de Petru RomosanTotusi, traim într-o tara minunata. Si progresam. Avem rezultate iesite din comun. Uite, de exemplu, nu mai avem informatori de Securitate. Desigur, cu exceptia celor din Vechiul Regim, care vor fi prinsi pîna la unul si vor fi supusi oprobriului public. Azi traim într-o lume desavîrsit morala, fiecare îsi vede de obligatiile lui si nimeni nu-si mai toarna colegul de serviciu, parintii sau copiii, si cu atît mai putin pe cei care le sînt complet indiferenti.
Dar oare chiar asa sa fie? În 1989, Securitatea însemna aproximativ 15.000 de angajati, tehnicii si plutonierii inclusiv. Estimarile pentru astazi sînt duble. Metodele, procedeele, scopurile sînt cam aceleasi în serviciile secrete din toata lumea si asta de vreo cincizeci de ani. Vorbim de o meserie care nu se schimba de la o primavara la alta si nici de la o presupusa revolutie la o revolutie autentica. Numarul informatorilor - benevoli, fortati, inconstienti - trebuie sa se fi înmultit dramatic. Mediile predilecte de recrutare sînt presa, partidele politice, lumea interlopa, mediul economic, locurile publice foarte frecventate, universitatile etc.
Spionajul economic românesc în exterior se apropie de zero: din incompetenta si din prudenta (sau frica). Pe cine sa mai spionam în materie de înalta tehnologie? Sîntem asociati, prin UE si NATO, cu cei mai importanti producatori. Si daca nu spionam în exterior, e probabil ca supravegherea interna a populatiei a crescut proportional. Înseamna asta politie politica sau stat politienesc? Judecati dumneavoastra. Si nu uitati ca progresul tehnologic ajuta foarte mult: telefoane mobile, e-mail-uri, masini de ultima generatie usor de utilat cu «cipuri» dragute. În plus, din ce în ce mai multa lume se îndeletniceste cu ascultarea live. E si un fenomen de societate, o dambla.
Adevarul e ca sîntem de rîsul curcilor cu marile dezvaluiri din presa si cu pateticele dezbateri morale de pe televiziuni. Se descopera cîte un amarît de informator de pe vremea lui Dej sau cîte o «Dana» jenanta de prin anii ’70. Marii nostri ziaristi nu sînt capabili sa-si depisteze colegul de birou care-i «vinde». Iar calitatea presei se resimte si mai toata lumea începe sa se dumireasca. Opiniile mecanicizate nu mai conving. Transferurile de personal de la o unitate la alta, mai ceva ca în fotbal, nu mai pot ascunde adevarul ca aproape toate institutiile de presa par sa faca parte dintr-o „Scînteia” mare sau o Directie a presei. Si, cum anchetele altadata livrate la plic de niste «anonimi» nu mai sosesc, jurnalismul de investigatie si-a dat duhul!
Singura «publicatie» sau «televiziune» care mai produce oarece investigatii-spectacol pare sa fie DNA, ratînd însa sistematic scopul pentru care a fost creata. Stranie e si disparitia grupului organizat zis «societate civila». De pe la începutul mandatului lui Traian Basescu baietii s-au rasfirat prea de tot. Sfîrsitul tragi-comic al CNSAS în urma hotarîrii Curtii Constitutionale în dosarul Dan Voiculescu ne da masura statului de drept. Conform Curtii Constitutionale, CNSAS a functionat ani de zile pe baza unei legi curat neconstitutionale. Onisoru, Dinescu, Plesu, Patapievici si ceilalti revolutionari din colegiul CNSAS nu au fost decît niste triste copii balcanice, dupa doua sute de ani, ale revolutionarilor de la Paris, de dupa 1789: Robespierre, Danton, Marat, Saint-Just. Numai ca la Bucuresti ghilotina pare fabricata din hîrtie de ziar sau imagini TV. Nici ghilotinele nu mai sînt ce-au fost!
În Europa civilizata spre care aparent ne îndreptam si noi, din cînd în cînd e prins cîte un ziarist care lucreaza prea îndeaproape cu vreun serviciu secret national sau strain, apar dezvaluiri socante despre vreun intelectual care nu se ocupa cu ceea ce pretinde. Occidentalii traiesc mai ales în prezent. Sigur, mai descopera si cîte un batrînel fascist ascuns într-o manastire sau într-un sat uitat de lume. Sau clarifica vreo veche istorie neelucidata la vremea ei. Dar prezentul ramîne preocuparea principala. Oare de cîti ani mai avem nevoie pîna sa ajungem în prezent? Si cînd o sa-i deconspiram pe lobbistii politicienilor (simplisti, mîrlani, bine platiti) si pe cei ai afacerilor tenebroase de astazi?
P.S.: (nota informativa în atentia tov. Plesu) Tovarase Plesu Gabriel Andrei, planul de masuri al Securitatii prin care trebuia sa fiu facut turnator, ca si cel prin care trebuia sa fiu lichidat au fost abandonate de cîtiva ani buni. Contactati-va de urgenta superiorii. Apropo, o mica întrebare deocamdata: cuvîntul înainte la compilatia numita «carte» a lui Mihai Razvan Ungureanu, director SIE, l-ati scris în calitate de fost sau de actual? Sa traiti!
Nota mea: Domnul Romosan mi-a adus aminte de ceva! Trebuie sa-l dau in judecata pe Mihai Razvan Ungureanu si pe editorul lui, parca Silviu Lupescu, de la PolitRom, pentru drepturi de autor. Mi-au folosit cateva interviuri la compilatia care apare sub semnatura lui Razvanel, fara sa-mi ceara acordul. Asa da, "intelectuali", fosti si actuali! Nu stiu cum sa ma amuz mai tare cu chemarea in instanta... Bineinteles, pentru a proteja SIE de un astfel de scandal penibil ("Seful SIE a furat pe banda", "Hotie ordinara la varful SIE", "Furt intelectual girat de capul agentilor SIE", etc, etc) sunt dispus sa cad la pace: 50-50 din vanzari (banuiesc ca volumul s-a luat/dat obligatoriu o data cu salariul in Moneda unica si integrata europeana...)!
:)
No comments:
Post a Comment