Radu Ciuceanu, fondatorul Institutului National pentru Studiul Totalitarismului. Nume de cod: ARTISTUL

Dupa 15 ani de inchisoare, astazi Radu Ciuceanu este director al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, aflat sub egida Academiei Romane

Radu Ciuceanu, doctor in istorie, director fondator al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, membru fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti din Romania (AFDRP), initiatorul filmului serial "Memorialul durerii", editorul fondator al revistei "Arhivele Totalitarismului", autor al unor carti funda­mentale pentru cunoasterea sistemului represiv comunist, si-a scris si publicat memoriile.
Ultima sa carte, "Jurnalul unui om linistit". Nume de cod: Artistul" e un adevarat eveniment editorial. "A-ti scrie memoriile este, fara indoiala, un lucru periculos, marturiseste Radu Ciuceanu. Esti obligat sa imbraci haina unei onestitati cu care nu intotdeauna esti dispus (daca o ai!) sa te afisezi. Sunt unghere, locuri si zone in care tu insuti le-ai inghesuit, dorindu-le chiar disparitia..." Onestitatea autorului versus primejdia memorialisticii, iata o tema la care Radu Ciuceanu ne invita sa meditam.
La 3 martie 1964, un anume Mihai Nedelcu, colonel de Secu­ritate, seful Serviciului "C" din Directia VII-a, ii adresa sefului sau o adresa in care ii solicita opinia in ceea ce priveste stabilirea in Capitala a numitului Radu Ciuceanu. Acesta solicitase la Militie aprobarea de a se stabili la fratele sau, in Bulevardul Dacia nr 12 din Bucuresti, unde se afla si mama sa. Motiva ca in orasul Craiova nu are pe nimeni, casa fiindu-i demolata, "este suferind de TBC si alte maladii, e inapt de munca si are nevoie de ingrijire si sprijin". Era o cerere omeneasca, dar ea a starnit suspiciunea "organelor". Agentii Securitatii s-au pus pe lucru si nu le-a fost greu sa descopere ca in cursul anului 1947, "numitul Radu Ciuceanu, impreuna cu generalul Carlaont, dr. Carausu, Sergiu Mandinescu si altii au pus bazele unei organizatii subversive cu caracter terorist, au achizitionat armament, munitie si explozibil, cu scopul de a inlatura regimul si de a lupta impotriva Uniunii Sovietice, prin actiuni de sabotare si insurectie". In plus, "a recrutat mai multe elemente si a elaborat un plan de actiune al organizatiei si a cautat a lua legatura cu anglo-americanii, prin spionii Andreevici Victor si Puscariu Ciprian". La 22 septembrie 1948, cand a fost arestat, Radu Ciuceanu avea 20 de ani. El a fost cercetat cu o brutalitate fara seaman, si in cele din urma condamnat la 15 ani temnita grea. A cunoscut si a trait toate grozaviile din penitenciarele Craiova, Pitesti, Jilava, Vacaresti, Targsor, Dej si Gherla. Dumnezeu l-a tinut in viata. La 18 septembrie 1963, dupa expirarea pedepsei, a fost eliberat. Era bolnav si abia se tinea pe picioare.
Eliberarea nu i-a adus si libertatea

Continuarea la

ZIUA: Numele de cod: ARTISTUL

Foto: Cristina Nichitus

Dan Berindei si Tesu Solomovici despre "Aventurile francmasoneriei pe pamanturile romanesti"

Acad. prof. dr. Dan Berindei s-a aplecat in ultima vreme asupra fenomenului mult controversat al francmasoneriei romane * Cartea sa "Romanii si Francmasoneria" va fi lansata la Targul "Gaudeamus"

Profesorul Dan Berindei este autorul a peste 600 de lucrari stiintifice si 60 de carti (intre care cunoscutele "Revolutia Romana din 1821", ,,Diplo­matia romaneasca moderna" si "Romanii si Europa in pe­rioada premoderna si mo­der­na"). Este presedinte de onoa­re al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Aca­demiei Romane, vicepre­se­dinte al Academiei Romane si membru al Consiliului Stiin­tific al Institutului Revolutiei Romane.
Stimate domnule academician, in noua dvs carte "Romanii si Francmasoneria" considerati ca aceasta reprezinta un subiect supus controverselor si discutiilor. Va rog sa explicati cititorilor ZIUA mai pe larg acest fenomen al aparitiei masoneriei pe pamanturile romanesti.
Ca istoric, am fost si sunt interesat de activitatea francma­soneriei, deoarece, fara indoiala, francmasoneria moderna reprezinta, de trei veacuri, o componenta a existentei umanitatii. Nu se poate ca ea sa nu fie avuta in vedere, atunci cand se studiaza fenomenele devenirii la nivelul unei tari si, de asemenea, dat fiind caracterul ei universal, la cel al omenirii. Uneori silintele de a descifra trecutul franc­masoneriei se dovedesc complicate. Istoricul trebuie sa depaseasca tot felul de obstacole: o informatie documentara destul de deficitara si nu rareori materiale de informatie manipulate, intr-un sens sau in altul sau prin "diabolizare" din partea adversarilor ori prin acreditarea unor "legende" chiar de catre francmasoni, care manifesta tendinta de asumare uneori "fortata" a unor evenimente sau a unor personalitati. Oricum, activitatea francmasoneriei in trecut este una dintre "cheile" istoriei universale si, de asemenea, a istoriei nationale.
Se pare ca primele "chei" au functionat un secol inainte de activitatile pasoptistilor, revolutionarilor din 1848.

Continuarea la

ZIUA: Aventurile francmasoneriei pe pamanturile romanesti

Spionii si contra-spionii ies la lumina: 36 DE ANI IN SERVICIILE SECRETE ALE ROMANIEI

Stelian Octavian Andronic este unul dintre ofiţerii superiori ai Securităţii trimişi în misiuni "de vârf" în străinătate. În 1990, ziarul The Wa­shington Post l-a desemnat ca fiind agentul care încasa banii de la Pentagon pentru tancurile vândute de Ceauşescu, depozitându-i pe numele său în Elveţia. Recent, editura bucureşteană Compania i-a publicat memoriile sub titlul "36 de ani în serviciile secrete ale României". Reproducem în cele ce urmează un fragment, cu menţiunea că titlurile şi subtitlurile aparţin redacţiei.
Până în 1971, cunoştinţele mele despre activităţile "oculte" ale societăţilor secrete din lumea capitalistă erau inexistente. (...) Impulsul decisiv l-am primit în 1972, când am aflat despre grupul Bilderberg. Curiozitatea m-a făcut chiar să mă deplasez până la Ooster­be­ek, o mică localitate de lângă Arnhem, pentru a identifica Hotelul Bil­derberg, unde în mai 1954 avusese loc şedinţa de consti­tu­i­re a grupului, sub preşedinţia prinţului Bernard, soţul fostei re­gine Iuliana a Olandei. PUTERI ASCUNSEO mulţime de detalii privind organizarea, componenţa, sco­­pul declarat, or­di­nea de zi şi rolul grupului în ansamblul socie­tă­ţilor secrete ale lumii mi-au fost puse la dispoziţie de un adevărat erudit în domeniu. Cu acest om pasionat de cer­ce­­ta­rea şi studierea grupurilor organizate de puternici ai planetei m-am întâlnit de nouă ori, între 1972 şi 1976. El mi-a indicat zonele către care trebuie să-mi îndrept atenţia pentru a-mi com­pleta documentarea în acest domeniu, despre care la acea vreme nu se ştia prea mult.Societăţile Secrete, localizate îndeosebi în America şi Eu­ro­pa de Vest, sunt atât laice, cât şi religioase. Dintre cele laice, inter­locutorul meu acorda un interes deosebit grupului Bilder­ber­g, considerat a fi de facto guvernul care conduce din culise pla­neta, Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR), constituit în 1921 de gruparea Mesei Rotunde, iar din interiorul CFR, gru­pă­rii Skull & Bones, varianta americană a unei organizaţii se­cre­te create în Germania la începutul secolului al XIX-lea. O altă societate secretă importantă pe care o avea în vedere inter­lo­cutorul meu era Comisia Trilaterală, creată în 1973 pentru a cuprinde, alături de Europa, America şi Asia. Comisia Trila­te­ra­lă a abordat apoi Europa de Est, inclusiv URSS.

Continuarea la
Jurnalul National Special MEMORII / "36 de ani în serviciile ...
Vezi si
36 DE ANI IN SERVICIILE SECRETE ALE ROMANIEI
36 DE ANI IN SERVICIILE SECRETE ALE ROMANIEI. Autor: Stelian Octavian Andronic

Cotidianul ii pregateste "ceva" lui Augustin Buzura. Parerea mea. Interesant: "Gogu Rădulescu le-a procurat locuinţe şi paşapoarte multor scriitori"

Augustin Buzura: "Gogu Rădulescu le-a procurat locuinţe, paşapoarte şi bonuri de alimente la Gospodăria C.C. multor scriitori şi oameni de artă, pe mine însă nu a reuşit să mă ajute."

Nota mea: Este vorba de Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru si altii, si altii...

Cotidianul: Buzura şi Securitatea: „Orice scriitor cinstit dorea să-şi cunoască adversarul“

Scriitorul Augustin Buzura vorbeşte despre relaţia sa cu ofiţerii de Securitate pe care i-a cunoscut.

Există în arhivele Securităţii vreun dosar în care să figuraţi drept colaborator al acesteia, cu numele de cod „Gusti“?
Am şase dosare de urmărire, dar nu am figurat şi nu figurez în nici unul drept colaborator al Securităţii şi nici nu există vreo sentinţă a CNSAS în care să se spună aşa ceva. Despre numele de cod se ştie că securiştii dădeau asemenea nume nu numai turnătorilor, ci şi tuturor celor urmăriţi. Din dosarele mele de urmărire am aflat că, în afară de „Gusti“, aveam şi altele, printre care foarte frecvent era, nu ştiu de ce, „Oşanu“.

I-aţi cunoscut pe ofiţerii de Securitate care au scris în rapoartele lor că făceaţi o muncă de informator?
Pe unii nu i-am întâlnit. Florian Oprea era locotenent când m-a luat în primire, iar în 13 decembrie 1990, când mi s-a închis dosarul de urmărire, ajunsese colonel. Dar din miile sau zecile de mii de cititori care-mi cereau autografe sau mă opreau pe stradă, nu puteam şti care este ofiţer şi care simplu cititor, ori vreun om care se iluziona că îl voi putea ajuta într-un fel sau altul... Unii voiau să-mi spună cum se trăieşte în închisori, unde se pregăteşte vreo grevă sau doreau să afle adresele Monicăi Lovinescu, ale celor de la Europa Liberă sau ale Amnesty International... De obicei spuneam exact ce credeam... Cititor sau securist, le răspundeam fără rezerve şi precauţii, căci, la rândul meu, eram interesat să-i cunosc pentru a afla ce doresc de la mine şi cât ştiu despre mine...

Cum reacţionaţi atunci, dacă nu ştiaţi cine e securist sau admirator?
Trebuia să mă apăr şi, totodată, să-i descriu pe cât posibil în cărţile mele. Sunt scriitor şi am obligaţia să cunosc lumea în care trăiesc. Toţi scriitorii cinstiţi, care au fost în aceste situaţii, au dorit acelaşi lucru: să-şi cunoască adversarii. Iată ce spune căpitanul de informaţii Cinka despre o întâlnire cu un tânăr dramaturg, Vaclav Havel, devenit mai târziu celebru: „Convorbirea cu Havel s-a încheiat cu sugestia mea că, în caz de nevoie, îl voi contacta din nou. A fost de acord şi a spus că şi el e foarte bucuros că a discutat cu noi, deoarece i-am furnizat material pentru viitoarele lui încercări literare“. Aşa au făcut şi alţii. Ar fi absurd să răspund de cele scrise de diverşii ofiţeri în numeroasele lor rapoarte. Toţi aspirau la grade şi toţi se străduiau să le dovedească superiorilor că îşi fac meseria. Nu trebuie ignorat faptul că îmi înregistrau convorbirile telefonice, cum s-a văzut din dosarele mele. Plus că, diverşi prieteni, imposibil de bănuit de către cei mai mulţi, turnau fără ruşine. Am avut 56 de turnători. Pe mulţi i-am bănuit de la început. Pe alţii i-am recunoscut după scris atunci când mi-am cercetat dosarul... Nu puţini erau persoane importante.

Ce fel de relaţie aveaţi cu ofiţerii de Securitate care vă supravegheau?
Ei aveau anumite idei fixe şi, de multe ori, mă ameninţau: „La ce vă foloseşte? Vedeţi, aveţi copii şi nu se ştie...“. Discuţia noastră dovedeşte că nu mi-a folosit la nimic. Despre ce vorbeam şi ce scriam, securiştii erau avertizaţi din timp de turnătorii de care nu m-am ferit niciodată. La un moment dat, din patru colegi de birou, câţi eram la „Tribuna“, trei dădeau informări despre ce spuneam sau comentau în scris textele mele deja apărute.

Cum se materializau turnătoriile colegilor?
După câteva „erori“ de ale mele, mă chema primul-secretar al judeţului sau secretarul cu propaganda să mă mustre ori să mă avertizeze că îmi voi pierde postul. Uneori, din aceleaşi motive, eram chemat la Secţia de Propagandă a C.C. din Bucureşti, unde mi se cerea să-mi retrag semnătura de pe diversele proteste. Alteori eram somat să mă desolidarizez în scris de Europa Liberă. Adesea îi speriam fără să vreau. Petre Enache, secretarul C.C. cu propaganda, s-a interesat ce mai citesc şi eu i-am spus sincer: „Aceşti bolnavi care ne guvernează“ - carte pe care o aveam din întâmplare în buzunar. Mi-a făcut, îngrozit, cunoscutul semn că sunt microfoane, drept pentru care mi-a recitat câteva dintre cuvântările lui Ceauşescu. Mai frică îmi era când, ore întregi, şeful Inspectoratului mă ţinea într-o sală de aşteptare din sediul Securităţii din Strada Traian, după care mă trimitea acasă fără să-mi spună de ce am fost chemat.

În cursul conversaţiilor purtate cu ofiţerii de Securitate, vi s-a părut că încearcă să obţină anumite informaţii de la dumneavoastră?
Da. Aveau cam trei obsesii: a) dacă am trimis vreun manuscris al meu în străinătate; b) ce relaţii am în Vest şi mai ales la Europa Liberă şi c) dacă scriitorii vor să facă ceva, vreo acţiune, vreun act de solidarizare. De această solidarizare se temeau foarte tare. Alţi scriitori, din alte ţări socialiste, o făcuseră cu mare succes. Această obsesie i-a determinat să desfiinţeze Organizaţia de partid a scriitorilor din Bucureşti şi să amâne convocarea şedinţelor de Consiliu al Uniunii Scriitorilor. Căci aici se spunea lucrurilor pe nume, fără menajamente. Adesea mă mai căutau să-mi afle părerea şi despre unele cuvântări ale lui Ceauşescu.

Cum l-aţi cunoscut pe Ilie Merce?
L-am cunoscut în contextul discuţiilor nesfârşite pe marginea romanului meu „Refugii“, trimis tot mai „sus“ de către numeroasele cenzuri care, pasămite, erau desfiinţate. La domnul Ilie Merce am fost trimis de Consiliul Culturii pentru a da explicaţii în legătură cu greva din Valea Jiului despre care se spunea că am scris în romanele mele - „Refugii“ şi „Drumul cenuşii“. Eu locuiam în Cluj, iar drumul până în Bucureşti era, pentru mine, foarte scump. Veneam rar, doar pentru a discuta cu cenzorii sau la rarele şedinţe de Consiliu, la Uniune. Am scris şi despre împrejurările în care am fost vizitat acasă de el. Tocmai tipărisem în „România literară“ un fragment de roman intitulat „Opriţi nebunul!“, pe marginea căruia Emil Hurezeanu a scris un foarte bun editorial. La fel şi Vlad Georgescu. Drept urmare, am fost vizitat acasă de vârfurile Securităţii din acel moment. Am scris şi despre asta, dar la noi, deşi nimeni nu citeşte, toţi acuză.

Aţi apelat vreodată la Merce pentru a vă ajuta?
Am apelat chiar şi la Ceauşescu să-mi permită să plec din Cluj, căci Octavian Paler şi Adrian Păunescu îmi oferiseră nişte posturi. Ca ziarist aveai nevoie de această aprobare. Răspunsul lui Ceauşescu a fost fără echivoc: „Trebuiesc întărite oraşele tradiţionale...“. A pledat pentru mine, dar fără succes, şi Gogu Rădulescu, însă Ceauşescu l-a refuzat şi pe el. Gogu Rădulescu le-a procurat locuinţe, paşapoarte şi bonuri de alimente la Gospodăria C.C. multor scriitori şi oameni de artă, pe mine însă nu a reuşit să mă ajute. I-am spus şi domnului Merce pentru că această dorinţă nu mi-am ascuns-o niciodată.

V-aţi exprimat vreo nemulţumire faţă de Merce, astfel încât el din proprie iniţiativă să încerce să vă ajute?
Da. Atâta doar că ceea ce i-am spus am scris cu ceva timp mai înainte în zecile de interviuri publicate, în şedinţele de partid sau în notele de protest adresate partidului. Am spus întotdeauna ce cred. Nu mi-a păsat să merg împotriva curentului. Fac acelaşi lucru şi astăzi.

Vi s-a propus vreodată să semnaţi un angajament cu organele de Securitate sau să le furnizaţi verbal informaţii?
Nu, niciodată. Şi nici nu cred că ar fi dorit, fiindcă le-ar fi dispărut unul dintre cele mai importante obiecte ale muncii.

Credeţi că pentru Securitate ar fi fost un mare succes dacă un ofiţer raporta că v-a racolat ca informator?
Un foarte mare succes, nu am nici o îndoială. Dar nu cred că aş fi putut trăi făcând un asemenea gest. Mi-ar fi fost greaţă de mine. Nu cred că aş mai fi reuşit să scriu un singur rând.

Interviu realizat de Izabela Niculescu

Vezi si

Romania nu e a voastra: Augustin Buzura raspunde plin de tact istericalelor lui HR Patapievici
Despre rentabilitatea diplomatiei culturale.

Bogdan Olteanu daca nu e homosexual oricum e favoritul homosexualilor. Mici dovezi de iubire aici:

Bogdan Olteanu se plange ca ar fi fost agresat cu niste pliante denigratoare despre legaturile sale cu homosexualii. Realitatea pare sa fie, de fapt, alta. Homosexualii din Romania s-au gandit ca aceasta este metoda de a-l sustine pe sefutul PNL. Campania celor categorisiti de Olteanu si staff-ul sau electoral drept "consumatori de droguri" este doar o campania "din dragoste", benevola, a homosexualilor. Si se si bazeaza pe ceva.
Ieri, in incercarea sa de a se apara, liderasul partidului liberal "de dreapta" a marsat pe "convingerile sale crestine" (vezi inregistrarea de la Realitatea TV).

Curios, aceleasi "valori crestine" pe care le invoca azi pareau uitate asta-vara, la Scoala de Vara liberala de la Costinesti.

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT
Iata: Ziare.com titra la 29 August 2008: Invataturile lui Olteanu despre homosexuali, Musca si avorturi ... aratand ca " Liderul PNL Bogdan Olteanu le-a vorbit vineri tinerilor liberali despre "uriasul" talent al Monei Musca in politica, in pofida tarelor ei de caracter, si despre performantele Noricai Nicolai, invocandu-le ca exemple de succes, dar si despre toleranta fata de homosexuali si despre avorturi". Si: "Olteanu s-a mai referit si la alte teme controversate din societate - homosexualitatea si avorturile. Presedintele Camerei Deputatilor a punctat ca pedeapsa cu inchisoarea pentru homosexuali s-a scos din Codul Penal abia in 1999. "Chiar daca nu esti chiar in spiritul fibrei morale a natiei asta nu inseamna ca trebuie sa fii in puscarie", a argumentat el. in ceea ce priveste avorturile, Olteanu a sustinut lupta pentru dreptul femeii de a alege.Liderul PNL i-a sfatuit pe tinerii liberali sa nu renunte niciodata la dezbaterea si interesul pentru asigurarea drepturilor omului. ". De asemenea, Mediafax transmitea tot atunci: "Bogdan Olteanu a subliniat că, în opinia sa, problemele drepturilor omului legate de egalitatate de gen nu sunt rezolvate şi a criticat încercările de revenire la îngrădiri în privinţa avorturilor.
"Nici vorbă, nu s-a rezolvat, din punctul de vedere al drepturilor omului, problema egalităţii de gen. Eu nu vorbesc neapărat de lege, ci de spiritul public, care nu a rezolvat aceste probleme. Există oameni în ziua de azi, care vor să ne ducă înapoi în perioada când femeile şi doctorii făceau puşcărie pentru avort. Asta înseamnă un atentat la adresa unor libertăţi câştigate cu greu şi cu suferinţă", a adăugat Bogdan Olteanu.
Liberalul a abordat şi problema minorităţii homosexualilor, care în România a fost acceptată foarte târziu.
"Homosexualii au încetat să fie trimişi în puşcărie din 1999, pentru că nu erau în spiritul... iar dacă nu eşti chiar în spiritul fibrei morale a naţiei nu trebuie să faci puşcărie pentru asta", a arătat Olteanu.
El le-a spus tinerilor liberali că nu trebuie să uite că dezbaterile privind drepturile omului sunt întotdeauna de actualitate."
Homosexualii ca homosexualii, hai, ca au si ei drepturi, la ei in casa, dar in privinta avorturilor si a "atentatului" la adresa femeilor, liber-nationalul Olteanu ar trebui sa stie ca asta nu prea se inscrie pe linia "valorilor crestine" invocate. Dimpotriva: orice avort este o crima. Nu o spun numai eu, ci toti marii invatatori crestini ai acestei lumi. In fiecare copil ucis este ucis Dumnezeu, care a dat suflet copilului si este cu el in pantecele mamei. Asa ca mai usor cu "crestinismul" pe scarile bunicutei Wass din viloaia de pe Kiseleff, bulevardul chiaburilor rosii.

Vezi si cum un suflet de 21 de saptamani cere ajutor la http://parintelecalciu.wordpress.com/2008/04/16/mana-chirurgului/.

Mai mult, potrivit unei relatari a jurnalistului Marius Mina, facuta - nota bene - pe 21 octombrie, la http://mariusmina.blogspot.com/2008/10/bogdan-olteanu-jurnal-de-campanie-cu.html, Bogdanel Olteanu este sutinut si de travestiti. Iata:
"Bogdan Olteanu si-a inceput campania electorala in urma cu cateva saptamani in Colegiul NR.1. Printre sustinatorii declarati ai sai se numara si membrii comunitatii Gay din Romania.

Am insistat si am reusit in cele din urma sa schimb cateva replici cu Naomi (foto sus), unul dintre travestitii care mi-a confirmat telefonic suportul lor pentru tanarul liberal.

Cu strategia de campanie remodelata si sprijinul unui pastor, proaspat sosit din Illinois, Olteanu are toate sansele sa cucereasca electoratul tanar, dornic de modernizare si libertate deplina, prin schimbarile pe care membrii comunitatii Gay o asteapta din zilele fierbinti ale lui decembrie '89.

Din surse liberale am aflat si cateva dintre promisiunile facute de Bogdan Olteanu membrilor comunitatii gay : dreptul la ascociere , dreptul acordat cuplurilor de homosexuali de a adopta copii si nu in ultimul rand, dreptul de a se putea casatori."

Pai, si-atunci de ce sa nu-l ajute, pe cont propriu, din dragoste popopolitica?

REALITATEA.NET - Scandal electoral cu pliante trucate care conţineau mesaje pentru homosexuali, semnate de Bogdan Olteanu

Un ungur de culoare în fruntea României?

de George Roncea

Alegerile din Statele Unite ale Americii au dat aripi unor aspiraţii mai mult sau mai puţin inedite ale unor cercuri maghiare din România. Pornind de la o afirmaţie profetică a lui Gyorgy Frunda, fost candidat la preşedinţia României din partea UDMR în 1996 şi 2000, care a susţinut că "România va avea preşedinte maghiar atunci când un afro-american va ajunge la Casa Albă", zilele trecute, publicaţia "Uj Magyar Szo" a lansat o nouă temă de dezbatere pentru opinia publică românească. Vom avea sau nu un preşedinte de origine maghiară? Este problema care îi preocupă pe concetăţenii noştri - sau mai degrabă trebuie să căutăm un ungur de culoare în fruntea României?

Zilele trecute, publicaţia "Uj Magyar Szo" a lansat o nouă temă de dezbatere pentru opinia publică românească. Cotidianul a realizat un sondaj adresat politicienilor români, plecând de la o afirmaţie profetică a lui Gyorgy Frunda (foto), fost candidat la preşedinţia României din partea UDMR în 1996 şi 2000, care a susţinut că "România va avea preşedinte maghiar atunci când un afro-american va ajunge la Casa Albă".

Personal, nu am nimic împotrivă, dar de unde luăm ungur negru? Problema este că domnul Obama, actualul preşedinte ales al SUA, a descins din Kenya la Harvard şi este un model de bun simţ comparativ cu politicienii unguri de la noi, fără a mai vorbi de diplomaţii acreditaţi de Ungaria la Bucureşti, de teapa unui Barabaş. Revizionismul revanşard este tot ce poate fi mai opus spiritului european sau modelului american.

Aspiraţiile maghiare ar putea fi însă "încălzite" de noua orientare politică a Statelor Unite mai ales dacă ne gândim că în spatele lui Obama se află un Zbigniew Brzezinski, geopolitician american de origine poloneză, profesor al unora dintre foştii Secretari de Stat americani, şi fost şef al National Security Advisor în perioada preşedintelui Jimmy Carter. Celebrul Brzezinski a publicat cândva o lucrare, tipărită şi la Bucureşti, în care se referea la cei "3,5 milioane de unguri din Transilvania, reprimaţi de către români".

Radicalizarea " moderaţilor" unguri, în ultimul timp, poate avea de-a face şi cu noile schimbări de pe "tabla de şah a lumii" (pentru a folosi o expresie dragă lui Brzezinski) iar perspectiva unui preşedinte diferit de tot ce-şi pot imagina românii astăzi nu este chiar atât de îndepărtată. Portretul robot al unui astfel de viitor preşedinte ar putea fi ilustrat de un homuncul cu figura lui Bogdan Olteanu, (că tot are origine maghiară), cu apucăturile lui Ludovic Orban (că tot are nume maghiar), eventual homosexual, şi desigur, dacă se poate, de culoare...

Vezi articolul la

http://www.curentul.ro/index.php/Actualitate/Un-ungur-de-culoare-in-fruntea-Romaniei.html

Radu Portocala despre Dinu Patriciu si "Intelectualii Volvo" Patapievici - Plesu: MICI POLEMICI FĂRĂ CONSECINŢE

MICI POLEMICI FĂRĂ CONSECINŢE
Zilele trecute, în faţa unei asistenţe compuse din studenţi, dl Dinu Patriciu l-a definit pe Horia-Roman Patapievici drept "psihopat", adăugînd că dovedeşte o pricepere de "piţigoi" în gestionarea banilor Institutului Cultural Român. Dl Andrei Pleşu, care l-a moşit pe dl Patapievici cînd acesta a venit în mica lume a elitei dîmboviţene, s-a simţit obligat să-şi exprime perplexitatea în faţa acestei afirmaţii şi l-a aşezat pe dl Patriciu în categoria PRMiştilor potenţiali. Dl Patriciu ar fi replicat întrebîndu-l pe Dl Pleşu de ce nu-şi dă demisia din cadrul trustului de presă "Adevărul".
Situaţia e, într-adevăr, paradoxală. Dl Pleşu ocupă o poziţie importantă (sau chiar mai multe) în interiorul grupului de presă al dlui Patriciu, ceea ce i-a permis, de la o vreme, să utilizeze coloanele "Adevărului" pentru a lansa o interminabilă campanie de sprijin în favoarea dlui Patapievici, care, la rîndul lui, în "Evenimentul Zilei", atacă sistematic Partidul Naţional Liberal şi pe primul ministru Tăriceanu. Altfel spus, dl Pleşu s-a folosit de banii liberalului Patriciu pentru a-şi apăra ciracul lansat într-o cruciadă anti-PNL.
Sîntem, fără îndoială, în România! De altfel, cam acelaşi lucru se petrecea, pînă nu demult, cu revărsările săptămînale de bilă ale dlui Mircea Mihăieş în paginile "României Literare".
Evident, nu ştiu sigur dacă dl Patriciu a pus într-adevăr întrebarea amintită mai sus. Dar dacă, aşa cum îmi place să sper, lucrurile stau chiar aşa, i se poate răspunde: în măsura în care dl Pleşu a putut să nu-şi dea demisia din guvernul Roman dupa barbara năvălire a minerilor în iunie 1990, de ce ar demisiona acum de la "Adevărul" pentru un asemenea fleac?!
Perplexitatea lui nu e decît un mic artificiu retoric, despre care putem fi siguri că, în clipa de faţă, se află deja în sertarul pe care scrie: "Luări trecute de poziţie". Într-o Românie mereu împotmolită, conţinutul acestui sertar va folosi, cîndva, la redactarea biografiei unui fals apostol.
Radu PORTOCALĂ
Vezi si
Unicitate iceristă
Delatori la umbra ICR
ICR - o instituţie paradoxală
Prieteniile păguboase ale ICR

Două subiecte şi o manipulare
Lămurirea unei confuzii: "Patapievici e omul lui Basescu"
Scrisoare deschisă Domnului Traian Băsescu, preşedintele învins al României învinse
Ochiul Magic
http://portocala.wordpress.com/

Alfred Moses: Sub administraţia Obama, relaţiile România - SUA se vor răci. Ramane de vazut. Moses sustine relatia Obama - Israel. Unii contesta

Barack Obama nu este interesat de zona Mării Negre. Declaraţia a fost făcută de fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses. Diplomatul mai crede că relaţiile dintre România şi SUA nu vor mai fi la fel de apropiate ca în perioada administraţiei Bush. Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses (foto stanga-dreapta), susţine că zona Mării Negre nu va fi o prioritate a administraţiei Obama. El susţine că spre deosebire de George W. Bush, din echipa lui Obama nu va face parte niciun specialist în această zonă.
"Europa nu va fi în atenţia sa în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. (...) Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei", a declarat Moses. Diplomatul american crede că relaţiile dintre România şi Statele Unite se vor schimba în timpul administraţiei Obama: "Nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush. (...) Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan.".
Cu toate acestea, Alfred Moses susţine că România este în continuare bine văzută în Statele Unite atât de democraţi cât şi de republicani.
Antena 3 / 9 noiembrie 2008

Alfred Moses, supranumit tatuka lui Mircea Geoana, presedinte de onoare al Comitetului Evreiesc American si donator al democratilor sprijina, dupa cum se vede din editorialul sau de mai jos, o relatie profunda intre Obama si Israel. Alti democrati contesta sinceritatea lui Obama, si sustin, la http://www.stop-obama.org/?p=77, ca noul presedinte ales al Americii minte. La fel, ramane de vazut... In tot cazul, la prima sa aparitie publica dupa alegeri, Obama a avut o declaratie in favoarea Israelului vizavi de dreptul Iranului de a-si dezvolta programul nuclear civil.

Barack Obama Is A Friend of Israel

By Alfred Moses
Despite the ringing endorsement of Senator Barack Obama by Jewish colleagues in the Congress and ardent Jewish supporters in his home state of Illinois, the rumor mill does not stop churning out the spurious accusation that the presidential candidate is no friend of Israel (“Internal Memo Takes On Obama’s Mideast Approach,” January 23). The character assassins could not care less about accuracy; their aim is to sow doubt through insidious appeals to voters’ sensitivities — and for Jews, this means Israel.
Last month, an internal memorandum written by a staffer at the American Jewish Committee, of which I am honorary president, was leaked to the Forward. The memorandum claims that Obama had called on Israel “to take risks for peace.”
If true — and the staffer did not cite sources — these are the exact words used by President Bush when he visited Israel last month. They are also the same words repeated by Prime Minister Ehud Olmert before, during and since Bush’s visit.
The staffer’s allegation that Obama has changed course in his views on Iran are equally vacuous. Listen to his words: “The world must work to stop Iran’s uranium enrichment program and prevent Iran from acquiring nuclear weapons. It is far too dangerous to have nuclear weapons in the hands of a radical theocracy. And while we should take no option, including military action, off the table, sustained and aggressive diplomacy combined with tough sanctions should be our primary means to prevent Iran from building nuclear weapons.”
As far as I know, none of the presidential candidates, Republican or Democrat, is saying anything different.
Obama’s position on Hamas, which the AJ Committee staffer also questions without any reference to statements by the senator, has been equally strong: “We must maintain the isolation of Hamas. To end the isolation, Hamas must first recognize Israel’s right to exist; renounce the use of violence; and abide by past agreements between Israel and the Palestinian Authority.”
Here, again, Obama is in step with Israel’s leadership. None of Israel’s supporters is saying anything different.
The AJ Committee has since apologized to the Obama campaign for “any inaccuracies that the memorandum might have contained,” explaining that it was prepared “on a tight deadline immediately after the Iowa caucuses.”
Let there be no mistake: Obama is a friend of Israel. Everything he has said and done in his private life and in a decade of public service confirms his deep commitment to the security and well being of the Jewish state.
Alfred Moses

Honorary President

American Jewish Committee

Washington, D.C.

February 1, 2008

Daca vreti, cititi despre povestea de dragoste a lui Alfred Moses la 76 plus de ani, aici:

Fern Schad and Alfred Moses - New York Times

"(...)That was in September, on a 10-day walking tour in Italy, and Ms. Schad was bowled over by Mr. Moses's attention, said Abigail Schoff, her roommate on the trip. "She went from being a 60-something woman to being a teenager," Ms. Schoff said.
In October, Ms. Schad and Mr. Moses began traveling together, first to Istanbul, where Mr. Moses donated a Torah for the rededication of the Neve Shalom Synagogue, which had been bombed by terrorists in 2003.
"Turkey was a revelation," Ms. Schad said. "He was really a person of intellectual substance." A month later they went to Romania, where they had lunch with the president at the time, Ion Iliescu, and then stole away for an overnight in the countryside. (...)"

EDITIE SPECIALA: Ion Cristoiu si Filip Teodorescu, de la 18.30 la Antena 3. Colonelul de contraspionaj adevereste: Laszlo Tokes, agent maghiar dovedit

Cea de a doua parte a discutiei in direct cu domnul colonel Filip Teodorescu, fost loctiitor al sefului Direcţiei contraspionaj din Departamentul Securitatii Statului, cu Ion Cristoiu, despre evenimentele de la Timisoara si lovitura de stat din decembrie 1989, are loc astazi, la ora 18.30. O Editie Speciala!
Spicuiri:
Filip Teodorescu: "Sa fie foarte clar: Securitatea se ocupa de Laszlo Tokes pentru ca era un agent al serviciilor secrete maghiare. Dovedit! Era urmarit de Unitatea "anti-KGB", 110, destinata spionajului din "tarile fratesti". Un tradator!"
Colonelul DSS confirma practic toate dezvaluirile noastre din preajma alegerilor euro-parlamentare, cand agentul anti-Romania Laszlo Tokes a fost "albit" de asa-zisa Coalitie pentru un Parlament Curat a tuturor manjitilor din societatea civila centralizata in cap cu SAR-ul Alinei Mungiu si GDS-ul kominternistilor.
Vezi:
Colaboratori ai Securitatii, AVO si KGB “albiti” de "Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar"...
Vezi Emisiunea Zig Zag la
http://85.9.12.243/a3/watch3.php?year=2008&month=11&show=zig_zag
Click pe 9.11.2008

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania cere Ambasadei Ungariei scuzele oficiale pentru jignirea presei romane si retragerea atasatului-derbedeu

UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMÂNIA
Casa Presei libere , corp C, etaj 1 , # 128 , sector 1 , Bucuresti Tel/fax.317 92 25 , www.uzp.org.ro CENZURA UNGUREASCA ÎN PRESA ROMÂNEASCA
Dupa publicarea unei opinii a unui cititor referitor la reconsiderarea istorica a unui criminal maghiar din timpul celui de al doilea razboi mondial, al carui nume odios evreilor, românilor si rromilor din Transilvania nu trebuie sa fie nici macar scris undeva, atasatul de presa al Ambasadei Ungariei la Bucuresti - Janos Barabas - a telefonat doamnei Iulia Nueleanu, redactor sef al ziarului CURENTUL, a insultat-o si a amenintat-o ca va actiona pentru a fi data afara din serviciu. Faptul s-a întâmplat pe data de 29 octombrie a.c.
De când îsi permite un atasat, fie el si de presa, o asemenea atitudine în tara în care este acreditat? Unde s-a mai întâmplat asa ceva ? Chiar îsi închipuie J. Barabas ca-si poate face jocurile subterane în detrimentul presei românesti în România? Se crede poate peste Tisa si nu-si da seama ca aici, la Bucuresti, politetea si diplomatia ar trebui sa caracterizeze activitatea unui „atasat".
Ne alaturam colegilor de la MediaSind si Civic Media si solicitam Ministerului Afacerilor Externe al României sa ceara Ambasadei Ungariei retragerea „atasatului" din Bucuresti.
Solicitam solidarizarea tuturor asociatiilor de presa din Conventia Organizatiilor de Media, inclusiv AZMR, la demersul nostru.
Avertizam colegii ziaristi din Ungaria asupra acestui personaj, si daca este cumva acreditat la Budapesta ca jurnalist, propunem discutarea atitudinii sale în Colegiul de onoare.
Suntem surprinsi ca nici pâna acum ambasadorul Ungariei nu a cerut scuze oficiale doamnei Nueleanu si ziarului CURENTUL. De ce oare ?
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România va sesiza toate organizatiile internationale la care este parte asupra acestui fapt nemaiîntâlnit în relatiile dintre diplomati si presa .
Prof.dr.Mihai Miron
Presedinte UZP

Vezi si
http://www.curentul.ro/index.php/Actualitate/Scandalul-Ambasadei-Ungare-in-atentia-opiniei-publice.html

In filmarea de mai jos il gasiti pe Janos Barabas salutand si sarbatorind independenta Moldovei impreuna cu jurnalista Stela Popa, in prezent la Unimedia