Roncea.ro semnaleaza: Am plecat de la Curentul. Pe cont propriu, in spatiul online, cu opinii in contrasens. Satisfactii si regrete

---

Aceasta este ultimul articol de pe acest blog, care va ramane doar ca baza de date online. Va astept pe www.Roncea.ro

 

---

[Translate]

Echipa Roncea a plecat de la ziarul “Curentul”. Coincidenta, odata cu aniversarea zilei de nastere a lui Ion Iliescu, care a plecat la randul sau, din tara, pentru a se intalni cu comilitonii sai, comunistii europeni. Noi plecam doar pe net, locul unde tinde sa se formeze o Romanie virtuala mai sanatoasa si mai inteligenta in orice caz decat cea “reala”, controlata pana la sufocare de “oamenii de bine” al caror prototip pare sa ramana vesnicul Ion Iliescu, de profitorii tuturor regimurilor.
Acum, dupa ce marea incordare a alegerilor a trecut, dupa ce ne-am bucurat de invinetirea perdantului Ion Iliescu, violaceu de furie pana in varful unghiilor, avem destule alte lucruri de facut. Ziarul “Curentul” merge inainte, dus de…curent. Cutremure la orizont, inundatii, sosele distruse, pensionari disperati, Raduleasca, agonia noilor generatii bagate in programul cretinizarii cu televizorul, cancan, barfe, susanele, etc samd
Or noi nu prea putem fi dusi de curent. Dimpotriva. La fel ca alti cativa putini jurnalisti ramasi liberi suntem fideli tocmai opiniilor in contrasens. Alaturi de curentul de zi cu zi, “uniformizator”…  Cand suvoaiele minciunii duc la vale tara invaluind realitatea in tacere mormantala e bine sa mai ramana cateva pietre in urma care sa strige adevarul. Cu 20 de ani de presa in sange – impliniti luna aceasta – si ceva mai multi de actiuni civice si anticomuniste in spate, trecuti cu toata scarba inerenta prin hatisurile si labirinturile acestei lumi “politico-economico-culturalo-jurnalistice” mizere, nu prea mai putem fi convinsi ca, de fapt, lumea se invarte altfel, poate mai repede, dupa cum crede Hrebenciuc, poate invers, dupa cum cred altii, ceea ce poate da, in ambele cazuri, ameteli serioase.
Asa ca o sa ne vedem de drumul nostru, acelasi dintodeauna, urmand si mediatizand mintile sclipitoare ale Romaniei trecute sau pe cele pe care am avut sansa sa le intalnim in aceasta viata, cu unicul scop de scoatere la lumina a adevarului si strigarea lui de pe culmi, prin orice mijloace. Adica exact ce-i enerveaza pe slujitorii minciunii. Orice altceva, in afara de asta (si de Basarabia) nu prea ne intereseaza.
Proiectul nostru e simplu si, tocmai de aceea, stim ca va fi si de succes. Il veti vedea cat de curand, sub forma unui portal al ziaristilor online. Credem ca exista, inca, un potential real in spatiul virtual pentru ca ziaristii sa construiasca, sa traiasca si sa scrie liberi. Completamente liberi.
In ce ne priveste, scopurile noastre, la “Curentul”, au fost destul de clare, pe masura distractiei aferente. Sa explicam.
Cutremurul din Chile ar fi schimbat axa pamantului, zic niste savanti americani. Daca e asa, ne asteapta schimbari globale monstruoase, spun savantii rusi. Noi romanii putem sta linistiti, la locurile noastre. La noi viata pare sa aiba trasaturi monstruoase “by default”, de cand am fost ocupati de bolsevici, schimbati cu “eliberatorii” americani, ajunsi cu o intarziere de vreo 65 de ani. Dar piatra de moara legata de gatul Romaniei ramane inca, Iliescu-KGB. Pana nu iese cu picioarele inainte din politica acest “batranel” – fatada unei hidre vorace care sugruma si mananca de viu, incetisor, acest popor – nu se va schimba nimic la noi.
Acest asasin radios, ajuns, iata, la 80 de ani, marcheaza intr-un fel sau altul tot felul de momente ale vietii noastre.
Iliescu pare sa ramana “forever” calare pe Romania, iar lucrurile la noi nu se vor schimba cu adevarat pana ce Justitia nu-si va spune cuvantul in privinta acestui criminal cu mainile rosii de sange pana la cot, care continua sa ne ranjeasca in fata cu orice ocazie. Chiar daca lumea intreaga se schimba, Romania nu va fi altcum decat pe potriva lui Iliescu. Practic toti “oamenii politici” din fruntea partidelor politice de la noi au fost ori creati de Ilici ori i s-au inchinat, pupandu-i inelul, ca in vechile traditii mafiote.
Traian Basescu este singurul personaj din campul nostru politic care a reusit sa se smulga din imbratisarea lui Ion Iliescu – desi si el tot de la FSN s-a adapat, acum 20 de ani, in timp ce “batranelul” Iliescu si “tinerelul” Roman ne crapau capetele, noua, celor din Piata Universitatii. In afara de Tismaneanu si ai lui nimic nu-l mai leaga insa, astazi, pe Basescu de Iliescu. Indiferent cine vine la putere raman pe pozitii “baietii din Primaverii”, GDS-istii “de bine”, proveniti din familiile “tanchistilor” davaisti (asa li se spune celor din stirpea lui Tismenetki si Neulander, sositi calare pe tancurile rusesti pe meleagurile noastre) care au ocupat Romania dupa 1944.
Noi, astia, ajunsi in strada dupa ce taticii lor le-au confiscat averile si vietile parintilor si bunicilor nostri, am avut, credem, un singur moment de bucurie politica: la implinirea a fix 20 de ani de la iarna lui 1989. Basescu ne-a oferit oleaca de satisfactie stricandu-i lui Iliescu placerea aniversarii loviturii de stat brat la brat cu Gorbaciov si in direct la televiziunile lui Vintu si Voiculescu. Omul a castigat sefia statului inca o data, in pofida sforarului, edecarului moscovit care a reusit coagularea celei mai vaste coalitii politice formate vreodata de la CFSN incoace, cu scopul exclusiv al “terminarii” lui Traian Basescu.
Un ziar de format mic, dar cu tiraj considerabil, “Curentul”, un post-doua de televiziune, plus vreo cateva zeci de blogeri inimosi si cativa ziaristi ramasi liberi, trup si suflet, au facut fata cu succes, pe partea lor de confruntare, unui alt gen de coalitie, formata din mii de “ziaristi” apartinatori presei/pres/gazeta de perete a Aliantei politice constituite si coordonate de diabolicul bosorog Ion Iliescu si ciracii sai. Salariile gigantice, suportul a sute de sectoristi si urechisti mobilizati din garnizoaanele lui Vintu, Patriciu si Voiculescu, brigadieri pe santierul dezinformarii ridicat duduind de marile “Trusturi”, de “presa”, nu au ajutat “colegilor” transformati acum in unelte de unica folosinta bune de aruncat la cos.
La “Curentul”, asadar, ne-am distrat de vis, in stilul vechilor golani ai Pietei Universitatii. De data asta le-am turnat noi benzina ca sa-si dea singuri foc la autobuze. Ne-am descurcat cu tot ce ne-a cazut sub mana, dar cel mai de efect a fost nisipul pus in rezervoarele  uriasei masinarii de dezinformare si manipulare, care purta in carca miile de sclavi de pe mosiile mega-mogulilor, pana s-au gripat motorasele oligarhilor si molohul a sucombat, la fel ca avatarul Geoana, drept in bratele inerte ale lui Iliescu.
Lucrarea a fost, sa recunoastem, ne-mai-po-me-ni-ta, daca avem in vedere ca nu a fost vorba decat de vreo trei-patru maini dibace si un os de moldovean, tot golan pe undeva, dar dintr-o alta generatie, inca cu sange in instalatie, care ne-a dat la mingi fierbinti din fundul terenului de i-am saturat cu indesatul pe distinsii nostri “colegi”. Atata le-am pus la mingi pe masa, sa se joace intre ei, pana au si uitat ca se afla in toiul campanei electorale si ca au de tocat o singura tinta – Traian Basescu. Practic i-am tinut pe loc mai bine de o treime din campanie, dandu-le de lucru si croind o noua agenda publica pe tema “inregistrarilor” pline de panseurile savuroase (si vai, atat de autentice) ale lui Chirieac, Rosca si Macovei. Plus, desigur, alte picanterii video, ambuscade si trante, pe net mai ales, cat cuprinde.
Realitatea e ca toti actorii vizibili ai jocului politic electoral, inclusiv mogulii lui peste, erau (sunt) niste decerebrati. Singurul cu creier si sange in el, ca e vampiric si a supt la greu din sangele romanilor a fost tot “batranelul” Iliescu, un fel de clona cu sapca de colhoznic a lui Sauron, vrajitorul diabolic din Stapanul Inelelor. Ranjetul din noaptea alegerilor s-a facut praf insa, cand a venit Viorica Hrebenciuc cu rezultatele reale, impartasite de Videanu, in direct si la ora de varf (3 a.m.) chiar in noaptea alegerilor.
Pe langa satisfactiile reale pomenite, ar fi si-un oarecare regret: ca i-am tras-o poate prea tare lui Sorin Rosca Stanescu, de care am fost legati si profesional si sentimental o lunga perioada, mai mica insa decat a fost cea de prietenie a sa cu Basescu. Desigur, intr-o masura, si-o merita, la fel ca si gasca de la fosta Scanteie, din care face parte si Bogdanel Chirieac, care tipa zilnic in anii ’90, la comanda lui Iliescu-KGB, ca suntem legionari si trebuie sa fim rasi in mijlocul Piata Universitatii, eventual impuscati cu mitraliera daca minerii sunt putin ocupati cu plantatul florilor. Oricum, Bogdanelul mogulilor nu s-a jenat de loc: este in continuare invitatul de onoare si o adevarata vox pulica a Trustului Realitatea-Catavencu dar si clientul contractelor cu anumite institutii ale fostului stat roman.
De altfel, e bine de observat, cel care l-a infundat cel mai tare pe Rosca Stanescu a fost, de fapt, chiar Bogdan Chirieac cu a sa prestatie de-a dreptul jegoasa de proxenet-media,  de “peste”, dupa cum bine  a zis Basescu, pe langa “virginalul” Catalin Macovei, fezandat hulpav pe drumul la si dinspre “picnicul baietilor” de la padurea Snagov.
“Tunul” anti-Basescu, SRS, a fost scos din joc in rafale si pentru ca ajunsese deja sa il slujesca pe Iliescu si toata gasca lui de mafioti. Nu spune nimeni ca in jurul lui Basescu nu se invart mafioti similari. Exista, insa, o imensa deosebire, pe care Rosca o stie prea bine, dar a preferat sa o ignore, desi a ragusit pe tema asta toata cariera sa postdecembrista de jurnalist (pana a dat de bani): Iliescu este criminal. Ceea ce Basescu, orice s-ar spune despre el si oricum ar fi, nu este. Nici acum nu pot sa inteleg cum de a ajuns Rosca Stanescu atat de jos, in genunchi, sezand pe ciubotele rosii made in Moskba ale lui Ion Iliescu, cel care aproape ne-a omorat si in decembrie ‘89 si in iunie ‘90. Cand chiar Rosca a fost cel care ne-a cautat peste tot dupa Mineriada, la morga, prin spitale, s-a agitat din rasputeri pentru fratii Roncea. Si, cand am iesit de la Magurele, cu capul spart, cusut pe viu dar inca sangerand, am lucrat impreuna, la “Romania libera”, dand drumul la o campanie de presa pentru eliberarea celorlalti arestati – “Infernul de la Magurele” – care si azi poate intra in analele presei dar si in dosarele procurorilor blocati de Dan Voinea timp de aproape 20 de ani.
Rosca a fost un personaj cu totul deosebit, a fost un fel de marca a perioadei anilor ’90, un ziarist implicat public “la rosu” cu o gura cat o sura, lovit in moalele capului de Magureanu si Iliescu cu dosarul de securist, dar totusi capabil sa se ridice din nou, sa toace mai departe la Iliescu. Probabil ca a inceput sa tradeze ideea de presa luat de val in siajul vecinului sau, Dinu Patriciu, cap al unui veritabil grup criminal (asa scrie in dosarul sau penal). Mergand pe ideea de supravietuire a ajuns, tot asa, supravietuind de pe o zi pe alta…multimilionar. Avea tot ce-si putea dori. Cand a tipat insa la Basescu, fostul lui tovaras ajuns presedinte, i s-a infundat.
Acum, ca s-a lasat, din pacate, de presa, sper sa se bucure de milioanele sale, ca si ceilalti milionari pe care nu-i mai intreaba nimeni cum si-au facut primul milion. Macar Rosca, sincer, a recunoscut public. Primul milion i-a venit la ziar de la rusi, de la Lukoil. Si tot rusii i-au distrus creatia, ziarul si colectivul cu viziuni nationale creat acolo. “Prietenii stiu de ce”. Mircea Popa, de exemplu.
Chiar ne pare rau de o parte a colegilor nostri de odinioara. Cu unii dintre ei am scris impreuna fluvii de materiale, bine monitorizate de baietii de la Rasarit, pe tema Basarabiei, obiectivul nostru constant de cand ne suntem in presa si dinainte de asta. Am pus cap la cap chiar si cateva carti, ajunse material de documentare pentru teze de doctorat la geopolitica, relatii internationale si securitate. Acum unii au ajuns sa se prostitueze, care pe unde au nimerit, care pe unde li s-a ordonat sa nimereasca. Putini au rezistat, fideli crezului. Din pacate, si in Basarabia si aici, rusii inca fac jocurile, la scara diferita desigur, daca ne gandim ca teritoriul romanesc “beneficiaza” de mult mai multi si mai bine plasati “americani” de teapa lui Soros. “Americani” ca Tismenetki, ajuns tartor peste memoria insangerata a romanilor calcati sub senilele lui tatane’su, “Ciungul” trimis de Moscova “sa faca curatenie” printre romani, cu tancul.
Speram totusi ca Basescu va fi presedintele Reintregirii desi si aceasta poate lua turnuri nefaste pentru romanii de dincolo, daca luam drept exemplu referential re-intoarcerea lui Tismaneanu pe post de “profesor”, de “anticomunism”, gazduit cand vine la Bucuresti in acelasi loc in care isi facea veacul proslavindu-l pe Ceausescu si, apoi, pe Iliescu: “cartierul rosu” , al nomenklaturistilor din Primaverii. Chestie care nu poate decat sa ne provoace greata. Poate ca totusi spiritul romanesc va reusi sa respinga celulele acestea canceroase sau, cine stie?, poate ca o data cu pierea lui Sauron vor exploda cu totii ca niste creaturi ale iadului bolsevic ce sunt.
Acum, intorsi la “Curentul”, parca timpul nu ne mai permite o munca de rutina la ziar si nici satisfactiile nu mai sunt aceleasi, pe masura ce importanta presei scrise scade, rapusa de mis-mas-urile cunoscute si mondenizarea fortata, ca sa nu zicem manelizarea presei, ca tot e la moda. “Curentul”, suntem convinsi, cu acele condeie aprige pe care le are si cu verva echipei sale tinere va stii sa-si consolideze si in viitor renumele dat de fondatorul sau, marele jurnalist Pamfil Seicaru.
In ce ne priveste, pe langa acest proiect foarte serios, dedicat ziaristilor online, romani si liberi, pe care il dezvoltam chiar in aceste zile, avem de terminat trei carti la care lucram simultan, dintre care una se afla aproape sub tipar – despre “prietenul” Pacepa – si alta aproape de finalizare, pe care urmeaza sa o lansam pana in iunie, plus o a treia, o datorie de onoare, fata de regretatul Patriarh Teoctist.
Una peste alta, la “Curentul” ne-am distrat la maximum. Sper ca ne vom mai bucura la fel si la anul, pe vremea asta, cand Iliescu isi va serba, poate, ultima sa zi de nastere, in postura de condamnat. Cel putin asta a promis solemn Traian Basescu, inca de la primul mandat: ca va crea Justitiei mediul necesar, liber de presiunile politice, pentru a finaliza dosarele “revolutiei” si Mineriadei, care-l au ca actor principal pe cel care merita sa intre in istorie cu renumele sau autentic, de “carpa kaghebista”. Desigur, sa nu-i uitam “garda” ideologica: “profetul” Brucan, cel care impreuna cu sotia sa ne-a condamnat la moarte elitele, “tinerelui” Roman, si el fiul lui tat’su, pripasit in Romania direct din bordelul bolsevic de la Hotelul “Lux” din Moscova, la fel ca si “profesorul” Tismaneanu, slugoiul de casa bun la toate regimurile. Ce bucurie ar fi sa vedem inceput si procesul international al comunismului, care sa inceapa, “nu-asa”, cu Ana Pauker, Sidorovici, Nikolski, Pantiusa, Tismenitki si cei care i-au trimis aici, sa incapuseze Romania. Speram sa vedem momentul cand vor plati cu totii – si in fata romanilor – nu doar a lui Dumnezeu.
George Roncea
Victor Roncea  

UPDATE: Roncea.ro: Schimbare de strategie. George Roncea scrie in continuare la “Curentul”, cu ochii pe acoperitii si descoperitii lui Vintu