S.O.S. Radioul Public! Probleme de bani si independenta si solutii cinstite pentru postul national Radio Romania. Exclus obedienta

Scris de Victor Roncea
Un adevărat profesionist al radioului răspunde provocării ziarului „Curentul“ şi face o radiografie la sånge a problemelor Radioului Public, unul din cei mai mari coloşi mediatici, alături de Televiziunea Romånă, şi cea mai importantă sursă de informaţii a romånilor. Daniel Klinger, fondatorul primului post de radio independent după 1989, Uniplus Radio, înfiinţat în clădirea Universităţii în zilele fierbinţi ale lui ianuarie 1990, prezintă elocvent principalele puncte vulnerabile ale Societăţii Romåne de Radiodifuziune, pe care o consideră cu un buget mult prea încărcat şi cu un picior în groapă. Primul lucru pe care ar trebui să-l facă responsabilii Radioului Public ar fi să reducă drastic bugetul, cu cel puţin 20%. „Tot ceea ce trebuie este puţin curaj“, spune Klinger, în exclusivitate pentru „Curentul“. Profesionistul stabileşte şi patru priorităţi, patru obiective esenţiale, care ar putea regenera Radio Romånia dacă un nou Preşedinte Director General (PDG) şi-ar lua în serios misiunea sa şi a postului naţional. Detaşat total, pentru că nu-şi doreşte această poziţie, fondatorul Uniplus evidenţiază că puterea politică, oricare ar fi ea, nu va risca să schimbe cu nici măcar un milimetru status qvo-ul Radioului în folosul publicului romån: „Un conducător independent de putere, neşantajabil, curajos şi reformator nu le aduce nimic bun“. Pe cåt de modest, pe atåt de profesionist, Daniel Klinger are mai multe soluţii pentru reformarea Radioului Public. Cåteva le oferă în interviul „Curentul“. Pentru altele, aşteaptă să fie întrebat. Dacă se doreşte. Ceea ce el nu crede.
Absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, participant la numeroase stagii de pregătire în managementul posturilor de radio în oraşe din S.U.A. şi Marea Britanie, creatorul primei reţele de radio private din România, Uniplus Radio, Membru în Consiliul Director (Trustee) al Şcolii BBC de Jurnalism, Daniel Klinger a ocupat funcţia de Preşedinte al Asociaţiei Române pentru Comunicaţii Audiovizuale, fiind în prezent Directorul Tehnic al Grupului radio al SBS / Pro7Sat1 Romania(Kiss FM, Magic FM, OneFM).

V-aţi gândit vreodată că aţi putea prelua mandatul de Preşedinte Director General al Societăţii de Radiodifuziune, pentru că sunteţi cel mai experimentat şi cel mai complet om de radio din România?

Vă mulţumesc pentru apreciere şi, deşi nu sunt un tip modest, trebuie să spun că mi-e greu să-mi adjudec titlul de „cel mai complet om de radio“. Dacă într-adevăr experienţa poate fi argumentată de longevitatea mea în acest domeniu în poziţii de conducere, cu privire la „cel mai complet om de radio“, nu vreau să revendic acest titlu. Cred că sunt şi alte persoane cu merite certe în dezvoltarea radioului privat în România care ar merita acest titlu. De altfel, pentru a aprecia performanţele unui manager în acest domeniu, sunt atât de multe criterii care ar trebui luate în considerare, unele dintre ele având efecte antagonice, încât orice top ar fi cu siguranţă contestat şi contestabil.

Atunci, dacă nu v-aţi gândit, vă întreb direct: aţi vrea să preluaţi conducerea radioului public?

Întrebarea este surprinzătoare şi, fără să trebuiască să mă gândesc mult, răspunsul vi-l dau rapid: nu aş dori această funcţie. De fapt, nici nu cred că pentru această poziţie este corectă exprimarea dumneavoastră de „preluare“.  PDG al SRR nu este o funcţie pe care să o „preiei“, ci este o funcţie pe care trebuie să fii numit. Din păcate...
Continuarea in CURENTUL

CTP si Chirieac fac noi victime. O emisiune cu repercusiuni triste pentru ziaristii care se simt mai liberi: unul este dat afara, altul isi da demisia

Dupa ce conducerea SRR a scos abuziv emisiunea PERISCOP din grila de programe realizatorul acesteia, Bogdan Radulescu, a fost chestionat joi, timp de 10 ore, de catre o "comisie de cercetare disciplinara" formata din 12 redactori sefi adjuncti si un presedinte (vezi foto 1 si 2). Decizia "Comisiei de ancheta" a fost de 9 la 4 pentru desfacerea contractului de munca al lui Bogdan Radulescu.

El este sanctionat pentru o editie a emisiunii PERSISCOP in care a criticat prestatia si integritatea morala si profesionala a unor patroni de media-jurnalisti-lideri de opinie, printre care se numara Dan Voiculescu, Bogdan Chirieac si Cristian (Tudor) Popescu. Este pentru prima oara cand se organizeaza o astfel de sedinta dupa decembrie 1989, informeaza Initiativa Profesionala Radio Romania.

In acelasi timp, un alt jurnalist profesionist, Miruna Munteanu, isi da demisia de la ZIUA pentru ca nu i-a fost acceptat un material de opinie pe marginea acestui subiect, in care critica un editorial al subsemnatului, intitulat "Tonomatele URSS dau in presa NATO" (http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-31&id=235326) si pe care Redactia a considerat ca si-l asuma prin publicarea sa. Miruna considera ca am gresit aparandu-l pe Radulescu. O dovada ca nu este asa este desfasurarea impresionata de forte care il "cerceteaza disciplinar" azi pe Bogdan Radulescu pentru vina de a avea o alta opinie decat cea a conducerii liberale a postului national. Ca si anchetarea unui alt jurnalist de la Radio, care a "indraznit" sa citeze la Revista presei din editorialul in cauza (vezi http://victor-roncea.blogspot.com/2008/03/decapitari-pe-banda-la-radio-romania.html).

Cazul Mirunei este, daca vreti, din nefericire, copia de pe indigo a situatiei lui Bogdan.

Miruna mi-a trimis o scrisoare deschisa, pe care o gasiti integral mai jos, cu rugamintea sa o public impreuna cu articolului ei de opinie refuzat de ziar, pe site-ul organizatiei Civic Media. Fac mentiunea ca de la 1 ianuarie nu mai sunt decat presedinte de onoare al Asociatiei. Colegii mei mai tineri de la Civic Media mi-au comunicat ca vor prezenta cele doua cazuri, in oglinda, dupa eventualul deznodamant de la Radio, insotite de o prezentare a stadiului libertatii presei in Romania, in contextul in care minerii lui Ion Iliescu au fost inlocuiti de haidamacii cu camasi rosii ai PSD si de intelectualii cameleonici de sub PDL.

Nu va ascund ca, desi nu impartasesc opiniile politice (sa le spunem asa) ale Mirunei, asta nu ma impiedica sa o respect in mod deosebit pentru activitatea sa profesionala si sa regret, totodata, plecarea ei de la ZIUA. Miruna Munteanu este unul dintre putinii jurnalisti curajosi si liberi ai presei centrale din Romania. Ii urez mult succes si sunt convins ca o sa-l aiba cu prisosinta.

Draga Victor,

Ca sa pot polemiza cu tine am demisionat dintr-o redactie in care m-am simtit foarte bine timp de aproape 14 ani. Conducerea ziarului ZIUA a decis, insa, sa nu mai permita "infruntarile" gazetaresti intre colegi. Marturisesc ca nu inteleg aceasta decizie.
In paginile ZIUA, m-am contrazis de-a lungul anilor nu numai cu tine, ci si cu Dan Ciachir, Gabriel Andreescu, ba chiar cu Sorin Rosca Stanescu (pe atunci directorul publicatiei). Si tu ai facut la fel. Pe Sorin Rosca Stanescu l-ai provocat chiar la o adevarata dezbatere publica, refuzand sa demisionezi atunci cand ti-a cerut-o (pe motiv de incompatibilitate cu "linia editoriala" a ziarului). Ti-am admirat tenacitatea si m-am pronuntat, in scris, pentru dreptul "editorialistilor" de a exprima opinii divergente de cele ale conducerii redactiei (vezi "Cazul Roncea, confuzii si inconsecventa" - http://www.ziua.net/display.php?data=2007-05-04&id=220050).
Polemicile gazetaresti nu au otravit niciodata atmosfera din redactie si cu siguranta ca nu ar fi facut-o nici acum. In plus, ele s-au bucurat intotdeauna de succes in randul cititorilor (aducand recorduri de accesari in editiile electronice ale ziarului). Iata de ce inclin sa cred ca decizia de a-mi interzice reactia polemica a fost doar un pretext pentru a-mi forta demisia. Acum eu devenisem cea "incompatibila" cu noua linie editoriala a ziarului. Am inteles sugestia ("daca nu esti de acord, stii ce ai de facut...") si am plecat. Eu nu am taria sa raman intr-un loc in care nu sunt dorita. Asta nu inseamna insa ca nu voi spune ce am de spus.
Iata de ce iti scriu tie, nu in calitatea ta de fost coleg, ci in aceea de director al organizatiei Civic Media. Astept sa publici pe site-ul organizatiei aceasta scrisoare, dar si editorialul cenzurat la ZIUA. Cunoscandu-ti dedicarea fata de cauza libertatii de expresie, sunt convinsa ca o vei face.
Cu prietenie,
Miruna Munteanu

Basescu si razboaiele din presa

Dupa ce a organizat pe postul public de radio o adevarata sedinta de demascare a lui Cristian Tudor Popescu, prezentand drept realitati certe cele mai fanteziste scenarii culese de prin bloguri, jurnalistul Bogdan Radulescu si-a vazut emisiunea suspendata. Dar, unde scuipa boierul, pupa Voda! Cateva zile mai tarziu, acelasi Radulescu a fost invitat la Cotroceni, sa afle direct de la sursa despre viziunea presedintelui cu privire la politica externa, in ajun de summit. La reuniunea de taina cu cativa jurnalisti - alesi pe spranceana - a fost prezent si colegul meu Victor Roncea. Care s-a intors de acolo convins de necesitatea cooptarii Ucrainei in NATO si citand cu evlavie din comandantul suprem. Dar si denuntand odioasa "cenzura" careia i-ar fi cazut victima "bietul" Bogdan Radulescu, pedepsit, vezi Doamne, pentru un delict de opinie.
Admit ca viziunea geostrategica basesciana (cu pronuntate accente blond-udriste) l-a convins pe colegul meu. Nu pot sa inteleg insa nici in ruptul capului iesirea sa la rampa in scandalul Radulescu/CTP. In acest caz, Victor Roncea face o confuzie nepermisa unui profesionist al condeiului.
Este o mare diferenta intre opinia critica si acuzatia cu iz penal. Intre pamflet si calomnie. Intre "cred ca esti prost" si "stiu ca ai furat". Pentru primul tip de afirmatie sunt recomandate argumente; pentru cel de-al doilea sunt obligatorii dovezi. Astfel de "subtilitati" ii deruteaza de obicei pe politicieni. Pentru jurnalisti, insa, demarcajele ar trebui sa fie clare.
Cristian Tudor Popescu stie sa se apere singur foarte bine si nu are nevoie de sprijinul meu. Acest caz mi se pare insa emblematic pentru un fenomen ciudat: jurnalistii par sa fi devenit subiectul favorit al jurnalistilor. In loc sa puna lupa pe politicieni, analistii analizeaza obsesiv activitatea si trecutul confratilor. Comentariile cele mai acide sunt astazi rezervate colegilor de breasla, nu demnitarilor. Presa s-a transformat in principal subiect de presa. Spontan? Nu prea cred.
La originea acestui fenomen aberant se afla Traian Basescu. De la el a pornit teoria bizara potrivit careia "formatorii de opinie" - indivizi din start suspecti, in viziunea presedintelui - trebuie supusi unor monitorizari similare celor rezervate liderilor politici. Ceea ce este complet fals. Jurnalistii nu fac legi si nu gospodaresc banul public. Nu dau case, contracte sau autorizatii. Nu cer voturi si nici incredere neconditionata. Dimpotriva, ei stiu foarte bine ca increderea se castiga greu si se poate pierde intr-o clipa. In meseria asta, sanctiunea e imediata, se vede in tiraje sau in puncte de rating. Dezamagitii nu trebuie sa astepte finalul unui ciclu electoral ca sa-si manifeste nemultumirea.
Jurnalistii nu sunt nici modele de virtute, nici vedete. Sunt doar martori si cronicari ai actualitatii. Ofera informatii si opinii. Opiniile (fatalmente subiective) ar trebui examinate punctual, in functie de argumente, nu de biografia autorului. In fond, si cel neprihanit poate gresi, la fel cum si un ticalos poate avea, cateodata, dreptate.
Traian Basescu incearca sa-i puna pe picior de egalitate pe politicieni si pe gazetari - "zoaiele" si "tonomatele". Terminatorul de partide isi aplica vechile retete si impotriva presei, asmutindu-i pe jurnalisti unii impotriva altora. O solutie mult mai eficienta decat santajul cu publicitatea de la stat practicat de Adrian Nastase. Tacerea grea din perioada 2000-2004 a fost inlocuita de o harmalaie asurzitoare, dar la fel de malefica. Acum, de "mogulii rai" au grija "mogulii buni". "Liderii de opinie" sunt ocupati sa se demoleze reciproc. Tonul e din ce in ce mai isteric, atacurile din ce in ce mai murdare.
Divizata de rivalitati si orgolii, presa se lasa deturnata spre teme false. Si, marsand in acest joc periculos, se auto-decredibilizeaza. Cu atat mai bine pentru politicieni! Vine campania electorala...
Miruna MUNTEANU