen die ICR-Dependance in der East 38th Street. Grund: In der Ausstellung "Freiheit für faule Menschen" mit Werken rumänischer Künstler sind Hakenkreuze und Penisse zu sehen, was US-Behörden bekanntermaßen wenig goutieren. Kaum ist dies publik, berichtet Rumäniens Rechnungshof von Ungereimtheiten beim Finanzgebaren des Kulturinstituts. Nun hat sich eine Kommission des Senats in Bukarest der Vorgänge angenommen.
ICR-Chef Patapievici ist entrüstet. "All dies ist zu einem politischen Skandal geworden, seit das Parlament involviert ist", barmt er. "Und das nur, weil eine Geschmacksfrage in eine politisch-ideologische verwandelt wurde." Er selbst gerät in Rumäniens Medien zunehmend unter Beschuss, die sich eines Buches erinnern, das Patapievici 1996 geschrieben hat. Auszüge: "Die Rumänen können kein Volk sein, weil sie nicht mehr wert sind als eine Herde." Und: "Rumänisch ist eine Sprache, die wir nicht mehr sprechen oder allenfalls nur noch zum Fluchen benutzen sollten." Inzwischen richten sich die Attacken auch gegen Staatspräsident Traian Basescu, der nicht nur Ehrenpräsident des ICR ist, sondern auch Patapievici ernannt hat und sich ansonsten zu den Vorgängen ausschweigt.
Um eine gute Geschichte abzurunden, fehlt nur noch das Element Sex. Aber auch das hat das Kulturinstitut zu bieten. Im Internet ist eine Website aufgetaucht, auf der ein Rumäne sich beim Sex zusehen lässt und über seinen Kokainkonsum berichtet. Hauptdarsteller: der Pressesprecher des New Yorker ICR. Zumindest im Big Apple dürfte rumänische Kultur nun ein Begriff sein.
http://www.ftd.de/politik/international/:Rum%E4nisches_PR_Desaster_Securitate_Sex_und_Swastika/397563.html
Parerea mea: BND nu iarta!

(Badine, inainte de a te impauna cu meritele New York Magazin si ale ZIUA iti atrag atentia ca daca tot copiezi de aici fara sa citezi sursa de unde te-ai "inspirat" sa nu mai si minti ca un tonomat pe ruble si shecheli ce esti. Nu ma refer la articolul asta ci la toate pe care le-ai furat de aici. Cred ca ai observat ca ti-am dat o pauza si nu ti-am scos dosarul de ratat SIE. Apropos de minciunile tale ordinare, vezi ca stiu si ce-a facut taica-tau cu Tismaneanu la oficina de propagandisti PCR si ce-a facut maica-ta prin TVR si cu cine. Asa ca baga-ti ultimul neuron la loc in cap, ca stii tu ce patesti: ramai in fundul gol si rad fetele de tine! :))

Atentatul necunoscut la Ceausescu

Cat am fost plecat in Delta a aparut si interviul cu profesorul Raul Volcinschi - "Unchiuletul", cum i se spune. Redau aici pasaje:
Profesorul clujean Raul Volcinschi este o legenda vie printre fostii detinuti politici. Fondator al AFDPR dupa 1989, din care avea sa se retraga ulterior, a fost o perioada si consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu. Preocupat de reformarea CNSAS prin eliminarea intereselor partidelor si incredintarea Colegiului chiar fostilor detinuti politici, recent, profesorul Volcinschi si-a vazut si dosarul intocmit de Securitate. Acesta contine peste 100.000 de mii de file, cuprinse in 123 de volume. Organizator al miscarii de rezistenta a studentilor romani in anul 1956, Raul Volcinschi a fost, dupa eliberarea din 1964, si unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceausescu. Despre acestea si multe altele in interviul oferit in exclusivitate ziarului ZIUA. (...)

Povestiti-ne cum ati actionat in '56?
Noi aveam stabilita legatura cu miscarea din munti, pentru ca cei mai activi si cei mai buni dintre noi erau niste studenti din Fagaras - fratii Ursu, dar si altii... Cand a izbucnit revolutia din Ungaria, nu am mai stat pe ganduri si am vrut sa aducem arme din Fagaras. 22 de automate urmau sa ne fie aduse la Cluj. Si se zvonea ca veneau din Ungaria trenuri cu prizonieri, revolutionari maghiari, pe care, prin Romania, ii duceau in Rusia. Gata, ne-am facut planul sa atacam trenurile si sa-i eliberam pe ungurii arestati. Pana atunci am mai lansat o operatiune: unul dintre noi, Stefan Balan, din Teius, avea o legatura cu un ofiter, Toader Margineanu, din Fundul Bargaului, unde era singura unitate cu rachete pe vremea aceea. Vroiam sa spargem inchisoarea Gherla si apoi Aiudul, sa eliberam detinutii politici si apoi sa vina cu totii spre Cluj. Unii soldati s-au raliat initiativei. Margineanu a incercat sa scoat niste tunuri dar a dat alarma si a fost prins. Si noi am fost arestati, prin tradare. Nucleul, in jur de noua insi. Ne-am intalnit cu militarii la ancheta. Soldatii astia s-au comportat extraordinar la interogatorii... Pe unul l-a batut pana l-a lasat in sange un maior Vainer, evreu din Cernauti, pe care, culmea! il cunosteam din copilarie. Zicea: "Ba, am sa te omor in bataie" si tanarul ii raspundea: "Bine, si ce castigati? Il omorati pe soldatul Ene, fiu de iobag din tata in fiu. La un neam intreg nu ai sa pui dumneata lat". S-au comportat admirabil baietii astia. Capitanul lor a fost condamnat la moarte si executat, fara sa divulge legatura cu Balan, cu noi, si cu actiunea de la Cluj.
Pe dvs cum v-au anchetat?...
La Cluj a fost toata ancheta. Am fost dus si la Rahova, din "prietenie" dar ancheta s-a desfasurat la Cluj. Unul dintre noi, mai slabut, a inceput sa divulge reteaua nostra. Atunci m-au luat la schingiut rau de tot. Ma legau cu catusele, cu mainile la spate, si ma agatau intr-un carlig, aflat in WC-ul arestului ... Ei, cat poti sta asa? 15 secunde, 20? Incep sa-ti cedeze incheieturile, se instaleaza o durere ingrozitoare... Asta se cheama estrapada, in termeni stiintifici - au inventat-o spaniolii, se zice. E ca si cu "patul lui Procust": esti mic, te pune intr-un pat mare, te intinde si te rupe. Dupa aia, bataia la talpi. La inceput ai impresia, cand il vezi pe ala ca da cu ciomagul - tu stai legat, cu picioarele in sus si cu un baston bagat pe dupa picioare si pe la incheieturi, unul te rastoarna, tu stai cu picioarele in sus si unul te loveste - ca nu simti nimic... La a treia, a patra lovitura am inceput sa simt durerile la incheieturi... Urcau, urcau, pana la genunchi, cand ajungeau in dreptul pieptului aveai impresia ca sare inima din tine, ca nu mai ai nici o posibilitate sa scapi, ca crapi. Simteam ca sare inima din mine si ma duc. Nu m-au lasat numai cu bataia la talpi. Deodata, am avut impresia ca in spate e unul care imi da cu ceva in cap. Eu simteam, dar nu vedeam. Dar o simteam deja pe scoarta si ziceam "Ma, al dracu', sta unul cu un ciocan in spatele meu si imi trage in cap". Ei, era maiorul Vainer care ma batea cu o ranga.

Si, cum a fost sa va intalniti cu un om pe care il stiati de mic si care era acum in postura de tortionar, iar dumneavoastra in postura de victima?
Trebuie sa intelegeti problema evreiasca din Romania. In Bucovina erau cam o suta de mii de evrei. Ei s-au simtit mereu straini cu romanii. Cand au venit rusii a fost o bucurie. Multi au mers mai departe apoi, cu trupele sovietice, si au ajuns sa lucreze pentru Armata Rosie cine stie pe unde. Altii pentru Securitate sau Partid. Asta a fost... Acesti oameni erau cei care, in general, au descins din odgoanele Armatei Rosii. Nu stiau romaneste, stiau sa injure, dar cu accent. Aceasta faza a durat pana in 15 mai 1948. Dupa aceea urmeaza promotiile noi de securisti, deci a doua Securitate. Astia erau din popor si aveau un fanatism nemaipomenit. De altfel, fanatismul este caracteristic tuturor partidelor de stanga, care au un univers utopic. A treia faza a fost din 1964. Noi judecam Securitatea, dar in primul rand trebuie judecat Partidul. Securitatea raspundea la comanda Partidului. A patra faza este cea cu Revolutia culturala. Asta dureaza pana in anii '80, cand incepe faza finala si se creaza disidenta, cu aportul sovieticilor. Si, practic, s-a intors roata de unde-am plecat, de la prima faza: de la komitern la noul komintern. Asa s-a creat "perdeaua de fum" dintre oamenii regimului si forul moral pe care il reprezentau detinutii politici: prin asa-zisii disidenti.

(...)

Cat ati stat inchis in total?
Pai am primit 20 de ani cu executare. Si am facut din ei opt ani, dar totdeauna in regim de restrictie, cu lanturi. Am vazut multe crime oribile in puscarie. Am stat si la Gherla, si la Jilava. Asta era o puscarie de tranzit si cine aude de Jilava se cutremura. Stiti de ce? Pentru ca era sub pamant. Dar mancarea era mai buna decat in alte parti... Cand eram la Jilava, intr-o zi, la un moment dat se deschide usa si intra un individ, mai in varsta decat mine, el avea vreo 55. Avea o bocceluta si vine catre mine si ma intreaba daca poate sta, jos, langa mine. Si imi spune "Imi dati voie sa ma prezint, sunt Dinu Noica". El nu isi spunea Constantin. Era in '63, cu un an inainte de eliberare. Era legionar, incadrat cu Steinhard... care mi-a fost si el apropiat, desi ne-am intalnit tangential. Noica avea ideiile lui, pe care mi le-a impartasit atunci pentru ca auzise de legenda evadatului din arestul Securitatii. Era tratat cu respect, oricum. Stia deja ca vom fi eliberati in curand, respectiv peste un an. Si mi-a spus: trebuie sa ne folosim de regim, sa colaboram si sa lucram cu oamenii lui in speranta ca vom duce mai departe flacara nationalista. Vroia sa faca o reteau in interiorul Partidului. Eu am respins ideea lui. I-am spus: "Domnule Noica, ne batem gura degeaba. Ei sunt stapani din Oder pana in Murmansk si de la Murmansk pana la Vladivostok. O sa-ti trimita trei, patru turnatori care sa te inconjoare si sa-ti suga ideile. Dupa sase luni, daca nu te baga la inchisoare pentru propaganda anti-comunista inseamana ca te vor impacheta ca pe un stiulete si te vor tine asa, pe un raft intr-un hambar, cu sobolani roind in jurul dvs. Lucrurile amestecate, legionari-comunisti, miros urat. Ce rost are? Eu stiu ce fac. Cand ies, ma duc in munti!". "Ei, domnule, nu, ca te impusca, te omoara", zice el. Eu i-am raspuns: "Si ce sa fac altceva? Cu o moarte toti suntem datori". Nu a mai zis nimic. Pana la urma, s-a dovedit ca am avut dreptate si planul lui s-a nascut ca un avorton. Ce a produs? Securitatea a fost mai tare. O anumita aripa.
(...)
Dupa 1989 ati devenit fost fondator si vicepresedinte ale AFDPR...
Da. La 4 ianuarie 1990, la sediul PNTCD, la etaj, sala plina, multa lume, pe un scaun se afla generalul Latea, care vorbea cu masa asta de oameni sa facem o asociatie. Si am facut-o. Latea era primul presedinte. Eu intre timp, atunci, am fost numit in CPUN. Apoi am creat si Uniunea Democrat Crestina (UDC) care, pana la urma a fost inghitita de PNTCD. Coposu ne tot spunea ca nu e cazul sa fie doua crestin democratii in Romania si atunci am mers la ei. Cu AFDPR-ul n-a iesit bine. Am intrat si eu in conflict cu Ticu Dumitrescu, dupa ce avocatul Octavian Radulescu a fost dat afara si s-a infiintat Federatia fostilor etinuti politici. Ticu avea o problema cu legionarii, care il contestau: luase Ordinul Muncii de la regimul Ceausescu. El zicea ca legionarii fac, ca legionarii dreg, ca acum nu trebuie sa mai vorbeasca. Cum, domnule? Dar au tacut toata viata aproape, in lagare si inchisori. Cred ca il incita Magureanu, cu care se tot intalnea. Dar ei erau majoritatea membrilor AFDPR, cum au fost si in inchisori. La arpacas am stat la coada cu totii. Faptul ca unul facea parte dintr-un partid, iar altul din alt partid, nu trebuia sa fie motiv de cearta intre noi. Ticu a venit cu o brigada de batausi de pe santier si a spart AFDPR-ul. Noi am fost foarte solidari in puscarie. Raul te aduna. Dar Ticu Dumitrescu a acaparat aceasta suferinta si a transformat-o intr-o afacere. Afacerea "anti-comunismului". Voua va ramane datoria sa nu lasati asa suferinta noastra si sa incercati sa reinviati visul furat al lui Dinu Noica.

Integral la
Atentatul necunoscut la Ceausescu

13 august 2008
7320 afisari
100 comentarii

Eclipsă Parţială de Lună

16 – 17 august 2008

PLANETARIUL COMPLEXULUI MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII GALAŢI şi ASTROCLUBUL "CĂLIN POPOVICI" GALAŢI, organizează în noaptea de 16 – 17 august observaţii astronomice cu ocazia eclipsei parţiale de Lună ca va avea loc în acel moment.
Eclipsele de Lună se produc atunci când Soarele, Pământul şi Luna sunt în linie dreaptă pe cer, ca o consecinţă a mişcării Pământului şi Lunii în jurul Soarelui. Pământul luminat de Soare lasă în urma sa o umbră sub forma unui con, iar ca o eclipsă de Lună să aibă loc este necesar ca Luna să intre în conul de umbră al Pământului. Aceasta s–ar putea întâmpla ori de câte ori Luna este în opoziţie cu Soarele, adică în faza de Lună Plină. Dacă orbita Lunii ar fi coplanară cu ecliptica(cu orbita planetei noastre), eclipsele de Lună ar avea loc în fiecare lună sinodică (29,53 zile solare medii), în aşa fel încât fenomenele de eclipsă ar deveni banale, ca şi fazele Lunii. Dar aşa cum am arătat, orbita Lunii are o înclinare de 50 09’ faţă de ecliptică, de aceea o eclipsă de Lună se produce numai atunci când Luna se află în imediata vecinătate a unuia dintre nodurile sale.
Pentru cei mai vechi locuitori ai Terrei eclipsele de Soare şi Lună erau fenomene înspăimântătoare. Pentru ei, care cunoşteau că Soarele este cel care dă lumină şi căldură în timpul zilei, iar Luna luminează nopţile, era oarecum normal să se înspăimânte când vedeau că Soarele, de exemplu, se întunecă într–o zi senină şi un disc negru (Luna) înainta pe suprafaţa sa, răpindu–i din strălucire, iar într–o seară senină Luna începe treptat să dispară de pe cer.
De aceea cronicarii vremii notau aceste fenomene şi le corelau cu evenimentele istorice sau civile. Din aceste note ale cronicarilor s–a observat că producerea eclipselor are loc la intervale de timp egale.
Încă de pe vremea caldeenilor s–a observat că eclipsele sunt fenomene periodice şi anume că se produc la intervale de aproximativ 18 ani, perioadă numită de ei Saros (repetiţie). Ei au observat de asemenea că eclipsele de Soare se produc când Luna nu este pe cer în timpul nopţii, deci în faza de Lună Nouă, iar cele de Lună se produc în faza de Lună Plină.
Durata unei perioade Saros este de 18 ani şi 11,3 zile. Astfel eclipsele se succed în aceeaşi ordine (plecând de la o eclipsă iniţială oarecare) după un interval de timp necesar pentru ca o aceeaşi fază a Lunii să se producă la aceeaşi distanţă dintre Lună şi nodul orbitei sale ca şi aceea care era la momentul eclipsei iniţiale.
Fazele Lunii se repetă la fiecare lună sinodică de 29,53 zile.

Muzeograf-astronom,Ovidiu Tercu
Coordonator al Planetariului Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi şi al Astroclubului "Călin Popovici" Galaţi
E–mail:ovidiu.tercu@gmail.com
Telefon mobil: 0726166419
www.calin-popovici.uv.ro

Trei zile in Paradis: Delta Dunarii

UPDATE: Victorie uriasa a Romaniei si a societatii civice responsabile: canalul Bistroe stopat oficial

UPDATE:
Ukraine changes its mind about Bastroe - 20 august 2008
Ucraina o intoarce pe Bastroe

MAE: Ucraina a revocat Decizia de finalizare a proiectului Bâstroe

Autorităţile ucrainene au revocat Decizia finală privind realizarea celei de a doua faze a proiectului de construcţie a căii navigabile de mare adâncime Dunăre - Marea Neagră (proiectul „Bâstroe"), adoptată în mod unilateral în luna decembrie 2007. Actul de revocare a fost adoptat la data de 11 august 2008 de Cabinetul de miniştri de la Kiev ca urmare a hotărârii celei de-a patra reuniuni a statelor părţi la Convenţia de la Espoo cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, precum şi ca urmare a angajamentului asumat de Ucraina cu ocazia aceleiaşi reuniuni de a-şi reconsidera decizia finală privind întreg proiectul Bâstroe.
Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Markiyan Kulyk, a transmis în cadrul unei audienţe care a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe o copie a acestei decizii a autorităţilor de la Kiev.
Partea română consideră adoptarea deciziei de revocare a Deciziei de finalizare a proiectului „Bâstroe” din decembrie 2007 drept un pas înainte în direcţia conformării de către partea ucraineană cu dispoziţiile convenţiilor internaţionale şi solicitările diverselor organizaţii internaţionale relevante. În acest context, MAE român reiterează disponibilitatea părţii române de a relua dialogul cu partea ucraineană, în vederea identificării unei soluţii la chestiunea proiectului ucrainean al canalului „Bâstroe” în deplină conformitate cu dreptul internaţional.
Informaţii de fond
În perioada 19-21 mai 2008, România a găzduit cea de-a patra reuniune a Statelor părţi la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite. Convenţia reglementează, în principal, etapele procedurale pe care statele care doresc punerea în aplicare a unui proiect cu impact transfrontalier negativ trebuie să le parcurgă. Reuniunea statelor părţi a adoptat o „declaraţie oficială de non-conformitate” privind nerespectarea de către Ucraina a obligaţiilor sale. Conform regulilor de procedură, statele părţi recurg la această măsură în cazul în care un anumit stat ignoră, în mod repetat, normele internaţionale.
De asemenea, statele părţi la Convenţia de la Espoo au adoptat şi un avertisment adresat Ucrainei, care ar urma să intre în vigoare în cazul în care, până la data de 31 octombrie 2008, Ucraina nu anulează decizia de finalizare a proiectului adoptată în decembrie 2007, nu opreşte lucrările, nu reia dialogul efectiv cu autorităţile române şi nu parcurge etapele procedurale necesare. Tot în temeiul Deciziei adoptate, Ucraina urmează să raporteze reprezentanţilor Convenţiei cu privire la demersurile pe care le va întreprinde referitor la proiectul „Bâstroe”.
Totodată, statele părţi au solicitat, în mod ferm, Ucrainei să nu întreprindă nicio lucrare suplimentară, până la momentul conformării integrale cu prevederile Convenţiei şi cu recomandările Comitetului de Implementare.

Ce a facut o parte a societatii civile, fara a-si ingrasa conturile pe seama asta:
WWF - Bystroe Canal: Ukraine contravening Espoo Convention
UNECE Inquiry Commission concludes on Danube Canal
UNECE - Final Report De Rooij.doc
Charitable Foundation Ecopravo - Lviv
Civic Media: Delta Dunarii * Canalul Bastroe * Insula Serpilor
Le-am infundat Canalul Bastroe
ZIUA: Salvati Delta Dunarii
Save the Danube Delta! 45.000 signatures on our Petition

Marie

Rugaciune

de Mihai Eminescu

Craiasa alegandu-te

Ingenunchem rugandu-te,

Inalta-ne, ne mantuie

Din valul ce ne bantuie;

Fii scut de intarire

Si zid de mantuire,

Privirea-ti adorata

Asupra-ne coboara,

O, Maica prea curata

Si pururea Fecioara, Marie!

Noi, ce din mila Sfantului

Umbra facem pamantului,

Rugamu-ne-ndurarilor,

Luceafarului marilor;

Asculta-a noastre plangeri,

Regina peste ingeri,

Din neguri te arata,

Lumina dulce clara,

O, Maica prea curata

Si pururea Fecioara, Marie!

Noua Generaţie a PPCD cere Moscovei să-şi scoată armata din Georgia

12 August, 2008
„Noua Generaţie” a Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) a organizat astăzi un marş de protest îndreptat împotriva agresiunii militare din Georgia, manifestându-şi, în felul acesta, solidaritatea cu poporul georgian, supus în prezent unei agresiuni militare fără precedent din partea armatei Federaţiei Ruse.
Tinerii creştin-democraţi au cerut ultimativ Rusiei să-şi retragă necondiţionat armata de pe teritoriul Georgiei şi au îndemnat comunitatea internaţională să se implice activ pentru a ajuta Georgia în eforturile sale de afirmare a libertăţii şi integrităţii teritoriale, în aceste clipe dificile.
Cele câteva sute de manifestaţi ţineau în mâni steagurile Georgiei, NATO, UE, RM, precum şi steagurile oranj ale PPCD şi au mărşăluit pe străzile capitalei, de la sediul PPCD din Chişinău, strada Nicolae Iorga 5, prin faţa Parlamentului şi Preşedinţiei până în faţa Ambasadei Federaţiei din capitala moldoveană unde au protestat aproximativ două ore. Tinerii au condamnat zgomotos Rusia pentru acţiunile sale în Georgia dar şi în celelalte republici exsovietice, inclusiv Republica Moldova, care continuă, până în prezent, să fie ocupate de trupe militare ale Federaţiei Ruse.
"Dumnezeu să-i ocrotească pe fraţii noştri georgieni"
„Afară armata rusă!”, „Moscova nu uita, Georgia nu este-a ta!”, Russian army, go home”, „Libertate Georgiei!”, „Armata rusă afară, din Georgia şi de la noi din ţară!”, „Jos imperialismul rus!” sunt câteva din sloganele care au răsunat în amiaza de astăzi pe străzile Chişinăului. Manifestul tinerilor a fost încurajat de oamenii din stradă, mulţi dintre care s-au şi alăturat protestatarilor, scandând alături de ei împotriva agresiunii şi imperialismului rusesc.
Solicitat de reprezentanţii presei, vicepreşedintele şi liderul filialei Chişinău a „Noii Generaţii”, Sergiu Rabei, a declarat că această acţiune reprezintă o manifestare firească de solidaritate cu poporul georgian şi preşedintele acestuia, Mihail Saakaşvili, întrucât şi Georgia, ca şi Republica Moldova, se confruntă problema expansionismului rusesc, în procesul de democratizare, integrare europeană şi euroatlantică a ţării. „Georgienii trec acum prin nişte momente extrem de dificile şi este obligaţia noastră morală să le arătăm că suntem alături de ei, mai ales că PPCD, alături de Mişcarea Democratică Unită, condusă de preşedintele Saakaşvili, face parte din aceeaşi familie politică europeană, Partidul Popular European”, a spus Sergiu Rabei.
La rândul său, preşedintele organizaţiei de tineret a PPCD, Victor Ciobanu, a menţionat, în luarea de cuvânt, ţinută în faţa manifestanţilor, că Rusia este o ţară agresoare, care continuă să-şi manifeste aceleaşi tendinţe imperialiste ca şi pe vremea imperiului sovietic. „Nu putem să stăm şi să privim indiferent cum armata rusă de ocupaţie omoară fraţii noştri georgieni doar pentru faptul că Georgia, ca şi Republica Moldova, vrea să se alăture ţărilor libere şi democratice şi să-şi restabilească ordinea constituţională pe teritoriul său, recunoscut internaţional. Cerem tuturor ţărilor democratice să fie alături de poporul georgian şi să determine Rusia să renunţe la agresiune şi să-şi scoată armată de pe teritoriul Gergiei. Dumnezeu să-i ocrotească pe fraţii noştri georgieni”, a declarat liderul „Noii Generaţii”, Victor Ciobanu.
Amintim că ieri, conducerea PPCD a făcut publică o declaraţie prin care condamnă invazia armatei ruse în Georgia şi califică acţiunile Federaţiei Ruse ca fiind o violare brutală a normelor de drept internaţional şi un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Declaraţia PPCD a fost preluată de mai multe agenţii de presă internaţionale şi a fost difuzată integral de mai multe posturi TV importante din Georgia.
Nicolae FEDERIUC, AP FLUX

Solidaritate cu Georgia

http://www.pro-georgia.blogspot.com/