Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara

Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, revine cu noi declaratii bomba privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Interviul, publicat in exclusivitate in ZIUA, face parte dintr-un documentar TV si o carte despre culisele diplomatiei romanesti la 20 de ani de la caderea sistemului comunist.
Excelenta, ce a cautat Ceausescu la Teheran in decembrie 1989, cand deja, aici, fusese declansata operatiunea de debarcare a sa, atat la Iasi, cat si la Timisoara?

Vezi ZIUA: Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara

Presa pentru Romania

Intr-o Romanie sfartecata de interese economice, politice, militare, ba chiar si religioase, cel mai adesea potrivnice tarii, natiunea pare din ce in ce mai ravasita, purtata de pe un val al inundatiilor pe altul. Doctrinele politice au murit demult odata cu reprezentantii lor legitimi, prin lagarele instaurate de sovietici dupa ocuparea tarii.

Politicienii de azi trec dintr-o barca-n alta cum trec mustele de la un rahat la borcanul cu miere, numai pentru a-si mentine labutele cat mai incarcate. De aceea, rolul Bisericii si al presei, primele printre optiunile de incredere ale natiunii, este cu atat mai important, mai ales in situatii de criza cum este aceasta prelungita in care ne zbatem.
Parintele Justin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului, a petrecut 17 ani din viata in inchisori. A cunoscut din greu experimentul anti-crestin derulat si supravegheat de consilierii sovietici si a razbatut cu mai multa putere sufleteasca si spirituala. Acum, la 90 de ani, prea cuviosul parinte de la Manastirea Petru Voda este atent la sufletul natiunii pe care il vede agresat, prin alte metode, dar cu aceeasi tinta ca si in experimentul din inchisorile comandate de bolsevici.
Continuarea la
Presa pentru Romania de Victor RONCEA

A murit marele scriitor nationalist rus Aleksandr Soljenitin

Comisia de cultura a Senatului va ancheta "cazul ICR", in timp ce presedintelui Romaniei i se cere demiterea lui Patapievici

"Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a hotarat sa solicite Comisiei de Cultura a Senatului ca in cadrul acesteia si in limitele regulamentului acestei camere sa fie demarata o ancheta privind activitatea ICR, urmand ca rezultatele sa fie prezentate plenului in cel mai scurt timp", a declarat, pentru NewsIn, purtatorul de cuvant al sefului Senatului, Andrei Alexandru, citat si de Ziare.com. Aceasta decizie a fost luata "si ca urmare a celor semnalate pe mai multe canale, inclusiv prin presa, referitoare la expozitia organizata zilele acestea de ICR la New York", in care sunt prezentate falusuri scrijelite pe pereti, zvastici, ridiculizari ale menorei evreiesti si profanari ale imaginii Fecioarei Maria. Contactat de ZIUA Online, Andrei Alexandru a afirmat ca dupa ancheta Comisiei si consultarea Biroului Permanent Raportul va fi supus Plenului pentru a se actiona in consecinta. Senatorul Adrian Paunescu, in exclusivitate pentru ZIUA Online, a afirmat ca era cazul ca activitatea ICR sa fie supusa oprobiului public. Presedinte al Comisiei de cultura din Senat, Adrian Paunescu, a declarat ca vor fi luate in considerare toate relatarile din presa despre recentele scandaluri internationale provocate de conducerea ICR si filialele din New York si Berlin. Este vorba de jignirea comunitatii romanesti din New York considerata "paranoica" dupa reactia acesteia la sacrilegiul ICR, despre "exportul" informatorilor din randul "intelectualilor publici" la Berlin si despre un recent Raport al Curtii de Conturi privind fraudele ICR bazate pe conflicte de interese si trafic de influenta. Adrian Paunescu ne-a asigurat ca anchetele presei independente vor fi minutios analizate iar cei responsabili de terfelirea Romaniei si deturnarea misiunii ICR vor fi chemati sa raspunda pentru faptele lor. Scriitorul senator a amintit ca orice contributie a organizatiilor societatii civile este binevenita. Tot astazi, o asociatie civica i-a solicitat presedintelui Romaniei, Traian Basescu, care este si presedinte de onoare al ICR si are institutia sub inaltul sau patronaj, sa demita de urgenta conducerea ICR formata din presedintele Horia Roman Patapievici si vicepresedintii Mircea Mihaies si Tania Radu.
Va prezentam mai jos cererea Asociatiei asa cum a fost ea postata pe
http://www.petitiononline.com/icrgds/petition.html

Petitie catre Traian Basescu pentru demiterea lui Patapievici si a conducerii ICR

Domnule Presedinte Traian Basescu,

Noi, semnatarii de mai jos, profund revoltati de modul in care actuala conducere a Institutului Cultural Roman dezonoreaza statul roman, batjocoreste valorile nationale si stirbeste imaginea Romaniei in lume, subminand menirea ICR, va solicitam sa va exercitati prerogativele si sa dispuneti demiterea urmatorilor:

Horia Roman Patapievici, presedinte
Mircea Mihaies, vicepresedinte
Tania Radu, vicepresedinte

"Misiunea Institutului Cultural Roman este promovarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in afara ei", este primul punct inscris pe frontispiciul ICR.
Inainte de a trece la fondul problemei, scandalul international declansat de decizia conducerii ICR de a sprijini financiar, imoral si arogant, doi informatori ai Securitatii dintre care unul este un impostor total pe linie stiintifica, amintim incalcarea flagranta a Misiunii Institutului intr-un alt scandal cu puternice reverberatii, generat de ICR-New York.
Comunitatea romaneasca din New York a fost la fel de ultragiata ca si noi de modul in care conducerea ICR a inteles sa "promoveze cultura si civilizatia nationala" prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii Galeriei romanesti din New York, afisari de zvastici, profanari ale menorei evreiesti si imaginii Sfintei Fecioare Maria, grave jigniri aduse in mediul american poporului roman, catalogat in Galeria ICR drept "paranoic".
In singura explicatie pe care a dat-o Horia Roman Patapievici, polemizand insa din postura de editorialist al "Senatului EvZ" si nu din cea de presedinte al ICR oferind un raspuns firesc si obligatoriu ca functionar al statului, retinem ca ICR ar practica o "neutralitate morala" deci o amoralitate din care se exclude sustinerea "artei nationale". Afirmatiile sale vin in contradictie cu insasi Misiunea ICR si nobilele intentii ale Fundatiei Culturale Regale dupa modelul careia a fost infiintat acest Institut sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei. Acest fapt deosebit de grav este insa eclipsat pe planul onoarei statului roman in lume de operatiunea de reciclare a "intelectualilor publici" turnatori, infractori si impostori, declansata sub auspiciile ICR in capitala Germaniei, Berlin, prin sustinerea informatorului Securitatii si falsului "doctor" Sorin Antohi si a altui informator care si-a ascuns trectul 18 ani, dezonorand si dimplomatia romana, Andrei Corbea-Hoisie.
Sponsorizarea de catre ICR a unei asa-zise "Academii de vara" la care co-director este informatorul-impostor Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, fost director al Fundatiei Soros, fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost profesor-"doctor" la Universitatea Soros CEU din Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca falsa "Fundatie publica romano-maghiara Gojdu", este mai mult decat revoltatoare. Iar reactia de aparare a acestora pana in panzele albe de catre o intreaga pleiada de beneficiari ai fondurilor contribuabilului roman ajunse la ICR, incepand cu presedintele si vicepresedinte ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si continuand cu alti "intelectuali publici" ca Mircea Cartarescu si Vladimir Tismaneanu, sfideaza bunul simt comun si normalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, invocate in protestul intelectualilor germani ultragiati de acest gest.
In cazul in care nu ati fost informat, domnule presedinte Traian Basescu, va transmitem noi ca atat presa germana de mare tiraj cat si postul de stat al Germaniei Federale, Radio Deutsche Welle, a prezentat si continua sa o faca, prin contrast strident cu "omerta" vizibile in mass media din Romania, protestul Hertei Muller, singura scriitoare din Romania propusa la premiul Nobel pentru literatura, si al scriitorilor si traducatorilor emeriti Richard Wagner si Ernest Wichner, la adresa conducerii ICR si a imoralitatii acesteia.
La intrebarea "care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?", raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, comenteaza Deutsche Welle: ”Nu sunt niciodată separabile”.
"In cazul turnatorilor "actionand in taină", (in beneficiu propriu) si "in serviciul aparatului represiv", activitatea lor "n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala", afirma sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner, in presa germana, citata de DW. Scriitorul german ii reproseaza si lui Mircea Cartarescu imixtiunea penibila in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care "contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc".
Herta Muller apreciaza cu ingrijorare in ZIUA ca "Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe."
In prima scrisoare deschisa catre conducerea ICR aparuta in presa germana, Herta Muller intreba: "ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?".
Ca ICR are enorme carente nu ar trebui sa fie o noutate pentru presedintele Romaniei, totodata presedinte de onoare al ICR. Incompetenta manageriala ce domneste in „noul ICR" a fost evidentiata inca din decembrie 2006 de catre cunoscutul scriitor si disident anticomunist Radu Portocala, fost director al filialei din Paris a ICR. Acesta si-a anuntat demisia (tot) printr-o scrisoare deschisa, in care mentiona toate „hibele functionale" ale ICR-ului generate de „inmultirea si agravarea blocajelor" institutionale, etc. Domnia sa era de parere ca problemele intampinate in realizarea proiectelor ICR Paris se datorau in mare parte „carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti".
La fel, pentru presedintele Romaniei, ca presedinte de onoare al ICR, nu ar trebui sa fie un secret continutul Rapoartelor Curtii de Conturi a Romaniei privind jaful care domneste in Institutul Cultural Roman, bazat pe trafic de influenta, conflict de interese si hotie pura.
Horia Roman Patapievici este si recidivist in raporturile sale cu turnatorul Sorin Antohi, pe care l-a promovat in societate prin acoperirea colaborarii sale cu Securitate, pe vremea cand era membru al Colegiului CNSAS. Fapta sa este cercetata (de doi ani!) de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr. 13861/P/2006.
Asadar, recenta atitudine a presedintelui ICR submineaza inclusiv procesul de condamnare a regimului comunist si crimelor bolsevice declansat de Dvs.
Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa stie atunci cand l-a chemat la Cotroceni la cererea lui Andrei Plesu pe Horia Roman Patapievici, ca sa preia cheile fostei Fundatii Culturale Romane, ca fizicianul sustinut operativ si de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, este, printre altele, autorul urmatorelor "maxime" despre Romania:
Din volumul "Politice", publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici:
Despre Romania, la pagina 63: "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii".
2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53: "23 de milioane de omuleti patibulari" (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: "un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare". Sau la pagina 64 scrie: "Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma".
3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: "Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi’.
4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: "Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit".
5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: "Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos", iar la pagina 56 scrie: "cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic".
Daca pentru aceste "opere" nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti "intelectualii rosii" ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO - inclusiv cele de securitate - pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile.
Domnule Presedinte, cele de mai sus sunt doar cateva motive care va indreptatesc sa-i cereti demisia actualului presedinte al ICR.
Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman, este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal.
Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de "resturile" si "stafiile" regimului comunist-blosevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs.
Pana nu e va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.
Pentru conformitate

Asociatia Civic Media

Petitia va fi in curand disponibila pe www.petitieonline.com

Deutsche Welle nu-l slabeste pe Patapievici. Basescu este asteptat sa-i ceara demisia politrucului de la ICR

Postul de stat al Germaniei Federale ii spune auf Wiedersehen si-un praz verde "micului Fuhrer" de Galitia

Audio: Ernest Wichner (1)
Audio: Ernest Wichner (2)
Audio: Ernest Wichner (3)
Audio: Ernest Wichner (4)
Audio: Ernest Wichner (5)
Audio: Ernest Wichner (6)

Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate... Cu o finete de neregasit la "intelectualii publici" de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu.
O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul "de bunavoie si nesilit de nimeni". El a fost nevoit sa se "auto-confeseze" in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii "cu acte-n regula", care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si "expertii" Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare...).

DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă

Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat
Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.

Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie - am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, "omisiunea" va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.

Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România - Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu - au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.

S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.

În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

De la afect la raţiune

Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.”
Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.

Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”

Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.

Intelectul şi morala

Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”

Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.

Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.

Curajul şi riscurile implicării

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice - ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”

Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.

Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”

Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .

Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română.
Rodica Binder

In imagine, Herta Muller si Ernest Wichner

Vezi si

Alexandra Olivotto: Sorin Antohi, o nouă impostură

Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu

Oana Stancu, altfel cam intepata in general, scrie un editorial cu titlu de mai sus in JN de ieri. Pornind de la Plesu, "fatuca", "deontoloaga cu silicoane", cum a poreclit-o cineva, surprinde cateva aspecte reale la care Basescu ar trebui sa(-si) ofere, candva, o explicatie. Respectiv cum de cadrele care au trecut prin curtea lui, cum ar fi Plesu, Weber, Saftoiu, etc, au ajuns sa lucreze bine-mersi cu al sau dusman de moarte, "oligarhul rosu" Patriciu. Raspunsul e simplu, desigur, chiar daca presedintele se face ca nu-l vede. Oamenii lui Plesu, "intelectualii rosii", de care s-a lasat inconjurat, intotdeauna o sa se indrepte sa suga acolo unde e seva mai multa si mai sigura. In curand, cand "Biruinta" lui o sa inceapa sa se zgaltaie, o sa-si vada tot corul de homo-intelectualoizi calare direct pe oleoductul teapan al lui Patriciu. Incepand cu cohorta PDL (posibil viitor PLD) si avocatelul ala care-si inchipuie ca poate inventa "neo-coni" in Romania pe planuri copiate de prin alte case si alte targuri, cu alte glasuri si alte incaperi. De data aceasta, trebuie sa-l avertizez si pe unchiuletz cu o vorba romaneasca: si-a facut planul ca tiganul!

Iaca ce zice La Familia JN:

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu
Cînd Andrei Pleşu a părăsit Cotroceniul, după doar cinci luni de mandat, a dat vina pe arterele sale, prea slabe în faţa ritmului de lucru impus de Traian Băsescu.
Continuarea la
Jurnalul National Editorial Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu ...

Stefan Andrei: Saddam Hussein vroia sa ne dea in 1989 500.000 de tone de petrol in contul datoriei catre Romania

Stefan Andrei, fostul ministru de Externe al Romaniei pana cand a fost detronat de Elena Ceausescu, dupa ce a revelat amanunte din trecutul comunist al lui Ion Iliescu si reteaua KGB-GRU in Romania, continua seria dezvaluirilor cu noi bombe media. In partea a doua a interviului, ce va fi publicata maine in ZIUA, veti putea citi detalii despre ultima vizita a lui Ceausescu in strainatate, la Teheran, si ce a gasit acesta cand s-a intors in tara, pe 20 decembrie 1989. Stefan Andrei relateaza despre culisele diplomatiei romanesti in cadrul unui documentar tv realizat de Vladimir Alexe si Victor Roncea privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Stefan Andrei povesteste in urmatorul episod despre ultima sedinta a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR si cum a ars Elena Ceausescu mortii de la Timisoara cat a fost Nicolae Ceausescu la Teheran. Totodata, Andrei aminteste si despre ultima intalnire a sa cu stapanul Irakului, vecinul Iranului, Saddam Hussein, pe 15 iunie 1989. Vedeti aici un scurt fragment in exclusivitate pentru ZIUA (si dvs). (D.E./Z.O.)

Lista lui Orwell - Autorul "Fermei Animalelor" si a previziunii "1984" urmarea kominternistii si agentii sovietici

Documentele pastrate de serviciile secrete britanice referitoare la George Orwell au ramas multa vreme in afara circuitului public. Cele mai cautate au fost un raport alcatuit despre scriitor in anul 1936 - cel mai detaliat raport din tot dosarul - si "lista lui Orwell": o lista de persoane publice considerate de autorul lui "1984" ca fiind prea apropiate de regimul de la Moscova sau ca urmeaza directive venite din URSS. "Lista lui Orwell" a fost publicata in vara anului 2003 de cotidianul britanic "The Guardian", insa raportul Departamentului Special al Scotland Yard a ramas secret pana in toamna anului trecut

Dosarul de urmarire al lui George Orwell
Dosarul de urmarire informativa al lui George Orwell declasificat de MI-5 la sfarsitul anului trecut este unul mai degraba atipic. De altfel, ofiterii de informatii britanici nu conteneau sa-si exprime nedumerirea asupra a ceea ce credea cu adevarat George Orwell. Pe numele sau real Eric Arthur Blair, scriitorul si jurnalistul George Orwell a facut obiectul unei urmariri informative asidue incepand cu anul 1929 - la doar doi ani dupa demisia sa din serviciul de politie britanic al Indiei. In anul 1974, la 24 de ani de la moartea lui Orwell, serviciile secrete britanice au facut publice doar o parte din documentele pe care le detineau cu privire la George Orwell, restul dosarului - in continuare "plivit" - poate fi consultat sub numarul KV/2/2699 la Arhivele Nationale ale Marii Britanii.
Dosare ultrasecrete - de George Damian

Mariana Nicolesco despre sacralitatea cantului

"Am instaurat la Braila un spirit unic"
Tinere talente artistice din mai multe tari si continente se afla zilele acestea la Braila pentru Cursurile de Maiestrie Artistica pe care le ofera soprana Mariana Nicolesco. La Concursul International de Canto "Haricleea Darclée" vin de obicei in jur de 170 de concurenti din circa 25 de tari. Am stat de vorba cu marea soprana despre acest concurs.

"Este adevarat ca spiritul instaurat de mine la Braila este recunoscut ca unic in Europa si in lume: este un spirit amical, in care suntem chemati sa facem muzica impreuna, sa invatam cu totii marea lectie de bucurie si de rigoare pe care aceasta ne-o rezerva. Aici, la Braila s-a format si s-a afirmat prima noastra generatie mozartiana, cu Don Giovanni si Idomeneo, apoi au venit succesele cu Boema de Puccini, Barbierul din Sevilla de Rossini, sau cu cele trei capodopere donizettiene prezentate, anul trecut, Anna Bolena, Maria Stuarda si Roberto Devereux. Faptul ca le-am stat mereu aproape tinerilor mei prieteni, aparand chiar alaturi de ei intr-un personaj de prestigiu ca Donna Elvira in Don Giovanni, incurajandu-i si indrumandu-i, le-a dat multora certitudini si aspiratii noi, adeseori confirmate. Zeci de tinere vocatii care au pornit de la Braila canta azi pe scene internationale. Si totusi este un adevar ca ambitia de-a aborda marile roluri, de-a infrunta marele destin de artist liric de superperformanta se stinge repede in cele mai multe cazuri, odata cu pozitiile financiare caldute ocupate in teatrele occidentale". Interesandu-ne ce artisti romani s-au consacrat dupa Braila, Mariana Nicolescu, ne divulga: "Fiecare trebuie sa-si asume efortul de-a onora la superlativ darul ce i-a fost incredintat de Creator, si caut sa-l ajut sa ajunga pe culmi, asa cum e cazul a doi artisti romani de nivel mondial ale caror arme s-au faurit sub aripa mea, si de la care putem astepta foarte mult: tenorul de virtuozitate Bogdan Mihai, care este unul dintre cei doi sau trei tenori din lume capabili sa cante aria Cessa di piu resistere din Barbierul lui Puccini, de obicei taiata din cauza extremei dificultati, arie de altfel interpre­tata de el in premiera absoluta pentru Romania - un triumf. Si apoi Aurelia Florian, soprana lirica ce dispune de accente dramatice deosebite. A terminat studiile cu brio si anul trecut a castigat Marele Premiu Darclée. Aurelia Florian interpreteaza acum, alaturi de alti laureati ai Concursului Darclée, cele trei eroine feminine din Tripticul puccinian, Giorgetta in Il Tabarro, Suor Angelica in opera cu acelasi nume si Lauretta in Gianni Schicchi, lucru care nu este la indemana multor soprane aflate pe culmile carierei. Sunt mandra astfel ca, in Anul International Puccini, aducem marelui compozitor care in 1900 a scris opera Tosca pentru legendara soprana Haricleea Darclée, un omagiu exceptional. Si ca pregatim in acest fel inca de pe acum celebrarea, in 2010, a 150 de ani de la nasterea ilustrei noastre predecesoare".

Ce o intristeaza pe marea soprana? "Mitizarea publicitara a unor artisti pentru motive comerciale. Un loc obscur, cu mici si bere, nu e tot una cu Teatrul alla Scala!", spune artista. "Tocmai de aceea este interesant de notat ca, in sens invers, multi tineri artisti constienti de acest declin cauta uneori cu disperare sa identifice marile traditii, avand pornirea nobila de-a servi arta sacra a cantului, si nu de a se folosi de aceasta. Iar eu sunt fericita sa le transmit aceste traditii pe care le-am preluat de la maestra mea si de la marii artisti alaturi de care am cantat pe scenele lumii. Peste 1600 de tinere talente din cinci continente si 45 de tari au venit pana acum la Braila. Prezenta lor, Festivalul si Concursul, Cursurile de Maiestrie Artistica sunt modul meu de-a onora locul nasterii, in 1860, si al debutului, in 1881, al Haricleei Darclée, soprana care a dominat lumea lirica timp de un sfert de veac".
Victor RONCEA

ZIUA: Mariana Nicolesco preda cursuri de maiestrie artistica la Braila