Semnificatia proiectului TismaneanuCENTRUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE
Autor al proiectului Muzeului Comunismului din Europa la Bucuresti
Presedinte de Onoare: Vladimir Bukovski
In data de 18 decembrie 2006, presedintele tarii va prezenta, in fata Parlamentului, raportul Comisiei conduse de catre Vladimir Tismaneanu. O condamnare a comunismului e necesara, o comisie care sa isi asume intemeierea stiintifica a acesteia asijderea. Comisia Tismaneanu insa nu doar ca nu se achita de aceasta indatorire, dar pune in pericol orice incercare onesta de a mai discuta, de acum incolo, comunismul in Romania. Aceasta comisie este o ilustrare a grabei, inabilitatii sau relei vointe. Semnificatia esentiala a proiectului Tismaneanu nu trebuie pierduta din vedere sau inteleasa doar ca o disputa, reglabila in timp, intre puncte de vedere diferite asupra interpretarii comunismului, a semnificatiei si a etapelor lui. E vorba de ceva mai grav chiar: predarea dreptului de a scrie istoria oficiala a regimului comunist din Romania unui grup lipsit de competenta de a face acest lucru, instituirea in rolul de gestionari ai memoriei suferintei perioadei comuniste a unor noi comisari ideologici.
Mai dur spus, presedintelui Romaniei i se impune legitimarea derularii unui nou tip de comert in care suferinta, mizeria, violenta, indurate in perioada comunista, vor fi transformate, in mod miraculos, in fonduri si posturi caldute. Orice grupare culturala sau politica si-ar asuma acest rol ar face o mare gre- seala. Gruparea Tismaneanu o face. Condamnarea a la Tismaneanu a comunismului va avea ca principal efect crearea unui grup de politruci si ideologi ce vor gestiona, de acum inainte, intreaga problematica a regimului comunist din Romania. Suferinta, nedreptatile, mizeria in care am trait noi si parintii nostrii inchisorile si crimele carora le-au cazut prada sute de mii (milioane?) se vor transforma peste noapte in sinecure, fonduri si posturi asigurate pe un timp indefinit pentru o buna parte dintre copiii si urmasii tortionarilor si comisarilor sovietici. In plus, ocupand locurile de gardieni ai memoriei traumatizante a perioadei comuniste, noii comisari „anti-comunisti“ nu fac decat sa continue munca parintilor lor spirituali si biologici.
Asa-numita Revolutie din 1989 a rasturnat doar sistemul statelor comuniste din fostul lagar sovietic, dar nu si reteaua internationalei neocomuniste. Agentii acestei grupari au iesit la lumina si au acaparat, la vedere, toate parghiile importante ale statului: in primul rand Armata (ne amintim de generalul Militaru, numit de Ion Ilici Iliescu impreuna cu o lunga serie de agenti ai GRU adusi de acesta la Statul Major al MApN); au reusit sa acapareze atat resursele institutionale cat si cea mai mare parte a spatiului public. Gruparea Brucan s-a afirmat cu putere si a proiectat o intreaga retea in mediul politic - avem in vedere nasterea - ca partid, a FSN-ului. Ministrii regimului Iliescu au facut cu totii parte din aceasta combinatie. Unii pregatiti in laboratoarele Securitatii, altii direct in ale KGB-ului. In acest context nu mai pare atat de ciudat faptul ca Vladimir Tismaneanu si grupul constituit in jurul sau, n-au dovedit o intelegere reala a proportiilor si in- telesurilor dezastrului la care a fost supusa cultura si societatea romaneasca sub comunism.
In anii ‘70, o comisie de experti ai KGB-ului a ajuns la concluzia ca daca evolutia Uniunii Sovietice continua conform programului, atitudinilor, mentalitat ilor si prejudecatilor existente, baza economica prin care se dorea dominarea lumii avea sa se prabuseasca. Secretarul general al CC al PCUS, Iuri Vladimirovici Andropov, fost presedinte al KGB si mentor al lui Gorbaciov, a inteles necesitatea unei reforme complete a sistemului si putem vorbi de faptul ca el este parintele „perestroikai“, asa cum sustine de altfel si faimosul disident rus Vladimir Bukovski. Inainte vreme, Lavrenti Beria, una dintre cele mai sinistre figuri aparute vreodata in URSS, ar fi putut fi un Gorbaciov avant la lettre. El a fost adeptul unei politici de tip perestroika fata de Germania, pe care o vedea unita sub auspiciile URSS. Planul lui a esuat, probabil si datorita masacrului pe care trupele sovietice l-au declansat in Berlin, in 1953, datorita unei ample manifestatii a muncitorilor germani. E posibil ca Gorbaciov sa fi dorit acelasi lucru. Analizele realizate de Mihail Liubimov, seful Sectiei Prognoze din Directia principala I a KGB (Primul Directorat Suprem, astazi Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse), vizand totala catastrofa economica si politica a URSS, au intarit credinta ca era nevoie de ceva nou si hota rator atat in arena relatiilor internationale cat si in interior.
Importanta gorbaciovismului e inca un subiect foarte disputat, pozitia disidentului rus Vladimir Bukovski, aflat in posesia unei impresionante arhive de documente ale Politburo-ului URSS si una dintre cele mai autorizate voci in aceasta disputa, nu este nici macar pomenita. Raportul are interpretari cel putin ciudate legate de perestroika. Prima e cea a insistarii asupra caracterului benefic al perestroikai si o continua opunere a figurii pozitive, reformatoare, democratice a lui Goraciov, celei staliniste, infricosa- toare a lui Ceausescu. Uneori se ajunge la situatii absurde, ca atunci cand se da de inteles ca formarea unui guvern al Solidaritatii in Polonia s-ar datora si reformismului gorbaciovist. Ideea este tributara propagandei sovietice.
Revolta din 1989, in Romania, a avut forma unei insurectii nationale anticomuniste si contra sistemului totalitar centrat pe figura celor doi membri ai familiei Ceausescu, vazuti de multime drept principalii exponenti ai politicii de forta a partidului. Partidul insa s-a restaurat prin echipa moscovita adusa de Ion Iliescu in formula Frontului Salvarii Nationale. Sub aceasta denominatie cu aparenta trimitere religioasa se ascundea o manipulare executata de profesionisti. „Fronturile“ au o istorie legata de URSS si bineinteles de Gorbaciov. Vladimir (Volodea Tismaneanu) l-a servit cu varf si indesat pe Ilici (Ion Iliescu - apropo, ei poarta amandoi patronimicele lui Lenin - iubit cu foc de parintii lor, bolsevici).
Pe fond, amandoi fac parte din aceasi „matrioska“ .
Centrul Rezistentei Anticomuniste
Decembrie 2006
Autor al proiectului Muzeului Comunismului din Europa la Bucuresti
Presedinte de Onoare: Vladimir Bukovski
In data de 18 decembrie 2006, presedintele tarii va prezenta, in fata Parlamentului, raportul Comisiei conduse de catre Vladimir Tismaneanu. O condamnare a comunismului e necesara, o comisie care sa isi asume intemeierea stiintifica a acesteia asijderea. Comisia Tismaneanu insa nu doar ca nu se achita de aceasta indatorire, dar pune in pericol orice incercare onesta de a mai discuta, de acum incolo, comunismul in Romania. Aceasta comisie este o ilustrare a grabei, inabilitatii sau relei vointe. Semnificatia esentiala a proiectului Tismaneanu nu trebuie pierduta din vedere sau inteleasa doar ca o disputa, reglabila in timp, intre puncte de vedere diferite asupra interpretarii comunismului, a semnificatiei si a etapelor lui. E vorba de ceva mai grav chiar: predarea dreptului de a scrie istoria oficiala a regimului comunist din Romania unui grup lipsit de competenta de a face acest lucru, instituirea in rolul de gestionari ai memoriei suferintei perioadei comuniste a unor noi comisari ideologici.
Mai dur spus, presedintelui Romaniei i se impune legitimarea derularii unui nou tip de comert in care suferinta, mizeria, violenta, indurate in perioada comunista, vor fi transformate, in mod miraculos, in fonduri si posturi caldute. Orice grupare culturala sau politica si-ar asuma acest rol ar face o mare gre- seala. Gruparea Tismaneanu o face. Condamnarea a la Tismaneanu a comunismului va avea ca principal efect crearea unui grup de politruci si ideologi ce vor gestiona, de acum inainte, intreaga problematica a regimului comunist din Romania. Suferinta, nedreptatile, mizeria in care am trait noi si parintii nostrii inchisorile si crimele carora le-au cazut prada sute de mii (milioane?) se vor transforma peste noapte in sinecure, fonduri si posturi asigurate pe un timp indefinit pentru o buna parte dintre copiii si urmasii tortionarilor si comisarilor sovietici. In plus, ocupand locurile de gardieni ai memoriei traumatizante a perioadei comuniste, noii comisari „anti-comunisti“ nu fac decat sa continue munca parintilor lor spirituali si biologici.
Asa-numita Revolutie din 1989 a rasturnat doar sistemul statelor comuniste din fostul lagar sovietic, dar nu si reteaua internationalei neocomuniste. Agentii acestei grupari au iesit la lumina si au acaparat, la vedere, toate parghiile importante ale statului: in primul rand Armata (ne amintim de generalul Militaru, numit de Ion Ilici Iliescu impreuna cu o lunga serie de agenti ai GRU adusi de acesta la Statul Major al MApN); au reusit sa acapareze atat resursele institutionale cat si cea mai mare parte a spatiului public. Gruparea Brucan s-a afirmat cu putere si a proiectat o intreaga retea in mediul politic - avem in vedere nasterea - ca partid, a FSN-ului. Ministrii regimului Iliescu au facut cu totii parte din aceasta combinatie. Unii pregatiti in laboratoarele Securitatii, altii direct in ale KGB-ului. In acest context nu mai pare atat de ciudat faptul ca Vladimir Tismaneanu si grupul constituit in jurul sau, n-au dovedit o intelegere reala a proportiilor si in- telesurilor dezastrului la care a fost supusa cultura si societatea romaneasca sub comunism.
In anii ‘70, o comisie de experti ai KGB-ului a ajuns la concluzia ca daca evolutia Uniunii Sovietice continua conform programului, atitudinilor, mentalitat ilor si prejudecatilor existente, baza economica prin care se dorea dominarea lumii avea sa se prabuseasca. Secretarul general al CC al PCUS, Iuri Vladimirovici Andropov, fost presedinte al KGB si mentor al lui Gorbaciov, a inteles necesitatea unei reforme complete a sistemului si putem vorbi de faptul ca el este parintele „perestroikai“, asa cum sustine de altfel si faimosul disident rus Vladimir Bukovski. Inainte vreme, Lavrenti Beria, una dintre cele mai sinistre figuri aparute vreodata in URSS, ar fi putut fi un Gorbaciov avant la lettre. El a fost adeptul unei politici de tip perestroika fata de Germania, pe care o vedea unita sub auspiciile URSS. Planul lui a esuat, probabil si datorita masacrului pe care trupele sovietice l-au declansat in Berlin, in 1953, datorita unei ample manifestatii a muncitorilor germani. E posibil ca Gorbaciov sa fi dorit acelasi lucru. Analizele realizate de Mihail Liubimov, seful Sectiei Prognoze din Directia principala I a KGB (Primul Directorat Suprem, astazi Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse), vizand totala catastrofa economica si politica a URSS, au intarit credinta ca era nevoie de ceva nou si hota rator atat in arena relatiilor internationale cat si in interior.
Importanta gorbaciovismului e inca un subiect foarte disputat, pozitia disidentului rus Vladimir Bukovski, aflat in posesia unei impresionante arhive de documente ale Politburo-ului URSS si una dintre cele mai autorizate voci in aceasta disputa, nu este nici macar pomenita. Raportul are interpretari cel putin ciudate legate de perestroika. Prima e cea a insistarii asupra caracterului benefic al perestroikai si o continua opunere a figurii pozitive, reformatoare, democratice a lui Goraciov, celei staliniste, infricosa- toare a lui Ceausescu. Uneori se ajunge la situatii absurde, ca atunci cand se da de inteles ca formarea unui guvern al Solidaritatii in Polonia s-ar datora si reformismului gorbaciovist. Ideea este tributara propagandei sovietice.
Revolta din 1989, in Romania, a avut forma unei insurectii nationale anticomuniste si contra sistemului totalitar centrat pe figura celor doi membri ai familiei Ceausescu, vazuti de multime drept principalii exponenti ai politicii de forta a partidului. Partidul insa s-a restaurat prin echipa moscovita adusa de Ion Iliescu in formula Frontului Salvarii Nationale. Sub aceasta denominatie cu aparenta trimitere religioasa se ascundea o manipulare executata de profesionisti. „Fronturile“ au o istorie legata de URSS si bineinteles de Gorbaciov. Vladimir (Volodea Tismaneanu) l-a servit cu varf si indesat pe Ilici (Ion Iliescu - apropo, ei poarta amandoi patronimicele lui Lenin - iubit cu foc de parintii lor, bolsevici).
Pe fond, amandoi fac parte din aceasi „matrioska“ .
Centrul Rezistentei Anticomuniste
Decembrie 2006
Posts
No comments:
Post a Comment