PROFESORUL Raul Volcinschi, fost detinut politic, protesteaza fata de atacul suburban al Evenimentului Zilei la Mitropolitul Bartolomeu Anania

Un punct de vedere

Cu consternare şi indignare am luat act de apariţia unui articol vitriolic sub semnătura ziaristei Mirela Corlăţean în cotidianul „Evenimentul Zilei” referitor la IPS mitropolitul Bartolomeu Anania. Mă voi referi la un singur vers a unui poet a puşcăriilor comuniste: „Voi n-aţi fost cu noi în celule”. Acest vers nu este îndreptat împotriva acelora care nu au fost deţinuţi, ci doar avertizeazã că despre anumite probleme nu pot vorbi decât cei îndreptăţiţi să o facă.
Nu ştiu ce a dorit să obţină numita ziaristă: o senzaţie mediatică, care s-o propulseze în zona notorietăţii prin scandal sau manipularea opiniei publice printr-o informare eronatã.
În orice caz articolul conţine douã ingrediente insuportabile: minciuna şi lipsa de informare. Amândouă se constituie într-un material exploziv care urmăreşte dărâmarea monumentelor naţionale. Vai de poporul care îşi dărâmă statuile şi
 monumentele. Or, Mitropolitul Anania este un asemenea monument prin mai multe înfãţişãri: teolog ilustru, om de mare cultură, promotor al idealurilor creştine, pe care unii înţeleg astăzi să le atace.
Oricum articolul care implică în afara ziaristei şi redacţia ziarului care l-a promovat deschide o reală problemă şi anume vigilenţa cu privire la asemenea articole.
Prof. Univ. Raul Volcinschi, fost deţinut politic
Vezi si BARTOLOMEU ANANIA, executat public in fieful lui Patapievici din cauza de EMINESCU. Anania de Craciun despre atacul la Eminescu: "Patapievici da in gropi!". COMUNICAT despre "deontologia" Evenimentului Zilei

BARTOLOMEU ANANIA, executat public in fieful lui Patapievici din cauza de EMINESCU. Anania de Craciun despre atacul la Eminescu: "Patapievici da in gropi!". COMUNICAT despre "deontologia" Evenimentului Zilei

V-ati intrebat probabil care este sensul calomniilor ordinare publicate de Evenimentul Zilei la adresa Mitropolitului Bartolomeu Anania, care implineste in curand 89 de ani. Executanta, deontoloaga de serviciu a grupului ideologic neokominternist antiromanesc, Mirela Corlatan, reproduce in exces (doua zile la rand) niste acuze prafuite fara a prezenta absolut nici o dovada concreta. Ce rost au toate aceste? Raspunsul este foarte simplu: ucidere publica, ritualica, din cauza de Eminescu. Batranul Parinte, scriitor si fost detinut politic anticomunist a tinut sa reaminteasca, de Craciun, ca atacul la Eminescu, venit din partea unui Patapievici si a slujitorilor sai obscuri, care mai sustin si ca marele ganditor national nu ar fi fost crestin, nu poate fi uitat. Razbunarea vine, azi, in preajma aniversarii a 160 de ani de la nasterea Romanului Absolut. E drept, s-ar putea sa fii contat la acest atac si confesiunea religioasa a proprietarului trustul Ringier, acelasi care a distrus presa romana prin transformarea cotidianului Libertatea intr-un produs care portretizeaza Romania drept o troaca. Ca sa nu mai vorbim de anti-crestinismul scarbelor de la GDS, in frunte cu Patapievici si Tismaneanu, ce coincidenta?!, ambii progenituri ai unor agenti sovietici kominternisti antiromani.
Personal, il felicit pe Vladica Bartolomeu! Din punctul meu de vedere, este o onoare suprema sa fii supus unei executii publice pentru Eminescu.

Voi reveni!

Iata ce a declansat valul mediatic de ura: 

EMINESCU, fiul Bisericii Ortodoxe, evocat de ÎPS Bartolomeu Anania si aparat in fata unor rebuturi culturale ca Patapievici et eiusdem farinae

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania a vorbit in ajunul Craciunului, în cadrul mesajului de sărbători adresat romånilor, despre o faţă mai puţin cunoscută a lui Eminescu: aceea de fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Romåne, considerat de gånditor „mama poporului romån“. ÎPS Bartolomeu Anania a prezentat o poezie creştină scrisă de romånul absolut Mihai Eminescu, în preajma unui Crăciun, transmite NapocaNews. „Vreau să arăt o altă faţă a lui Eminescu. Istoricii şi criticii literari au încercat să o ascundă şi să facă din el un ateu“, a declarat Mitropolitul Bartolomeu, în contextul în care si un oarecare Răzvan Codrescu, alias Vasile Adolf Marian, contesta în revista „Puncte Cardinale“ - asemenea Dilemei lui Pleşu - credinţa lui Eminescu. „Romånii trebuie să ştie că era şi altfel, nu doar un descreierat, seminebun“, a adăugat acesta. La afirmaţiile lui Horia Roman Patapievici, potrivit cărora „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm“, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „E o măgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptam ca un intelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoria poetului naţional, ca să pară el original şi interesant. De fapt, da in gropi. A gresit si nu o data. A dat în gropi, a dat rău în gropi“, a spus Parintele Anania. Întrebat de jurnalişti de ce a ales acum acest poem-colindă de Eminescu, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „Pentru că i-a venit vremea. Eu v-am aşteptat pentru ca aceste versuri să poată fi citite de oameni”.

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglindelor.
Şi tremură brazii
Mişcånd rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Cånd scånteie stelele.
În noaptea de astăzi
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Şi-al Måntuiorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Mihai Eminescu

„Versurile pe care vi le-am citit ne arată adevărata faţă a lui Eminescu - o faţă mai puţin cunoscută. Critica noastră literară, cu excepţia ultimelor decenii, a încercat să facă din Eminescu un ateu. Nu a fost ateu. Eu, tînăr fiind, mergeam deseori să aşez o lumânare pe mormîntul lui Eminescu, la cimitirul Bellu. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, s-a pus o piatră pe mormîntul lui, în loc de cruce, dar ulterior crucea a fost reaşezată la locul ei. Acest Panteon Naţional a fost, într-un fel, grădina copilăriei mele, pentru că în zilele libere eram acolo, fascinat de momumente, de liniştea şi de umbra protectoare”, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania, citat de Agerpres.

Comunicat de presă

În urma aparitiei în paginile cotidianului „Evenimentul Zilei”, în zilele de 11 si 12 ianuarie 2010, sub semnătura jurnalistei Mirela Corlătan, a unor articole denigratoare la adresa Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, dăm spre publicare următorul Comunicat de presă:
Articolele pun pe seama Mitropolitului Bartolomeu o serie de acuzatii privitoare la colaborarea cu fosta Securitate, însotite de documente din arhiva CNSAS. Semnatarul articolelor uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente si indubitabile (declaratie olografă si angajament de colaborare semnat) si nu doar simple analogii literare si alăturări de texte.
Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii si denigrării, fapte incriminate, în instantă, de Codul Penal, solutie pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu îsi demonstrează limpede afirmatiile, sau si le retrage, după caz.
E bine de stiut că Mitropolitul Bartolomeu si-a afirmat deschis pozitia ca dosarele detinute de CNSAS pe numele său să fie cercetate si, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cu serviciile secrete „nici în detentie, nici în libertate; nici în tară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”.
Astfel de articole calomnioase apărute în presa ultimelor două decenii confirmă faptul că necesara purificare a societătii românesti postcomuniste, prin deconspirarea Securitătii s-a început prea târziu, pe o bază legală incertă si cu instrumente incomplete, pentru ca acum să fie condusă de unii mercenari mediatici, care murdăresc si ultimele repere morale ale vietii noastre publice.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei

EMINESCU, fiul Bisericii Ortodoxe, evocat de ÎPS Bartolomeu Anania si aparat in fata unor nagâţi si broaste culturale ca Patapievici et eiusdem farinae

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania a vorbit ieri, în cadrul mesajului de sărbători adresat romånilor, despre o faţă mai puţin cunoscută a lui Eminescu: aceea de fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Romåne, considerat de gånditor „mama poporului romån“. ÎPS Bartolomeu Anania a prezentat o poezie creştină scrisă de romånul absolut Mihai Eminescu, în preajma unui Crăciun, transmite NapocaNews. „Vreau să arăt o altă faţă a lui Eminescu. Istoricii şi criticii literari au încercat să o ascundă şi să facă din el un ateu“, a declarat Mitropolitul Bartolomeu, în contextul în care un oarecare Răzvan Codrescu, alias Vasile Adolf Marian, contesta în revista „Puncte Cardinale“ - asemenea Dilemei lui Pleşu - credinţa lui Eminescu. „Romånii trebuie să ştie că era şi altfel, nu doar un descreierat, seminebun“, a adăugat acesta. La afirmaţiile lui Horia Roman Patapievici, potrivit cărora „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm“, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „E o măgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptam ca un intelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoria poetului naţional, ca să pară el original şi interesant. De fapt, da in gropi. A gresit si nu o data. A dat în gropi, a dat rău în gropi“, a spus Parintele Anania. Întrebat de jurnalişti de ce a ales acum acest poem-colindă de Eminescu, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „Pentru că i-a venit vremea. Eu v-am aşteptat, azi (ieri - n.r.), pentru ca aceste versuri să poată fi citite de oameni”.

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglindelor.
Şi tremură brazii
Mişcånd rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Cånd scånteie stelele.
În noaptea de astăzi
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Şi-al Måntuiorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Mihai Eminescu

„Versurile pe care vi le-am citit ne arată adevărata faţă a lui Eminescu - o faţă mai puţin cunoscută. Critica noastră literară, cu excepţia ultimelor decenii, a încercat să facă din Eminescu un ateu. Nu a fost ateu. Eu, tînăr fiind, mergeam deseori să aşez o lumânare pe mormîntul lui Eminescu, la cimitirul Bellu. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, s-a pus o piatră pe mormîntul lui, în loc de cruce, dar ulterior crucea a fost reaşezată la locul ei. Acest Panteon Naţional a fost, într-un fel, grădina copilăriei mele, pentru că în zilele libere eram acolo, fascinat de momumente, de liniştea şi de umbra protectoare”, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania, citat de Agerpres.

Mircea Platon despre Silviu Lupescu, editorul "Memoriilor" Inaltului Bartolomeu Anania

Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei

În anul care a trecut s-au petrecut şi rostit câteva lucruri demne de trecut la catastif. În cele ce urmează mă voi referi la trei dintre ele.

1. În "Observator cultural" (nr. 19/7-13 iulie 2005), într-un articol trasând idei directoare pentru asortarea culturii române cu Occidentul civilizat, Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, a scris: "Un posibil obiectiv major ar fi, să zicem, o cultură modernă, competitivă, bună de ieşit «la export». Or, ca şi în cazul altor produse autohtone, nici cele culturale nu prea îndeplinesc asemenea condiţii. Cititorul român cultivat, scria într-un răzvrătit articol din Suplimentul de cultură tânărul prozator Adrian Şchiop, «merge la duhovnic, îşi face cruci în autobuz şi are idei dure de dreapta». Cel occidental e altfel. Ceea ce primul caută cu nesaţ, celuilalt îi este îndeobşte indiferent. «Păşunismul» folclorico-religios şi derivatele sale [...] nu pot duce decât la idei de «uz intern» [...] O cultură gregară şi conservatoare, steril moralizatoare, care reflectează mai curând asupra propriului ei trecut, decât priveşte către viitorul imediat este, de la sine înţeles, una a «contrasensurilor». Or, în pofida unor zvâcniri juvenile recente, cultura română are tendinţe gerontologice"
Înainte de orice alt comentariu, trebuie să notăm că "Suplimentul de cultură" e o publicaţie a Poliromului şi că Adrian Şchiop e şi el un produs Polirom. Romanul său, Pe bune/pe invers, face parte din noua serie de proză programatic mizerabilistă editată de Polirom. Dacă, în cadrul noii direcţii poliromice, Cecilia Ştefănescu ne oferă scene de lesbianism studenţesc în anii ’80, iar Ioana Băeţică personaje compulsiv coprofage, personajul lui Şchiop e un "ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social" (apud C. Rogozanu pe coperta a patra a cărţii). Ce e interesant în ruminaţiile lui Lupescu e dispreţul arătat tradiţiei româneşti de directorul celei mai active edituri româneşti la ora actuală. Silviu Lupescu, directorul editurii care publică Biblia în noua traducere girată de Cristian Bădiliţă, e scârbit de faptul că cititorul român se spovedeşte. Dar poate că Biblia e, pentru domnia-sa, doar literatură. Sau doar o afacere. Asta înţeleg. Ceea ce nu înţeleg însă e cum de, în condiţiile unui divorţ atât de marcat între gusturile lui Lupescu şi cele ale publicului cultivat, a putut editura Polirom să ajungă lider de piaţă. Dacă publicul român e atât de obscurantist, cum de a putut proiectul editorial al lui Lupescu să reziste? Cine îi cumpără pe cei ca Şchiop? Sau pe Elfriede Jelinek, de exemplu, laureata Nobel din 2004 pe care Lupescu s-a grăbit să o traducă, o scriitoare pornografic-comunistă a cărei lipsă de valoare literară a şi făcut pe unul din membrii juriului care i-a decernat premiul să demisioneze de ruşine. Dacă cititorul român cultivat are îndeletniciri bisericeşti care îl fac incompatibil cu viziunea estetică a lui Lupescu, să înţelegem că Polirom e editura publicului român incult? De obicei oamenii religioşi sunt învinuiţi de "obscurantism" şi "analfabetism"; or, acum reiese că ei sunt, de fapt, cititorii "cultivaţi" ale căror gusturi trebuie cu necesitate schimbate. Şi de asta se ocupă Lupescu, în numele reducerii păşunistei "rapsodii române" la atonalismul Occidental.
2. Dar, se pare, nici Occidentul nu e chiar aşa obsesiv-erotic precum insistă Lupescu. În "Ziua" din 12 mai 2005, s-a putut citi un articol în care Andrei Şerban se dezlănţuia împotriva puritanismului american. La 21 aprilie, când la Metropolitan Opera din New York a avut loc premiera operei Faust de Charles Gounod în regia lui Şerban, spectatorii şi cronicarii prezenţi au avut surpriza să-l vadă pe "dracu’ gol". Adică nu chiar gol, dar într-un costum de cauciuc mulat pe corp, cu muşchi de halterofil, genitalii la vedere şi coadă de şarpe. Astfel deghizat în Mefisto, basul (est-) german Rene Pape a cântat, spun cronicarii, excelent, deşi vizibil stânjenit de caraghioasa montare a lui Andrei Şerban, considerată de cronicarii de la "New York Times" şi "American Record Guide" drept kitsch. Supărat de primirea montării sale, Andrei Şerban declara în articolul din "Ziua" că "bogătaşii" care subvenţionează Metropolitanul au un "gust burghez", diferit de "gustul estetic" pe care-l are el. Citez în continuare din articolul semnat de Simona Chiţan: "Ziarul «New York Times» a criticat faptul că Rene Pape, interpretul lui Mefisto, apare dezbrăcat pe scenă. «Trăim în America în perioada lui Bush, când puritanismul şi ipocrizia religioasă devin periculoase», a declarat Şerban. «Până şi Mefisto ar trebui îmbrăcat în costum şi cravată, ca politicienii de la Casa Albă, ca să fie aprobat», a comentat regizorul. «Dar şi mie, ca şi lui Mefisto, puţin ne pasă de ce scrie New York Times», a conchis el".
Ceea ce trebuie să ştie cititorul român care citeşte asemenea articole e faptul că "New York Times" nu e o publicaţie pro-Bush. E, mai degrabă, un ziar de stânga, perfect adaptat şi promotor al corectitudinii politice, multiculturalismului şi avangardei artistice de pe meterezele cărora trage cât poate în conservatori. Din 1974 şi până acum, în paginile acestui ziar au apărut sute de articole, notiţe şi cronici laudative la adresa lui Andrei Şerban. Aşadar, deşi "New York Times" nu e la fel de radical ca hipiotul "Vilage Voice" sau ca foile care se distribuie gratis la metrou sau pe stradă, el nu e un ziar pentru conservatori, ci pentru stânga moderat radicală şi cu nevroze şi despuieri la modă. De fapt, ceea ce critică Anthony Tommasini în "New York Times" şi Kurt Moses în "American Record Guide" e faptul că, în lipsa unei concepţii regizorale cu adevărat înnoitoare, Andrei Şerban a ales să fie convenţional neconvenţional şi original la modul clişeistic. Dar nu avatarurile Metropolitanului mă interesează aici, ci modul cum realitatea culturală Occidentală e filtrată în România. Silviu Lupescu spune că Occidentul e maniac sexual, Andrei Şerban se plânge că e dominat de mic- sau mare-burghezi, de o respectabilitate pe care el, ca artist, nu o poate aproba. Lasă că şi "Faustul" lui Gounod, ca operă scrisă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, e "artă burgheză", dacă e să folosim concepte sociologice în artă. Dacă Occidentul e aşa de conservator precum pretinde Andrei Şerban, atunci de ce să ne dedăm auto-erotismului de dragul integrării? Dacă Occidentul e atât de pidosnic pe cât susţine Lupescu, atunci oare exemplul lui Şerban nu ne arată că, saturaţi de propria lor mizerie umană, nu mai au nevoie şi de a noastră? Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei, între "integrarea" unor dezintegraţi şi autonomia unor oameni integri, oare care e de preferat? Să ne descompunem interior de dragul protezelor sufleteşti Occidentale – care, de altminteri, nu sunt decât o variantă mai otrăvită teoretic a comunismului de care de-abia am scăpat – sau să ne înfigem în straturile de adâncime ale fiinţei, să ne modelăm după ierarhiile cereşti şi după fireasca ordine a tradiţiei? În primul caz, odată deconstruiţi, nu vom mai avea de ales: va trebui să cerşim asistenţa Vestului, Estului, a oricui. În cel de-al doilea caz, integraţi sau nu, vom fi măcar sănătoşi şi liberi interior, indiferenţi la asistenţa dar bucuroşi de compania oricui poate să ţină pasul cu noi.
3. Dacă, din fericire, Andrei Şerban a ales să vină în România mai ales cu spectacolele sale de rezistenţă, de un teribilism acoperit estetic, nu acelaşi lucru se poate spune despre Alina Mungiu, care ne colonizează din interior cu "Evangheliştii", o piesă transformată de Benoit Vitse dintr-un mai vechi eşec dramatic într-un flop nou-nouţ. Plin de blasfemii şi cu un Iisus căruia i se atribuie isprăvi sexuale demne de Mefisto-ul lui Andrei Şerban, piesa a stârnit proteste din partea bisericilor Ortodoxă şi Catolică. În apărarea operei sale, autoarea a declarat că "piesa nu a fost scrisă pentru a spune vreun adevăr despre Iisus sau credinţă, ci numai unul despre alegerea intelectuală între intoleranţă şi bigotism." După cum bine s-a remarcat, dacă subiectul acestui exerciţiu dramaturgic ar fi fost Mahomed sau Moise, probabil că el nu s-ar fi montat nicăieri. La Londra, în 2005, în urma ameninţărilor cu proteste de stradă, au fost anulate reprezentaţiile unei piese care jignea onoarea sectei indiene Sikh. Şi stânga europeană a privit acest lucru ca pe un firesc tribut adus multiculturalismului. La fel se întâmplă şi în cartierele europene dominate de musulmani – din Belgia, Suedia, Olanda, Franţa – unde, pe durata Ramadanului, poliţiştilor nu li se mai îngăduie să mănânce sau să bea în public, în timpul patrulării, unde o femeie a fost bătută pentru că mânca pe stradă un hamburger din carne de porc – nesuferită musulmanilor -, unde poliţiştii care fac razii în cartierele musulmane nu au voie să intre cu câini în casele musulmanilor – pentru că aceştia consideră câinele un animal murdar –, nu au voie să intre în baie – pentru că îl ruşinează pe musulman –, nu au voie să le filmeze nevestele fără iaşmac etc. etc. etc. La Mohamed nu ai voie să atentezi, că te reperează dom’ Bombică. La Iisus însă, voie ca de la banu Ghica. Asta am înţeles-o. Ceea ce nu înţeleg este altceva. Alina Mungiu publică, în săptămânalul "22", un jurnal de călătorie, amuzament şi propagandă din care reiese cât de bună prietenă e cu neoconservatorii americani cu care ia masa, pentru ca apoi să le dea sfaturi de viaţă şi scobitori, şi de a căror filosofie s-a contaminat. Or, neoconservatorii – unii foşti troţkişti, alţii nu, unii evrei, alţii nu – sunt angajaţi, în interiorul Americii, într-un război cultural împotriva stângii seculariza(n)te. Cine citeşte "National Review", "Weekly Standard", "American Spectator", "Commentary", "First Things", "National Interest", cine urmăreşte FoxNews, cine citeşte chiar şi publicaţii paleo-conservatoare, precum "American Conservative", ştie că o componentă importantă a arsenalului neoconservator e retorica creştină – de substanţă catolică şi neo-protestantă - îndreptată împotriva stângii care vrea să scoată religia din şcoli, să transforme Crăciunul într-o sărbătoare non-denominaţională, să oficializeze căsătoriile homosexuale etc. Creştinismul e o componentă esenţială a "războiului împotriva terorismului" şi probabil că Silviu Lupescu, la braţ cu Andrei Şerban, ar fi complet scârbit de păşunismul şi bigotismul americanilor. Mirarea mea e cum de unui important pion propagandistic american în România i se îngăduie să-şi scoată de la naftalină o piesă anticreştină scrisă pe vremea când se afla sub inspiraţia mai politic corectă a lui George Soros – finanţator al campaniei anti-Bush şi considerat de neoconservatori un periculos terorist de stânga. Sau poate creştinismul american e aidoma naţionalismului german din anii ’30: rezistă doar stârpind orice altă varietate. Sau poate libertatea Alinei Mungiu de a comite, în România, sub umbrela autorităţii americane, lucruri pentru care baptiştii americani ar "excomunica-o" din orice funcţie şi sinecură, nu e decât o dovadă, după cum reiese şi din cazul foştilor torţionari ai Securităţii angajaţi de către serviciile secrete americane, că guvernul de la Washington ştie să recunoască şi să folosească un profesionist al propagandei, torturii şi spălării de creier. Cine ştie?
Mircea Platon

Un text din 2006, perfect valabil si azi

Mitropolitul Bartolomeu nu l-a invitat in Romania pe Patriarhul Rusiei

Cluj-Napoca, 14 iulie 2008 - Comunicat de presă

Mitropolitul Bartolomeu dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei

Mitropolitul Bartolomeu Anania dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei pentru un doctorat honoris causa, iar aceasta din simplul motiv că, nefiind nici rectorul Universitătii si nici Patriarhul României, nu are căderea să o facă.
Cât priveste prezenta Mitropolitului Primat al Kievului la festivitatea proclamării publice a canonizării Sfântului Pahomie de la Gledin, ea s-a datorat exclusiv faptului că ierarhul român si-a petrecut ultimii ani de viată si a murit in Lavra Pecerska, el apartinând astfel ambelor Biserici.

Biroul de presă al Mitropoliei Clujului
Pr. Bogdan Ivanov

Dupa ce au dezinformat asiduu pe aceasta tema, fara ca macar sa verifice asa-zisa stire, "deontologii" din mass media anti-crestina nici macar nu au inserat aceasta nota in ziarele lor mincinoase. Pe perioada desfasurarii operatiunii Corneanu din Sfantul Sinod, din nou s-au revelat ca pacura la suprafata apei dusmanii Ortodoxiei si ai Romaniei din presa. Cateva exemple mai jos:

Masonul Andrei PLEŞU: Cine se teme de Patriarhul Daniel?
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=229&cmd=articol&id=8585

Filo-ereticul Marius VASILEANU: Monopolul pe Iisus

http://www.romanialibera.ro/editie-Nationala/domeniu-aldine.html

Paganul Teodor BACONSKY: Unitate şi dezbinare
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=227&cmd=articol&id=8515

Paganul Teodor BACONSKY: Care laicat?

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=230&cmd=articol&id=8650

Anti-ortodoxul Ovidiu PECICAN: Caterisire estivala

http://www.romanialibera.ro/a127259/caterisire-estivala.html

Anti-ortodoxul Ovidiu PECICAN: Trecutul ca proiect etern

http://www.greco-catolica.org/a391-Ovidiu-Pecican-Trecutul-ca-proiect-etern.aspx

Sectantul Florian BICHIR: Trei episcopi si o victima certa
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/811436/EDITORIALUL-EVZ-Trei-episcopi-si-o-victima-certa/

Anti-crestinul Andrei BADIN: Agentul din Romania al Patriarhului Moscovei, Prea Murdaria Sa, Ipocrizia lui Anania demascata in Sfantul Sinod

Atac la manastiri

Comunicat de presă

La 18 februarie 2008 Mitropolitul Bartolomeu i-a trimis Patriarhului Daniel o adresă oficială referitoare la prezenta unui text apocrif în ultima versiune a Statutului bisericesc, text care nu a fost supus aprobării Sfântului Sinod. Sperând într-o rezolvare administrativă a cazului, asa cum o propusese, nu a socotit de cuviintă să-i înstiinteze pe colegii sinodali si nici să dea publicitătii un demers care încă astepta un răspuns.
Între timp, mânăstirile cele mai importante au luat cunostintă de textul care, în fapt, anula autonomia eparhială si le punea la dispozitia unui principiu autocratic. Asa se face că institutiile monahale din Arhiepiscopia Sucevei si Rădăutilor au reactionat, urmate de acelea din Arhiepiscopia Clujului, care ne-au autorizat să dăm publicitătii Procesul Verbal al sinaxei din 28 februarie 2008, precum si scrisoarea Mitropolitului Bartolomeu adresată Patriarhului Daniel, la care nu s’a primit nici un răspuns.

Sesizare: Un text apocrif în Statut
Preafericitului Părinte DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Citind Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române în varianta presupusă definitivă, parafată de guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial, am descoperit cu stupoare că în articolul 26, care enumeră atribuţiile Patriarhului, a fost intercalat un paragraf inexistent în varianta ultimă, aprobată de Sfântul Sinod, şi anume litera s (care devine astfel penultima) în următoarea formulare: Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea.
După părerea mea, scopul acestei inserţii este acela de a-l compromite pe Patriarh, atribuindu-i aspiraţii jurisdicţionale fără nici o acoperire canonică şi prezumându-i delicte penale precum abuzul de putere, falsul şi uzul de fals.
(Notez doar în treacăt că autorul anonim al acestei inserţii a scris-o în mare grabă, de unde neglijenţele de ordin gramatical, cum este absenţa virgulei după cuvântul ortodoxe, sau plasarea pronumelui acestea la sfârşitul frazei, locul său corect fiind după verbul aducând).
Cred că e de competenţa şi datoria Preafericirii Voastre de a întreprinde o cercetare pentru identificarea autorului, dar mai importantă şi mai urgentă este o notă către guvernul României în sensul că, datorită unei erori de redactare, paragraful s din articolul 26 trebuie eliminat în întregime, modificare ce va fi publicată în Monitorul Oficial. Urgenţa e motivată de faptul că, până la publicarea acestei modificări, Statutul rămâne inoperant.
Cu frăţească îmbrăţişare în Domnul,


†BARTOLOMEU
Arhiepiscop şi Mitropolit

PROCES VERBAL

Încheiat azi, 28 februarie 2008, cu ocazia întrunirii, în şedinţă extraordinară, a sinaxei stareţilor şi stareţelor mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu binecuvântarea şi prezenţa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu.
După rugăciunea „Împărate ceresc...” , Mitropolitul Bartolomeu a fost informat de către soborul stareţilor despre scopul acestei întâlniri, şi anume că noul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, prin art. 26 lit. s, îi dă Patriarhului dreptul de a înfiinţa stavropighii fără acordul chiriarhului locului, fără exprimarea voinţei obştilor monahale şi fără suport canonic, textul acestui paragraf fiind următorul: „Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa Chiriarhului locului acestea.”
Întreaga adunare şi-a exprimat dezacordul faţă de articolul în cauză, cerând Arhipăstorului să solicite Sfântului Sinod radierea lit. s a art. 26 din Statut şi să vegheze la alcătuirea Regulamentului de organizare a vieţii monahale mai ales cu privire la lit. d şi e ale art. 76 din statut.
Ca urmare, stareţii şi stareţele mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului îşi doresc să rămână pe mai departe sub ascultarea şi îndrumarea duhovnicească şi administrativă a chiriarhului locului, ca parte integrantă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.
Semnat şi parafat în 2 exemplare.

Bartolomeu,
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Arhim. Teofil Roman,
exarhul Arhiepiscopiei Clujului
Arhim. Dumitru Cobzaru,
stareţul Mânăstirii Nicula
Protos. Alexandru Ghenţ
stareţul Mânăstirii Feleacu
Protos. Chiril Zăgrean,
stareţul Mânăstirii Parva
Protos. Paisie Iloaie,
stareţul Mânăstirii Nuşeni
Ierom. Irineu Paneş,
stareţul Mânăstirii Soporu de Câmpie
Ierom. Andrei Coroian,
stareţul Mânăstirii Râşca Transilvană
Ierom. Emanuel Scarlat,
stareţul Mânăstirii Băişoara
Ierom. Antonie Flore,
stareţul Mânăstirii Piatra Craiului
Ierom. Ilie Cira,
stareţul Mânăstirii Bichigiu
Ierom. Teofil Popescu,
stareţul Mânăstirii Cheile Turzii
Stavr. Varvara Georgiu,
stareţa Mânăstirii Căşiel
Stavr. Emanuela Moisa,
stareţa Mânăstirii Salva
Stavr. Pamfilia Solcan,
stareţa Mânăstirii Piatra Fântânele
Stavr. Teodora Câmpan,
stareţa Mânăstirii Floreşti
Stavr. Veronica Coţofană,
stareţa Mânăstirii Dobric
Monahia Inocenţia Filip,
stareţa Mânăstirii Ciucea
Monahia Ecaterina Ghiran,
stareţa Mânăstirii Cormaia
Monahia Hristofora Marinca,
stareţa Mânăstirii Ilva Mare
Monahia Epiharia Brumă,
stareţa Mânăstirii Strâmba
Monahia Paraschiva Buculei,
stareţa Mânăstirii Cristorel
Monahia Meletina Morozan,
stareţa Mânăstirii Mihai Vodă
Monahia Siluana Burducea,
stareţa Mânăstirii Muntele Rece

ZIUA relateaza astfel :
Pumnul lui Daniel

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-02-29&id=233920

Alte probleme:

S-a desfiintat Colegiul Electoral Bisericesc

http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-29&id=230070

Apelul ierarhilor ardeleni pentru mentinerea orei de religie la liceu

Sinodul Mitropolitan, reluând apelul public al Mitropolitului Bartolomeu din 6 februarie 2008 adresat ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului pentru mentinerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu in ciclul liceal, reaminteste tuturor factorilor politici si sociali responsabili ca Religia nu e proprietatea Statului, nici a Ministerului si nici a Bisericii ca institutie; ea este un dat fiintial al poporului român, pastrat de-a lungul a doua milenii, marturisit de tinerii martiri din Decembrie 1989 si nu poate constitui obiect de negociere si compromisuri.
In consecinta, ierarhii ardeleni cer ca ora de religie sa fie predata in intregul ciclu primar, gimnazial si liceal, adica in clasele I-XII, si adreseaza un apel catre Bisericile surori, catre opinia publica din România, catre parintii carora nu le este indiferenta soarta copiilor lor si a societatii de mâine si nu in ultimul rând catre elevi sa-si exprime sau reinnoiasca demersurile pentru pastrarea neatinsa a orei de religie in scoala. De asemenea, apelul se adreseaza si tuturor institutiilor statului ca sa-si asume responsabilitatea in rezolvarea acestei probleme de importanta vitala pentru existenta si destinele poporului român.

Subsemnez!

Foto: Cristina Nichitus

http://nichitus.blogspot.com/

Adomnitei, pe urmele anti-crestinilor

Cluj-Napoca, 6 februarie 2008

S c r i s o a r e d e s c h i s a

Domnului CRISTIAN ADOMNITEI

Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Stimate Domnule Ministru,

Constat cu surprindere ca noul Proiect al Legii Invatamantului din Romania, prin articolul 10(1), elimina religia ca obiect de studiu in ciclul liceal, cu toate consecintele de rigoare, ceea ce reprezinta un regres fata de Legea Invatamantului din 1995, care prevedea in articolul 9 (1) ca „planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun”.

Ca unul care a facut parte din generatia si structura „Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii” (1990-1992), imi iau permisiunea de a-mi reinnoi pledoaria pentru mentinerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu in ciclul liceal, iar pentru aceasta nu voi aduce alte argumente decat pe cele invocate de noi in apelul „Religia in scoala”, publicat in ziarul „Romania libera” din 6 iulie 1991, al carui ecou se regaseste in Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, care se dovedeste si astazi, dupa 13 ani, tot atat de actual si pe care, in consecinta, vi-l prezint mai jos.

Cu stima,
†Bartolomeu V. Anania
Arhiepiscop si Mitropolit


RELIGIA IN SCOALA

Problema invatamantului religios in scolile de stat, departe de a fi fost rezolvata, continua sa ramana deschisa si sa constituie o tema de neliniste si ingrijorare pentru o foarte mare parte a opiniei publice romanesti.

Se stie ca in primele trei luni ale anului 1990 demersurile oficiale ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si ale Ministerului Cultelor au ramas fara rezultat.

La 3 aprilie 1990, Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii si-a conjugat eforturile cu ale celor doua institutii si a obtinut din partea Ministrului Invatamantului si Stiintei[1] acordul de principiu ca ora de religie sa fie predata obligatoriu la clasele I-XII, cu un statut bine definit in cadrul programei de invatamant, tinandu-se seama si de principiul pluriconfesional.

Salutat si insusit de Sfantul Sinod, acest acord a ramas in faza de virtualitate; printre alte cauze, mai mult sau mai putin obscure, nu pe ultimul loc au fost si inertiile birocratice care continua sa staruie, neclintite, si in structurile noastre bisericesti.

Dupa alegerile din 20 mai 1990, conducerea Ministerului Invatamantului si Stiintei a adoptat o formula ambigua si aleatorie, al carei caracter restrictiv este mult mai transparent decat invaluirile fals-generoase cu care ne obisnuise un anumit limbaj al ateismului comunist. Ora de religie devine disciplina de „educatie moral-religioasa”; predarea e limitata la clasele I-VIII; statutul ei se dilueaza in termeni vagi ca „facultativ” si „optional”; instructiunile Ministerului precizeaza ca in predarea ei nu poate fi vorba de „catehizare” (adica de instruirea religioasa a elevilor), ci numai de „valorile moral-educative, istorice si culturale” (ca si cum o morala ar putea sa existe fara suportul ei doctrinar!); „acceptarea” acestei discipline pare un act de bunavointa, un fel de hatir al guvernantilor fata de revendicarile postrevolutionare.

Consecintele: Religia in scoala a ramas la bunul plac al inspectoratelor judetene si directorilor locali, care nu in putine cazuri se prevaleaza de lipsa ori de insuficienta unor „instructiuni” de la centru; acolo unde este predata efectiv, ea pare mai mult tolerata si capata un caracter de semiclandestinitate; cei ce o predau, atat preoti cat si mireni, se resimt de aproximatia unui statut incert; dupa un an si jumatate de la Revolutie, profesorii voluntari nu au la dispozitie nici cel putin o programa analitica bine intocmita si eficienta, care sa suplineasca partial lipsa manualelor.

In proiectul de Constitutie, majoritatea parlamentara expediaza problema religiei in scoala printr-o formula de maxima generalitate, ignorand astfel imperativele spirituale ale neamului si acordand audienta celor ce, prin tot ce scriu si vorbesc, confunda religia cu ideologia si dau dovada ca despre religie nu stiu mai mult decat au invatat la orele de marxism.

Pe de alta parte, insusi Sfantul Sinod, prin recenta „Comisie speciala pentru educatie moral-religioasa in invatamantul de stat”, manifesta o induiosatoare grija ca lucrarile si concluziile acesteia sa se pastreze cu strictete in limita dispozitiilor restrictive ale Ministerului Invatamantului si Stiintei, inclusiv interzicerea catehizarii elevilor. Acest duh de obedienta, care parea depasit prin declararea solemna a autonomiei bisericesti, este cu atat mai inexplicabil si intristator cu cat el poarta si girul unor ierarhi tineri, de curand intrati in Sinod.

Din punctul nostru de vedere:

1. Ora de religie in scoala nu constituie un deziderat nou, postrevolutionar, ci restaurarea statutului ei de pana in 1948; ea nu se cere introdusa, ci reintrodusa in invatamantul de stat ca disciplina in serviciul binelui public, menita acum sa contribuie cu prioritate la vindecarea racilelor sociale, cum sunt delincventa si criminalitatea.

2. Religia nu e proprietatea Statului, nici a Ministerului si nici a Bisericii ca institutie; ea este un dat fundamental al poporului roman, pastrat de-a lungul a doua milenii si marturisit de tinerii martiri din Decembrie 1989. Daca actuala putere statala si-a propus si a fagaduit sa-i inapoieze poporului roman bunurile ce i-au fost furate de dictatura comunista, e de neinteles de ce-i retrocedeaza pamantul, dar refuza sa-i restituie cerul.

3. Redresarea sociala, economica si politica a poporului roman va fi imposibila fara temeiul moralei religioase, singura capabila sa-i redea echilibrul si sa-l realinieze unei Europe de straveche traditie crestina. Oare cat va mai trebui sa fie repetat adevarul incontestabil ca religia nu este o achizitie evolutiva istorica, ci un dat constitutiv al conditiei umane? In acest proces de innoire, Biserica e obligata sa-si fortifice vocatia misionara, iar Scoala, ca institutie fundamentala pentru instruirea si educarea poporului, trebuie sa-si recapete vechiul ei rol de vehicul al valorilor crestine.

4. Cerem ca Parlamentul (Adunarea Constituanta), Guvernul, Ministerul Invatamantului si Secretariatul de Stat pentru Culte sa reia problema orei de religie in scoala, s-o examineze cu toata seriozitatea si s-o rezolve prin legiuiri care sa-i redea si sa-i garanteze statutul pe care l-a avut inainte de dictatura comunista atee.

5. Cerem ca Sfantul Sinod sa adopte o pozitie ferma asupra acestei probleme, cel putin in spiritul hotararii sale din 3 aprilie 1990, careia i se pot adauga punctele noastre de vedere date publicitatii la 13 august si 23 septembrie 1990. Ca drept al poporului roman, ora de religie nu poate constitui obiect de negociere si compromisuri, mai ales din partea unei puternice Biserici majoritare, care este nu numai depozitara doctrinei si traditiei, dar si principala raspunzatoare pentru innoirea spirituala a natiunii.

6. Cerem ca ora de religie sa fie predata in intregul ciclu primar, gimnazial si liceal, adica in clasele I-XII. Adolescentul nu poate fi abandonat tocmai la varsta crizelor personale de tot felul, cand intrebarile devin cruciale. Nimeni nu-i poate tagadui tanarului de mai tarziu dreptul la optiune, dar nu exista optiune fara cunoasterea fiintei umane in intregul ei. Daca in structura invatamantului public exista destule discipline predate inca in spirit materialist-ateu, ora de religie implineste cel putin principiul echitatii. [...]

7. Cerem ca ora saptamanala de religie sa aiba caracter obligatoriu, facultativa fiind doar dispozitia elevilor de a-si insusi materia predata. Respectarea libertatii lor poate fi tradusa printr-un sistem limitat de notare, intre maximum 10 si minimum 5, ceea ce inseamna rasplatirea celor buni, dar nesanctionarea celor dezinteresati; la religie nu se ramane corigent, iar repetenta e de alta natura decat cea didactica.

8. Facem apel catre Bisericile surori, catre Asociatiile, Conferintele, Ligile si Fratiile crestine, catre opinia publica din Romania, catre parintii carora nu le este indiferenta soarta copiilor lor si a societatii de maine, sa-si exprime sau reinnoiasca demersurile pentru reintroducerea orei de religie in scoala, adresandu-se tuturor forumurilor bisericesti si statale in a caror competenta se afla rezolvarea acestei probleme de importanta vitala pentru existenta si destinele poporului roman.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

2 iulie 1991