EDITORIAL RONCEA IN CURENTUL. LECTIA DE PATRIOTISM: Batranul si steagul

„În lutul greu din care am plecat / Am frãmântat simţire. / Din urã am clãdit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba albã, încâlcitã, roasã. / Pãrinte, o sã vin curând acasã”. (21 Decembrie 1989)

Era acum 20 de ani, pe 21 decembrie. Luasem bataie deja, pe bulevardul Magheru, de la primii scutieri pe care-i vedeam pe viu in viata mea. Fugisem spre centru impreuna cu prietenii mei tonitzisti, ingramaditi vreo sapte intr-o Dacie, la risc. Lucram la un mozaic la Combinatul Fondului Plastic. Impropriu spus lucram. Ne invarteam in cerc, frematand in jurul unui aparat de radio din centrul unei hale imense. In momentul in care s-a intrerupt transmisia, am zbughit-o ca din pusca. L-am imbrancit pe portarul care, deja avizat, incerca sa ne impiedice si, cu artistul plastic care ne coordona la volan, am gonit-o pe strazile pustii, din zona Casei Scanteii, pana la prima baricada. Pe drum, nici picior de militian. Normal, cu totii erau acum in fata noastra, intre Romana si Universitate. Ajunsi si noi in prima linie, ne-am bucurat sa ne regasim alti prieteni si colegi, inclusiv pe frate-miu cel mare, George, care-l tinea in spate, pentru a face poze mai bune, cand pe Pascal Ilie Virgil cand pe Titi Calistru, deveniti apoi fotografi la “Romania libera”. Era ca o intrunire de gasca, extinsa apoi la Universitate cu toate cunostintele mele din Bucuresti, toti artistii, nebunii si rebelii Capitalei, de la “Tonitza” si Institutul “Nicolae Grigorescu” pana la rockerii din “Lido” si “Cina”.

Pe moment ne blocasem pe Magheru, in dreptul terasei “Gradinita” – acum McDonald’s, pentru cei mai tineri - si cantam, din rarunchi si in genunchi, “Desteapta-te, romane!”. Din cand in cand incercam sa vorbim cu pustanii in uniforma din fata noastra, cu ochii de sub vizeta castii dilatati. Eram de-o varsta. In spatele lor, se vedeau barosanii din Militie, civili si, mai departe, restul trupelor, inarmate si sprijinite de mijloacele speciale de interventie. Armata, ca sa fie foarte clar. Noi, turbulentii linistii publice, incercam sa ne unim cu cei de la Universitate. Dupa un du-te–vino intre grupul de nebuni din mijlocul strazii – vreo 50-70 de oameni – si scutierii, care pareau mai inspaimantati ca noi, a urmat brusc, atacul. Langa mine, chiar in primul rand, era un tatic cu un copilas de trei anisori pe umeri, care strigase incontinuu “Libertate te iubim, ori invingem ori murim!”. Fiul meu cel mare e generatia 1989; avea aproape un an in decembrie. Era acasa, dar, cand ma uitam la camaradul meu de revolta, parca il vedeam pe el, cam ingrozit la gandul a ce va urma. Dupa ce-am luat primele “bulane” in cap m-am repezit la copil si l-am prins inainte de a cadea si a se izbi si el, ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit cu sange. In timp ce taica-sau si prietenii mei erau cam calcati in picioare, eu, cu copilul la piept, am reusit sa fug pe straduta care duce spre Piata Amzei, acum “Take Ionescu”, si-am intrat, pe bajbaite, in primul magazin intalnit. Zdrang, s-a auzit zavorul dupa intrarea mea. Era un “Vanatorul si Pescarul” si vanzatoarele ma stiau, fiind cam amator de efecte militare. Mi-am lipit fata de geamul rece de la intrare in timp ce doamnele au inceput sa-l mangaie pe copilas. Ca printr-o minune a trecut si tatal, in goana. L-am tras in magazin, refugiindu-ne apoi cu totii, pe podea, dupa tejghea. L-am reintalnit zilele si lunile urmatoare pe iubitorul de libertate, in CC, pe 22 decembrie, cu arma in mana, apoi prin structurile de conducere ale “Frontului”. Ajunsese mare. Mereu ma imbratisa si-mi multumea c-un evluviu de recunostinta pentru ca i-am protejat, atunci, copilasul. La cateva luni, ne-am intalnit intamplator pe strada. M-a tras deoparte si, rotindu-si ochii in toate partile, mi-a spus, soptit: “Victor, plec ‘afara’. Si nu ma mai intorc. E de rau. Am vazut prea multe…”. Si s-a dus. Sper c-o fi bine acum…

Dupa ce a trecut primul val de scutieri, ne-am refacut grupul de golani strangandu-ne de pe stradute – ca izvoarele care se varsa intr-un lac - in Piata Romana, unde, mi-aduc aminte, trona un cilindru mare de ciment, pe care Ceausescu vroia sa inalte un monument. Cu forte proaspete si nervi cu carul ne-am asmutit noi asupra pifanilor. De data asta au luat-o ei la fuga. Incet, incet, strigand, scandand si cantand, am castigat metru cu metru pana la “Scala” si, apoi, am “cucerit” si intersectia. Deja puteam sa ne-auzim fratii de la Universitate. Dar pan-aici ne-a fost.

Dincolo de trupeti duduiau TAB-urile, se invarteau turelele cu mitraliere si straluceau baionetele pe deasupra castilor de razboi ale militarilor insirati de-a latul bulevardului. Mai multi oameni pe trotuare: curiosii si fricosii. In plina strada, aceeasi mana de nebuni de la Romana. In fruntea noastra, parca de nicaieri, aparuse un batran. Cu parul si barba alba. Avea o figura de dac liber. Ochii ii straluceau in seara care se lasa. Se vedea ca astepta momentul asta de vreo 45 de ani. Schiopata, sau cel putin asa imi aduc eu aminte. Intr-o mana avea un baston. In cealalta un steag: Tricolorul. Flutura deasupra noastra, curat, fara stema si fara gaura. Cand au inceput sa se indrepte spre noi militarii cu baionetele la arma si TAB-urile dupa ei, trei sferturi dintre noi am tulit-o automat inapoi, in pas grabit, chiar alergand. Cand ne-am uitat in spate, intre noi si militari, in mijlocul drumului, acum pustiu de partea noastra, batranul. Singur. Nu se miscase nici un centimetru. Tinea steagul sus de tot, cu o singura mana, intinsa, si cu cealalta se sprijinea bine in baston, pregatit de infruntare, ce putea sa-i fie fatala. Unii dintre noi ne-am oprit, rusinati dar si speriati la ce putea sa i se intample batranului. Cativa ne-am intors si am fugit la batran. Cu forta, l-am tras deoparte, schiopatand si fugind apoi pe strazile adiacente pana ne-am regasit la Universitate. Cand a inceput sa se traga cu trasoarele, m-am retras, cu gandul la pustanul meu de acasa. Dar si la batran. Oare va reusi sa scape?, ma intrebam.

Zilele au trecut rapid, ca clipele: gloante si sange, flacari si intuneric. Apoi iar gloante si flacari si tot asa. Am intalnit alti nebuni frumosi, s-au legat prietenii de viata si de moarte. Traiam ca-ntr-un film in care totul se succede mult prea rapid, pe repede inainte. Pana cand am spus noi “stop”: atunci cand ne-am dat seama ca am fost pacaliti. Pe 28 decembrie am devenit, eu si prietenii mei, teroristi, conform “Frontului Salvarii” lui Iliescu si Televiziunii Romane ocupate. Pentru ca am organizat, dupa 21 decembrie, prima demonstratie anti-comunista, anti-FSN si anti-Iliescu. Era, deja, prea tarziu.

Din cand in cand imi revenea in minte imaginea batranului anonim, cu drapelul sau tricolor. Ma rugam sa nu fi murit, dupa cum il impingea spiritul lui de sacrificiu. Si asa a si fost. Ne-am reintalnit in Piata Universitatii, unde a stat aproape zi si noapte, printre zecile de mii de romani care au facut de garda pentru Romania in cele 53 de zile ale manifestatiei-maraton anti-comuniste. Apoi l-am revazut, din noi in fruntea demonstrantilor, la “marsul alb” al sutelor de mii de bucuresteni iesiti pe strazi pentru eliberarea studentilor inchisi in urma interventiei trupelor si minerilor lui Iliescu in 13-15 iunie. Batranul dac era neinfrant.

Un astfel de exemplu luminos am mai intalnit, apoi, la fratii nostri basarabeni, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, care, la eliberarea din temnitele rusesti din Transnistria, dupa 12 si 15 ani de inchisoare nedreapta, pentru tara lor, au spus, cu o modestie supraomeneasca: “daca s-ar intoarce timpul inapoi, am face exact acelasi lucru”. La fel, veteranii anticomunisti si monahii soldati ai Romaniei, cu 10, 15 si 20 de ani de ocna sub regimul de ocupatie bolsevic, ca bunii si marii duhovnici ai Ortodoxiei Arsenie Papacioc si Justin Parvu. Daca-i intrebi iti spun fara sa pregete ca fiecare clipa de schingiuiala sau de chin, la munca de exterminare de la Canal sau din minele de plumb, a meritat: “iaca, am stat si noi acolo, pentru mantuirea neamului romanesc…” Acesti luptatori sunt caramizile vii ale Romaniei noastre, de pe pamant si din ceruri. Ei sunt cei ce fac sa dainuie aceasta natiune, dragostea de tara, patriotismul. Oricand va indoiti de puterile voastre, ganditi-va si voi la batranul ce tinea steagul sus, singur si darz, in fata unei Armate strambe, de bieti oameni sau chiar de neoameni. Atunci, in acea clipa lunga din 21 decembrie 1989, el era Romania.

Numele lui este Ernest Maftei. Badia. Badia era Romania si Romania era Badia.

Victor Roncea

Lectia de patriotism: Batranul si steagul
Curentul - duminică, 03 ianuarie 2010

© Curentul

MIC BILANT PERSONAL. 1.254.377 de vizitatori unici (plus unu - dvs), 3.157.251 accesari pe Blog Roncea, o medie prezenta de 10.000 de accesari zilnice. Pe YouTube/VictoRoncea: 407.000 vizionari. Doi ani de blog. Investitie: 0 lei. Rezultat: multi dusmani, si mai multi prieteni, un presedinte adevarat. Multumiri si LA MULTI ANI!

PS: YouTube.com/VictoRoncea: 407.000 vizionari
Prima postare pe Blog Roncea: ianuarie 2008

E anul Unirii!

"Avem o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti din vecinătatea imediată a României. Mi-am asumat personal acest obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008. Respectarea drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite, inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional."

Presedintele Traian Basescu
Prioritatile de politica externa ale Romaniei - 23.01.2008

Intelectualii rosii, Eminescu si Unirea

"Rememorand asemenea evenimente - ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul lui Eminescu: 'Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?'. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?" - se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.

Actualitatea poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul "Societatii Carpatii". Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, "Societatea Carpatii", prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l "mai potoleasca" pe Eminescu. Cei care incearca azi sa-l ucida - pentru a cata oara? - pe Eminescu, sunt, pe fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti - care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa. Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.

"In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist", scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: "Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!". "De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (...) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre".

Sa preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani de la Marea Unire, la Putna - "un congres al inteligentelor din respect catra viitor".
"In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi".

Mutilarea Romaniei in anul Marii Uniri

Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania "independenta", pentru unguri, Dobrogea la bulgari.

Vladimir Putin a venit, a vazut si a invins, scurt, Bulgaria, actuala provincie a CSI din NATO si UE. Gazoductul spre fosta partasa a Pactului Hitler-Stalin, Italia, va trece pe unde vrea Rusia, indiferent de cat sluj sau ambat ar mai manifesta Romania, de la Cotroceni in jos. Lipsita de o politica nationala spre Est, ca si spre Vest, Romania - sau ce a mai ramas din ea -, chiar in anul 90 al Marii Uniri, pare mai singura si confuza ca niciodata, dupa 1989.
Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania "independenta", pentru unguri, Dobrogea la bulgari. Pe deasupra, o punem si de o "Moldova Mare". Situatia, pe teren, la frontierele Rasaritului Romanesc, sta la fel de rau: Ungaria si-a mutat interesele strategice pana in Transnistria. Ucraina, alt magar troian al Rusiei intr-un posibil NATO degenerat, ne sfideaza fara drept la replica provocand Romania la Marea Neagra prin pretentiile asupra Insulei Serpilor, reluarea lucrarilor la canalul Bastroe si protejarea mafiotilor transnistreni pe drumul de seara spre a Treia Roma. Chisinaul, cu aportul specialistilor Moscovei, ne tine sub tir continuu, cocosand serviciile de informatii romanesti si diplomatia de la Bucuresti. Adevarata elita a tarii, comunitatea de intelligence, pare si ea derutata, din moment ce, nici pana acum, Cotroceniul si MAE nu au reusit sa elaboreze o strategie de politica externa viabila. In acord cu Washington si Bruxelles. O viziune romaneasca care sa ajute atat SUA, cat si UE si care sa aplice tactici care nu neaparat sa apropie Moscova, dar sa nu indeparteze Chisinaul.

Romanii nostri din jurul granitelor actuale si, in special cei din fostele republici sovietice, vitregiti oricum de soarta, nu primesc nici cel mai mic sprijin de la Patria Mama. Proiectul recunoasterii cetateniei lor naturale, furate de sovietici, a fost ignorat de toate guvernarile post-decembriste si este blocat si azi, la Bucuresti, sub pretexte fantasmagorice. Devine UE a doua URSS? Presa si societatea civila anti-romaneasca, a ONG-urilor formate din OMG-uri, tin isonul Moscovei sub acoperirea de politoloage si profesorasi cu studii occidentale. Ce poate fi mai clasic, in spionaj, decat o scoala pe la Oxford? Cazul Kim Philby spune tot.

Summitul NATO se apropie vertiginos. Acum este momentul enuntarii unei politici nationale in armonie cu planurile de democratizare a regiunii extinse a Marii Negre. La Bucuresti, in aprilie, se vor lua decizii epocale. Romanii nu trebuie sa se considere doar bastinasi fericiti ca pot face focul pentru noii conchistadori ai marilor Negre si Caspice, veniti cu margele in loc de garantii de securitate. Problemele Romaniei sunt problemele NATO. Si invers.
Un cuvant, venit din trecut, este la fel de actual si azi. Dr. Corneliu Dida despre perspectiva Unirii: "Intre timp, criza interna se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii, baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui "nationalism" gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare si insolenta intrebarii: "Ce va trebuie, ba, voua, unire?", lansata de un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata renastere national - spirituala in Tara inca mutilata...".

A fi nationalist in Romania europeana nu poate fi decat o datorie de onoare. A fi drept, de dreapta, inseamna a simti si a gandi romaneste.

Anul Unirii

Istoria, dupa cum bine stiti, se repeta. La 13 ianuarie 1918, invocand dorintele romanilor de unificare, bolsevicii care pusesera mana pe imperiul rus ne pedepsesc pentru prima oara si confisca Tezaurul Romaniei, pentru totdeauna. Sunt 90 de ani de atunci.

Dupa alte cateva zile, la 24 ianuarie, Sfatul Tarii anunta independenta Basarabiei, care, la 27 martie, va face practic primul pas spre constituirea Romaniei Mari. In ciuda piedicilor ucrainene si austro-ungare, Bucovina merge pe urmele surorii ei, in noiembrie acelasi an. La 1 decembrie 1918 romanii se regasesc cu totii, impreuna, acasa, in Dacia Moderna.

Dar, daca istoria se repeta, prostia benchetuieste. La 90 de ani de la Marea Unire, anul 2008 e declarat in toate felurile (si am auzit ca s-au desemnat chiar si "ambasadori multiculturali" ai Romaniei in lume!); numai Anul Unirii, nu. Un alt neam milenar, micul si inteleptul popor evreu, aflat in Israel sau raspandit in toata lumea, a pregatit deja o serbare fastuoasa a aniversarii celor 60 de ani de la infiintarea statului. Romania ce face?

Marea Unire a permis printre altele Europei sa rasufle usurata, o perioada, in fata valului de bolsevizare care urma sa insangereze abund natiuni libere europene. Romanii, profund credinciosi, au respins comunismul ateist cu toata fiinta lor. Romania Mare a stat ca o piatra tare, in capul unghiului templului european, continuand misiunea istorica a poporului roman la Gurile Dunarii, portile Europei. Aceeasi si astazi. Tocmai de aceea, cancelariile occidentale au inceput sa priceapa ca o Romanie puternica, unita, ar fi in interesul noii constructii, a Uniunii Europene largite.

Americanii stiu acest lucru, de cu mult inainte. Imediat dupa sfartecarea Romaniei in urma Pactului Hitler-Stalin (care vedem ca-si pastreaza valabilitatea si astazi), un trimis special al Guvernului american, ilustrul istoric Charles Upson Clark, sintetiza in lucrarea sa monumentala "United Romania": "Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei... Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului... a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta".

Daca americanii au sedimentat toate aceste informatii si astazi sunt aici, cu noi, la Marea Neagra, dambovitenii nostri de la putere sunt ca aluviunile: daca nu devin namol, azi sunt aici, maine prin vreo insula. Din pacate, nu a Serpilor. Altfel nu se explica cum tocmai cel ce ar putea sa fie Anul Unirii a fost uitat din capetele "profesorilor" si a "istoricilor" care colcaie si fojgaie prin Administratiile de la Cotroceni si Victoriei.

De la Baltice aflam cate ceva despre ce inseamna demnitate nationala pentru un alt popor mic si curajos: lituanienii au facut nota Moscovei pentru crimele facute in perioada regimului de ocupatie comunist (ceva ce ar fi trebui sa se regaseasca si in "Raportul Tismaneanu" scris de "fratii Grinch"). Vilnius pretinde Kremlinului, pe langa scuzele oficiale, si 28 de miliarde de dolari despagubiri.

Basarabenii si alaturi de ei toti romanii cu credinta in suflet au sperat si mai spera inca in reinvierea demnitatii nationale a neamului romanesc. Pentru ei, romanii care au facut Unirea in 1918 si pentru noi, romanii lui 2008, Nicolae Iorga scria: "Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!"

Azi noapte a inceput razboiul la Marea Neagra

Trupele aeropurtate americane au fost plasate in masa in Dobrogea, depasind capacitatea aeroportului Kogalniceanu si ocupand si alte baze din portul militar Constanta, dupa ce bulgarii le-au refuzat in ultimul moment aterizarea.

Profitand de intuneric si vremea rea, ca si de lipsa de profesionalism a presei romane, care batea zapada in piua si-i canta pe Ionii din politica si afaceri, avioanele Hercules au lasat pe teritoriul romanesc un numar necunoscut de militari americani. Dupa ultimele informatii obtinute din surse americane de la centrul SECI verificate de reporterii ZIUA ON LINE la cartierul general SHAPE, comandourile SEAL au ocupat in cursul noptii Insula Serpilor plasand mine pe Canalul Bastroe si de-a lungul coastei, pana la Odesa. Aliatii turci patrulau deja de cu seara in zona stramtorii Kerci, gata de interventie in cazul in care navele Ucrainei vor sustine flota Rusiei. La cererea Georgiei, trupele speciale de interventie rapida ale NATO au ocupat pozitii in Osetia de Sud si Abhazia in timp ce Armata Romana a avansat pana la Nistru garantand Transnistriei independenta, cu conditia ca paramilitarii kazaci sa nu intervina in conflictul armat de la Marea Neagra.

Mai multi timisoreni, craioveni, bucuresteni si constanteni au incins firul 911 raportand o mare de obiecte neidentificate pe cerul patriei. Echipele STS au fost insa instruite sa-i linisteasca pe reclamagii, sugerandu-le ca s-au uitat prea mult la OTV. De fapt, traficul in vazduhul sudului Romaniei a fost aglomerat, eleron la eleron, de sutele de F-22 Raptor decolate de la baza Aviano, dupa ce ungurii au sugerat ca nu pot face fata, la sugestia noului sef al informatiilor maghiare, instruit la scoala KGB. Italienii insa, ca intodeauna mai rapizi, informasera deja rusii, in baza bunei intelegeri stabilite odata cu parafarea contractului pentru gazoductul "South Stream". Conform agentiei Xinhua, Vladimir Putin, care sarbatorea nasterea Domnului pe stil vechi in postura de Mos Craciun, si-a abandonat barba, caciulita si jucariile copiilor si a inceput sa apese pe butoanele rosii ale servietei speciale, declansand mai multe rachete de pe submarinele prezente in Marea Neagra si Mediterana. Scutul american anti-racheta a fost insa deja amplasat in secret in Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice, in ciuda opozitiei agentilor de influenta ai Rusiei din aceste tari NATO si UE. Dupa prima rafala, esuata, Putin i-a dat ordin fostului cancelar german, Gerhard Schröder, sa puna la punct balticele, invocand Pactul Ribbentrop-Molotov. Intr-o prima instanta, angajatul Gazprom a promis ca va trimite niste neo-nazisti stangisti ca sa se intalneasca cu Nashii ("Ai nostri") pe conducta care leaga Germania de Rusia pe sub Marea Baltica. Pentru crearea unui front strans al neo-kominternistilor impotriva invaziei imperialiste americane la Marea Neagra, la Bucuresti a fost solicitat Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica care a promis ca va trage chemarea la lupta cu un rasunator "intelectuali din toate tarile, uniti-va!", difuzat intre ei prin intermediul intregului tiraj al revistutei "22". Grupul pentru Dialog Social s-a intrunit, "sub asediu", reclamand presedintelui Traian Basescu ca neinformarea societatii civile, pentru a-si putea face bagajele la timp, "este inspirata din practicile vechii Securitati", "in dispretul fata de statul de drept".

Dupa cum a avertizat si ZIUA inca din urma cu trei ani si dupa cum sintetizeaza si The Globe and Mail astazi, un motiv pentru declansarea razboiului in aceasta zona tine chiar de geografie (de unde si geopolitica). Un al doilea tine de impartirea sferelor de influenta ale lumii, care imbratiseaza toate aspectele, de la controlul politic la cel cultural si economic.

Dar, daca razboiul care vine ne va gasi la fel de nepregatiti ca in fata unei simple viscoliri a iernii, sunt curios cum o sa reziste, dupa, tot guvernul, in Siberia...

Victor RONCEA

HARVARD: Vaccinarea in masa anti AH1N1, o masura exagerata si inutila in cazul gripei porcine. STUDIU. Isteria a afectat si slujbele (catolice). VIDEO

Un nou studiu pe baza victimelor epidemiei de gripa AH1N1 in Statele Unite releva ca autoritatile ar fi trebuit sa se astepte sa aiba de-a face cu o epidemie tipica sau chiar mai blanda decat de obicei.

Cercetatorii de la Universitatea Harvard si Medical Research Council Biostatistics Unit din Marea Britanie au conchis ca autoritatile au exagerat amenintarea gripei porcine, informeaza ABC.

"Cred ca a fost, inca de la inceput, creata ca o criza si exagerata ca o amenintare reala", comenteaza Philip Alcabes, profesor asociat la School of Health Sciences, Hunter College.

"Gripa este o boala serioasa, omoara oamenii. Insa aduce un deserviciu sanatatii publice atunci cand, in numele unei cruciade a pregatirii, oamenii creeaza o poveste de criza sau catastrofa inainte sa avem suficiente date cum ca asta se va intampla", continua el.

Alcabes sustine ca, la inceput, oficialii au recunoscut ca au prea putine date cu privire la virus si au rezistat cererilor de inchidere a granitelor. Insa, pe masura ce a trecut timpul, oficialii au luat o multime de masuri care nu erau necesare, cum ar fi vaccinarea in masa.

Desi noul studiu sugereaza ca erau slabe sansele ca gripa porcina sa declanseze o epidemie severa, autorii spun totusi ca autoritatile nu aveau de unde sa stie, la momentul respectiv, cum va evolua virusul.

Sursa: Ziare.com

VINE-O IARNA DE TREI ZILE! Cod galben de ninsori in 11 judete si Bucuresti

Autoritatile au emis o atentionare meteorologica cod galben de ninsori si viscol, ce vizeaza 11 judete si Bucurestiul. Astfel, in intervalul 3 ianuarie ora 03,00 - 3 ianuarie ora 22,00, va ninge in regiunile sud-vestice si sudice, iar temporar, vantul va viscoli ninsoarea. Atentionarea este valabila pentru judetele Caras-Severin, Mehedinti, Gorj, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Ialomita, Calarasi, Braila si pentru Capitala.
In acelasi interval, va ninge si se va depune strat nou de zapada si in restul tarii, iar local vantul va avea intensificari, mai ales in zona de munte si in vest. Vor fi conditii de formare a poleiului. Specialistii sustin ca episodul este scurt si putin intens, fiind vorba despre 5-10 centimetri de zapada care se va aseza.
De sambata dupa amiaza se asteapta sa inceapa sa ninga in sudul tarii, inclusiv in Bucuresti, iar de duminica, ninsorile se vor extinde in toata tara. In unele regiuni va fi chiar viscol. De asemenea, vantul va bate cu putere peste tot in tara. Se vor constata intensificari ale vantului de 30-50 de kilometri in aceasta perioada.
Duminica si luni, temperaturile maxime se vor situa intre -8 si 3 grade Celsius, iar cele minime intre -16 si -6 grade Celsius. Cerul ramane innorat, iar precipitatiile mixte se arata in sudul si estul tarii mai ales si izolat in restul teritoriului. Vantul trece de moderat, iar in estul teritoriului poate atinge si 30-35 de kilometri pe ora.
In Bucuresti vor fi 0 grade sambata la amiaza si va incepe sa ninga, iar vantul va accentua senzatia de frig. Si ziua de luni se anunta geroasa, mai ales in nord si centrul tarii. Maximele raman negative. Vantul continua sa fie puternic in Dobrogea si Moldova, ca si la munte, dar se mai domoleste in rest. De marti, se incalzeste si vin iarasi ploile, inclusiv la munte. Astfel, de Boboteaza si Sfantul Ion va fi mai cald, inregistrandu-se ploi. (A.I.)
Sursa: Ziare.com

PARINTELE JUSTIN PARVU la inceput de an: "Sa fii aspru numai cu tine insuti, iar cu ceilalti ingaduitor". Calendarul Manastirii Petru Voda si "Spre Tabor", cu un cuvant al Parintelui Bartolomeu Anania

"Harul este apa vie care astampara setea sufletului (nu toate apele astampara setea), apa sfanta care spala si curateste sufletul de rugina si rautatea pacatului; alifia sfanta care vindeca durerea si suferinta sufletului; focul sfant care arde spinii patimilor si topeste gheata inimilor impietrite sub vraja raului. Cerul nu cade pe pamant, dar isi trimite roua si ploaia binecuvantata; harul e roua si ploaia cerului in sufletele credinciosilor. Soarele lumineaza, incalzeste si rodeste pamantul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, samanta vietii; harul este izvorul cel viu al vietii duhovnicesti, samanta cea vie a slavei ceresti, painea de intarire, luminare si desavarsire a vietii dumnezeiesti in om. Harul este seva aceea sfanta si datatoare de viata, care trece din vita in mladite, din maslin in ramuri, din Hristos in crestini, ca sa le dea puterea vie de crestere, de inflorire si rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui marginite, ca sa se sfinteasca si sa se desavarseasca, face, lucreaza harul, prin puterile lui nemarginite."
Pr. Ilarion V. Felea 

Pentru comenzi accesati http://Atitudini.com/ 

Video cu Parintele la Apologeticum
Parintele Mitropolit Bartolomeu Anania: "O mare isprava duhovniceasca"

O mare isprava duhovniceasca au infap­tuit Par­in­tele Staret Justin Parvu si obstea sa din man­a­s­tirea Petru Voda pub­li­cand opera SPRE TABOR prin recu­per­area man­u­scriselor ramase de la Preo­tul Pro­fe­sor Illar­ion V. Felea, a carui viata paman­teasca s’a stins in tem­nita de la Aiud in 1961. Eram acolo, numele sau cir­cula lumi­nos printre det­inuti, dar nu mi-a fost dat sa-l intal­nesc in gigan­tica inchisoare de pe malul Mure­su­lui, unde nici pe pro­priul meu frate nu l-am vazut decat acci­den­tal, cat­eva clipe.

Primul volum, subin­ti­t­u­lat Pre­gatirea, aparut la Edi­turile Crigarux si Man­a­s­tirea Petru Voda, este urmat acum de cel de al doilea, subin­ti­t­u­lat Curatirea, pen­tru care mi s’a cerut o pre­doslovie. Pre­gatirea si Curatirea sunt, de fapt, cele doua mari etape suitoare ale vietii si desavar­sirii duhovnicesti, asa cum au fost ele puse in ran­duiala de catre marii lor trai­tori, potrivit Sfin­telor Scrip­turi si pro­pri­ilor experiente.

Autorul este un exce­lent cunosca­tor al tex­telor bib­lice, pe care le ordoneaza in func­tie de planul gen­eral al car­tii, dar si al tra­di­tiei rasaritene. Dar nu asupra lor vreau sa ma opresc. Eru­di­tia patris­tica si splen­doarea incur­si­u­nilor hermeneu­tice l-ar indemna pe citi­tor sa creada ca se afla in fata unui tratat de teolo­gie aca­d­e­m­ica, sobra, elab­o­rata la rece si redac­tata cu acri­bie ter­mi­no­log­ica, ceva de genul scrier­ilor dog­mat­ice ale Par­in­telui Staniloae. Sur­priza vine din paginile sau para­grafele in care autorul adopta un ton colocvial,viu, patetic, insu­fletit si insu­fleti­tor, ca si cum le-ar spune catorva pri­eteni sositi pe neast­ep­tate la masa lui de lucru: – „Hai sa va spun ce-am scris astazi”, alter­nand lec­tura cu parafrazari ver­bale, totul fiind insotit de o masur­ata ges­tic­u­latie pas­torala. De abia atunci iti dai seama ca ai in fata o carte de predici sau, cel putin, de med­i­tatii pub­lice, pe care Preo­tul Ilar­ion Felea le-a alca­tuit dupa tex­tul unor tahi­grame, asa cum facea, la vre­mea lui, Sfan­tul Ioan Gura de Aur.

Asocierea aces­tor doua nume nu e nici intam­pla­toare si nici exager­ata, chiar daca pas­trarea pro­por­ti­ilor se impune. Geniul unuia si tal­en­tul celuilalt pot sta ala­turi si prin sfar­si­tul lor tragic, vecin cu mar­tir­iul. Ceea ce insa il apropie pe Felea de Sfan­tul Ioan (pe care, dupa toate prob­a­bil­i­tatile, si-l luase ca model) este suflul ora­toric, dinam­ica ideilor si cal­dura expre­siei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele toren­tilor mintali, curg­ere a Duhu­lui Sfant spre laun­trul fiin­tei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era ras­platit cu aplauze in bis­er­ica, sunt abso­lut con­vins ca ascul­ta­torii Par­in­telui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ova­tioneze printr’o lacrima a bucuriei duhovnicesti.

Este omag­iul pe care i-l aduc edi­torii si citi­torii aces­tor carti.

† BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, Arhiepis­cop si Mitropolit

BASESCU: LA MULTI ANI, tuturor romanilor! Iubiti-va tara! Fiti patrioti! Sunteti puternici!

"La multi ani, romani din interiorul si din afara frontierelor Romaniei", si-a inceput presedintele Traian Basescu mesajul de Anul Nou catre romani, transmis de la Sinaia, unde se afla in aceste zile seful statului.

2009 a fost un an dificil, in care peste Romania a trecut criza globala, care "ne-a afectat, dar nu ne-a ingenuncheat", am avut parte de crize politice "pe care romanii le-au transat pe 6 decembrie, cand au decis sa fiu presedinte pentru inca un mandat", a facut Traian Basescu un scurt bilant al anului care tocmai s-a incheiat.

Le multumesc si celor care m-au sprijinit, si celor care mi-au dat o lectie", a continuat presedintele, sustinand ca rezultatul alegerilor prezidentiale din 2009 a aratat ca intotdeauna politicienii care isi iau ca aliat poporul roman castiga.

In ce priveste anul in care am intrat, Traian Basescu a spus ca "2010 este anul reformarii ststului, incepand cu cea mai importanta institutie a statului, Parlamentul Romaniei. Dar nu numai atat. Trebuie reformat si sistemul de educatie - numai asa Romania va putea deveni o tara performanta; si sistemul de sanatate; sa consolidam clasa de mijloc; sa folosim avantajele pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Avem nevoie si de o justitie dreapta pentru toti, oameni simpli, cu bani sau fara bani".

"Sa facem din solidaritate un mod de a trai"

"Sa facem din solidaritate un mod de a trai!", i-a indemnat seful statului pe romani. "Romanii sa fie solidari cu ei, cu aspiratiile lor si solidari cu tara. Istoria tarii, cultura, traditiile ii recomanda pe romani ca una dintre cele mai puternice natiuni ale Uniunii Europene. Trebuie sa avem in minte ca dragostea de tara inseamna patriotism", a continuat Traian Basescu.

Presedintele Romaniei s-a aratat optimist la cumpana dintre ani: "In 2010, vom scapa din criza si optimismul ne va anima sa depasim momentul trait in 2009". In plus, "se va hotari daca suntem (politicienii - n.n.) capabili sa ramanem loiali comenzii date de poporul roman pe 22 noiembrie", a mai spus Traian Basescu.

Seful statului a subliniat si ca "esenta evolutiei noastre pozitive in perioada urmatoare este reforma statului, fara de care nu vom putea valorifica cresterea economica ce va fi reluata in al doilea trimestru al lui 2010".

In final, presedintele a urat romanilor "fericire in familie, sanatate si cel mai important lucru: solidaritate". "La multi ani, tara draga!", si-a incheiat Traian Basescu discursul tinut cu ocazia Anului Nou.

Seful statului se afla impreuna cu sotia si cu fiica sa cea mica in statiunea Sinaia, de cateva zile. In statiunea Sinaia petrec Revelionul si alti politicieni, printre care presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, si ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Elena Udrea.

Dupa ce a rostit mesajul de Anul Nou, presedintele Basescu s-a indreptat, impreuna cu sotia si apropiatii familiei, catre un restaurant din statiune pentru masa festiva.(S.S.)

Sursa: Ziare.com
Foto: Cristina Nichitus 

ULTIMA NOAPTE DE RAZBOI, prima noapte de... razboi. POZA TRUCATA cu Elena Udrea in Die Welt (fotografa ratata: Alina Mungiu) si IMNUL LUI GEOANA la Revelionul din Piata Constitutiei

In ultima zi a anului trecut Realitatea lui Vintu a jubilat postand reproducerea unui articol mizer din Die Welt, care poarta aceeasi marca (dara) a frustratei Alina Mungiu. Materialul comandat de "prietenii" Romaniei este insotit, printre altele, si de o poza cu Elena Udrea intr-un tricou ud, semidezbracata, cu inscriptia "The Land of choice" intre picioare. HotNews-ul (tot al lui Vintu), vrand sa para independent, da un rezumat in care totul s-ar petrece si nu s-ar petrece, declaratiile madamei (?) Mungiu din articol fiind citate cu un "ar fi spus", de departajare si fentare. Nu, nu "ar fi spus" ci, conform articolului jenant al trustului Axel Springer, matracuca lui Soros chiar "a spus" urmatoarele „E pur si simplu scandalos sa o imputernicesti pe doamna Udrea cu administrarea fondurilor de dezvoltare europene“. Vai-vai! De ce n-am da fondurile europene oengeurilor ei de canapea, GDS si SAR?!
Asta n-ar fi nimic. Dar nici unul dintre portalurile pline de "respect" si "profesionalism" ale lui Vintu nu remarca "super-deontologia" si nesimtirea colegilor nemti, care au folosit - fara a face insa nicaieri aceasta specificare - o fotografie trucata ordinar (furata de aici)  pentru a ilustra un articol de... "informare". Mai mult: si "explicatia foto" este incalificabila, tinand cond de faptul ca avem un trucaj, folosit de un ziar care se pretinde "de elita", respectiv: "Doch bevor Elena Udrea sich in die Untiefen der Politik stürzte...", adica "Elena Udrea inainte de a se cufunda in adancurile politicii...". Asa da, deontologie!
Ura Alinei Mungiu duhneste si supureaza scabros, dupa cum se vede, daca a ajuns sa genereze atacuri suburbane la un ministru roman, din strainatate, transformandu-se din ditamai anal-ista intr-o fotografa atat de ratata, incat e nevoita sa recurga la trucaje ieftine si stupide.
Apoi, din aceeasi serie, la Bucuresti, nici nu trecusera bine primele secunde ale noului an si, la Revelionul din Piata Constitutiei, pe fondul spectacolului cu lasere, a inceput sa se auda imnul electoral al lui Geoana folosit in clipurile PSD de promovare a candidatului la fel de ratat ca Mungioaca. Coincidenta? Decideti singuri.

CINE UITA NU MERITA. 1989 - 2009. Ruga. Vino Doamne.

CINE UITA NU MERITA. Forme "intelectuale" ale tradarii Romaniei si metoda de prevenire si combatere: informatia

Cum vor deveni din nou domnişoare curvele din presă şi societatea civilă

„Cine uită, nu merită!“ În '90, am pus împreună cu „huliganii“ anticomunişti din Piaţa Universităţii acest înscris al lui Iorga pe Arhitectură, botezată „Facultatea de Golani“, alături de o fotografie-gigant cu Iliescu şi Ceauşescu. Vroiam ca românii să nu uite că morţii noştri din decembrie au nevoie de dreptate, la fel ca şi viii. După 20 de ani, bieţii mucenici nu şi-au găsit-o, iar noi nu ne-am făcut-o. Conspiratorii KGB şi GRU de atunci, în frunte cu Brucan şi Iliescu, s-au multiplicat sinistru, în mii de replici care au năpădit politica, presa şi societatea aşa-zis civilă şi românească.
Campanie mai scabroasă ca asta chiar că n-a mai fost nicicând. Nici măcar primele „alegeri libere“ nenorocite, de dinainte de a ne lua ciomegele lui Ion Iliescu în cap, când se minţea poporul cu televizorul, unic, şi prindeau celei mai stupide manipulări, parcă nu au fost la fel de sinistre precum cele de mai ieri. Mijloacele de intoxicare s-au perfecţionat. Ce era băgat în cap minerilor ieri printr-o simplă întrerupere de emisie, azi este inoculat prin mii de picături chinezeşti otrăvite. Pipetele sunt tele-cyborgii post-comunismului, soldaţi fideli ai minciunii şi ateismului, pretinşi lideri de opinie polisaţi de păpuşarii serviciilor antiromâneşti în două decenii de activitate. Urmaşii demni ai criminalilor filo-sovietici Brucan şi Iliescu.
Ca să fie mai clar: Silviu Brucan, agent sovietic dovedit, este cel care condamna elita României la moarte, începând cu 1945, din vârful Scânteii PCDR. Ion Iliescu, alt agent al URSS, poreclit Iliescu-KGB, închidea cercul crimelor sovietice comise asupra românilor timp de 45 de ani prin mascarada sângeroasă din decembrie 1989. Numai un orb, tâmp şi surd nu poate vedea petele roşii de pe costumul de mii de euro al lui Mircea Geoană, urme lăsate de mâinile mânjite de sânge ale celui care îl ţine în braţe, tartorul crimelor din decembrie, Ion Iliescu.
Şi atunci, cum pot fi numiţi „intelectualii susţinători ai lui Mircea Geoană“, curvele din politică, prostituatele de presă şi goarnele lor de împrăştiat minciuni pe bandă la televiziunile mogulilor „cu ştaif“, devalizatori ordinari ai bietei Românii?
Singur împotriva tuturor, Traian Băsescu nu s-a lăsat înfrânt de valul de ură cosmetizat deontologic, în „respect“ şi „bun-simţ“. Cu sprijinul a milioane de români anonimi, de la opincă la vlădică, Băsescu a reuşit până la urmă să se opună uriaşei maşinării de spălat creiere şi suflete româneşti. Ce gâlmă li s-a pus în gât după ce au spart sute de milioane de euro ca să-l doboare, să ne doboare, şi să ocupe, definitiv, România? Păpuşarii turbează, monştrii procreatori de monştri supurează.
Dar să revin la Iorga. În 2000, un grup, „select“, de intelectuali „cu ştaif“ renunţa la pretinsul anticomunism de paradă şi, chipurile pentru a se opune lui Vadim Tudor, nume sonore, hiper-mediatizate în ciuda sărăciei sufleteşti - gen Patapievici, Pleşu şi Liiceanu -, l-au susţinut printr-un apel public, fără ezitare, pe responsabilul de crimele din decembrie 1989 şi iunie 1990, „salvatorul neamului“ Ion Iliescu. S-a dovedit atunci cu prisosinţă că acest grup, de „dialog social“, înfiinţat cu sprijinul agentului sovietic Silviu Brucan, şi-a meritat investiţia kominternistă. Dovada cea mai evidentă că sperietoarea Vadim Tudor era doar o creaţie a lui Ion Iliescu, stipendiată în anii '90 chiar de către finuţul Andrei Pleşu, atunci ministru FSN, prin semnătura lui Petre Roman, s-a văzut ieri, din nou, pe ecranul scos din „1984“ al Antenei 3, când „mâncătorul de unguri“ stătea colocvial - alături de „creştin-democratul“ Ciorbea şi societarul în civil Pîrvulescu - la o devărsare de înjurături anti-Băsescu cu fostul prim-ministru fesenist, ex-“jidan“ pentru Vadim, acum „os de liberal“, de dragul lui Patriciu. Asta după ce şi-a sinucis propriul partid, PRM, printr-o alianţă contra naturii cu pretinşii duşmani declaraţi din UDMR. Nu e singurul: Crin Antonescu şi-a dus la groapă bietul electorat liberal, ca să vadă foştii anticomunişti, mulţi doar fripturişti, cum se răsuceşte ca o elice marele român I.C. Brătianu, bine tocat de „partenerii social-democraţi“ cu secerile şi ciocanele lor lucitoare. La care s-au mai adăugat şi fantomele ţărăniştilor.
În ciuda acestui masacru al moralei şi memoriei înaintaşilor, dintre toţi „intelectualii“ care s-au scăldat bine-mersi în sângele din cada lui Iliescu, numai Caramitru s-a distanţat, solemn, de mizeria campaniei totale anti-România.
În 2000, după ce alegerile au trecut, oamenii au uitat. Aceleaşi personaje de can-can „anticomunist“, deontologi de serviciu, şi-au pus apoi alte măşti, au pătruns în alte încăperi. Ca şi azi.
Şi, pentru că „cine uită, nu merită“, cred că este obligatoriu să ţinem minte numele celor care au fost vedetele intelectualismului, „personalităţile“ României, prostituatele cu ştaif care nu s-au simţit jenate să susţină mizer păpuşa de paie a lui Iliescu-KGB, pătată de sângele românilor ucişi în 1989 şi 1990. Aceste personaje insidioase, adevărate curve ale presei şi societăţii civile, nu au dreptul să devină din nou domnişoare. Numele de mai jos - doar câteva - sunt extrase din listele de susţinători ai Coaliţiei ticăloşite reprezentate de Crin Antonescu şi Mircea Geoană, prostănacii teleghidaţi ai lui Iliescu şi ai mogulilor Patriciu, Vîntu şi Voiculescu. Ţineţi-le minte.
Renata Weber, „tătica“ lor de la Fundaţia Soros. Vox Publica lui Vîntu şi Alianţele lui peşte prăjit coordonate de aceiaşi anti-creştini Cristian Pîrvulescu, îmbătrânitul în rele Mircea Toma, coruptul paznic la anti-corupţie Victor Alistar şi frustrata Alina Mungiu Pippidi. Andrei Pleşu şi ciracii săi, gen Cioroianu, Cărtărescu, Liiceanu şi Dinescu, aflaţi majoritar pe statul de plată al lui Patriciu. „Actorii uşori“ ai lui Vîntu în campania „Noi vrem respect“, Victor Rebengiuc şi Dan Puric, „dame de companie“ la Realitatea TV. Plus: Mircea Diaconu, Maia Morgenstern şi Dorel Vişan sau Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Florin Chilian (trecut de la număratul termopanelor lui Năstase la îngânatul osanalelor pentru Geoană) alături de Dan Grigore, Adi Copilu' Minune şi Luminţa Anghel. „Derbedeii cu ştaif“ de pe lacul Snagov, Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac. Succesorul lui Dumitru Tinu, Cristian Tudor Popescu. Incertul Emil Hurezeanu. Utecistul perpetuu Mihai Tatulici. Deontoloagele cu silicoane Oana Stancu şi Adi Ursu. Fetele lu' tata, Alexandra Dinu şi Oana  Roman. Falsificatorii istoriei Lucian Boia, Neagu Djuvara, Marius Oprea et comp. „Europa-liberiştii“ Mircea Carp şi impostorul Radu Călin Cristea. Activista PCR, anti-creştina Smaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa. Vânduţii Mihai Gheorghiu şi Antonie Popescu, foşti membri ai Ligii Studenţilor. Scriitoraşii Alex Ştefănescu şi Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Profesorii de strâmbă-minţi Aurora Liiceanu, Andrei Marga, Zoe Petre şi alţii, şi alţii, vreo 101 de dalmaţieni, dar, cu voia dumneavostră, ultimul pe listă este... Eeeemil Coonstaaantineeescu!
Desigur, cu toţii ar putea repeta gestul lui Caramitru. Dar ceva mă face să cred că vor prefera să-şi coasă himenul decât să-şi ceară iertare poporului român...

Articolul de mai sus a fost scris si dat la tipar duminica, 6 decembrie 2009, ora 20.30


Căţeluşii buni şi căţeluşii răi ai domnului Vîntu si "intelectualii lui Patriciu"

Marele Picasso este singurul locuitor al planetei care a primit de la URSS de două ori Premiul Internaţional Stalin „Pentru întărirea păcii între popoare“, în 1950, rebotezat Lenin, la a doua atribuire, în 1961. Evident, cu banul aferent la purtător, 100.000 de ruble, peste 110.000 de dolari de atunci, echivalentul vreunui milion de azi. Tovarăşul Picasso, după cum îi spuneau colegii săi din Partidul Comunist Francez, în care intrase în 1944, este autorul „Porumbelului Păcii“, care ne-a asaltat copilăria de pe toate gardurile Partidului, devenit simbolul „păcii comuniste“ în 1949, la Congresul Mondial al Păcii de la Paris. Şmecheria sovietică prin care se acţiona imagologic şi psihologic la nivel mondial, în cazul în care n-aţi înţeles-o, a constat în preluarea simbolului creştin al Sfåntului Duh şi răsturnarea lui, în folosul „cauzei comuniste“. A funcţionat ca un element perfect de spălare a creierului. De-asta a şi fost recompensat Picasso la asemenea nivel. Şi nu a uitat. La moartea lui Stalin, în 1953, Picasso a trimis oficiosului comunist un portret al dictatorului odios intitulat „Tinereţea veşnică a lui Stalin“ şi publicat a doua zi pe prima pagină care titra cu litere de-o şchioapă „Pentru ce avem nevoie de Stalin“. Frumos, nu?
Ce mai conta că până la data aceea Stalin ucisese milioane şi milioane de oameni? Buzunarele îi erau mai aproape lui Picasso decât cadavrele ruşilor şi ale popoarelor ocupate aflate în putrefacţie pe câmpiile morţii sovietice. „Mărimea“ artistică a lui Picasso rămâne (pentru unii), dar micimea sa nu poate fi nici uitată, nici iertată. Mirosul trupurilor din sutele de mii de gropi comune, al sângelui de pe umerii milioanelor de deţinuţi din lagărele siberiene, Gulagul sovietic, desigur, nu ajungea până în cafenelele pariziene. Dar informaţia ajungea? Picasso a ales rubla şi „arta“ minciunii: mustăcioara lui Stalin era obiect de adulaţie plastică... Aşa şi cu micul nostru Stalin de Deltă şi propagandiştii săi „independenţi“, tovarăşii intelectuali de mucava de la Vax Publica.
Mai mulţi cititori s-au revoltat când i-am taxat pe ‘telectualii noştri, mai neaoşi sau nu, care s-au înfipt în primele rânduri ale Partidului continuator al PCR la dezbaterea dintre Geoană şi Băsescu. Sau „marii“ artişti care s-au maimuţărit în campania mustăciosului din Deltă „Noi vrem respect“. Care „noi“? „Noi“, infractorii FNI? ‘Telectualii noştri nu sunt proşti. Devin însă părtaşi direcţi la crimele încă nepedepsite ale „emanatului“ din decembrie 1989, preşedintele de onoare (care „onoare“?) al PSD sau la hoţiile naţionale, aflate în curs de pedepsire, ale miliardarului falit ascuns prin stuful Deltei. Ignorând cu bună ştiinţă adevărul, se transformă în nişte biete prostituate de pe centura artei sau culturii.
Zilele campaniei electorale au relevat ordinăria maximală la care s-a ajuns în presă, pe canalele deţinute de Vîntu şi Voiculescu, la care a contribuit şi Patriciu: Realitatea TV şi Antenele. Puţini însă ştiu că Vîntu, în schizofrenia sa, altfel profesională, deţine şi mijloace de comunicare şi manipulare pe invers: HotNews, spre exemplu. Unde scuipă căţeluşii răi de la Realitatea, vin şi ling căţeluşii buni de la HotNews. Nu toţi, evident. Mai sunt şi jurnalişti integri. Doar cei ţinuţi bine în lesă, cu buzunarele bine umplute cu ruble ruseşti (mai nou şi de Tiraspol). Pe långă asta, pentru că ştie că şi-a pierdut orice umbră de credibilitate, şi-a alcătuit şi o veritabilă armată de „ziarişti independenţi“, mărunţi ieniceri online. Aşa că, atenţie!
Dar, la capitolul „credibilitate“ şi „onorabilitate“ pentru devalizatorul FNI se înscriu, iată, şi ‘telectualii noştri, cånd ai lui tătuka Iliescu, când ai lui Băsescu şi/sau Geoană, după cum o pica. Dar de fapt, ai aceloraşi moguli, care le-ndeasă din greu buzunarele, după modelul patentat de tătuka Stalin. Domnii Pleşu şi Manolescu, de exemplu, merg frumos la coadă la casieria oligarhului negru, Patriciu, care pompează „Dilema veche“ şi „Adevărul“. Pe lângă figurile deja clasice în prostituţia lor, ca Dinescu, Tănase, Hurezeanu & comp, arondate la Vîntu, domnul Tismăneanu, alt exemplu, a trecut şi el pe la casieria GRIVCO, pe când presta la „Jurnalul Naţional“, domnul Mihăieş pe la Patriciu, ca amploaiat la „România literară“, iar domnul Patapievici tot la... menajeria domnului Vîntu, care-i cumpără la kilogram „Ideile în dialog“, revistă unde, de fapt, se regăseşte întreaga gaşcă de mai sus, de fini ‘telectuali ai cui... plăteşte mai bine. De Plesu, ce sa mai vorbim... Să luăm aminte.

COLINDE LA ATENEUL ROMAN cu intreaga sala cantand la indemnul sopranei Mariana Nicolesco. VIDEO