Neo-kominternistul Tismaneanu, care obisnuieste sa-si publice prostiile la fosta editura PCR a plagiatorului Liiceanu, acum dovedeste ca este si hot furand de pe blogul meu o fotografie care imi apartine, postata aseara AICI. N-ai auzit de drepturi de autor, Tismanene?! Uite cine acuza ca Nistorescu a fost "un rasfatat al presei comuniste"! Baiatul asta imbatranit in minciuna, un adevarat Bubico al Kominternului, are grave probleme, patologice, de care sufera toti GDS-istii fost nomenklaturisti comunisti: boala nerusinarii. Cred ca poate primi pe buna dreptate numele de SINDROMUL TISMANEANU.Tupeu de Cartierul Rosu - Primaverii:
Sindromul Nistorescu: paralizia morală şi impudoarea cronică
03/08/2009 — tismaneanu
In editorialul sau din Cotidianul (anemic, confuz si vadit descumpanit), Cornel Nistorescu hiperbolizeaza si ataca în stânga şi dreapta. Atinge şi autorul acestui blog în care vede un fel de “stat major” al fortelor pe care el si cei ca el le-ar dori amutite, infricosate, disparute.
Reactia dlui Nistorescu tine de sindromul impertinentei autoritariste, al resurectiei cadristilor impenitenti sub umbrela pretinsei competitii de piata. Cornel Nistorescu este personaj un care nu cunoaste jena. Ştie precis ca nimeni din cei pe care ii insulta sistematic (inclusiv colegi de breaslă) nu profită deloc de pe urma condamnarii comunismului. Daca l-ar deranja vreun profit sau profitor, ar scrie despre Institututul Revolutiei aflat sub obladuirea lui Ion Iliescu. Putin ii pasa. Sa te astepti in atari conditii ca Nistorescu sa dea inapoi la capitolul Romosan este o sublima naivitate. Numai cine nu a citit mizeriile din Foaia transilvana poate crede ca siamezii pot fi despartiti. Ii leaga lucruri mai adanci, as zice mai tenebroase, decat vorbele frumoase rostite la cate o intalnire amicala menite sa calmeze framantarile unui spirit onest. Cornel Nistorescu a fost un răsfăţat al presei comuniste aşa cum răsfăţat de tranziţie a rămas. A privit intotdeauna chiorâş în directia celor care au luat in serios ideile libertatii si vocaţia pluralismului. Nistorescu nu trebuie diabolizat: este un personaj desuet, gaunos, vindicativ si fundamental lipsit de principii. Cornel Nistorescu il detesta pe Cristian Patrasconiu pentru ca acesta este tot ceea ce nu a putut fi el: un jurnalist cinstit, demn, transparent.
Condamnarea comunismului nu este o “operatiune” (securista, ori mafiotica, ori ambele) de tipul celor in care se prea poate sa fi fost implicat cate un amic al lui Nistorescu. Ar indrazni vreodata Nistorescu sa vorbeasca in termeni similari despre condamnarea Holocaustului? Va mai amintiti ce lacrimi varsa, ori pretindea ca varsa, cand scria despre “tacerea din jurul crimei”? Sindromul Nistorescu este cel al paraliziei morale.
Mai grav, însă, se pare că asistăm la o metamorfoză fără precedent a presei româneşti. Peste o duzină de ziarişti, editorialişti şi comentatori au plecat forţaţi de împrejurări dintr-un pol al dezbaterii. Multi ziaristi independenti s-au retras pe bloguri, ceea ce transmite un semnal despre conditia jurnalismului de miine. Un fapt este cert: este imposibil de cumparat tacerea sau demnitatea unei generatii de tineri formati dupa 1989 – oameni care cred in valori si pentru care comunismul n-a fost o iluzie. Le port intregul meu respect.
“Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată. Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nici o legătură cu jurnalistica. Oricum, cu tot veninul şi cu toate înjurăturile, ne-au ajutat fără voie “
PlusIn editorialul sau din Cotidianul (anemic, confuz si vadit descumpanit), Cornel Nistorescu hiperbolizeaza si ataca în stânga şi dreapta. Atinge şi autorul acestui blog în care vede un fel de “stat major” al fortelor pe care el si cei ca el le-ar dori amutite, infricosate, disparute.
Reactia dlui Nistorescu tine de sindromul impertinentei autoritariste, al resurectiei cadristilor impenitenti sub umbrela pretinsei competitii de piata. Cornel Nistorescu este personaj un care nu cunoaste jena. Ştie precis ca nimeni din cei pe care ii insulta sistematic (inclusiv colegi de breaslă) nu profită deloc de pe urma condamnarii comunismului. Daca l-ar deranja vreun profit sau profitor, ar scrie despre Institututul Revolutiei aflat sub obladuirea lui Ion Iliescu. Putin ii pasa. Sa te astepti in atari conditii ca Nistorescu sa dea inapoi la capitolul Romosan este o sublima naivitate. Numai cine nu a citit mizeriile din Foaia transilvana poate crede ca siamezii pot fi despartiti. Ii leaga lucruri mai adanci, as zice mai tenebroase, decat vorbele frumoase rostite la cate o intalnire amicala menite sa calmeze framantarile unui spirit onest. Cornel Nistorescu a fost un răsfăţat al presei comuniste aşa cum răsfăţat de tranziţie a rămas. A privit intotdeauna chiorâş în directia celor care au luat in serios ideile libertatii si vocaţia pluralismului. Nistorescu nu trebuie diabolizat: este un personaj desuet, gaunos, vindicativ si fundamental lipsit de principii. Cornel Nistorescu il detesta pe Cristian Patrasconiu pentru ca acesta este tot ceea ce nu a putut fi el: un jurnalist cinstit, demn, transparent.
Condamnarea comunismului nu este o “operatiune” (securista, ori mafiotica, ori ambele) de tipul celor in care se prea poate sa fi fost implicat cate un amic al lui Nistorescu. Ar indrazni vreodata Nistorescu sa vorbeasca in termeni similari despre condamnarea Holocaustului? Va mai amintiti ce lacrimi varsa, ori pretindea ca varsa, cand scria despre “tacerea din jurul crimei”? Sindromul Nistorescu este cel al paraliziei morale.
Mai grav, însă, se pare că asistăm la o metamorfoză fără precedent a presei româneşti. Peste o duzină de ziarişti, editorialişti şi comentatori au plecat forţaţi de împrejurări dintr-un pol al dezbaterii. Multi ziaristi independenti s-au retras pe bloguri, ceea ce transmite un semnal despre conditia jurnalismului de miine. Un fapt este cert: este imposibil de cumparat tacerea sau demnitatea unei generatii de tineri formati dupa 1989 – oameni care cred in valori si pentru care comunismul n-a fost o iluzie. Le port intregul meu respect.
“Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată. Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nici o legătură cu jurnalistica. Oricum, cu tot veninul şi cu toate înjurăturile, ne-au ajutat fără voie “
Mirela Corlatan: "Ma opresc cu enumerarea la blogurile de pe cotidianul.ro (si totusi trebuie amintiti neaparat Vladimir Tismaneanu, Mihnea Maruta, Claudiu Tarziu si Tiberiu Lovin)..."
QED
QED
No comments:
Post a Comment