Voncu scrie de Rusia, eu de SUA. Pentru Kosovo si Metohia

Fara sa ne fi vorbit, Voncu scrie de politica Rusiei si Romania, eu de cea a SUA si a Romaniei, in privinta Kosovo, bineinteles. Redau ambele puncte de vedere aici. Seara am fost la Radio, o ora, cu Dan Preda. Au intrat prin telefon Bogdan Chirieac (cu vesnicile lui frustrari - "Basescu a fost in sfarrrist prrresedintele tuturrrorrr rrromanilor pentrrru 15 minute"; n-am vrut sa ma cert cu el, l-am lasat in plata Domnului, mai precis a SIE) si dr Ioan Lacatusu, de la Centrul de Studii Europene din Sfantu Gheorghe, care a vorbit foarte clar despre problemele romanilor din Harghita, Covasna si Mures si nesimtirea UDMR si a UCM-PCM care-si permit sa ignore drepturile a 40% din populatia celor trei judete. Concluzia: Kosovo nu e Har-Cov, ca altfel i-am manca pe unii pe paine, la micul dejun...
In fine, mai jos pozitiile noastre din ZIUA si AZI, plus cea a lui Nelu Grosan despre "butoiasul cu pulbere" si fitilistii din UDMR (!):

Editorial - Victor RONCEA

Kosovo: cand SUA calca in propria-i balega

In urma cu peste un deceniu, miliardarul fundamentalist islamic Osama ben Laden, cel mai cautat terorist al planetei, conform Statelor Unite, mergea brat la brat prin Kosovo cu Bashkim Gazidede, seful serviciilor secrete ale Albaniei lui Sali Berisha. Puneau la cale ruperea vetrei ortodoxiei si natiunii sarbe, Kosovo si Metohia, de Serbia.
La scurt timp, Statele Unite, sub pretextul eradicarii "purificarii etnice" a albanezilor din Kosovo, aveau sa puna in practica primul bombardament asupra unei capitale europene si a cetatenilor ei civili, de dupa 9 mai 1945. Astazi, Kosovo este purificat etnic, dar exact invers: sarbii, peste 200.000, au fost eliminati de pe pamantul lor natal prin crima si teroare. Aproape la fel cu ce li se intampla azi romanilor in batatura lor stramoseasca din Harghita si Covasna.
Kosovo, primul stat ilegal si totodata primul stat islamic din Europa, a fost recunoscut, inainte de decizia ONU, de catre aceleasi State Unite ale Americii care lupta planetar cu Ben Laden si terorismul musulman, dand tonul pentru tarile incolonate in urma colosului ca praful si gazele din coada cometei.
Prin vocea lui Sali Berisha, acum premier, Albania a salutat prima proclamarea independentei Kosovo considerand data de 17 februarie drept ziua "renasterii sale".
Serviciile secrete NATO prezente in zona in urma cu zece ani au consemnat cel putin doua vizite "de lucru" ale sponsorului brigazilor "teroristilor albi" ai UCK, care l-au dat politicii pe actualul premier kosovar, Hashim Thaci. Osama si Bashkim, el insusi devenit un urmarit international pana la revenirea lui Berisha la putere, reglau in Albania si Kosovo instruirea si inarmarea UCK de catre teroristii talibani si ai Al-Queda. Dupa revenirea pe teren a lui Gazidede, fostul comandant UCK Thaci, poreclit "Sarpele", a infiintat un serviciu ilegal de informatii cu acelasi nume ca cel al Albaniei, SIKH, al carui scop este realizarea Albaniei Mari, dupa cum atesta rapoarte ale UNMIK si KFOR, citate de Defense & Foreign Affairs, publicatie a Asociatiei Internationale de Studii Strategice. De altfel, inca din 1998, corespondentul New York Times in Albania relata ca "proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha... a devenit o baza a UCK... Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha... Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi "sa-si apere casele si tara lor". El descrie "natiunea albaneza" ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea..."
Cam exact ce canta acum, pe diverse voci, de ulii sau porumbei, lideri vocali ai comunitatii maghiare care au reusit sa transforme romanii in minoritate, in propria lor tara, consacrand o "frontiera interna" care ar putea duce la sfarsitul statului national unitar roman. Cand avertizam in ZIUA, de-a lungul anilor, ca situatia din Kosovo va fi folosita ca precedent de agitatorii steagului Ungariei in Romania, eram desconsiderati si pusi la coltul nationalistilor. Acum, realitatea da infarct unei clase politice indolente in fata interesului national si, ceea ce este mult mai grav, unui sistem de protectie parca paralizat de lipsa unei coeziuni, pentru Romania. Agravarea situatiei si recrudescenta demersurilor separatiste sunt incurajate de complicitati politico-economice transpartinice si de lipsa de reactie a institutiilor statului, prizoniere, ori ale complicitatilor respective, ori ale incapacitatii de gestionare a unor situatii care vizeaza siguranta nationala, trageau alarma recent, parca in van, cercetatori ai Academiei Romane. Constitutia este incalcata zilnic, inclusiv de partide aflate la guvernare, ca UDMR. Cine intelege in acest context ca nici macar trupe "UE" nu ar trebui sa ne permitem sa trimitem in Kosovo, pe teritoriul Serbiei, daca suntem fideli legii internationale?
Daca Statele Unite si-au permis sa recunoasca independenta Kosovo, de la 10.000 de kilometri distanta, si cu apanajul de a fi una dintre marile puteri mondiale, nu inseamna ca Romania suverana si care, cred eu, ar trebui sa reprezinte la randul ei NATO si UE, ca parte integranta a Europei, trebuie sa-i calce pe urme. Si strategii gigantilor mai gresesc, nu-i asa? Elefantul american a decis sa intre in propria-i balega. Pentru el e o simpla manjeala. Pe noi ne-ar putea inghiti de tot.

Comentarii interesante la http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-02-19&id=233373
si
Glosa zilei, de Răzvan Voncu

De ce nu consimţim

Mai mulţi "băieţi deştepţi", de la noi şi din lume, au întrebat, tendenţios, dacă România - membră a UE şi NATO - nu se simte deranjată de apropierea dintre poziţia ei şi cea a Rusiei, în chestiunea Kosovo. Un prim răspuns pe care îl putem da acestor şmecheri constă tot într-o întrebare: dar statele care vor recunoaşte ilegal independenţa Kosovo nu se simt deranjate de apropierea dintre poziţia lor şi cea a Germaniei naziste?
Răspunsul serios este, însă, altul. Poziţia României, ca şi cea a Spaniei, Greciei, Slovaciei, Ciprului şi Bulgariei, este apropiată de cea a Rusiei. Însă 1) nu este apropiată numai de cea a Rusiei, ci şi de cea a Chinei, Indiei, majorităţii Americii Latine şi multor state din Asia: 3,5 miliarde de oameni ai planetei împărtăşesc aceeaşi opinie cu noi, în chestiunea Kosovo; 2) raţiunile pentru care România a ajuns la o poziţie apropiată de a Rusiei sunt cu totul altele decât raţiunile Rusiei: în fapt, sunt chiar opuse.
Mai întâi, să le spunem celor care ne contestă că România nu a intrat în UE şi în NATO ca să-şi sacrifice interesele naţionale şi să fie complice la dărâmarea dreptului interaţional, ci pentru că a crezut că aceste două organizaţii îi pot apăra mai bine aceste interese şi pot contribui la consolidarea ordinii internaţionale. Dacă ne-am înşelat, nu e vina noastră.
În al doilea rând, să examinăm raţiunile Rusiei. Din cauza erorilor strategice ale Occidentului, Moscova poate să joace acum la două capete şi, în fiecare variantă, să câştige ceva. Ea susţine Serbia, deoarece, din 1991 încoace, Rusia s-a străduit să îşi consolideze imaginea de stat paşnic, apărător al ordinii internaţionale. Această strategie i-a reuşit. Ca dovadă, mega-afacerile pe care le face cu democraţiile occidentale şi revenirea ei în zone de unde URSS plecase, cum ar fi America Latină sau Orientul Mijlociu. Susţinerea Serbiei - care a fost aruncată în braţele Rusiei de către acelaşi Occident - îi va permite să se instaleze şi în Balcani, la 500 de km de Roma: o performanţă pe care nu o reuşise nici fosta Uniune Sovietică!
Pe de altă parte, dacă susţinerea Serbiei nu se va finaliza, totuşi, cu o instalare solidă (adică baze de rachete şi interese economice majore) în Balcani, ea poate folosi precedentul Kosovo, creând între fostele republici sovietice un sistem de recunoaşteri unilaterale ale independenţei. Instalându-se, astfel, în Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud şi dând şah NATO.
România nu recunoaşte Kosovo deoarece nu doreşte să participe la un precedent care i-ar putea fi opozabil şi care va fi opozabil, în viitorul apropiat, Republicii Moldova. După cum se observă, aşa-zisele "poziţii apropiate" ale ţării noastre şi Rusiei sunt, în realitate, antagoniste, cel puţin în ce priveşte Transnistria.
România mai trebuie, însă, să facă ceva pentru ca precedentul Kosovo să nu îi poată fi opozabil. Trebuie să refuze să participe la EULEKS, să nu doneze niciun cent pentru Kosovo şi, de asemenea, împreună cu celelalte state UE care nu recunosc Kosovo, să blocheze orice decizie care ar viza sprijinirea economică a provinciei cu banii UE. Să le dea bani, din bugetele proprii, statele care i-au recunoscut pe terorişti ca parteneri!
http://www.azi.ro/politic.htm#glosa


Butoiasul cu pulbere

Ioan GROSAN

La inceputurile metroului nostru, in statia de la Piata Unirii, am asistat la o scena care in prima instanta m-a amuzat, dar apoi mi-a inghetat rasul pe buze: o taranca batrana, cu desagi, statea nelamurita in fata scarii rulante, urcatoare, si se vedea clar ca nu intelegea cum, dintr-o suprafata orizontala, in miscare, rasareau deodata, tot in miscare, pe verticala, treptele. Nu indraznea sa calce pe suprafata plana, PENTRU CA NU AVEA SENZATIA DE SCARA. A stat ea ce-a stat sa se gandeasca, apoi s-a decis: dintr-un salt, surprinzator pentru varsta ei, a sarit peste orizontala in miscare, pana pe treapta a doua, care se contura pe verticala. Insa fie ca nu si-a calculat bine miscarea, fie ca a fost derutata ca nici treapta asta nu sta la locul ei, fapt e ca a cazut, cu desagi cu tot, pe spate si daca nu o prindeam, eu insumi intr-un echilibru precar, probabil s-ar fi lovit rau de tot.
Scena asta mi-a venit in minte observand in aceste zile reactiile UDMR la evenimentele din Kosovo. Mutatis-mutandis, ei urmeaza logica batranei taranci din metrou: dupa o politica a pasilor marunti fata de coerenta si eficienta careia mi-am exprimat nu o data admiratia, unii lideri maghiari vor sa sara acum direct pe treapta a treia sau a patra a scarii rulante urcatoare, pe modelul Kosovo. Sa nu se prabuseasca, precum batranica...
Cat despre Kosovo, nu cred ca regiunea poate deveni un butoi cu pulbere al Europei. Cel mult un butoias. Insa si Cotrocenii si Palatul Victoria ar trebui sa aiba grija ca in ceea ce ne priveste, butoiasului sa i se ia fitilul, fiindca altfel fitilistii din UDMR numai atata asteapta.

Basescu rules! Clarificari importante despre Kosovo, Serbia, Balcani si Romania la Realitatea TV

Dupa prezentarea pozitiei oficiale a statului roman fata de problematica independentei ilegale a provinciei sarbe Kosovo, Băsescu si-a dat seama ca sunt necesare unele clarificari. Desi nu era prevazuta o asemenea emisie, Realitatea TV a reusit sa organizeze rapid cele necesare pentru transmiterea in direct a emisiunii 100%, de la Cotroceni.

"Suntem o ţară vecină cu balcanii de Vest", a explicat Traian Băsescu decizia României de a nu respecta independenţa Kosovo, în cadrul unei ediţii speciale 100%. "În opinia noastră, se încalcă dreptul internaţional, Carta ONU şi Tratatul de la Helsinki. Este analiza noastră. România nu îşi poate permite să încalce aceste reglementări, mai ales în vecinătatea ei".
"Marile puteri din cluburile dn care facem parte recunosc independenţa Kosovo. În ceea ce ne priveşte suntem cea mai mare ţară din regiune şi poziţia noastră este importantă. Neangajarea noastră alături de marii aliaţi nu ne va afecta. În orice întâlniri am fost predictibili şi de aceea nici nu am avut presiuni în preajma marilor evenimente", a mai declarat preşedintele în cadrul ediţiei speciale a emisiunii 100%.
"Nu există comparaţie între situaţia din Kosovo şi minorităţile din România, a spus preşedintele subliniind că Miloşevici le-a răspuns minoritarilor cu tancuri, în timp ce la noi problemele minorităţilor sunt rezolvate cu legea. Şi minoritarii din Harghita au de rezolvat probleme. Există o abordare de eliminare a românilor din această zonă. Există o tentaţie a UDMR-ului de a considera aceste zone teritoriile lor electorale exclusive. În Covasna şi Harghita sunt circa 60-70% din cetăţenii de etnie maghiară care trăiesc în mediu rural. Copiii acestora vorbesc limba maghiară, iar când ajung la şcoală primesc în faţă un manual al limbii române pe care îl resping pentru că nu pot să îl asimileze. Am cerut să se înceapă învăţarea limbii române ca pe o limbă străină, cerere care a fost speculată la acea vreme. Aceşti tineri nu pot să se angajeze în afara celor două judeţe, pentru că nu înţeleg limba română", a spus preşedintele Traian Băsescu.
"Trebuie să ne obişnuim să gândim în raport cu realităţile de astăzi, nu cu istoria. Suntem stat NATO, ceea ce presupune apărarea inviolabilităţii frontierelor, suveranitatea şi integritatea teritorială a statelor. În interiorul NATO, astfel de probleme şi le rezolvă fiecare stat şi, dacă are nevoie, cere ajutor. România este model pentru UE pentru modul cum a rezolvat problema drepturilor minorităţilor în general. Am dat dreptul minorităţilor să se exprime politic. Nu poate fi semnul egal între situaţia minorităţii albaneze din Kosovo şi situaţia minorităţilor din România unde aceştia se pot exprima în limba maternă în justiţie, în administraţie", a spus preşedintele Traian Băsescu.
Cererea autonomiei este un joc politic al partidelor în Harghita şi Covasna
"Discutăm despre o provincie a Serbiei care, din punctul de vedere al României, şi-a declarat ilegal independenţa, iar în cazul României s-a vorbit de autonomie. În România, eu mă număr printre cei care susţin creşterea nivelului autonomiei locale. Atâta timp cât România are această Constituţie, care este perfectă în ceea ce priveşte reglementarea integrităţii naţionale, autonomia anumitor regiuni va rămâne la nivel de discuţie. Este un joc politic. Noroc că UDMR-ul cere autonomie fără să explice mai mult, că altfel ce ar face PRM-ul, se susţin unii cu alţii", a mai spus preşedintele Traian Băsescu.
"Despre autonomie discută politicienii. În Harghita şi Covasna oamenii au palmele bătătorite de muncă, acolo nu am văzut palmă de pământ nelucrată. În faţa mea, abordarea UDMR a fost corectă. Unul dintre mesajele principale ale UDMR a fost că ei nu compară situaţia din Kosovo, cu cea a maghiarilor din România", a apreciat preşedintele.
Interesul naţional al României nu are preţ şi nu se subordoneză nimănui
"Deşi iau ziarişti în fiecare deplasare, acelşia nu sunt interesaţi de politca externă. Interesul României a fost să stabilească un parteneriat cu Statele Unite, dar asta nu înseamnă că interesul României se subordonează cuiva. Interesul naţional nu are preţ. România ar fi fost afectată în cazul în care azi nu am fi recunoscut Kosovo: dacă până acum nu am fi spus nimic şi azi făceam o surpriză cu declaraţia dată de noi. Noi am susţinut amânarea în două etape a acestui eveniment. Kosovarii trebuie să înţeleagă că, deşi au făcut un gest unilateral şi vor fi recunoscuţi de mai multe state, nu au nicio şansă fără o alianţă cu Belgradul. Nu există evoluţie pozitivă pentru Kosovo şi pentru Serbia dacă cele două entităţi nu vor ajunge la o înţelegere", a mai spus preşedintele Traian Băsescu.
Sursa: Realitatea TV; Foto: Sorin Lupsa, www.presidency.ro, Presedintii Traian Basescu si Boris Tadici, pe aeroportul din Belgrad, inainte de alegerile prezidentiale din Serbia
VIDEO:
Basescu despre unguri la RTV


T. Băsescu: Exista tentativa de eliminare a cetatenilor romani din administratie

T. Băsescu: Niciun ungur nu vrea să trăiască izolat de români

T. Băsescu: În vecinătatea noastră avem obligaţia să fim activi

Tot ieri seara, Parlamentul a votat o declaratie privind Kosovo, respinsa insa la vot de...UDMR!
RADIO ROMANIA ACTUALITATI (18 februarie, ora 21:00) - Romania nu va recunoaste independenta Kosovo, iar demersul autoritatilor de la Pristina de a sustine drepturi colective pentru minoritati nationale sau autodeterminare nu reprezinta un precedent pentru rezolvarea altor cazuri - a declarat premierul Calin Popescu Tariceanu in plenul parlamentului. Senatorii si deputatii au adoptat in aceasta seara o declaratie referitoare la Kosovo.
Reporter: Mira Manzala - Cu 357 de voturi pentru si 27 impotriva, apartinand UDMR, parlamentul Romaniei a adoptat in urma cu cateva minute o declaratie prin care nu recunoaste afirmarea unilaterala a independentei Kosovo, considerand ca nu sunt indeplinite conditiile in acest sens. Potrivit documentului votat de plenul parlamentului si care este in acord cu pozitia celorlalte autoritati ale statului, decizia autoritatilor de la Pristina nu poate fi interpretata ca un precedent pentru alte zone si nici ca model pentru acordarea drepturilor colective ale minoritatilor nationale. Parlamentul Romaniei solicita de asemenea CSAT sa-l informeze cu privire la schimbarea statutului trupelor romanesti din Kosovo, precum si la posibilitatea trimiterii de noi trupe in zona. Premierul Calin Popescu Tariceanu a dat si el citire in plenul parlamentului unei declaratii in care a reiterat pozitia clara a Romaniei, aceea potrivit careia nu recunoastem independenta provinciei Kosovo anuntata pe17 februarie. Premierul a subliniat si modul in care partidele politice din Romania au stiut sa respecte interesul national, trecand peste propriile interese. Singura formatiune care a votat impotriva declaratiei parlamentului a fost UDMR. Potrivit liderului acestui partid, Marko Bela, proclamatia independentei provinciei Kosovo este singura solutie rationala pentru rezolvarea acestei situatii, dat fiind contextul istoric al zonei respective. (Rador)

Felicitari, Basescu! Recunoastere si avertisment in premiera, de la cel mai inalt nivel: purificare etnica asupra romanilor

Vă pot spune că în discuţii, personal am recunoscut că sunt încă lucruri de făcut pentru minorităţi, cum am şi reproşat UDMR că sunt aspecte în Covasna şi Harghita care pot fi interpretate ca fiind elemente de purificare etnică îndreptate împotriva românilor.

Declaraţie de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut astăzi, 18 februarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă privind poziţia oficială a ţării noastre faţă de proclamarea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo. Vă prezentăm integral textul declaraţiei:

„Bună seara,
Aş vrea să fac mai întâi câteva precizări care, probabil, vor trebui în viitor, având în vedere că suntem un stat membru al Uniunii Europene, să fie luate în considerare şi de comentatori, şi de partide politice. La nivelul Uniunii Europene există procedura coordonării cu statul care deţine preşedinţia. Înainte de începerea negocierilor pe declaraţia de astăzi a miniştrilor de externe a existat la nivelul Uniunii Europene înţelegerea ca niciun şef de stat, niciun ministru de externe şi niciun prim-ministru să nu facă declaraţii până la încheierea negocierii declaraţiilor CAGRE – Consiliul miniştrilor de externe –de astăzi.Din acest motiv, nu a existat o poziţie exprimată nici de Preşedinte, nici de Primul-ministru. În toată Uniunea Europeană, a existat o singură excepţie. Nu o nominalizez, dar toţi ceilalţi am respectat procedura de a aştepta finalizarea negocierilor. Mai mult decât atât, ca detaliu tehnic, vă pot spune că negocierile au început încă de ieri la nivelul directorilor, după ce s-a pus în dezbatere o primă formă a declaraţiei şi în cursul nopţii, azi-dimineaţă tot timpul declaraţia a fost schimbată şi adaptată, în aşa fel încât documentul final să răspundă intereselor tuturor ţărilor. Din acest motiv, nu a fost posibilă o declaraţie imediat. Ştiu că exista setea să comentăm ce a spus Preşedintele sau ce a spus Premierul, dar ar fi influenţat - orice declaraţie mergea pe toate agenţiile, ar fi influenţat chiar capacitatea noastră de negociere la Bruxelles de ieri după-amiază şi până astăzi la ora 17:00, când s-a încheiat consiliul.Mai sunt aprecieri că poziţiile ar fi legate de anul electoral. Nu este aşa. Cel puţin din punctul meu de vedere, încă din 2005, de la vizita din Statele Unite şi la a doua vizită, la întâlnirile cu toţi şefii de stat şi de guvern, de câte ori s-a pus problema Kosovo, poziţia noastră a rămas constantă. Din acest motiv, nici n-au existat presiuni pe România să-şi schimbe poziţia, pentru că era arhicunoscută din 2005. Şi ultima speculaţie înainte de a intra la fondul lucrurilor, problema cu axa. România, dacă are parteneriate strategice, nu înseamnă că îşi cedează poziţii care vizează interesul naţional.Trecând la declaraţia adoptată astăzi de miniştrii de externe la Bruxelles, vă pot spune că, în raport cu situaţia dată, România şi-a atins toate obiectivele din mandatul pe care CSAT l-a dat ministrului de externe şi directorului din MAE responsabil de începerea negocierilor. Iar obiectivele noastre majore au fost următoarele, şi le formulez aşa cum se regăsesc în declaraţie: în primul rând, dreptul ca fiecare stat al Uniunii să acţioneze în ceea ce priveşte Kosovo în conformitate cu practica naţională şi cu dreptul internaţional. Nu a existat, şi a fost unul din obiectivele noastre să nu fim obligaţi la o poziţie comună neconvenabilă României. Acest element se află în declaraţia adoptată astăzi.
Al doilea imperativ a fost legalitatea prezenţei Misiunii Uniunii Europene, şi declaraţia de astăzi răspunde acestui imperativ, făcând trimitere la faptul că prezenţa Misiunii Uniunii Europene se face în baza rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate.Al treilea element important pentru noi şi care a fost în mandat şi se regăseşte în declaraţie este precizarea că evenimentele din Kosovo nu reprezintă un precedent în tratarea problemelor minorităţilor. Şi acest lucru este precizat expres în declaraţia de astăzi a CAGRE. De asemenea, o exigenţă pe care o regăsim în declaraţia de astăzi, şi dumenavoastră v-o aduceţi aminte cu uşurinţă din declaraţiile mele de până acum, UE îşi reiterează ataşamentul faţă de Carta Naţiunilor Unite şi faţă de Actul final de la Helsinki. Acest act final de la Helsinki se referă la zece principii, printre care extrem de important: suveranitate, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorială şi altele. În declaraţie se regăseşte integral mandatul pe care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării l-a dat delegaţiei României la CAGRE şi pentru asta îi felicit pe cei care au negociat, începând de ieri după amiază.
În ceea ce priveşte România, România îşi menţine poziţia şi nu va recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. La situaţia pe care toţi am văzut-o ieri, anunţată de la Pristina, declaraţia unilaterală de independenţă a acestei provincii au contribuit, în opinia noastră, câteva elemente. În primul rând, faptul că părţile nu au ajuns la o soluţie comună prin negocieri directe. Pristina şi Belgradul nu au reuşit să definească o poziţie comună care ar fi putut fi în folosul ambelor părţi. Noi considerăm că în momentul de faţă ambele părţi pierd.
Nerecunoaşterea independenţei Kosovo, din punctul nostru de vedere, are la bază nu numai faptul că cele două părţi nu au ajuns la o înţelegere, ci şi faptul că nu există o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU care să reglementeze declaraţia de independenţă făcută ieri la Pristina.
De asemenea, România nu va recunoaşte independenţa Kosovo din motive precum: acordarea de drepturi colective minorităţilor, nerespectarea integrităţii teritoriale a Serbiei, nerespectarea principiului inviolabilităţii frontierelor Serbiei şi nerespectarea suveranităţii Serbiei. Acestea sunt în principal motivele pentru care România nu recunoaşte şi nu va recunoaşte independenţa Kosovo.
Vă pot spune că astăzi am fost plăcut impresionat de abordarea constructivă pe care partidele au avut-o în discuţiile de la Cotroceni. Ca să nu existe interpretări, eu nu am convocat partidele, ci am invitat partidele în primul rând pentru a le informa asupra poziţiei României, în al doilea rând pentru consultări pe problema Kosovo. Toate partidele au fost de acord că ce s-a întâmplat la Kosovo nu poate constitui un precedent, nu numai pentru România, dar nici în Europa. Acest lucru este de altfel precizat şi în declaraţia CAGRE de astăzi. Am fost de acord că situaţia minorităţii albaneze din Kosovo nu se poate compara cu situaţia minorităţii maghiare, să spunem, sau cu oricărei alte minorităţi din cele încă 18 minorităţi din România. În Kosovo împotriva minorităţilor s-a intervenit cu tancurile, în România în favoarea minorităţilor s-au creat condiţii de exprimare politică. Minorităţile sunt prezente în administraţia locală, minorităţile, şi dacă ne referim la cea maghiară, sunt prezente în guvern, minorităţile sunt prezente în Parlament, minoritatea maghiară este prezentă în Parlamentul European. Limba maghiară poate fi învăţată în şcoli, se utilizează în justiţie, copiii maghiari au posibilitatea să evolueze oriunde pe teritoriul României, având drepturi egale cu cele ale majoritarilor. Aş spune, am făcut un apel şi am găsit răspuns pozitiv de la partide, că evenimentele din Kosovo nu trebuie folosite pentru a crea tensiuni interetnice în mod inutil şi prin fals. Avem obligaţia să privim cu realism realităţile de la noi şi orice om de bună credinţă va constata că nu există condiţii pentru ca în România să se întâmple ce s-a întâmplat în Serbia cu provincia Kosovo. Cred că este nevoie ca partidele politice şi toţi românii, indiferent că sunt majoritari sau sunt cetăţeni români de etnie maghiară, italiană, ucraineană, alături de politicieni trebuie să dea dovadă de responsabilitate şi să nu încerce să transfere în România un discurs care nu are nimic comun cu realităţile actuale ale României.
Mai avem o problemă se pare, şi ea scapă din atenţia celor care formează opinia, a celor care merg la televiziuni şi vorbesc: România este stat membru în NATO şi stat al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru NATO ne garantează în primul rând chiar suveranitatea, integritatea teritorială,inviolabilitatea frontierelor. Este unul din motivele pentru care România a intrat în NATO.
Standardele Uniunii Europene, de asemenea, garantează României toate aceste realităţi, suveranitate, integritate teritorială, inviolabilitatea frontierelor, abordări civilizate fată de minorităţi, limite care să nu permită excese nici din partea minoritarilor, nici din partea majoritarilor. Structurile în care România este integrată, NATO şi Uniunea Europeană, ne garantează securitatea. Cetăţenii români sunt în siguranţă deplină, indiferent că sunt majoritari sau minoritari.
Realitatea este că trebuie să ne obişnuim să gândim altfel decât până acum. Apartenenţa noastră la NATO şi la Uniunea Europeană ne garantează tot ceea ce o naţiune are nevoie să aibă garantat: securitate, integritate teritorială, suveranitate exercitată în limitele Constituţiei, inviolabilitatea frontierelor, postamentul pe care se poate construi prosperitatea. Dezbaterea publică, şi dumneavoastră presa aveţi o misiune fundamentală aici, cred eu, nu vă dau preţioase indicaţii, dar cred eu că trebuie să se desfăşoare în limitele realităţilor noastre şi nu cu desene naţionaliste, naţionalist-extremiste, care în primul rând nu mai sunt o realitate a României, în al doilea rând nu pot să mai producă efecte în România de genul celor pe care, de vreo 24-30 de ore, le vedem promovate ca fiind posibile şi pentru România. Nu există nicio legătură între ce s-a întâmplat în Serbia şi ce s-ar putea întâmpla în România.
În România avem un sigur destin: spre prosperitate, dacă beneficiem de o bună guvernare şi de oameni hotărâţi, de o naţiune hotărâtă să îşi vadă atinse obiectivele de prosperitate. În rest, nu vă pot spune decât o seară bună, liniştită, România nu va fi afectată sub nici o formă de evenimentele din Serbia. În acelaşi timp însă vreau să ştiţi că România trebuie să îşi asume responsabilităţi pentru regiunea în care există. Nu putem aştepta ca alţii să facă ceea ce putem face şi noi.
Am înţeles că a fost lansată o dezbatere cu privire la participarea României cu 175 de oameni la Misiunea Uniunii Europene. Aş vrea să facem lucrurile clare din acest punct de vedere. România participă cu 175 de persoane, din care 115 jandarmi şi 60 de poliţişti la Misiunea UE. Acest lucru a fost aprobat în CSAT din luna decembrie, în baza hotărârii Consiliului European tot din luna decembrie. Cine sunt aceşti 175 de jandarmi şi poliţişti? Sunt exact aceiaşi sau exact acelaşi număr care în momentul de faţă participă la Misiunea ONU. România nu şi-a suplimentat participarea cu jandarmi si poliţişti în Kosovo. O dată cu transferul de responsabilitate, în baza Rezoluţiei 1244, de la ONU către Uniunea Europeană, România rămâne cu aceleaşi forţe şi cu aceleaşi misiuni. Sunt forţe de ordine publică. Nu este armată, nu sunt trupe de intervenţie. Nu este nimic altceva decât forţe de ordine publică. Îndeplinesc aceaşi misiune pe care au îndeplinit-o sub mandatul ONU, o îndeplinesc sub mandat al Uniunii Europene.
La ce nu se va implica România? România nu se va implica în constructia instituţională în Kosovo. Rezoluţia 1244 acoperă participarea cu forţe de ordine. Toată structura participării cu forţe de ordine sub mandat ONU a fost legată de ordine, de păstrarea ordinii publice. În momentul de faţă, din structura, din misiunea de 2000 de oameni a Uniunii Europene, România se angajează strict pe segmentul de ordine publică care este acoperit de Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate. Repet, nu ne implicăm în construcţia instituţională. De asemenea, activitatea biroului diplomatic de la Priştina va înceta. În momentul de faţă, la Priştina avem un birou diplomatic desprins din Ambasada României de la Belgrad. Odată cu refuzul nostru de a recunoaşte provincia Kosovo ca devenind stat independent, activitatea acestui birou încetează.
Cam acestea sunt elementele pe care le consider de importanţă publică. Vă pot spune că statul român nu are niciun secret în abordarea prezentă şi viitoare, deci tot ce era de spus s-a spus.
Eu nu am constatat o opoziţie a UDMR în discuţii şi poate că ar fi bine să vă spun, deşi n-am niciodată obiceiul să vorbesc despre ce a spus un partid sau altul, chiar delegaţia UDMR a spus în discuţii că nu poate fi făcută o comparaţie, o similitudine între Kosovo şi situaţia din România. Deci în discuţiile de la Cotroceni UDMR a fost corect. Nu ştiu, n-am urmărit declaraţiile publice de după discuţii. Vă pot spune că în discuţii, personal am recunoscut că sunt încă lucruri de făcut pentru minorităţi, cum am şi reproşat UDMR că sunt aspecte în Covasna şi Harghita care pot fi interpretate ca fiind elemente de purificare etnică îndreptate împotriva românilor. Deci trebuie să continuăm să lucrăm împreună cu minorităţile, pentru ca în orice caz să se simtă bine în România.
Vă mulţumesc mult, vă doresc o seară plăcută!”

Departamentul de Comunicare Publică 18 Februarie 2008
http://www.presidency.ro/
Foto: Sorin Lupsa

De ce nu Kosovo în România?

Câteva argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice
a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”

După declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, în discursul unor lideri maghiari, s-au actualizat cererile de obţinere a autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului “Ţinut secuiesc”.

Faţă de această situaţie, sintetizând studiile şi cercetările întreprinse pe tema convieţuirii interetnice din judeţele Covasna-Harghita şi parţial Mureş, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, prezintă câteva argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului “Ţinut secuiesc”, din care rezultă cu claritate faptul că, situaţia din zona Covasna-Harghita-Mureş, nu are nimic comun cu cea din Kosovo.

Este cunoscut faptul că, legislaţia şi practica europeană promovează ideea de convieţuire, în sensul de valoare socială constând în acceptarea alterităţii, buna înţelegere a diferitelor grupuri etnice în cadrul aceleaşi comunităţi teritoriale şi deschiderea spre comunicare sau cooperare. Există un punct de vedere recunoscut de către majoritatea liderilor politici şi civici, cât şi de literatura de specialitate din ţară şi străinătate, conform căruia în prezent se poate vorbi de existenţa la nivel naţional a “modelului românesc de relaţii interetnice”, model intercultural bazat pe valorile bunei înţelegeri şi ale cooperării, considerat etalon european pentru acordarea drepturilor minorităţilor. De aceea, în locul demersurilor pentru instituţionalizarea unei autonomii pe criterii etnice – autonomie care există de facto în judeţele cu populaţie maghiară numeric majoritară, liderii politici şi civici ar trebui să acţioneze pentru ca acest model să fie promovat şi în aceste judeţe, depăşindu-se situaţia actuală al existenţei unui “paralelism etnic”, sau în care raportul majoritatea-minoritate capătă accente conflictuale, existând situaţii de discriminare a românilor şi chiar de etnocraţie.

În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că populaţia de naţionalitate română la recensământul populaţiei din 2002 era de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a celor trei judeţe, iar populaţia de etnie rromă, la aceeaşi dată, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş 40 % din totalul populaţiei este de naţionalitate română şi de etnie rromă, deci nemaghiară. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % totalul populaţiei celor trei judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (1.431.807). Din cifrele prezentate rezultă cu claritate că nimeni dintre liderii maghiari nu pot solicita autonomie teritorială pe criterii etnice făcând abstracţie de opţiunile românilor, rromilor şi a cetăţenilor de alte etnii care reprezintă peste 40 % din totalul populaţiei celor trei judeţe.

Orice formă de autonomie pe criterii etnice care va conduce inevitabil, la discriminarea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, se va repercuta negativ asupra cetăţenilor români de etnie maghiară trăitori în celelalte judeţe ale ţării. Românii nu vor putea asista pasiv cum, în mijlocul ţării lor, se formează o enclavă etnică, în care patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, simbolurile româneşti, nu sunt respectate, iar românilor le sunt încălcate drepturile fundamentale. Să ne amintim doar, de “tratamentul” de care au avut parte unii şoferi care conduceau maşini cu numere de Covasna sau Harghita, pe drumurile publice din diferitele zone ale ţării, după tragicele evenimente de la Tg. Mureş, din primăvara anului 1990. Există cercuri şi personalităţi de orientare naţională, care de mai multe ori ne-au comunicat, să transmitem public atenţionarea, ca nimeni să “nu întindă prea mult coarda”, să nu pună la încercare răbdarea românilor, deoarece “mămăliga românească”, s-ar putea să explodeze. Atenţionarea este valabilă şi pentru cei care practică un discurs virulent antiromânesc, prezent în coloanele publicaţiei “Europai Ido” şi în alte articole ale unor publicişti maghiari din România.

În fond nu se poate accepta un model de convieţuire interetnică, cu două unităţi de măsură, model conform căruia cetăţenii maghiari din zona Covasna-Harghita-Mureş, pot beneficia de toate drepturile şi libertăţile unui cetăţean român, în orice localitate din România (îşi pot stabili reşedinţa sau domiciliu, pot studia, pot desfăşura profesiuni liberare şi afaceri, respectându-li-se identitatea, cultura, limba, confesiunea), pot participa la conducerea ţării, iar cetăţenii români – trăitori în aceste judeţe, sau cei din întreg spaţiu românesc, să aibă parte – în arealul est transilvan – doar de intoleranţă, măsuri discriminatorii la încadrarea în muncă, sau în derularea unor investiţii şi afaceri, precum şi de comportamente refractare la prezenţa limbii şi culturii româneşti în spaţiul public.

Într-o Europă, în care libertatea de mişcare a persoanelor este o realitate cotidiană şi un mare câştig pentru toţi cetăţenii continentului, în aşa zisul “Ţinut secuiesc”, românii sunt priviţi cu suspiciune şi rezervă, imputându-li-se vina că urmăresc “schimbarea structurii etnice” şi “românizarea pământului secuiesc”. Încă de la aşezarea lor, în sec. XIII, la poalele Carpaţilor de curbură, secuii şi maghiari au trăit şi trăiesc înconjuraţi, din toate părţile de români, cu care au avut relaţii bune, atât la nivelul liderilor, cât şi la cel al oamenilor de rând. Zeci şi sute de generaţii de secui şi maghiari din Arcul intracarpatic, şi-au găsit rosturi profesionale, împlinindu-şi destinul în Moldova şi Muntenia, iar apoi în Regatul României, bucurându-se de ospitalitate, înţelegere, sprijin şi de o percepţie foarte bună din partea românilor. La rândul lor, datorită faptului că trecătorile din Carpaţi, au însemnat întotdeauna “drumuri cu două sensuri de circulaţie”, mulţi români stabiliţi în această parte de ţară, de-a lungul timpului, şi-au adus contribuţia la prosperitatea comunităţilor locale şi a binelui-public.

Susţinerea obţinerii unei autonomii pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut secuiesc, va afecta pe termen mediu şi lung, relaţiile dintre români şi maghiari, având numeroase consecinţe negative, ce se pot amplifica şi multiplica cu repeziciune, după “principiul dominoului". Să reamintim faptul că funcţionarea unităţilor administraţiei locale şi a principalelor instituţii publice, este asigurată de o importantă susţinere financiară de la bugetul central al statului. Întreg sistemul economic, de transport, comerţ, turism şi prestări de servicii este legat “ombilical” de complexul economic naţional. De la sistemul energetic, la reţeaua de căi ferate, drumuri naţionale, la cea de alimentare cu gaz metan, la sistemul bancar, la cel de învăţământ, de sănătate şi asigurări sociale. De sute de ani, economia locală este complementară cu cea a unor localităţi de peste Carpaţi. Este sugestivă, în acest sens, gluma cu vinul “din cartofi”, obţinut prin schimbul dintre varza din zonă şi strugurii de peste munţi. Este la fel de cunoscut faptul că, funcţionarea întregului sistemul turistic şi balnear local, sector care depinde aproape în exclusivitate de prezenţa turiştilor români.
Intensificarea demersurile separatiste şi autonomiste ale liderilor maghiari, nu pot rămâne fără urmări negative asupra altor importante sectoare ale vieţii publice româneşti, dintre care amintim: prezenţa şi activitatea celor câteva sute – unii spun chiar mii – de funcţionari şi înalţi funcţionari publici de etnie maghiară, stabiliţi în Bucureşti, în urma participării UDMR-ului la guvernarea ţării; crearea unor situaţii de disconfort pentru numeroşii studenţi de etnie maghiară care studiază în facultăţile din principalele centre universitare ale ţării; funcţionarea normală a extensiilor universitare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov ş.a, existente în prezent la Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Covasna şi Gheorghieni; punerea într-o situaţie delicată a cetăţenilor de etnie maghiară, care locuiesc în întreg spaţiul românesc, în relaţiile cu vecinii şi colegii lor de muncă. La acestea se adaugă, reactivarea în mentalul colectiv românesc a epurărilor etnice şi celorlalte momente de teroare şi maximă intoleranţă din timpul administraţiei şi autonomiei maghiare, din perioada 1940-1944 şi din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare.

Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. La recensământul din 1992, în judeţul Covasna existau 2.724 familii etnic mixte (reprezentând 5% din totalul familiilor existente în judeţ), iar în judeţul Harghita 2.960 de asemenea familii reprezentând 3,5% din total. Dacă la acestea adăugăm familiile etnic mixte existente în judeţul Mureş şi pe cele întemeiate în ultimii 15 ani în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, observăm că numărul familiilor etnic mixte care trăiesc în cele trei judeţe depăşesc cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane. Studiile de specialitate au pus în evidenţă faptul că familiile etnic mixte tinere deţin un potenţial remarcabil şi resurse pozitive în a depăşi prejudecăţile şi stările tensionale interetnice şi că ele pot contribui la dezvoltarea unor relaţii pozitive între membrii naţionalităţilor din care fac parte.

O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară rezultate din căsătoriile mixte. Datele recensământului populaţiei din 2002, pun în evidenţă faptul că în judeţul Covasna 2.391 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că aparţin confesiunii romano-catolice şi 337 celei reformate, în timp ce 1.075 de locuitori de etnie maghiară, au declarat că sunt ortodocşi şi 143 greco-catolici. La acelaşi recensământ, în judeţul Harghita, 2.852 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că sunt de religie romano-catolică şi 158 aparţin de confesiunea reformată, în timp ce 982 maghiari sunt de religie ortodoxă şi 179 sunt greco-catolici. Rezultă că, la recensământul din 2002, aproape 6.000 de cetăţeni din judeţele Covasna şi Harghita, sunt persoană cu duzblă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare” (romano-catolică, refortamtă, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică).

Din perspectivă geopolitică, constituirea unei enclave în zona Covasna-Harghita-Mureş, nu va fi benefică pentru maghiari şi niciodată acceptată de români. Realităţile istorice şi cele prezente, din acest areal, ne artă că maghiari de aici nu se pot afirma împotriva românilor, ci numai împreună cu ei. Este în interesul tuturor locuitorilor din această parte de ţară ca, atât liderii politici, cât şi societatea civilă şi mass-media să acţioneze pentru transformarea zonei dintr-una apreciată ca având un “deficit de stabilitate”, într-o regiune cu o capacitate de absorbţie geopolitică în care caracterul multietnic şi pluriconfesioanl să asigure atenuarea asperităţilor de orice fel.
Stoparea tendinţelor de enclavizare şi de instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice poate asigura o valorificare superioară a resurselor şi potenţialului uman şi material din zonă. S-ar putea astfel corobora avantajele ce decurg din poziţia geografică, economia complementară şi tradiţia excelentelor relaţii istorice, culturale, confesionale, economice şi umane, atât cu provinciile istorice Moldova şi Ţara Românească, cât şi cu cele din Transilvania şi Ungaria.
Sunt doar câteva argumente care trebuiesc avute în vedere de clasa politică românească, reprezentanţii societăţii civile şi ai mass-media, cât şi de toţi cei care şi-au intensificat demersurile pentru instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului “Ţinut secuiesc” grăbindu-se să facă asemănări cu situaţia din Kosovo, asemănări care, după cum s-a văzut, sunt lipsite de orice temei.


Sf. Gheorghe, 18 februarie 2008
Dr. Ioan Lăcătuşu
Centrul European de Studii Covasna-Harghita

56 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului închisorilor Valeriu Gafencu

Papa Benedict al XVI-lea a proclamat 14 noi sfinti si a beatificat 563 de oameni de la debutul pontificatului sau, in aprilie 2005, accelerand si mai mult ritmul adoptat de predecesorul sau, Ioan Paul al II-lea, potrivit statisticilor publicate, luni, de Vatican, informeaza AFP si Mediafax. Este vorba de "o cifra considerabila", corespunzand "unei treimi din numarul de canonizari si beatificari realizate de pontificat", a subliniat cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregatiei pentru cauza sfintilor, in timpul unei conferinte de presa. Printre noile persoane beatificate se numara 498 de martiri din razboiul cvil spaniol. Ei au fost beatificati pe 28 octombrie 2007, acesta fiind cel mai important proces de beatificare in masa din istoria Bisericii catolice, mai transmite Mediafax.

Tineti cont: este vorba de razboiul dus pentru cruce in Spania in fata brigazilor teroriste bolsevice (printre care s-a aflat si tatal domnului Volodea Tismaneanu). Dar pe cand Romania va proceda similar cu sfintii inchisorilor?! Doamne ajuta!

Biografia Sfântului închisorilor – Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judeţul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, când a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultăţii de Drept si Filosofie din Iaşi.Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarând: “Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Pledoarie inutila, fiindcă dictatura antonesciana nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi si studenţi sa se înscrie in Fratriile de Cruce, pentru a se pregăti de lupta împotriva comunismului bolşevic ce ameninţa atunci România.

Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti.

Din cauza torturilor si regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna intr-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Preţul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Piteşti a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scăldat intr-o lumina nepământeana, asupra căreia depun mărturie mulţi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vieţii sale. Sufletul si mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.In ultimul an, hemoptizia (scuipa sânge) îl transformase intr-o “epava”. La prima vedere, căci lumina sfinţeniei trecea dincolo de bietul trup in suferinţa si ii atingea pe ceilalţi deţinuţi. Cu aceasta figura de sfânt - care nu poate fi explicata natural, întrucât se ştie ca boala care îl rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele veşnice.

Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a aşteptat moartea cu o seninătate care i-a înmuiat si pe gardienii-călăi. Trupul său se făcuse cu adevărat lăcaş al Duhului Sfânt. Pentru credinţa sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu sa-si cunoască ziua morţii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii să-i procure o lumânare si o cămaşă alba, pe care sa i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţa (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare.La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, după momente de rugăciune incandescentă (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”.

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculoşilor), au venit si s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoarea pentru întreaga zi, pentru a-i lăsa să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea si viata.

Sursa: http://www.valeriugafencu.ro/
Data: 18 Februarie 2008

Îndreptar la Spovedanie alcătuit de Valeriu Gafencu

http://www.reintregirea.ro/index.php?cid=stire-356

Pomenirea mărturisitorilor pentru Hristos din temniţele comuniste

http://www.reintregirea.ro/index.php?cid=stire-362

Mihaies recidiveaza "literar-falimentar"

Mihaiesi recidiveaza in asa-zisa "Romanie literara", chiar si dupa ce a adus revista in pragul falimentului. Sotul Ilonei ot Temesvar e innebunit ca nu i se indeplineste planul de eliminare a unor ziaristi, ca pe vremea cand dadea Brucan ordine prin Scinteia: "Ce se intampla cu Victor Roncea? Dar cu George Damian? Aceste clone ale lui Rosca Stanescu vor incerca in continuare sa faca in continuare tipul de jocuri in care s-au specializat." Aici a ghicit, ce-i drept. Ne-am specializat in beliri de impostori (ca sa-l citez pe ilustrul Dinescu) si asta vom face si in continuare. Inclusiv in instanta.


Pe curand, miselule! Ha, ha, ha!

Procese, procese...

Astazi, ca sa vezi cum le potriveste cine trebuie, s-au nimerit in acelasi timp trei termene ale unor procese interesante. Informatorul recrutat de Secu in '68, cu doua-trei nume de cod si, ulterior, devenit protejatul lui Silviu Brucan (impreuna cu care a fondat GDS la Andrei Plesu in casa din str Paris) Mihnea Berindei vs Roncea, ZIUA si Civic Media; profitorul tuturor regimurilor Gabriel Liiceanu vs Rosca, Roncea si ZIUA; si, de data asta cum trebuie, Roncea Sr vs Partidul Civic Maghiar, contestatia inscrierii. Asa ca ne gasiti de dimineata la Judecatoria Sectorului 1 si Tribunalul mare. Sa vezi distractie!

Va dau o exclusivitate in premiera: pentru Liicheanu/Liigheanu am pregatit marturia unui fost ofiter de Securitate (in prezent rezervist SRI) fost responsabil si cu mediul din care provine Gaby. HOPA! Iata ce zice, domnul colonel, printre altele: "Daca, insa, imi amintesc bine, Liiceanu cutreiera mapamondul fara oprelisti si inainte, ba cu burse, ba la seminarii, ba cu alte treburi si, in toate cazurile cu aviz cu prioritate de la Securitate, ca asa sunau pricazurile. Ca in toate cazurile, la plecare i se facea pregatirea contrainformativa necesara, iar la inapoiere, verbal sau scris, raporta probleme de interes. Oricum, se stie ca Liiceanu nu avea probleme cu obtinerea vizelor de deplasare in Occident. Era chiar de invidiat pentru usurinta cu care le primea, inclusiv de catre academicianul Alexandru Boboc, care, desi era secretar de partid la Facultatea de filosofie, nu beneficia de atatea deplasari peste hotare ca mai tanarul sau coleg, Gabriel Liiceanu, care nici macar nu era membru de partid. Gabriel Liiceanu s-ar putea sa fi fost, cel putin, un proeminent agent de influenta, prin puterea exemplului personal. El era argumentul respectarii drepturilor omului in Romania, servit Occidentului. Pe de alta parte, Gabriel Liiceanu a avut grija sa-si cultive imaginea de intelectual loial, altminteri nu-si avea locul intr-o facultate considerata o filiala a Academiei de Stiinte Social-Politice a Partidului Comunist Roman. De altfel, modul in care a devenit patronul Editurii Humanitas, inaltata pe super-bugetul Editorii Politice a PCR, ar merita, daca nu o ancheta legala, cel putin o investigatie jurnalistica serioasa". Si multe, multe, altele... Imaculatul de el!

Apropos de atac la libertatea presei: tovarasii de mai sus, la care se mai adauga Pataghiveciul, ne cer in total vreo 300.000 de euro "despagubiri". Cum devine asta, cand noi mai avem si dreptate, sustinuta de DOCUMENTE si MARTURII!? Sa vezi ce "despagubiri" o sa le tragem! Desi s-ar putea sa le placa...Apropos, oare cu cine ne vom intalni la bara: cu Gaby, Siegfried sau Marcello?

NB: Avem noi termene pe 3 martie. Continua distractia...

Răul a fost dezlănţuit

E vreo doua noaptea. Am terminat de rasfoit electronic principalele ziare internationale care ma intereseaza. Am postat linkuri catre ele si intr-un nou post Resurse Media (dreapta jos). Toate publicatiile serioase din lume au dat cap de ziar despre Kosovo. Numai noi nu... Nimic nu mai e de mirare. In fine, EvZ se remarca din toata presa noastra. Bravo lor! Extrag mai jos citate si va recomand si doua postari de pe youtube despre dusmanii care au creat frontiera interna a Romaniei. Fotografia e de ieri seara, de la Cluj, cand ungurii (unii unguri) au iesit cu "Bravo, Kosovo!".

Cine sunt tinerii unguri care au demonstrat la Cluj: Ferenc Attila Lokodi, vice-presedinte unei asociatii care isi zice HVIM. Asta e numele unuia dintre tinerii care au salutat la Cluj, ieri seara, declararea unilaterala a independentei provinciei Kosovo. Pe internet, asociatia duce o lupta asidua pentru autonomia teritoriala a "tinutului secuiesc". In acest sens, Lokodi a depus anul trecut, pe 3 iunie, o petitie la Ambasada Romaniei de la Budapesta in care raspicat autonomie si drepturi colective pentru maghiarii din Romania. Totodata cere schimbarea Constitutiei Romaniei si protejarea maghiarilor din Romania care sunt asupriti, in opinia lui, de 87 de ani.

INFO de la Dan Tanasa - http://tanasadan.blogspot.com/

Program de autonomie pentru maghiari
Conducerea Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) - Scaunul Sfântu Gheorghe a speculat şi ea politic situaţia din fosta Iugoslavie, cu referire directă la Ţinutul Secuiesc. „Dacă marile puteri din Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii vor recunoaşte independenţa provinciei Kosovo, atunci vor trebui să sprijine şi autonomia Ţinutului Secuiesc“, a declarat Benedek Barna, preşedintele CNS, citat de Mediafax. „Problema Kosovo ar putea să ne ajute, bineînţeles, pentru că acolo există o minoritate sârbă“, a menţionat şi Andrassy Arpad, secretarul Biroului Permanent al CNS. Şi el a apreciat că, din perspectiva recunoaşterii europene a dreptului la autodeterminare, evenimentul de ieri este „un precedent“. „Noi avem un program referitor la minoritatea maghiară din România, în care intră şi obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc, iar evenimentele din Kosovo nu fac decât să demonstreze că aceste situaţii pot fi foarte bine rezolvate pe cale paşnică“, a precizat şi Laszlo Borbely, vicepreşedinte al UDMR.
INTERVIU Csaba Sogor: România trebuie să recunoască independenţa Kosovo
EVZ: Ce v-a determinat să mergeţi la Priştina?
Csaba Sogor: Am venit pentru că e un moment important pentru istoria acestei ţări, iar prezenţa noastră aici asigură cetăţenii României că această declarare a independenţei se desfăşoară paşnic. În plus, pe noi, maghiarii din România, ne interesează şi acordarea drepturilor colective comunităţilor sârbe din Kosovo. Situaţia de aici poate reprezenta într-o oarecare măsură un precedent.
În ce calitate aţi mers, dvs. şi domnul Andras, la Priştina?
Am mers pe cont propriu, nu am fost trimişi de partid. Iniţiativa ne aparţine, la fel ca şi costurile călătoriei.
Consideraţi evenimentele din Kosovo un model pentru comunitatea maghiară din România?
Cred că noi avem modele mult mai bune, cum este situaţia din Tirolul de Sud. Kosovo nu este exemplul cel mai bun, făcând o paralelă cu Ţinutul Secuiesc. Kosovo este însă un exemplu pentru ţările care nu au reuşit să-şi protejeze propriii cetăţeni.
Care este viziunea europarlamentarului Csaba Sogor asupra declarării independenţei provinciei Kosovo?
Cred că România va înţelege că recunoaşterea independenţei era singura posibilitate, după ce s-a întâmplat aici. Trebuie să luăm un exemplu de la SUA şi Marea Britanie. Bineînţeles, noi sperăm ca nu numai exemplul din Kosovo, ci şi cel al celorlalte puncte tensionante din Uniunea Europeană - mă refer la minorităţile mai recent sosite în Uniune - să determine Parlamentul European să găsească o soluţie convenabilă pentru toate situaţiile care pot crea o tensiune.
Credeţi că România va recunoaşte autonomia noului stat?
Da, şi cred că asta e cea mai bună soluţie. E în interesul ţării noastre să milităm pentru drepturile colective ale comunităţii sârbe din Kosovo. Este cel mai important nu doar pentru comunitatea maghiarilor, ci pentru toţi românii. (Liviana Rotaru, EvZ)

„BRAVO, KOSOVO!“ Maghiarii din Cluj cer autonomie
Tinerii maghiari radicali din Cluj s-au adunat aseară pentru a sărbători proclamarea independenţei provinciei Kosovo şi pentru a cere drepturi mai mari pentru minoritatea maghiară. Ei purtau pancarte pe care se putea citi, în limba maghiară, „Bravo, Kosovo!“, „Trăiască autonomia naţională“, „Autonomie şi pentru secuime“ şi „Drepturi pentru minorităţi“. Kristina Sandor, şefa Organizaţiei Tinerilor Maghiari din Ardeal, a declarat că doreşte o largă autonomie pentru judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. „Noi nu cerem independenţă. Nu cerem atât de mult. Noi cerem o autonomie lărgită. Credem că acest pas care s-a făcut azi în Kosovo ar fi un bun exemplu şi pentru România, în ceea ce priveşte drepturile comunitare. Acest pas este unul bun şi pentru comunitatea maghiară din România să-şi declare voinţa de a avea o mai largă autonomie“, a spus Sandor. (Mihai Şoica - EvZ)
Ce vor ungurii (unii) sa faca in Romania

CE scriu ungurii (unii) despre romani

Se deschide Cutia Pandorei

Comentariul zilei, de Răzvan Voncu

Dacă scenariul declarării unilaterale a independenţei Kosovo, în cursul acestui week-end, se va confirma, înseamnă că vom asista la o adevărată deschidere a Cutiei Pandorei. În Balcani, în Europa şi în lume.

Este cea mai gravă fărădelege care se produce pe continent, de la sfârtecarea Cehoslovaciei, la München, în 1938. De data aceasta, însă, rolul Germaniei naziste este jucat de Statele Unite. Ce se poate întâmpla, odată declanşat scenariul? Practic, totul. Ce e cert, este că provincia Kosovo nu va deveni, prin această declaraţie unilaterală (şi recunoaşterea ei ilegală), un stat. Din cauza veto-ului Rusiei şi Chinei, provincia nu va fi primită în ONU şi în celelalte organizaţii mondiale. De asemenea, este cert că autorităţile albaneze de la Priştina nu vor putea prelua controlul asupra nordului provinciei, unde sârbii sunt majoritari şi nici UNMIK, nici KFOR nu au reuşit să creeze structuri, rămânând în funcţiune structurile statului sârb. E cert şi că provincia Kosovo va avea, începând de luni, uriaşe probleme economice, iar banii pe care îi furnizează UE, într-o suspectă fraternitate cu Iranul şi statele arabe, nu vor putea rezolva situaţia. În provincie se produce de trei ori mai puţină energie electrică decât în 1999, iar singura posibilitate de aprovizionare cu necesarul care lipseşte este Serbia. Care a anunţat deja că va îngheţa orice legături economice cu separatiştii.

Dacă evoluţiile de mai sus sunt certitudini, posibilităţile sunt şi mai îngrijorătoare. Cum, prin declaraţia unilaterală de indepedenţă se încalcă toate fundamentele dreptului internaţional - inclusiv Rezoluţia 1244, cea care stabileşte statutul celor 16.000 de soldaţi KFOR în provincie - , se poate ca puterea de la Belgrad să decidă să îşi apere cu forţa armelor teritoriul. Sârbii se vor afla, din punctul de vedere al dreptului, în deplină legitimitate. Iar cei care privesc cu superioritate armata sârbă să nu uite că, în acest moment, NATO nu mai are rezerve, în timp ce prezenţa Rusiei în Mediterana şi sprijinul constant arătat de aceasta Serbiei atestă că, spre deosebire de 1999, Belgradul nu mai este singur.

Se mai poate şi ca sârbii bosniaci să îşi declare independenţa faţă de Bosnia-Herţegovina şi independenţa să le fie recunoscută, după scenariul Kosovo, de statele aliate Serbiei. Riscul declanşării unui nou război balcanic este imens. Dar şi mai mare este riscul ca Rusia să instaleze baze de rachete în Serbia şi Republika Srpska, situaţie în care întregul flanc sudic al NATO e în aer. Sigure sunt şi influenţele asupra celorlalte mişcări şi regiuni separatiste din întreaga lume (circa 200, după estimările specialiştilor). Primele care se vor mişca vor fi Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud. Cutia Pandorei, odată deschisă, nu mai poate fi închisă. Iar cărţile, şi în această situaţie, se află tot în mâna Rusiei. Se ştie cum a sfârşit Germania nazistă, care începuse aşa promiţător la München...
(AZI)

Kosovo - reduta mafiei islamice din Europa
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-02-16&id=233257

CNSAS (Dinescu & comp) prins din nou cu minciuna: IPS Andrei nu a facut nici o "politie politica"

Curtea de Apel Alba Iulia a anulat decizia CNSAS de poliţie politică dată anul trecut, in totala nedreptate, Inalt Prea Sfintitului Andrei. Reamintim ca Biserica a fost si este supusa in continuare campanii infame, de natura anticrestina, intretinuta, chiar prin incalcarea Legii, de membrii colegiului CNSAS Mircea Dinescu si Ticu Dumitrescu. Parintele Andrei Andreicut isi publicase inca din 2001 dosarul de la Securitate in lucrarea "S-au risipit facatorii de basme - amintiri care dor", explicand exact contextul in care a semnat un angajament fara a da insa niciodata note informative. La data cand a primit decizia de politie politica mass media au facut-o publica cu surle si trambite, fara a o chestiona prea mult, lovind astfel direct Ortodoxia romana, ceea ce si-au si propus de altfel agentii operatiunii. Vectori anticrestini de prin presa au jubilat, cu spume, as putea spune, daca ma gandesc la Gabriel Andreescu, a carui dementa mergea pana intr-acolo incat sustinea chiar nebunia ca parintele Andreicut "a tradat secretul spovedaniei". In cazul iubitului lui Mihnea Berindei, care a avut doua nume de cod, a dat note informative, l-a urmarit pana si pe actualul ambasador al Japoniei la Bucuresti si a fost folosit si dupa ce a emigrat in Franta, Colegiul CNSAS a decis ca nu a facut politie politica (am termen la proces cu el luni, sa vezi ce-i trag!). In cazul falsului doctor Sorin Antohi, onor intelectualoizii din Colegiu si tovarasi de GDS Pata-Plesu i-au acoperit ani de zile colaborarea pana cand l-am fortat noi sa recunoasca. Ajunsese deja in Comisia Tismaneanu, ca si Berindei, iar MAE il propusese sa conduca ilegala Fundatie de stat "romano-maghiara" Gojdu. Si cazurile de acest gen se aduna, pe banda...
Cine ii va da in judecata pentru a-i pedepsi pe masura pe autorii diversiunilor si colportorii de dejectii din media si CNSAS? Am auzit eu ceva de o organizatie...

Declaraţia de presă a IPS Andrei

Vineri, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestaţia formulată de către IPS Andrei împotriva deciziei CNSAS privind colaborarea cu securitatea ca poliţie politică. La reşedinţa arhiepiscopală IPS Andrei a făcut o declaraţie de presă şi a răspuns la câteva întrebări ale jurnaliştilor prezenţi.Vă prezentăm în continuare declaraţia de presă a IPS Andrei:

17 ani de zile m-a hărţuit securitatea. Lucrarea mârşavă a securităţii a încununat-o CNSAS printr-o decizie nedreaptă. În 18 octombrie 1997, printr-un lung interviu acordat cotidianului ZIUA, militam pentru înfiinţarea CNSAS pe care îl consideram un for moral. M-am înşelat amarnic pentru că s-a dovedit o instituţie subiectivă care prin deciziile date terorizează a doua orară victimele şi nu se ocupă de călăi. Din instituţie se scurg date care creează diversiuni şi scandaluri mediatice înainte ca justiţia să se fi pronunţat sau chiar mai înainte ca CNSAS să fi dat o decizie finală. În noiembrie 2007 m-am adresat justiţiei, iar astăzi, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut dreptate, anulând decizia 2809 dată de CNSAS în 13 septembrie precum şi decizia de reexaminare 3360 din 9 octombrie 2007. Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ierte pe membrii Colegiului CNSAS, iar dacă mai au o urmă de conştiinţă să îşi ceară scuze.

- De ce credeţi că a luat CNSAS această decizie?

Nu ştiu, dar cred că decizia CNSAS a fost subiectivă. Eu cred că cei din colegiu nici nu s-au uitat la dosarul voluminos de urmărire pe care îl aveam în instituţia dânşilor. Dosarul respectiv a fost văzut de către unii dintre cercetători, dar cred că cei din Colegiu nu l-au văzut. Decizia s-a dat pe muchie: 5 au fost împotrivă, iar 6 au votat pentru aceea decizie subiectivă.

- Credeţi că prin această decizia a CNSAS s-a dorit lovirea Bisericii ?

Nu vreau să fac presupuneri, în general se ştie că sunt forţe anticreştine, care lovind în ierarhia bisericească, în Biserică, în instituţiile Bisericii ar vrea să discrediteze mesajul pe care Biserica îl propovăduieşte. Dar Biserica Îl are ca şi cap pe Hristos şi Domnul Hristos ne-a promis un lucru important că Biserica nu va fi înfrântă nici de porţile iadului. Aşa că dacă noi am fi oameni sfinţi, dacă am fi creştini absoluţi nu ne-ar prea interesa de deciziile pe care le dau pe nedrept forurile omeneşti pentru că ştim ce avem în conştiinţă dar pentru imaginea Bisericii asemenea decizi pot fi dăunătoare şi aşa cum am zis cred că Curtea de Apel, atunci când a reparat stricăciunea pe care a făcut-o CNSAS-ul stropindu-mă cu noroi şi pe mine şi pe alţii nefiind vinovaţi, această decizie este după voia lui Dumnezeu.
Sursa: AR
15 Februarie 2008
Cine este IPS Andrei Andreicut:
http://www.reintregirea.ro/
Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-03&id=228864












In foto: Parintele Steinhardt si prietenul sau, parintele Andreicut, in mijlocul credinciosilor ortodocsi din Turda