O PASTORALA BINE-CUVANTATA. PS Sebastian: Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? Revolutia Franceza a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?

 
Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,

Sarbatorim in fiecare decembrie Nasterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatal (Colos. 1, 15; II Cor. 4, 4; Evr. 1, 3), adica „icoana” Sa. Si n-am fi avut astazi decat o cunoastere foarte limitata despre Dumnezeu-Parintele, daca nu ni L-ar fi descoperit pe Acela Fiul Sau intrupat (Mt. 11, 27 si Lc. 10, 22), pogorarea Sa pe pamant dand Dumnezeirii un chip si o icoana si facandu-ne accesibila, astfel, calea ce duce la indumnezeire. De aceea, a respinge chipul si icoana Sa inseamna a refuza comuniunea cu El.

Acest lucru se cere afirmat cu tarie intr-o vreme in care chipul, adica icoana si celelalte insemne crestine – expresii si reprezentari ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu o agresivitate de neinteles intr-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranta. Va amintiti, insa, de asa numitul „razboi al icoanelor” de acum trei ani, cand unii compatrioti de-ai nostri au cerut – culmea, tocmai „in numele democratiei” -, expulzarea icoanelor din scoli, iar Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, in virtutea aceleiasi „democratii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteti la curent, apoi, cu recenta decizie a Curtii Europene pentru Drepturile Omului, prin care a fost incriminata prezenta crucifixelor in scolile din Italia? Nu vi se pare ca am mai vazut cliseele acestea? Ba da… insa in „era dictaturii comuniste”, cand ne erau prigonite insemnele si manifestarile religioase de catre un regim care, cel putin, isi asuma pe fata ideologia atee.

De data aceasta, surpriza!? Avem de-a face cu o toleranta dusa pana la fanatism… si, cine ar fi crezut ca si toleranta isi poate avea fanaticii ei?… Multa vreme, personal am considerat ca cel mai mare rau al libertatii gresit intelese este „cultivarea” nepasarii si a indiferentismului religios. Constat insa ca „cineva” si-a pierdut cu totul rabdarea si bate din picior nemultumit de ritmul prea lent (?!) al secularizarii si descrestinarii. Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele? Intr-o lume care cultiva cu insatietate „imaginea” prin televiziune si internet, pe cine supara „imaginile” sfinte ale simbolurilor noastre religioase? Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?

Iubiti frati si surori in Domnul!

RUGATI-VA pentru Parintele Justin!

Celor iubitori si ascul­ta­tori ai cuvan­tu­lui Par­in­telui Justin, ca si pelerinilor care pas­esc cu dragoste si nade­jde pragul man­a­s­tirii noas­tre, facem rugam­intea de a ni se alatura in rugaci­une si oste­neala dupa put­ere pen­tru insanatosirea cat mai grab­nica a Par­in­telui Justin.

Avem incredere in ingaduinta si bunavointa dum­neav­oas­tra ca sa intelegeti nevoia sfin­tiei sale de repaos tem­po­rar, intru bucu­ria unei reved­eri cat mai apropiate.

In urma supra­so­lic­i­tarii noas­tre, a tuturor, dar mai ales in urma obosi­toarelor iesiri din man­a­s­tire, in ved­erea slu­jirii Sfan­tu­lui Maslu, Par­in­tele a cap­atat o usoara pneu­monie si slabirea organ­is­mu­lui. Medicii i-au pre­scris un trata­ment care tre­buie urmat cu strictete si care, in pofida dor­in­tei Par­in­telui de a primi cred­in­ciosii spre sfat si folos duhovnicesc, ii interz­ice insa orice solic­itare, toc­mai pen­tru a grabi implinirea aces­tei dorinte.

Va astep­tam in con­tin­uare cu dragoste in sfanta noas­tra man­a­s­tire, sa luati parte la sfin­tele slu­jbe, avand incred­intarea ca Par­in­tele Justin veg­heaza din chilia sfin­tiei sale in duh de rugaci­une pen­tru fiecare.

Mul­tumim pen­tru dragoste, rugaci­une si intelegere, nu inainte de a va dori un an binecu­van­tat, cu impliniri duhovnicesti, si cu toate cele de folos spre mantuire.

Man­a­s­tirea Petru-Voda

preluare dupa: ATITUDINI.COM

EUGEN TOMAC: Consulatele Romaniei din Basarabia vor fi deschise la începutul anului 2010

Consulatele Romaniai de la Cahul şi Bălţi vor fi inaugurate la începutul anului 2010, a declarat, luni, Eugen Tomac, secretar de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni.

Lucrurile au evoluat, există deja clădirile în care vor funcţiona consulatele de la Cahul şi Bălţi. Este o chestiune de zile când vor putea fi oferite detalii concrete când va fi tăiată panglica, a spus Tomac.

În cel mai scurt timp urmează să fie funcţional şi consulatul Republicii Moldova de la Iaşi, potrivit secretarului de stat al MAE roman.

Oficialul român a adăugat că principalul obiectiv pentru 2010, al instituţiei pe care o conduce, este să fie cât mai funcţională Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, care îşi va începe activitatea în decurs de câteva zile, astfel ca numărul de cetăţenii acordate să crească. Al doilea obiectiv, menţionat de el, este să ofere posibilitatea cât mai multor tineri din Republica Moldova să studieze în instituţiile de învăţământ din România.

Surse: www.jurnal.md,
www.basarabeni.ro

DINESCU DESPRE GORBACIOV: "Un Mesia al socialismului" ! Interviul din organul comunistoid francez "Liberation", care l-a transformat pe "poetul-portofel" in "disident", este o oda a perestroicii sovietice

Motto: "Conducătorii politici nu vor să ştie că ziarele sunt bune numai la împachetat şi că pădurea de antene de deasupra Bucureştiului e îndreptată spre Sofia şi Moscova."

Liberation:  Se vorbeşte tot mai des despre o casă comună a Europei (proiect al Trilateralei promovat de Mihail Gorbaciov - Nota mea). Ce părere aveţi despre aceasta?
Mircea Dinescu: Când la Paris, ca şi în îndepărtata Moscovă, arhitecţii politici schiţează o eventuală casă comună a Europei, putem paria de pe acum că acestei case îi va lipsi cu siguranţă una din ferestre: România.(...) O insulă scăldată de jur- împrejur de valurile neliniştite ale reformismului politic, cu băştinaşii dornici să guste măcar o picătură din miraculosul elixir cu eticheta de perestroika şi glasnost, capabil, pare-se, să învie cadavrul socialismului, dar de care sunt păziţi cu străşnicie, cum eram pe vremea copilăriei feriţi de diabolicul Coca-Cola, prezentat drept drog american. (...)

L: Este Gorbaciov o speranţă pentru România?
MD: (...) "Ani de zile ni s-a spus, mai pe şoptite, mai pe ocolite, că sistemul din România s-ar liberaliza, dar nu poate din cauza ursului din răsărit. Şi populaţia a crezut. Trupele sovietice fac manevre la graniţa României. Aceasta este fraza pe care ne-o fentau oficialităţile la ureche, ori de câte ori încercam să ne mişcăm puţin. Apariţia lui Gorbaciov, cu uluitoarele sale reforme, a scos la lumină faptul că pretextul bau-bau-ului moscovit convenea de minune conducătorilor dogmatici din celelalte ţări socialiste, pentru ţinerea în frâu a oricărei opoziţii şi conservarea propriului lor stalinism. Nu ştiu dacă Gorbaciov e sau nu considerat un ţar bun de către popoarele de dincolo de Prut (Care "popoare" tovarase? Peste Prut e tot poporul roman! Poate peste Nistru - Nota mea), dar pentru milioanele de oameni care au tăcut în umilinţă, zeci de ani, în Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.G. şi România, el este un vestitor de bine, un Mesia al socialismului. Dacă va ţine cont de teoria acelui fizician care spunea că un ou nu fierbe în zece tone de apă călduţă, ci într-un ibric cu apă clocotită, adică va avea curajul să-şi ducă până la capăt ardenta sa viziune asupra istoriei, vom vedea.lumi renăscând, oameni reînviind.(...)
L: Ce credeţi despre acei oameni, unguri sau nu, care părăsesc ţara de câteva luni încoace? 
MD: (...) Tocmai faptul că, alături de români, populaţiile maghiare şi germane şi-au păstrat nealterate propriile valori şi culoarea specifică, într-o înmănunchiere armonioasă a diverselor structuri, vocaţii şi temperamente, dădea o mireasmă de sâmbure al Europei acestui teritoriu cuprins între Dunăre şi Carpaţi. Vântul naţionalismului usucă tot ce întâlneşte în cale. (...)

Liberation, 17 martie 1989
Autor:  Gilles Schiller, alias Jean Noel Stern

ORA DE HOLOCAUST vazuta de Realitatea TV. VIDEO No comment

SA RADEM (SAU SA PLANGEM?) CU "EUROPA LIBERA" SI ROSIE. Propagandistii "revolutiei" KGB. Cand gura pacatosilor adevar graieste. UPDATE cu informatii calde de la "Radio Moscova"

Radio Europa Libera, 19 decembrie 1989:

"Ediție dedicată evenimentelor de la Timișoara și reacțiilor internaționale de solidaritate cu victimele represiunii ceaușiste - „Actualitatea românească”."

Adrian Niculescu: Totalitatea presei de azi dimineaţă, 19 decembrie, fără nicio excepţie îşi deschide ediţiile de mai multe ori pe toata lungimea paginii întâi cu evenimentele tragice pe care le trăieşte România. La fel se comportă jurnalele radiofonice televizate cu informaţii aproape din oră în oră. Emoţia este fără precedent, vocile prezentatorilor, ca şi a noastră, a celor de la Europa Liberă, sunt cu respiraţia întretăiată. Este o veritabilă undă de şoc ce se propagă cu viteza fulgerului. Indignarea opiniei publice italiene faţă de ororile regimului Ceauşescu a explodat. Minciuna nu mai are nicio fărăma de spatiu.(...)

Organul Partidului Comunist Italian titrează pe toată pagina întâi: „Foc asupra mulţimii în România”. Directorul cotidianului comunist semnează articolul de fond intitulat „Ultimul tiran al Europei”. Este inserat un lung interviu cu scriitorul român, Grigore Arbore. În interior, pe o pagină întreagă, pagina a treia, se spune „O ţară capătă putere sub călcâiul conducătorului”. Sunt numai câteva dintre patru său cinci titluri pe care le are pagina a treia din L'Unita. Este reprodusă o declaratie dură a secretarului general al Partidului Comunist Italian şi un apel al UTC-ului italian să plece Ceauşescu. Organizaţia de Tineret Comunist cere demersurile necesare guvernului italian pentru salvarea poporului român şi condamnarea absolută şi fără drept de apel al lui Nicolae Ceauşescu în toate forurile internaţionale.
Un alt cotidian comunist, Il Manifesto, directorul cunoscutul om politic italian Luigi Pinto semnează un editorial cu titlul „Ucenicul vrăjitor”. Şi aici buna parte din pagina a treia e dedicată evenimentelor din ţara noastră. La Republica, marele cotidian de stânga de la Roma publica primele trei pagini, dedicate României, sub titlul „Revoltă în România. Ţara este izolată de lume”.
N.C. Munteanu: Atât din această ediţie a Actualităţii Româneşti. Revenim cu informaţii, relatări la emisiunea de la miezul nopţii. Aici Radio Europa Liberă.
Radio Europa Libera, 19 decembrie 1989:

Ediție specială a emisiunii „Actualitatea românească”.

Emil Hurezeanu: Stimaţi compatrioţi! Înainte de a trece la difuzarea a celor amintite de colegul Munteanu, aş încerca, vom încerca să aducem la oră informaţiile pe care le deţinem în legătură cu evenimentele în curs de desfăşurare la Timişoara şi în alte oraşe ale ţării.(...)
Am fost martorii înmărmuriţi la ora 22, ora 23, ora României, în faţa micilor ecrane ai unei relatări, ai unei mărturii zguduitoare, transmisă în direct de televiziunea austriacă. S-a stat de vorbă de la Timişoara cu un om de afaceri austriac, originar din România, care în această seară, de la Timişoara a relatat următoarele telefonic. Se pare că sâmbăta Armata a refuzat în mai multe rânduri să tragă în demonstranţi. Soldaţii, potrivit relatărilor acestui martor ocular, repet, au fost înlocuiţi cu trupe aduse din alte părţi ale ţării. Un ofiţer şi doi soldaţi, a continuat interlocutorul austriac, ar fi fost executaţi pentru că au refuzat să se supună ordinelor. Portivit acestor relatări, dar care relatări converg şi cu alte mărturii consemnate în această seară, centrul oraşului Timişoara este devastat. Locuitorii nu au apă, nu au curent electric. În legătură cu evenimentele de duminică, acest domn care se numeşte Beckman, a folosit cuvântul pogrom. A vorbit de metri cubi de cadavre. Repet, sunt cuvintele lui, care ar fi fost transportate în camioane, victimele fiind îngropate în gropi comune, în încercarea de a şterge urmele. Cele petrecute la Timişoara - a spus Beckman - sunt de nedescris. Şi acum urmează o informaţie senzaţională: el a precizat că vorbeşte pe o linie telefonică a Securităţii şi că se află la Securitate. Sunt în bârlogul leului, a spus el, subliniind în repetate rânduri, că informaţiile lui provin din sursă absolut sigură. Potrivit lui, numărul victimelor este foarte mare. S-au mai auzit împuşcături şi în cursul după-amiezii de astăzi. Aceste sunt, deci, ultimele relatări, care repet, se bazează pe mărturii ale unor martori oculari. Ceea ce tocmai am citit era mărturia unui interlocutor al postului de televizune austriac, aflat la Timişoara în cursul acestei seri.
(...)
În buletinele de ştiri s-a vorbit şi despre reacţiile oficiale sovietice. Ministrul de Externe, Shevardnadze vizitează Bruxellesul, şi-a exprimat acolo profundul regret pentru evenimentele din România. Agenţia Tass vorbea de starea deosebit de încordată de la Bucureşti. N.C. Munteanu are o altă informaţie de la Moscova, de asemenea deosebit de importantă.

N.C. Munteanu: Într-adevăr, astăzi după-masă, telejurnalul de la ora 17.30 al televiziunii sovietice a transmis un reportaj despre situaţia din România. S-au comunicat absolut toate informaţiile existente la aceasta oră, sau până la aceea oră, despre masacrul de la Timişoara. Pe fondul unor imagini de arhivă sinistre şi cenuşii, imagini ale mizeriei din România, a putut fi observat portretul lui Nicolae Ceauşescu. Acest domn preşedinte, spunea comentatorul sovietic, se plimbă în Iran, în timp ce în România domneşte dezastrul şi sunt reprimaţi cu sălbăticie aceia care nu au făcut decât să îşi ceară drepturile fundamentale (Vorbeste Moscova! - Nota mea :). Potrivit opiniilor unor colegi sovietici specializaţi în relaţiile est-vest, observatori atenţi ai scenei sovietice, inclusiv al felului în care mediile de informare sovietice relatează în general despre evenimente şi şefi de state din străinătate, comentariul din aceasta dimineaţă comenteaza despre România şi Ceauşescu este fără precedent prin virulenţa analizei, prin tonul extrem de critic folosit în ceea ce îl priveşte pe Ceauşescu.

DAN VOINEA a "urmarit penal" doar mortii de la revolutie. Pe vinovati i-a lasat in libertate. Recom-pensia lui pe luna: 185.000.000 lei

Times.ro: Ei, si dupa ce-a scapat si Iliescu, definitiv, de orice raspundere penala pentru genocidul comis, Dan Voinea a fost revocat din functie. Un final demn al unei cariere fabuloase.
Dan Voinea a fost procurorul din procesul Ceausestilor, apoi din procesul Revolutiei, apoi din procesul mineriadelor.
Va dati seama ce tupeu trebuie sa ai ca sa realizezi asa ceva?
Dan Voinea a avut tupeu, domnilor.
Si, pentru a rasplati acest tupeu, Statul Roman i-a dat o pensie de 185 de milioane lunar.  Adica Dan Voinea ia intr-o luna pensia pe care bunica mea o ia in 5 ani. Asta da securitate sociala!

Ziare.com:
Procurorul militar Dan Voinea a tras de timp cat a putut pentru a-i scapa pe cei responsabili de cei 1.000 de morti inregistrati dupa 22 decembrie 1989. Zece dintre acesti responsabili au fost pusi pe lista celor impotriva carora se cerea urmarirea penala abia dupa ce au decedat.

Dan Voinea a dispus inceperea urmaririi penale a fostului presedinte Ion Iliescu doar dupa ce acesta si-a terminat cel de-al doilea mandat prezidential, punandu-l alaturi de alti o suta de ofiteri de armata, militie si securitate pe o lista pe care o tinuse pana in decembrie 2004 secreta, informeaza Romania libera.

Procurorul Voinea se scuza spunand ca nu are sens "sa facem legaturi politice" cata vreme, in acel moment, Parchetul Militar era condus de Samoil Joarza, iar Parchetul General, de Ilie Botos.

Procurorul Militar Dan Voinea a trimis in judecata zece dintre responsabilii pentru mortii de dupa 22 decembrie 1989 abia in 2004, printr-o rezolutie semnata si inregistrata cu data de 7 decembrie, dupa ce acestia au disparut pe cale naturala.

Pe aceeasi rezolutie se regaseste si numele lui Ion Iliescu, dar fara niciun fel de date de identificare.

Fostul procuror militar, acum general in rezerva, nu poate explica totusi de ce Ion Iliescu a fost pus sub acuzare abia la inceputul acestui an, dar argumenteaza ca "in dosarele referitoare la revolutie era pusa rezolutia de neincepere a urmaririi penale", pe care le-a infirmat si le-a conexat la "dosarul cu victimele revolutiei din Bucuresti, de la baricada, si in care solutia fusese anterior data de procurorul Alic Saiciuc".

In acelasi timp, punerea sub invinuire a unor persoane care decedasera deja este "o eroare profesionala", potrivit unor surse autorizate de la Parchetul General. 10% dintre persoanele puse sub invinuire pe rezolutia lui Dan Voinea din 7 decembrie 2004 erau decedate deja la acea data.

Fostul procuror militar considera insa ca a fost doar o modalitate de lucru ceea ce a facut atunci: "Exista o reclamatie pentru fapte grave - omor, omor deosebit de grav si crime impotriva pacii - pentru peste 100 de persoane, dintre care unele erau decedate. Cum ar fi trebuit procedat? Daca nu pui rezolutia de incepere a urmaririi penale, nu ai cum sa obtii informatii despre persoanele acuzate".

A fost un instrument de lucru, subliniaza Voinea, "nu un act de acuzare imediat si care ar atrage condamnarea". Cel care, ca procuror militar, a intarziat atat de mult aflarea vinovatilor pentru mortii de la revolutie ne-a declarat ca nu putea merge cu cercetarea mai departe pana nu avea "dovada decesului".

Potrivit procurorului general Laura Codruta Kovesi, Dan Voinea a facut greseli inexplicabile pentru o persoana cu experienta sa. De pilda, in rezolutia din 7 decembrie 2004, de punere sub invinuire a celor peste 100 de persoane, Dan Voinea nu da, cum se face de obicei in dreptul numelor de pe lista, si datele lor de identificare.

Dan Voinea se apara spunand ca "in 2004, Codul de Procedura Penala nu prevedea ca trebuie sa trec ora cand s-a dat rezolutia si nici ca nu trebuie sa folosesc pixul sau creionul, asa cum s-a lasat sa se inteleaga. De asemenea, la acea data nu era necesar sa comunic persoanelor din dosar inceperea urmaririi penale si nici nu eram obligat sa trec alte date de identificare".

PSD - intre spectrul rosu al lui "Iliescu-KGB" si fantoma "presedintelui prostanac". COMENTARIU de Ioana Ene

PSD, incotro?

Votul de incredere, cam nestatutar, primit de Mircea Geoana de la Comitetul executiv al PSD n-a reusit sa puna decat partial capacul pe oala ce da in clocot.

Anesteziat, primul soc pare sa fi trecut, si social democratii descopera ca sunt "si batuti, si cu banii luati". Adica si fara presedinte, si in afara guvernarii.

In toamna, au parasit pozitiile de abia cucerite in Guvern, in ministere, in prefecturi si deconcentrate pentru a-i maximiza sansele lui Mircea Geoana si au investit sume foarte mari in campanie.

Erau miscari absolut firesti in logica electorala, dar teribil de riscante cand ai un candidat foarte slab. Este aproape imposibil ca Mircea Geoana sa nu deconteze aceasta imensa ratare si, mai ales, intrarea PSD in desertul inspaimantator al Opozitiei.

Vorba unui lider PSD, i-a fost greu lui Mircea Geoana sa piarda aceste alegeri. In aceste conditii are de fapt o singura sansa, firava, sa-si mentina scaunul: lipsa unui contracandidat la fel de convenabil pentru toate grupurile de interese din partid.

Deja autoritatea lui Mircea Geoana, cata era ea, da semne mari de slabiciune, ca dovada insubordonarea petrecuta la audierea ministrilor in comisii, cand multi social meocrati au incalcat consemnul de partid si au dat aviz negativ, ajungandu-se la penibila situatie ca toti candidatii sa fie confirmati, chiar si cei care in urma cu numai cateva saptamani fusesera respinsi in cadrul echipei Croitoru.

In plen, Mircea Geoana nu a reusit sa impiedice participarea social democratilor la vot si s-a trezit cu vreo 30 de parlamentari care au votat pentru Guvern.

Care ar fi optiunile PSD? Teoretic ar trebuie sa fie o alegere intre restauratie si reforma. Dar cum in PSd nu exista aboslut niciun lider reformist autentic, alegerea este intre restauratie si o rebranduire.

Restauratia insemana revenirea la PSD-ul lui Ion Iliescu. Deja Toni Grebla avansa posibilitatea ca Ion Iliescu sa reia presedintia partidului pentru un an timp in care sa faca ordine. Adica sa repuna in pozitii de putere toti fostii bolsevici, de bine de rau marginalizati, sa reaseze basca pe toata sigla PSD si sa pregateasca un congres care sa confirme un succesor dupa inima sa.

Sa nu ne imaginam ca revenirea lui Ion Iliescu ar insemna disparitia baronilor, doar ei s-au format si au inflorit cu Ion Iliescu la Cotroceni, insa ar trebui sa fie nitel mai discreti.

Revenirea lui Ion Iliescu ar insemna doar radicalizarea partidului in jurul unui lider puternic, intr-o perioada de criza tensionata din punct de vedere social. Un astfel de PSD ar fi un partid prabusit in timp, mai precis in tulburii ani '90, unde ar impinge si Romania daca ar ajunge vreodata la putere.

Varianta rebrandurii este cea promovata de Miron Mitrea, cel care vorbeste despre social democratie moderna, de tip Blair. Mitrea nu are basca ce-i drept, dar are dosare penale de coruptie. Are in spate intreaga herghelie de baroni ai partidului care nu doresc nimic altceva decat revenirea la putere cat mai repede.

Ei nu doresc un lider puternic care sa le incurce ploile, ci doar unul fatos, curatel, dar slab care sa nu le incurce interesele si sa permita si deschiderea usilor de catre PD-L, unde baronii au frati de cruce puternici, sub pretexul reformarii varfului PSD.

In urmatoarea perioada, PSD va deveni un camp e lupta intre cei care doresc restauratia si cei care doresc rebanduirea. Pana cand una dintre tabere nu va reusi sa capete un avantaj consistent sau nu va avea oportunitatea unei miscari decisive, probabil ca fantoma lui Mircea Geoana va mai bantui pe holurile si prin birourile din Soseaua Kiseleff.

Cat despre partid, nicuna dintre variante nu este cu adevarat buna. Putem spune doar ca restauratia, este mai rea. Bine pentru partid ar fi sa reuseasca o reforma autentica si sa devina o forta autentica si onesta de stanga. Cum spuneam insa, nu exista liderul care sa conduca o astfel de reforma.

Ioana Ene / Ziare.com

KGB-ul nu se lasa: "Ucideti Dragonul Romania". Cititorii "Curentul" ne ajuta cu stiri proaspete de la Tiraspol, scrise in struna Budapestei si Moscovei

Comentariu la articolul din "Curentul" - Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata:
La 17.12.2009, săptămânalul tiraspolean Novaia Gazeta (format electronic - http://novaiagazeta.org.ru/index.php?newsid=1422) a publicat un comentariu întitulat UCIDETI DRAGONUL, semnat de Andrei Safonov – președintele "Asociației politologilor independenți din Transnistria". Menționăm că textul materialului este însoțit de o imagine reprezentând stema României. De asemenea, la 23.12.2009, cu subtilul ESTE ÎN INTERESUL NOSTRU CA ROMÂNIA SĂ TREACĂ PRIN CE A TRECUT ȘI UNIUNEA SOVIETICĂ, materialul este pe larg prezentat într-un sumar de presă al publicațiilor tiraspolene, de Agenția rusă de informații REGNUM (format electronic -www.regnum.ru/news/1237755.html)
Traducerea integrală a comentariului: 
«Practic, România se comportă ca un membru neloial al UE, folosind în mod cinic calitatea de membru al Uniunii pentru a ocupa teritorii străine. Cazul Insulei Șerpilor este un exemplu semnificativ în acest sens. În luna aprilie 2009, s-a amestecat cu impertinență în Moldova, în probleme care nu o priveau. Atunci președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a fost sfătuit să vizioneze filmul în care Nicolae Ceaușescu era ucis de o adunătură de bandiți. România s-a amestecat și în chestiunea reglementării conflictului moldo-transnistrean, pronunțându-se împotriva federalizării (probabil pentru a putea mai ușor să-și alipească fosta RSS Moldovenească). De asemenea, eliberează în masă pașapoarte locuitorilor Ucrainei (n.n. – Basarabiei de Sud) și Bucovinei (n.n. - de Nord). Cine poate crede că serviciile sale de securitate nu au participat la evenimentele de la Chișinău, din 7 aprilie 2009? România este sursa discordiei de la granițele sud-vestice ale fostei URSS. Ca urmare, la război ca la război (chiar dacă este vorba de unul geopolitic). Operațiunile de luptă trebuie transferate pe teritoriul inamic.
Este în interesul nostru ca România să aibă aceeași soartă pe care a avut-o Uniunea Sovietică. Pentru contracararea naționalismului românesc, România trebuie fie să înceteze să mai existe în actuala configurație a frontierelor sale, fie să fie slăbită pentru a nu mai putea să promoveze o politică externă activă. Dintr-un stat care se află în ofensivă, trebuie să ajungă în unul care se apără.
Unioniștii doresc repetarea „Marii Uniri” din anul 1918? Excelent! Aceasta înseamnă că trebuie făcut în așa fel încât să nu mai existe cu cine să se unească! Agresivitatea expansionismului românesc trebuie nimicită!
Este surprinzător că statele și forțele politice care se opun României, cel mai adesea, adoptă o poziție defensivă, lucru valabil mai ales în ce privește Ucraina. Aceasta în condițiile în care însăși România are o serie de puncte sensibile, asupra cărora se poate acționa pentru a face Bucureștiul să renunțe definitiv la aspirațiile de „unificare cu teritoriile de peste Prut”.
Este îndoielnic că România a primit pe bună dreptate Transilvania, după anul 1945. Atunci, Ungaria a fost pedepsită atunci pentru faptul că a rămas loială Germaniei, iar România a fost recompensată pentru trădare. Ambele situații sunt irelevante din punct de vedere al adevărului istoric. Trebuie să ne gândim la oferirea de avantaje politice pentru toți cei care se împotrivesc administrației extremiste, expansioniste, aventuriste și unioniste a lui Traian Băsescu. Acesta promovează o politică de pretenții teritoriale față de Ucraina și de absorbție a Moldovei. Cuvintele frumoase despre „întâlnirea cu Moldova în cadrul UE” nu pot ascunde realitatea.
Susține oare Ucraina că a înregistrat o înfrângere în lupta cu expansionismul românesc referitor la Insula Șerpilor și resursele de hidrocarburi din platoul continental al Mării Negre? Categoric, nu! Ar putea să nu recunoască pur și simplu decizia Curții Internaționale ONU, căreia, din prostie, i s-a adresat. Ce fel de Curte Internațională este aceasta, în condițiile în care nimeni nu mai ia în considerație ONU? Fără aceasta a început războiul din Irak și tot fără aceasta au fost recunoscute Kosovo, Abhazia și Osetia de Sud. României ar trebui să i se spună în față că dacă continuă politica sa expansionistă, iar amintirea mareșalului Ion Antonescu îi este așa de dragă, atunci să poftească să ia ceea ce consideră că-i aparține. Cu toate dificultățile cu care se confruntă forțele armate ale Ucrainei, au încă suficiente resurse să nimicească orice imprudență a românilor.
Ar fi absurd să negăm realizările României din ultimii 20 de ani. Românii au mai învățat câte ceva în afară de a-și ucide cu sălbăticie președinții și soțiile acestora. Societatea românească s-a modernizat într-o oarecare măsură, s-a extins piața internă și a evoluat conștiința oamenilor. Însă demonul naționalismului românesc se manifestă fără îngrădiri. Sprijinit de o diplomație tradițional abilă, acesta reprezintă o amenințare reală pentru vecini.
Cum poate fi pus capăt expansionismului românesc? Mai întâi de toate, trebuie trecut la o ofensivă decisivă pentru a nimici definitiv adversarul geopolitic. Nu trebuie să ne sperie chestiunea modificării frontierelor. Acest fenomen s-a petrecut în Europa și se va mai petrece. Noi am trăit în fosta URSS, care a dispărut și lumea nu s-a prăbușit, iar cei mai mulți dintre noi suntem în viață. Iugoslavia s-a destrămat în mod sângeros, iar Cehoslovacia pe cale pașnică. Oare locuitorii României vor înceta să mai existe dacă Transilvania va reveni Ungariei, iar Moldovei de până la Prut i se va acorda o largă autonomie sau statutul de subiect al unei Românii Federale? Având pretenții asupra platoului continental din regiunea Insulei Șerpilor, de fapt, România a început deja să redeseneze frontierele. Excelent! Doar că trebuie redesenate în altă direcție.
În România există cine poate da o mână de ajutor în acest sens. Sunt secuii maghiari, ucrainenii, rușii și nu se știe niciodată cine ar mai putea fi! O Românie mai redusă ca dimensiuni, sufocată de încercările de a domoli cazanul încins al dificultăților interne, nu va mai putea susține propaganda unionistă a studenților din Moldova, Transnistria și Ucraina. Treptat, obiectivul lor principal se va limita la împiedicarea trecerii Iașului în componența Republicii Moldova. În această luptă pașnică trebuie antrenate toate forțele: mass-media plătită, „agenții de influență” politici, presiunile externe, acțiuni în instanță privind actualele granițe (chiar dacă nu există șanse de a câștiga, acestea vor măcina nervii), crearea unor organizații obștești, partide politice, întocmirea unor rapoarte privind nerespectarea drepturilor omului în România, în special a minorităților naționale. Acest „al nouălea val” trebuie să acopere Bucureștiul până peste cap și să risipească nu numai visele expansioniste ale acestuia ci să-i anihileze orice voință de împotrivire. Dacă este să ne referim la sarcina imediată și stringentă, aceasta este de a compromite prin toate mijloacele și de a determina demisia înainte de termen a președintelui Traian Băsescu, care promovează o politică aventuristă.
Se poate spune că aceasta va provoca instabilitate, dar dacă este să alegi între două rele, mai bine răul care ne convine, decât cel care contravine intereselor noastre. Bineînțeles că ar fi mai bine să văd la televizor cum este asaltat palatul prezidențial de la București, decât să fiu martorul ocular al unui eveniment similar la Chișinău. Cu toate acestea, România are o portiță de scăpare și anume să-și ceară scuze pentru ocupația Basarabiei, Transnistriei și a unei părți din Ucraina, să-și asume reparații materiale pentru aceasta și să renunțe la politica expansionistă.
În anul 2004, la București s-a desfășurat o conferință întitulată „Transnistria contra Moldova”. Dă Doamne! Poate că vom trăi până când va avea loc și o conferință cu tema „Moldova contra Ardealul” sau „Transilvania contra Țării Românești”».

ULUITOAREA PASTORALA la Nasterea Domnului a Parintelui Mitropolit Bartolomeu Anania

Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu Anania
Dupa ce inainte de Craciun l-a aparat pe Eminescu de Patapievici si eiusdem farinae, Parintele Anania revine cu un nou mesaj apologetic:

[In randurile de mai jos aveti inserata uluitoarea Pastorala de Craciun a IPS Mitropolit Bartolomeu Anania care, ca de fiecare data, aduce elemente noi si originale, talcuind in profunzime actul Intruparii Domnului. Este plina de idei teologice, care, la orice moment, te inalta mental catre intelesuri inexprimabile. Am inserat intreaga scrisoare pastorala, adica forma ei completa, impreuna cu notele bibliografice aferente. De retinut - pe interent circula deja cateva versiuni ale acestei pastorale care sunt trunchiate de multe paragrafe si fragmente esentiale, unele de dimensiuni considerabile, altele de marimea unei singure fraze. Nu e acum momentul sa-mi dau cu parerea de ce acele versiuni ciuntite circula pe net ca forme finale si oficiale ale pastoralei. Este aici vorba de versiunea de pe portalul CrestinOrtodox.ro (postata cu cateva zile in urma), si cea de la Tarziu (postata pe 24 dec. ora 10.47 AM, cf. blogului, care probabil a fost preluata dupa cea de la CrestinOrtodox.ro). Va chem insa, ca la un ospat duhovnicesc, sa aveti ragazul sa cititi aceasta pastorala acum, de Craciun, analizand fiecare fraza si fiecare cuvintel in parte, deoarece va veti imbogati duhovniceste si veti praznui sarbatoarea asa cum se cuvine. In ceea ce priveste ultima parte a pastoralei, unde autorul dezbate tema singuratatii Maicii Domnului, teza originala care se mai regaseste si in alte cateva cuvantari ale Inaltpreasfintiei Sale, as mai adauga faptul ca la aceasta singuratate ar trebui alaturata, ca o contrapondere, si imaginea iconica a Maicii Domnului, a carei reprezentare este aproape totdeauna realizata in prezenta Fiului ei, pictat ca Emmanuel si purtat la sanu-i. Este, cred, acea singuratate care nu desparte pe om de Dumnezeu, ci dimpotriva, care imbratiseaza pe Cel ce ne-a imbratisat dintai, de pe Cruce. Ce este, insa, cutremurator aici, este faptul ca Fecioara Maria L-a imbratisat in pantecele-i inainte de a Se jertfi Hristos pentru neamul omenesc, prin acel 'fie!' - dan.camen.]

~~~+~~~

†BARTOLOMEU

din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului,

Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,

iubitului meu cler si popor, har si pace de la Dumnezeu, Tatal

nostru, iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari.

Iubitii mei fii sufletesti,

Nasterea Domnului este unul din cele mai cunoscute evenimente din viata Domnului Iisus. Desi neinteleasa de minte, ea are intotdeauna o cale deschisa catre inima, in care se descopera cel mai mult tainele lui Dumnezeu. Inainte de a deveni istorie, nasterea pruncului Iisus s-a zamislit in taina inimii Fecioarei Maria, prin vestea cea buna pe care arhanghelul Gavril i-a adus-o. Aceasta praznuire a bucuriei se leaga tainic de un alt moment din istorie, cand Maicii Domnului i se descopera vestea nasterii Fiului lui Dumnezeu, moment consumat intre indoiala si asumare, despre care vreau sa va vorbesc.

Exista in viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentru propria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acest moment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeu intentiona in Buna-Vestire ar fi fost un esec divin; prin el, conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iar consecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.

Asadar, tanara Fecioara se afla in rugaciune, iar ingerul Domnului i se arata la un moment dat, o saluta: Bucura-te![1] Si-i vesteste ca va naste fiu. Maria ii raspunde prin uimire; ea este numai logodita, nu stie de barbat, nu pricepe cum, in conditia ei de absoluta puritate, i s’ar putea intampla aceasta. Ingerul face un pas mai departe: zamislirea va fi de la Duhul Sfant, Pruncul ce se va naste se va chema Fiul lui Dumnezeu[2]. Uluirea Mariei e totala, puterea oricarei intelegeri e coplesita de mister. Mai mult, asemenea momente sunt pandite, in mod obisnuit, de indoiala si de necredinta. In fata vestilor naprasnice, colosale, spiritul reactioneaza intai negativ. El s’a obisnuit cu intamplarile comune si accepta cu foarte mare greutate faptul extraordinar. Vestea, de pilda, ca ti-a murit cineva drag e intampinata, mai intotdeauna, cu exclamatia: nu se poate, asa ceva nu pot sa cred! Asa va exclama o mama care afla ca i-a murit fiul pe front, desi de mult s’a obisnuit cu razboiul si cu posibilitatea unei asemenea pierderi. Dar tot asa va exclama si peste cativa ani, afland ca, de fapt, prima veste exprimase o eroare, ca fiul ei a fost doar prizonier si ca s’a intors acum acasa. Imposibil! E indoiala, vecina cu necredinta, cu care ucenicii Domnului au intampinat vestea invierii Lui; de aceea nu le venea sa creada, ne spune Evanghelia, de bucurie mare. E prea frumos ca sa fie si adevarat!

Indoiala insa e imponderabilul din care te poti inclina fie intr’o parte, fie in alta, e punctul neutru al cumpenei, e acea muchie de cutit care te poate salva sau te poate prabusi. Pe o asemenea lama subtire se afla, iata, acum, sufletul Fecioarei. Cat va fi stiut ea din Sfintele Scripturi? Cat va fi cunoscut ea din proorocia Isaiei?[3] In ce masura astepta si ea, ca intregul Israel, venirea lui Mesia?[4] Iar daca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu, urma sa Se nasca dintr’o fecioara, de ce tocmai ea trebuie sa fie aceea? E prea frumos ca sa fie si adevarat! Dar, dincolo si mai presus de aceasta, cum poate fi o zamislire de la Duhul Sfant, in ce chip poate Dumnezeu sa umbreasca[5] o femeie pamanteana spre a-I naste Lui un Fiu? Intelegerea in sine sovaie si se poticneste. Maria sta in cumpana, dar ingerul nu-i da ragaz si-i ofera un exemplu de putere a lui Dumnezeu: batrana Elisabeta, de o viata cunoscuta ca stearpa, se afla in cea de a sasea luna a unei sarcini binecuvantate.[6] Asemenea intamplari, asadar, nu trebuie judecate la masura omului, ci la aceea a lui Dumnezeu, nemasurata.

Exemplul Elisabetei poate fi convingator, dar, pe de alta parte, e de o concretete brutala. O femeie insarcinata in luna a sasea poarta toate semnele apropiatei maternitati, cu toate implicatiile ei intime, familiale si sociale. Or, ceea ce ingerul ii vesteste tinerei Fecioare este tocmai o viitoare maternitate. Imaginea Elisabetei se proiecteaza, naprasnica si nemiloasa, asupra nevinovatei adolescente. Elisabeta insa e o femeie casatorita, cu legamant legiuit inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, iar faptul ca va naste la batranete e de natura sa starneasca, cel mult, uimire. Dar ea, Maria?… Daca va trebui sa poarte semnele sarcinii, cine o va scuti de banuiala logodnicului, de osanda rudelor, de batjocura satului, de tot ceea ce se poate chema oprobiu? Cine o va apara de condamnarea legii, care o poate tari la poarta cetatii si ucide cu pietre? Daca e vorba de un mister, cine va fi in stare sa-l propuna intelegerii si, mai ales, cine va fi in stare sa-l accepte, cand el vine din gura unei tinere care nu vadeste intr’insa nimic extraordinar? Iar daca ea va avea destula putere sa indure toate umilintele si va ajunge mama, cine-L va scuti pe Fiul ei de stigmatul unui copil de pripas, al unui bastard caruia societatea ii refuza un statut normal?…

Cuvantul ingerului nu este o porunca. Poruncile se dau in vis, asa cum le va primi, ceva mai tarziu, logodnicul Iosif. Cuvantul ingerului nu este nici vestirea unui fapt implinit, asa cum o avusese preotul Zaharia langa altarul tamaierii. Buna-Vestire anunta, deocamdata, doar faptul ca Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, sa devina mama Fiului Sau. Ingerul poarta un mesaj, dar si o invitatie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunta intre doua alternative, intre un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei sa nu fie intru nimic viciata, i se pun in fata cele doua perspective: pe de-o parte, harul de a deveni Nascatoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcina aparent reprobabila. Spre a-i inlesni hotararea, ingerul ar fi putut s’o asigure ca Iosif, prin revelatie, va lua totul asupra lui si ca, in fata societatii si a legii, el va trece drept tatal Celui ce Se va naste dintr’insa. Dar Mariei nu i se face o astfel de fagaduiala, e lasata sa cumpaneasca singura, in deplina libertate a cugetului. Un nu ar insemna o amanare a planului dumnezeiesc, un da, implinirea lui imediata. Ingerul asteapta din gura Mariei un singur cuvant. Il asteapta Dumnezeu, dar in acelasi timp il asteapta toata suflarea, caci, intreband-o pe ea, Dumnezeu ne intreaba pe noi, iar prin raspunsul ei urmeaza sa se rosteasca intreaga omenire. Iata, Eu stau la usa si bat![7] E clipa cand Fecioara insumeaza intr’insa setea universala de libertate.

- Fie! sa-mi fie mie dupa cuvantul tau![8]

In acea clipa s’a petrecut Intruparea.

Din acest moment ingerul nu mai are nimic de spus si se face nevazut.

Iubitii mei fii sufletesti,