Domnule Alexandru Lesco, aţi stat închis 12 ani în temniţele ruseşti din Transnistria, pentru crezul romanesc. Autorităţile nerecunoscutei republici v-au declarat după acest calvar “personă non-grata” şi, practic, v-au expulzat. Ce aţi simţit când v-aţi îmbrăţişat soţia şi aţi fost întâmpinat de jurnalişti?Am simţit că, în sfârşit, am ajuns acasă, printre ai mei. Eu cred că am învins, chiar şi prin suferinţă, tot acest sistem bolşevic şi anti-românesc care s-a abătut asupra Basarabiei. Am fost şi sunt un simplu ostaş credincios neamului meu.
Sunteţi un exemplu pentru tinerele generaţii şi nu numai. Acum îl susţineţi pe Eugen Tomac, pentru a reprezenta basarabenii în Parlamentul de la Bucureşti. Cum l-aţi cunoscut pe acest tânăr?De cunoscut, personal, l-am cunoscut la Televiziunea Română, alături de Marian Voicu. Amândoi mă aşteptau pentru a realiza o emisiune dedicată Basarabiei şi luptei noastre pentru românism. Ne-am îmbrăţişat ca şi cum ne-am fi cunoscut de-o viaţă şi l-am simţit din primul moment ca pe-un fiu. Dar, practic, chiar îl ştiam cu mult dinainte. Încă din închisoare. El, cu alţi tineri inimoşi, a încercat să ajungă la mine pe când eram în Penitenciarul Nr. 2 din Tiraspol. Nu a fost lăsat. Se afla într-o adevărată campanie pentru eliberarea noastră, dusă în România şi în străinătate, la Consiliul Europei, în America. Am aflat după aceea, de la soţie, că la plecarea din Transnistria, cei trei au fost reţinuţi de trupele “pacificatoare” ruseşti, cu maşina rechiziţionată şi apoi percheziţionaţi şi lăsaţi în miez de noapte pe şosea, înconjuraţi de kalaşnikovurile militarilor ruşi. Asta pănă când, la insistenţele unuia dintre ei că vrea să atenţioneze Ambasada SUA şi Ambasada României de la Chişinău, au fost lăsaţi să plece. Ajunşi aici au mers la soţia mea, a lui Ivantoc, şi la copiii lui Tudor Popa şi le-au înmânat ajutoarele strânse în campanie, inclusive prin intermediul presei de la Bucureşti. Soţia a venit apoi şi mi-a povestit totul şi a reuşit să-mi introducă şi o Ediţie Specială în engleză şi română făcută de Eugen cu prietenii săi ziarişti, pentru campania internaţională. Soţiei nu-i venea să creadă că există astfel de tineri! Şi aici trebuie să subliniez că tot ce a făcut acest tânăr, la anii la care alţii se bucură de grija mamei şi a tatei, l-a maturizat brusc şi profound. A fost un “copil de trupă” pe frontul românesc, cu o memorie încărcată cu lupte grele. Astăzi este un adult cu înţelepciunea unui bătrân al satului, mândru că este român şi munceşte, în fiecare clipă, pentru România. Sunt convins că omul politic care va fi chiar de mâine va aduce Basarabiei, basarabenilor şi, de fapt, românilor din jurul ţării sau răspândiţi aiurea, în această robie modernă, şansa de a fi acasă, în demnitate şi prosperitate. El a simţit pe propria-i piele toate nedreptăţile făcute neamului nostru.
Şi ce a făcut el pentru noi?Vă zic o singură poveste, spusă chiar de către preşedintele României, Traian Băsescu. Ne aflam la decorarea de la Palatul Cotroceni, când ni s-a oferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler pentru sacrificiul nostru, după cum scrie chiar în Decretul Prezidenţial. După ceremonie, ne-am retras puţin. Băsescu îl ţinea pe după umeri pe Tomac şi mi-l lăuda pentru cât a făcut pentru grupul nostru, al deţinuţilor politici din Transnistria. Eu i-am zis că nu-i nevoie, că ştiu de la soţie. Dar el mi-a zis: “Dar cred că nu ştii, domnule Lesco, că erai închis, cum tânărul ăsta a ajuns să ducă steagul României în Basarabia, la manifestaţiile studenţilor şi elevilor pentru istoria şi limba română. Pe ascuns! Iar steagurile erau din Primăria Capitalei, că eu eram primar! Unii fac contrabandă cu produse peste Prut, el a trecut aceleaşi riscuri pentru drapelul tricolor!”, mi-a mai zis Băsescu. Uite, acesta-i doar un exemplu…
Dar, domnule Lesco, el este din Ucraina...Glumiţi, cred! Eugen e din Basarabia străbună. El simte şi trăieşte pentru toţi basarabenii. A mâncat în cămin pâinea neagră de student la Istorie la Bucureşti alături de toţi tinerii Basarabiei, pentru care a şi înfiinţat Liga Tinerilor Români de Pretutindeni, din care a făcut parte şi primarul nostru, Dorin Chirtoacă. Ce vorba-i asta cu Ucraina?! E cazul să vă învăţ eu cum bolşevicii lui Stalin au fărâmiţat pământul sfânt românesc pentru a putea stăpâni mai bine Europa?! Eugen e de baştina din Buceag, din satul Babele, care a mai dat un mare om de stat al României: Mareşalul Averescu. Sau o să-mi spuneţi că Mareşalul Averescu e din Ucraina? Şi ştiu că Eugen îi este fidel memoriei şi staturii marelui soldat al neamului nostru. Eu sper din toată inima să-i meargă pe urme. Pentru Basarabia, pentru România! De altfel, chiar şi acum, în calitatea sa de consilier al preşedintelui României, Traian Băsescu, are proiecte inclusiv pentru refacerea singurei biserici româneşti din Basarabia de sud şi din întreaga Ucraina care ţine de Mitropolia noastră: Biserica de la Hagi Curda. Luni m-am întâlnit, la Ambasada României, şi cu Eugen Tomac şi cu Mitropolitul Basarabiei, Petru de Bălţi şi s-a discutat şi despre ridicarea bisericii, care se realizează numai datorită eforturilor acestui tânăr basarabean de care avem nevoie în Parlamentul României. Doamne ajută!
Violeta TOACA
http://www.jurnal.md/article/9995/editia nr. 789, 25 Noiembrie 2008
Vezi si
http://www.eugentomac.eu/
Parlamentul României
Posts
