Pages

Showing posts with label "revolutie". Show all posts
Showing posts with label "revolutie". Show all posts

Thursday, September 10, 2009

MAGISTRATII CATRE BASESCU: Dvs. sunteţi cel care discreditează sistemul judiciar! Mona Pivniceru a criticat circul admonestarii Procurorului General


REALITATEA.NET - Băsescu, luat la rost de magistraţi: Dvs. sunteţi cel care discreditează sistemul judiciar
Joi, 10 Septembrie 2009
Atac fără precedent al magistraţilor la adresa preşedintelui Traian Băsescu, la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii. Discursul şefului statului a fost întrerupt de mai mulţi membri CSM şi de reprezentanţi ai magistraţilor, nemulţumiţi de argumentele lui Traian Băsescu. Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Mona Pivniceru, i-a cerut şefului statului să rămână alături de magistraţi pentru a le asculta păsurile. Băsescu i-a replicat că îi cunoaşte părerile şi a susţinut că este important ca magistraţii să-şi reia activitatea.

"Aveţi răbdare să discutaţi cu noi, să ascultaţi şi punctul nostru de vedere" i-a cerut preşedintele Asociaţiei Magistraţilor şefului statului. "Vă asigur că nu mă duc la televizor să vă explic, vin în cadrul instituţional. ... Doamna Pivniceru, mă uit la dvs. în fiecare zi, când apăreţi la televizor mă uit la dvs. ca la Dumnezeu. Deci ştiu ce gândiţi", i-a replicat preşedintele Băsescu. "M-am prezentat în baza dreptului constituţional la CSM şi nu aş vrea să intru în conflict cu dvs", a mai spus Băsescu.
Pivniceru i-a reproşat preşedintelui că "puterea judecătoarescă îşi trage independenţa direct din Constituţie" şi că "aţi venit cu un punct de vedere gata stabilizat potrivit căruia protestul judecătorilor este o grevă ilegală". "Judecătorii nu au contrat de muncă cu guvernul, ci deţin prerogativa puterii judecătoreşti", a mai spus Pivniceru.
Preşedintele AMR i-a mai reproşat şefului statului că justiţia din România nu poate fi independentă atâta timp cât "instanţele din România sunt subfinanţate, iar un judecător al ICCJ intră cu 300 de dosare în instanţă, dacă potrivit legii unice de salarizare veniturile magistraţilor vor fi diminuate".
Pivniceru a reclamat şi faptul că bugetul instanţelor, prin taxa de timbru a trecut la consiliile locale."Există recomandări internaţionale care obligă finanţarea completă a instanţelor pe timp de criză".

Mona Pivniceru, către preşedintele Băsescu: "Dvs. sunteţi cel care discrediteză sistemul judiciar"

Preşedintele magistraţilor i-a reproşat lui Traian Băsescu faptul că declaraţiile oamenilor politici în mass media au dus la neîncrederea populaţiei în justiţia din România. "După ieşirile publice ale politicienilor, inclusiv ale dvs., este greu a spune că dvs. respectaţi obligaţia de a asigura independenţa, încrederea populaţiei în sistem, când dvs. sunteţi cel care îl discreditaţi", a spus Pivniceru.
Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Mona Pivniceru, a declarat că preşedintele a intervenit în actul de justiţie când şi-a permis să "smotocească” procurorul general cu privire la soluţionarea dosarului Revoluţiei. Pivniceru a spus că şi acesta este unul din motivele pentru care protestele vor continua, din cauza imixtiunii politicului în justiţie.
Preşedintele Traian Băsescu i-a cerut, marţi, procurorului general ca parchetul să concentreze resurse umane pentru a creşte viteza de rezolvare a dosarului Revoluţiei şi a spus că va discuta cu premierul găsirea unei soluţii legale ca generalul Dan Voinea să lucreze din nou pe acest dosar dacă doreşte.

Dan Lupaşcu: În loc să ajuţaţi justiţia, ..., dumneavoastră o înfundaţi mai adânc

Judecătorul Dan Lupaşcu i-a reproşat preşedintelui Traian Băsescu, că "nu aţi căpătat îndemânarea de a conduce şedinţele CSM". Lupaşcu i-a amintit şefului statului că, potrivit Constituţiei, preşedintele ţării este cel care prezidează lucrările CSM în şedinţele la care participă.
Realitatea.net

Thursday, April 23, 2009

GENIALUL Savatie Bastovoi, ieromonah la Prut: Revolutia fara eroi. La fel de trist si de profund ca si "Audienta la un demon mut"

Revoluţia fără eroi

În zilele care au trecut am văzut cît costă o viaţă de om pentru lumea în care trăim. Pot muri zeci, sute şi alte mii să fie bătuţi şi violaţi de către cei care ar trebui să-i apere, dar oamenii îşi continuă mersul prin viaţă nestingheriţi. Oamenii au devenit nu doar indiferenţi, ci şi cruzi.
Pe foarte puţini îi mai interesează durerea aproapelui. Am fost în Chişinău în ziua cînd televiziunea moldovenească transmitea ameninţările preşedintelui că va folosi gloanţe dacă tinerii vor mai ieşi în stradă. Am intrat în acea zi în capitală pe drumul dinspre Tiraspol şi am văzut maşinile de poliţie care pîndeau ca nişte tîlhari. Străzile Chişinăului erau pustii şi aerul era îmbîcsit de frică şi cruzime. Între timp sute de oameni erau bătuţi în secţiile de poliţie din Chişinău şi de aiurea, iar unii dintre ei muriseră deja, fără ca cineva să o ştie...
Ororile petrecute în acest aprilie la Chişinău sînt doar vîrful aisbergului unui sistem întreţinut prin tortură şi şantaj.
Ceea ce îi preocupă acum pe gazetari este să demonstreze cît de regizată a fost revoluţia de la Chişinău. Unii dintre fraţii noştri români îşi aduc aminte că au avut colegi de şcoală basarabeni care vorbeau ruseşte. Alţii le reproşează că nu s-au unit cu România. Alţii, mai ortodocşi, îi acuză pentru că au arborat steagul UE pe Parlament. Şi aşa mai departe. Puţini mai vorbesc de suferinţa familiilor care şi-au ridicat băieţii morţi şi de cei circa o mie de băieţi şi bărbaţi cu plămînii dezbătuţi şi oasele rupre care zac acum cine ştie pe unde.
Am văzut că trăiesc într-o lume de şacali. În prima zi, în ceasurile următoare incendierii Parlamentului şi Preşedinţiei, oamenii erau cuprinşi de flăcările libertăţii şi îi aclamau pe cei care au arătat atîta curaj. Pînă şi presa moscovită vorbea de Revoluţie la Chişinău, dînd titluri de genul: „Studenţii i-au dat jos pe comunişti”. A doua zi entuziasmul a început să scadă printre comentatorii străini care au fost urecheaţi de oculta internaţională pentru că încurajează vulgul la revoltă. Chişinăul însă mai ardea de speranţă.
Veţi spune că totul a fost regizat. Da. Şi? Morţii care mor în aceste scenarii drăceşti nu sînt morţi? Eu personal îi admir, deşi îmi dau bine seama că au acţionat dintr-o mare şi pură naivitate. Dar ce frumoasă e naivitatea lor pe lîngă laşitatea şi viclenia mai marilor acestei lumi.
Dacă mai marii lumii sînt lupi care au ajuns paznici la stînă, şleahta care vorbeşte acum de „violenţe” în rîndurile protestatarilor sînt şacali. Oare nu au aruncat mii de oameni cu pietre, şi multe alte mii îi aclamau? Oare nu se fotografiau şi copiii şi bătrînii în fotoliile parlamentarilor? Oare nu erau toţi mînaţi de eroismul văzut în filmele americane şi în cărţile de istorie? Sigur că aşa a fost, dar laşii îşi trădează acum fraţii pentru a nu fi acuzaţi ei.
Forurile internaţionale care acuză violenţa tinerilor de la Chişinău ar trebuie mai întîi să interzică propagarea violenţei prin desenele animate şi filmele în care nu trece un minut fără ca ceva să ia foc sau cineva să fie ucis. În majoritatea filmelor eroii pozitivi îi bat pe poliţişti şi nu li se întîmplă nimic, ba chiar sînt declaraţi după aceea salvatori. Iată că moldovenii au luat de bune filmele voastre şi au dat jos zidul de poliţişti pentru a-şi face dreptate aşa cum au văzut în filme. Sînt nebuni, dar i-aţi înnebunit voi!
Acum despre scenarii. A fost, desigur, un scenariu, dar el şi-a depăşit cu mult limitele.
Mai întîi, pentru că dacă tinerii aceia ar fi venit pregătiţi de bătaie şi-ar fi acoperit capetele cu ciorapi, aşa cum fac toţi protestatarii violenţi pe care ni-i arată ţările europene. Apoi, ar fi venit înarmaţi cu beţe şi răngi, deoarece orice basarabean care a depăşit vîrsta de 18 ani ştie cum bat trupele speciale de la Chişinău.
Aşadar, am avut protestatari neînarmaţi şi cu feţele descoperite care au sărit pe scutierii ascunşi după coifuri şi înarmaţi cu bastoane.
Provocarea trebuia să se reducă la cîteva pietre aruncate în scuturile poliţiştilor şi la spargerea cîtorva geamuri pentru a învinui opoziţia de vandalism. Nimeni nu s-a aşteptat că vor fi atîtea pietre. Celor care afirmă că „persoanele violente” au fost identificate, le spunem doar că există fotografii care surprind mii de pietre în aer. Adică o mie de persoane aruncînd pietre în acelaşi moment. Fiecare piatră cîntărea între unul şi trei kg (erau bucăţi din plăcile de granit şi caldarîmul cu care era pavată piaţa şi treptele clădirilor).
Lupta cu pietre a durat cîteva ore. Aruncătorii oboseau şi se schimbau cu rîndul prin rotaţie. Poliţia nu a fost pregătită pentru un astfel de atac, pentru că nicăieri nu aţi mai văzut ciocniri de stradă cu mii de pietre mai grele de un kg. Era normal ca poliţia să cedeze, de vreme ce nu au folosit focul de armă. Ca să nu mai spunem că comandantul detaşamentului Scut a declarat zilele trecute că mulţi dintre poliţişti au refuzat să bată deoarece şi-au recunoscut în mulţime fraţii şi rudele.
Că Vladimir Voronin şi consilierii săi nu se aşteptau la o astfel de turnură, o arată faptul că preşedeintele se afla în acele momente în cabinetul său. Nu, el nu a venit la servici în acea zi pentru a vorbi mulţimii, ci pentru a da interviu după ce se spărgeau cîteva geamuri. Frica însă l-a cuprins pe tiranul comunist, ştiut fiind că toţi tiranii sînt nişte laşi, şi cel care a stat opt ani în fruntea ţării a fugit scos prin spate de securitate în loc să iasă pe trepte şi să vorbească poporului. Voronin a fost primul care a declarat în aceeaşi seară că actele de vandalism au fost săvîrşite de recidivişti şi tineri „drogaţi” şi beţi. Să ne mai mirăm acum că opoziţia a preluat acelaşi refren, după ce i-a făcut lui Voronin hatîrul de a cere renumărarea voturilor în loc să ceară judecarea sistemului criminal comunist?
Miile care au aruncat cu pietre erau identificaţi de poliţie după rănile de pe mîini. Granitul aspru şi colţuros le-a jupuit pielea de pe palme. Aşa se explică de ce persoanele maltratate aveau palmele strivite de bocanci. Poliţiştii îi loveau cu bastonul şi le săreau cu bocancii pe mîinile care au îndrăznit să arunce pietre în sfînta preşedenţie comunistă.
Cei care susţin ipoteza voroniană a provocatorilor din rîndurile recidiviştilor îşi trădează poporul. După ce opinia publică va fi convinsă de acest fapt, nimeni nu va mai ieşi să-i apere pe cei arestaţi. Iar ei vor fi mii. Veţi spune că penitenciarele din Moldova sînt şi aşa arhipline. Dar cine a zis că toţi aceşti oameni vor fi arestaţi pentru a fi ţinuţi în închisori? Ei vor fi un bun venit pentru mafia comunistă, deoarece li se vor cere sume mari de bani în schimbul eliberării, aşa cum se face în Moldova noastră de după 90. În ce priveşte amnistiaţii preşedintelui, în curînd se va afla cine a fost eliberat din puşcării şi pentru cîţi bani, pentră că dintre victimele represaliilor din aprilie 2009 nu a fost eliberat mai nimeni.
Aşadar, cei care în manualele de istorie şi în filme sînt declaraţi eroi, la Chişinău au ajuns să fie numiţi bandiţi. Vi se pare că ceea ce s-a întîmplat nu a fost o revoluţie? Iar eu zic că a fost. O revoluţie care poate nu a schimbat lumea, dar care a dezgolit-o şi a arătat-o aşa cum este. Revoluţia s-a făcut înăuntrul nostru. O revoluţie fără eroi, dar cu atît mai vrednică şi mai curată.
Oare nu aţi înţeles încă? Lumea nu mai are nevoie de eroi pentru că are nevoie de sclavi...

Ierom. Savatie Baştovoi

membru al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova


Vezi si

Audienţă la un demon mut - Capitolul I « Savatie Baştovoi


Audienţă la un demon mut - Capitolul 2 « Savatie Baştovoi


Audienţă la un demon mut - Capitolul 3 « Savatie Baştovoi


Audienţă la un demon mut - Capitolul 4 « Savatie Baştovoi


Audienţă la un demon mut - Capitolul 13. Scrisoarea secretă a lui ...

“Audienţă la un demon mut”: un roman fulger - Presa Ortodoxă

Friday, April 17, 2009

CHISINAU, Kishinev, Кишинёв sau Kishinever? Cetatenia.ro contra "revolutiei" kaki

Pe masura ce trec zilele, situatia de la Chisinau in loc sa se clarifice pare sa intre si mai adanc in mlastina dezinformarii. Parca de abia acum incepe, de fapt, atacul asupra actualei Moldove. Cine il da, insa? Aceasta este intrebarea. Si, mai ales, cu ce scop?

Daca ar fi fost mana democratizatoare a Washington-ului am fi aflat de mult: am fi urmarit socati "noua revolutie portocalie" live la CNN, non-stop, pana la caderea Puterii de la Chisinau, si, acum, probabil, am fi stat relaxati si fericiti, bucurandu-ne de Invierea Domnului, impreuna, romani de pe ambele maluri ale Prutului. Si totusi, atentie, prima reactie oficiala a Statelor Unite a venit de-abia ieri, la 10 zile de la evenimentele din 7 aprilie.
O reacTie foarte ascutita, ca o lama cu doua taisuri. Dupa critica fireasca fata de abuzurile asupra studentilor, a tinerilor, comunicatul Departamentului de Stat spune: "Toate partidele trebuie sa se comporte responsabil". Si: "Subliniem ca nu exista nici o scuza pentru violenta, ca cea care a avut loc pe 7 aprilie". Nici o scuza, carevasazica.
Scenariul evenimentelor din 7 aprilie se transforma, iata, dintr-unul care parea calchiat dupa cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 in cel premergator "revolutiei" din decembrie 1989. Mai precis, suntem in perioada ante-revolutionara. A "presiunilor internationale", a Declaratiei de la Budapesta si a excursiilor lui Brucan si Iliescu in diverse capitale ale lumii. Numai ca, de data aceasta, nu concorda capitalele turistilor revolutionari de ieri cu cele de azi.
Daca ar fi fost mana pacificatoare cu forta a Moscovei pentru o "revolutie rosie" n-am mai fi avut ce scrie azi. Era de mult "pa"! Practic, in 7 aprilie, asa, mai pe seara, ca da bine la rating, Voronin ar fi fost legat fedeles, judecat sumar si, daca nu impuscat in "valtoarea evenimentelor", atunci aruncat intr-o duba si trimis la varul sau, Smirnov, in Transnistria, poate chiar in celula unui alt "coleg", Ilie Ilascu. Tot ieri, mergand pe urmele lui Voronin, seful Federatiei Ruse, Medvedev, a dat de inteles ca Romania ar fi stat in spatele actiunii din 7 aprilie. O acuza periculoasa, la care sunt foarte curios cum va raspunde Romania. Daca va raspunde.
Este adevArat: cadre ale "opozitiei" au facut diverse ture pe la Ambasada Romaniei, mai pe poarta din fata, mai pe din dos. Dar nu este relevant. Apoi, Romania nu este reprezentata de interesele unuia sau altuia, indiferent ce haina ar imbraca, ci de politica de stat, exprimata de presedintele tarii. Mult mai interesant ar fi sa observam, de exemplu, ca familia "opozantului" Urechean a fost singura beneficiara in regim special a redobandirii cetateniei romane in timpul Guvernarii PSD, printr-un decret semnat cu manuta premierului Nastase. Sau ca Filat s-a gandit, inainte de alegeri, sa fie primul "moldovean" care renunta la cetatenia romana, dobandita cu atata greutate, de basarabenii "de rand", fara pile de partid sau de (alt) stat. Sau ca, sau ca.

Vezi si