Victor Roncea Blogspot

Albumul de fotografie Precum in cer, asa si pe pamant: Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca – de Cristina Nichitus Roncea. Un frumos cadou de Craciun. VIDEO

2011-12-18T20:12:00.000-08:00

De la http://precum-in-cer.ro
Intalnirea cu Mos Craciun: Parintele Justin Parvu
Cadou de Craciun: O calatorie prin lumea ortodoxa romaneasca
Cuvant inainte al profesorului Florin Constantiniu: Un album care ne inalta intr-o lume purificata
Albumul de fotografie Precum in cer, asa si pe pamant: Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

Roncea.Ro a fost ras de pe internet. Ultima postare aici: Marturia Parintelui Arsenie Papacioc despre lupta cu necuratul si o slujba de exorcizare prin Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. VEZI VIDEO AICI. UPDATE: Roncea.Ro recuperat

2011-11-07T01:55:00.000-08:00

Site-ul Roncea.Ro a fost ras de pe internet in miez de noapte, pe 7 noiembrie, ziua "marii revolutii bolsevice". Ultima postare a fost o inregistrare audio inedita care contine marturia Parintelui Arsenie Papacioc despre lupta cu necuratul si o slujba tulburatoare, de exorcizare prin Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Sper ca voi recupera in curand blogul Roncea.Ro si voi descoperi si cu mana cui a lucrat uciga-l toaca. Detalii, in curand, pe ZiaristiOnline.Ro. Inregistrarea cu Parintele Arsenie Papacioc o puteti viziona mai jos. Doamne, ajuta!
UPDATE: Roncea.Ro a fost “ocupat” timp de 12 ore, o data cu inceperea aniversarii “Marii Revolutii Bolsevice”. Anarhistii Soros, de la “Occupy Conti” la “Occupy Rosia Montana” si “Occupy Transilvania”

Premiul Mile Carpenisan pentru Cristian Botez si Florin Budea. Multumiri speciale: Vrajitorul.eu si Nasul Radu Moraru. VIDEO

2011-06-04T04:57:00.000-07:00

Romania noastra. Fotografii de pe Flickr

2011-05-10T06:40:00.001-07:00

miha_burlacu's photostream on Flickr.

INTERVIU. Parintele Justin Parvu despre cum a fost Ziua de Pasti 1944, un moment teribil si emotionat de pe Frontul de Est. "Hristos să învieze blând şi frumos în inimile noastre, ca ziua aceasta mare a Învierii Domnului să fie şi spre învierea neamului nostru!"

2011-04-25T12:29:00.000-07:00

Părinte, se abat asupra omenirii vremuri mai întunecate – sărăcie, cutremure, revolte, războaie, boli şi multe înrobiri şi limitări ale drepturilor noastre umane – cu ce cuget ar trebui să treacă creştinul prin aceste greutăţi, fără ca să deznădăjduiască, fără ca să se compromită în vreun fel sufleteşte?
Avem nevoie să trăim sentimentul dragostei ca să depăşim strâmtorările ce ne împresoară. Lumea, din cauza sărăciei, a căzut într-o descurajare ce apasă pe fiecare în parte. Atât de deznădăjduit şi afectat este de starea în care se află, încât nici nu mai are timp să discute cu vecinul său. Mă gândesc cum era altădată o comuniune deplină în comunitatea noastră creştină. Sărbătorile bisericeşti, nunţile, botezurile erau un prilej de comuniune şi manifestare a dragostei creştine. Păi când era vorba să cununi pe cineva, sau să botezi pe cineva – era o sărbătoare pentru întreg satul, nu doar pentru familiile respective. De ce se duce creştinul la nuntă? Se duce să se bucure alături de cei doi miri, dar şi să dea un mic ajutor financiar noii familii, care tocmai se integrează în comunitatea creştină a satului. Nunta era astfel un prilej de manifestare a dragostei creştine, prin care puteai să contribui, după putinţă, la consolidarea noii familii.
La fel era şi pentru botezuri, când familiile trimiteau urările şi darurile lor celui nou venit în comunitatea creştină. Noi, copiii, ne furişam şi ne uitam pe geamuri, că nu aveam noi voie să intrăm la petrecerea adulţilor. Până şi viaţa de petrecere a românului arată această bucurie şi solidaritate creştină. Cum se numeau odată astfel de petreceri – colăcării. Apăi, colăcăriile nu erau altceva decât colectarea darurilor şi colacilor – era un întreg ritual tradiţional, era de fapt un schimb de dragoste între creştini. Acum însă lucrurile s-au schimbat. Astăzi nu mai există potecă spre casa vecinului; omul nu mai are timp să se gândească la vecinul lui. Sărăcia şi grijile l-au împins pe bietul român să nu mai vadă casa vecinului. Nu mai există o nuntă, un botez, un eveniment comun de care să se bucure împreună obştea creştină. Dispariţia acestor obiceiuri ale tradiţiei româneşti arată de fapt starea critică a vieţii creştine. Creştinul de mic era învăţat să se deprindă cu obiceiurile şi sărbătorile creştine. Păi, numai de Paşti cât interes era! Îmi amintesc cum trebuia să ne pregătim costumele de Paşti. Trebuia să începem cusutul modelelor pe costume din pânză de bumbac curat, încă de la începutul Postului. Era jos, la baza costumului, o lăţime de 10 centimetri, care trebuia cusută şi ornamentată frumos. Apoi erau şi brâiele acestea frumoase, în tricolor şi toţi copiii aşteptam să umplem bisericile de Paşti cu noile noastre veşminte.
Acum a venit schimbarea aceasta de civilizaţie, chipurile mai evoluată. Dar să vedem cum ne-a evoluat această civilizaţie? L-a dezbrăcat pe bietul om întâi de obiceiurile lui frumoase, i-a luat şi haina de serbare şi serbarea la care nici nu mai are timp să ajungă. Apoi această civilizaţie l-a despărţit pe om de familia lui, încât tânjește soţia după soţul ei plecat prin ţări străine. Se duce bietul om să adune ceva hrană pentru copii, prin Italia, Franţa, Canada, Germania; şi în Sudul Africii îl găseşti pe bietul român, muncit, obosit şi tot distrus de sărăcie. Din păcate am lăsat ca situaţia economică să ne influenţeze viaţa creştină şi structura noastră sufletească. Este dureros să vezi cât de mult depinde credinţa noastră de aspectul material, de bani, încât parcă şi la biserică vin din ce în ce mai puţini oameni. Necazurile, în loc să ne aduce în biserici, ne îndepărtează? S-a scumpit benzina şi nu se mai duce omul la mănăstire sau la biserică. Unde este credinţa noastră? Lăsăm să ne-o fure vâltoarea lumii? Omul are ceva mult mai de preţ decât trupul – sufletul. De ce nu dăm valoare sufletului? Să îmbogăţim sufletul şi nu vom mai simţi sărăcia trupului. Credinţa poate să facă pâine din cuvântul lui Dumnezeu, de ce nu credem aceasta? Unitatea creştină, tradiția familiei, cu ierarhia şi armonia ei, păstra acest suflu al dragostei creștine care dădea omului bucuria de a trăi. De pildă, în cadrul slujbei cununiei, se citeşte o rugăciune în care se spune că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ei, bine, supusă nu înseamnă un fel de robie, ci această supunere venea dintr-o înţelegere deplină între cei doi soţi.
În familie soţia avea un cuvânt important de spus; hotărârile cele mai importante în viaţa de familie nu le lua bărbatul singur, ci în sfătuire cu soţia sa. Spre deosebire de alte religii apusene care promovează egoismul şi individualismul, ortodoxia a promovat întotdeauna solidaritatea celor tari cu cei slabi, în care cei puternici trebuie să îi sprijine pe cei slabi. Comunismul a încercat să înăbuşe aceste principii ale dragostei creştine, uniformizând indivizii ca la colectiv – toţi mâncăm aceeaşi mâncare, toţi bem aceeaşi băutură. Era noastră ce fel de uniformizare suferă acum, că nu mai putem vorbi de comunism? Acum se încearcă o uniformizare prin tehnică. E aceeaşi Marie cu altă pălărie. Toţi să fim la fel, adică nişte numere de data aceasta. Este tocmai ce spuneam şi mai înainte – această părută civilizație, după ce ne-a dezbrăcat de hainele noastre, ne-a dispersat familiile, ne-a luat hrana de la gură, acum încearcă să ne golească şi de suflete. Tehnica în sine nu are nimic rău, dar folosirea greşită a ei aduce o mare pagubă. Şi cea mai mare pagubă este aceea că Îl alungă pe Dumnezeu din lume, din societate. Ce nevoie mai are omul modern de azi de Dumnezeu, dacă el are tehnica la îndemână? Această tehnică îi dă omului o aşa încredere în puterile lui, încât el se crede alpha şi omega, că el poate să comunice şi cu luna şi cu soarele, nu mai are el nevoie de Dumnezeu; deasupra omului tehnic nu mai există nimic. Această civilizaţie doreşte ca omul să nu mai aibă nevoie de Dumnezeu. Şi nu este la fel omul tehnic cu omul socialist? Devierea de la axa dragostei îl împinge pe om în ateism.
Păi se spune că progresul nu e o piedică în calea credinţei…
Fără îndoială că nu e o piedică. Civilizaţia şi creştinismul au mers mereu mână în mână. Dacă s-ar păstra principiile creştine, ar fi cu adevărat progres în civilizație. O societate atee are foarte multe goluri, şi de acest lucru şi-au dat seama şi comuniştii şi au schimbat tactica. Ei doreau o constrângere şi o izolare a omului, încât să nu ia contact cu celelalte civilizaţii, să nu privească în curtea occidentalilor. Dar au schimbat tactica şi au început să trimită elevii să studieze în străinătate, să înveţe două limbi străine. Însă omul a venit nu numai cu ştiinţă din străinătate, dar şi cu foarte multe rele din lumea aceasta occidentală, vicii pe care au început să le cultive în familiile lor. Cel mai mare rău împrumutat a fost avortul şi mamele au ieşit astfel din făgaşul lor. Mult mai „civilizate”, chipurile, au preferat să stea mai mult la televizor, la internet, să participe la lumea mondenă şi astfel s-a îndepărtat cu totul de rostul şi de chemarea femeii. Şi iată cum se descompune viaţa de familie şi de naţiune. Ce a făcut străinătatea din bietul român? Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo. Dar aici în ţară trebuie să pară că e cineva şi se afişează cu maşini străine. Dar nu înţeleg sărmanii că acestea nu sunt obiceiuri nobile. Păi, cu maşina toţi țiganii se afişează acum, măi.
Eram la mănăstirea Bistriţa într-una din zile, în chilia mea şi numai ce văd în faţa geamului că se deschid trei maşini de lux şi mă gândeam eu cine să fie oare. Şi îi primesc pe aceşti oameni care erau şi ei nişte ţigani, şi nu vreun primar sau vreo mare vedetă. Maşini şi aur au toţi ţiganii, nu asta e civilizaţie. Nu e nimic grav faptul că e ţigan, au şi ei suflete ca ale noastre, nu am nimic împotriva lor, încă am văzut ţigani cu multă frică de Dumnezeu. Dar e grav faptul că împrumutăm din moravurile lor rele, de a ne da în spectacol cu viaţa noastră luxoasă. Ţăranul nostru s-a îmbrăcat în blugi, femeia şi-a luat cizmuliţă, dar ţiganul nu şi-a schimbat portul, el tot aşa a rămas. Când mă uit la cuconiţele noastre de azi, mă minunez de atâta degradare. Nu le mai vezi purtând în pântece, cu haine adecvate, ci le vezi ca nişte spiriduşi, cu pantalonii strâmţi ca nişte cauciuc, de nu ştiu cum de îi poate îmbrăca, în toate culorile pestriţe, cu tocuri lungi şi subţiri, de parcă sunt nişte libelule care se învârt numai în vârful aripioarelor. Dacă românul a luat ceva din Apus, a luat întotdeauna ce era mai rău. Să vă spun însă ce părere aveau soldaţii germani în război, când au venit la noi în ţară. Erau cu totul şi cu totul uimiţi de viața bogată şi frumoasă a românului. Pentru că ei ştiau de acasă că românul e sărac, că statele balcanice sunt nişte state de nomazi. Aceleaşi lucruri li se spunea şi soldaţilor ruşi – nişte state care nu au nimic, sărace şi aflate sub cucerirea lor, lăsate însă în libertate.
Ei, bine, când au intrat ei în curţile românilor, vedeau acolo păsări, animale, grâne, hambarele pline, belşug de fructe şi vinuri alese, bucuria vieţii şi jocurile copiilor – rămâneau germanii uimiţi şi ne întrebau: Dar ale cui sunt toate acestea? Pentru că nu le venea să creadă că sunt ale românilor. Şi ruşii s-au înfruptat din plin din bogăţiile românilor, pentru că ei nu o duceau aşa de bine ca românul, însă erau bine îndoctrinaţi de Partid că nu mai există nimeni pe lumea asta mai bogaţi ca ei. Lenin spunea, şi a avut dreptate: „va ţine comunismul în Rusia, sănătos aşa cum îl vedeţi, până ce va lua contact rusul cu civilizaţia europeană”. Când intra rusul în casele ţăranilor simpli, se minuna şi mai tare şi întreba: „Aici e colac, colac”? – pentru el colac însemna burghez. „Nu, domnule, aici e gospodăria mea” – răspundea ţăranul. „Dar vinou, vinou aveţi”? „Avem, hai la beci”. Şi rămânea rusul în beci toată noaptea, că mulţi dintre ei se înecau, îmbătaţi în vinul curs din butoaiele ţăranilor români. Erau toţi nişte flămânzi, atei şi unii şi alţii. Atât socialismul răsăritean cât şi cel apusean era unul si acelaşi lucru. Era un banc: un profesor de socialism este întrebat de un elev: „Tovarăşe, care este diferenţa dintre socialism şi capitalism”? Şi răspunde profesorul: „Mai, socialismul este robirea unuia faţă de celălalt, iar capitalismul invers”. Socialismul nu a făcut decât să sărăcească masele. „Ce-i al tău e al meu, ce-i al meu e tot al meu” – cam aşa era. Dar cât de sărac ar fi omul, dezmăţul şi moravurile uşoare tot nu lipsesc.
Asta este şi rodul educaţiei televizorului…
Televizorul ca televizor, dar mamele, părinţii ce păzesc? Părinţii trebuie să orienteze copilul de mic ce să privească la televizor, cu toate că mai bine ar fi să se lipsească de tot de el. Dar şi la televizor acolo, sunt o sumedenie de posturi, unele cu otravă, altele cu lucruri de folos. Nu trebuie lăsat copilul să aleagă ce vrea el. Păi dacă ţi se pune în faţă două pâini – una otrăvită şi alta neotrăvită – ce faci, pe care o alegi? Televizorul îl tâmpeşte pe copil de la început. Ce să mai priceapă el mai târziu?

Părinte, cum vedeţi pericolul societăţii electronice, mai ales că acum se introduce în sistemul economic semnătura electronică pentru firme, deocamdată, prin care se plătesc taxele către stat, urmând ca în timp să fie obligatorie pentru fiecare cetăţean?
Semnătura aceasta electronică consider că este ultimul jug pe care acest sistem i-l pune omului, ca să nu mai mişte deloc, nici în dreapta, nici în stânga. Să îl ţină pe om legat cât mai strâns de ieslea lui, ca un animal înlănţuit, care nu mâncă decât fânul pe care îl primeşte de la stăpân. Scopul administraţiei mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deţinuţii, să desfiinţeze relaţiile interumane şi relaţia omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societăţii, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboţii supravegheaţi de oamenii „superiori”, care conduc lumea. Cetăţeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desfiinţare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizaţie virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr.
Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt. Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine faţă de nedreptăţile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învăţământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noţiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influenţată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: „Voi nu aveţi voie să gândiţi. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele”. Îmi amintesc un capitol din Frații Karamazov, din care rămâi foarte uimit de anumite asemănări de doctrine: Papa era reprezentat în roman, grandios, la înălțimea unui balcon, cu fastul de rigoare, iar, jos, pe o margine de stradă, mergea Mântuitorul Iisus Hristos, deabia ducându-şi picioarele de slab şi rănit ce era. De la balcon Papa strigă: „Luaţi-l repede şi băgaţi-l la puşcărie!
El nu-şi mai are rostul, că mult ne-a încurcat în administraţia noastră. Noi suntem stăpâni, noi dăm pâinea, noi dăm dreptatea, noi dăm fericirea poporului”. Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scot pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă? Şi aşa a rămas omul gol goluţ, în grijile şi păcatele lui, dezbrăcat de haina luminoasă a harului lui Dumnezeu. Dar el nu mai este nici măcar gol ca Adam în rai, ci s-a îmbrăcat cu haina întunecată a dumnezeilor mincinoşi de care am pomenit. Acum, că urmează să vină papa în România, mă întreb oare cu ce scopuri politice mai vine? Ca aşa s-a jucat istoria asta până acum, şi s-au împărţit neamurile, prin vizite şi conferinţe de pace, chipurile. Noi sperăm să rămânem cu Ardealul întreg totuşi. Că dacă nu au reuşit atâţia papi să îl subjuge, nu o reuşi acesta de azi.
Păi, să nu reuşească ungurii de la noi din ţară. Cum vă explicaţi că au atâta putere şi mână liberă într-o ţară care niciodată nu a fost a lor, încât își permit să facă demonstraţii în pieţe unde îl spânzură pe Avram Iancu?
Au mână liberă, pentru că mafia asta care dirijează lumea, formează nişte interese politice. Că doar lumea la ora actuală nu este condusă decât de guvernul unic mondial şi de acolo se dirijează toate guvernele statelor. Noi acuzăm pe păpuşelele din guvernul nostru, dar ei, săracii, nu prea mai au niciun drept. Ce le spune şeful, aceea execută şi ei. Altădată ce dicta Moscova, aceea se executa în România. Dar cu românii le este mai greu, pentru că românul poate da terenuri, poate da bogăţie, aur şi grâne, dar nu îşi dă sufletul cu atâta uşurinţă. Aşa cum spuneau Horea, Cloşca şi Crişan: „Vă dăm holdele noastre, vă dăm braţele noastre, vă dăm trupul nostru, dar nu vă dăm credinţa noastră”. Iar aceste demonstraţii şovine şi barbare ale lor nu sunt decât nişte teste făcute pe poporul român, să vadă ei care mai e temperatura naţiunii. Dar la cât au vândut politicienii noştri străinilor, românii sunt oricum iobagi în pământul ţării lor, numai că nu este declarată oficial această realitate.
Acum, că tot sunt ameninţate mai multe state de pericolul războiului, puteți să ne povestiţi cum sărbătoreau românii Învierea în vreme de război?
Da, îmi amintesc un episod teribil şi emoţionant pe când eram preot pe front. Perioada anilor 1943 – ’44, ’45 – a fost una din cele mai negre perioade din istorie pe care a trăit-o poporul român. De ce asta? Pentru că veneau hoardele de la Răsărit. Altădată hoardele acestea cotropitoare erau mai blânde, mai puţin sălbatice decât bolşevismul rusesc. Îmi amintesc o scenă din primăvara anului 1944, când ne aflam în comuna Agapia, unde era divizia a IV-a de munte împotriva armatei ruseşti, care întâmpinase aici, în munţii Neamţului un real obstacol şi nu mai puteau înainta. Între Nemţişor şi şoseaua Târgu Neamţ, mănăstirea Neamţului era atacată de tunurile ruşilor. Desimea şi pâcla asta de pădure au fost foarte nefavorabile armatei ruseşti. Noi aveam în satul Vânători o divizie specială de luptători specializaţi pe luptele de munte şi pădure. Eu eram trimis ca preot în Vânători, unde era şi divizia noastră.
Ruşii aveau obiectiv de observaţie în clopotniţa bisericii din Oglinzi, de unde supravegheau totul cu binoclurile lor. Românii noştri au bombardat atunci turla bisericii şi au căzut de acolo vreo patru ostaşi ruşi care benoclau. Eu eram singurul preot pe toată zona din Târgu Neamţ până în Pipirig, unde trebuia să oficiez botezuri, cununii, înmormântări, pentru că preotul din sat şi cei dimprejur fugiseră de frică în sudul ţării; aşa au procedat mulţi din intelectualii Moldovei şi, ca de obicei, tot omul mai simplu se sacrifică, iar elitele intelectuale se corcolesc şi protejează. Eu aveam cazarma în comandamentul din Oglinzi şi zilnic aveam de lucru, pentru că mă chemau oamenii în sate să le oficiez slujbe. Mai citeam câte o rugăciune la ostaşi, le mai dădeam câte o cărticică, tămâie, îi mai îmbărbătam pe bieţii ostaşi care majoritatea erau foarte tineri. Eram în postul Paştelui şi ne apropiam de Paşti. Eu trebuia să împărtăşesc armata, care avea peste 1200 de ostaşi. Vine şi noaptea de Paşti, trebuia să oficiez slujba Sfintei Liturghii în Biserica din Vânători, cu toți aceşti ostaşi şi familiile din satele din zonă. Vine slujba Învierii. Ofiţerii toţi formează un cor şi începem slujba, după tipicul ei. Ieşim din biserică, pe la 4 jumătate – 5, ne aşezăm la mesele pregătite de altfel din ajun şi în mijlocul lor… Justin. Îţi poţi imagina prin ce emoţii treceam. I-am împărtăşit pe toți acei soldaţi, pentru că oricând putea ataca inamicul. A durat împărtășirea o jumătate de zi, iar să golesc potirul, iar să pun vin. Imediat după slujbă un avion rusesc trecu pe deasupra noastră şi mitraliază; ne-am adăpostit prin şanţuri, peste tot, sub copaci, şi m-am aşezat într-un şanţ de lângă clopotnița bisericii şi un cartuş de aviaţie a trecut drept prin faţa mea.
M-am sculat de acolo, am dat slavă lui Dumnezeu, am ţinut cartuşul la mine şi aşa am scăpat de primul val. Şi ziua, cum ciocnim noi ouăle roşii – se aude un motor de motocicletă. Opreşte, vine un soldat direct la general, îi şopteşte ceva la ureche. Se ridică deodată şi strigă: „Băieţi, mâna pe arme şi la Creastă! Luaţi cartuşe şi vă asiguraţi de atac. Şi aşa i-am luat pe ruşi şi i-am împins până dincolo de Moldova. Ei au atacat în zi de Paști că ştiau că românii ţin la sărbătorile lor şi se gândeau că suntem nepregătiţi. Când au ajuns românii la cazanele ruşilor – dă-i bătaie! Ai noștri s-au oprit din atac şi s-au dat la mâncare. Le-am dat ocazie rușilor să se organizeze şi să contraatace. Şi astfel ei ne-au împins înapoi spre baza noastră. Revenim apoi la bazele noastre şi se stabileşte aici frontul până la 24 august. Au murit vreo 100 de ostaşi, dar am avut mulţumirea că i-am împărtăşit pe toţi. La Codrii Paşcanilor când am luat contact cu ruşii, a dat o aşa zăpadă cum nu mai fusese demult. Să vezi de Paşti o asemenea zăpadă! Şi, retrăgându-ne din Codrii Paşcanilor, cu armată cu tot, cu detaşamentul, am înhămat la tunurile de munte, vitele oamenilor ca să le poată urni – într-atât era de mare zăpada, mai vedeai pe ici-acolo un vârf de par de la garduri sau vreun coş de casă. Această vreme i-a imobilizat pentru o vreme pe ruşi, care erau cam depărtaţi de baza lor de alimentare şi nu au mai putut înainta. Şi aşa am petrecut noi prima şi a doua zi de Paşti. Am ajuns, în cele din urmă în cazematele de la marginea Moldovei, unde ne-am adăpostit.
Ajungem şi în Târgu Neamţ, rupţi de toată oboseala, nu mai aveam nici alimente. A apărut însă lumea din Vânători cu alimente şi mâncare pregătită. Cărau bietele creştine cu osteneală, pentru că soţii lor sau copiii erau plecaţi pe front. A treia zi de Paşti am cules toţi prizonierii de pe terenul de luptă, şi unii şi alţii au arborat steagul alb, ca semn de armistiţiu între armate, pentru curăţirea morţilor de pe teren. S-au adunat credincioşii şi i-am prohodit pe toţi; era un plâns şi un vaiet în tot satul. I-am îngropat acolo în cimitirul din biserica din Vânători, unde este ridicat un monument închinat lor. Cum se împleteşte bucuria Învierii cu necazul şi suferinţa? Neamul nostru nu este străin de suferinţă. Greutăţi au fost întotdeauna. Aşa s-a clădit neamul acesta – prin suferinţă şi bucuria Învierii, care tot din suferinţă se naşte. Nu poţi să simţi bucuria şi Învierea cu adevărat, dacă nu ai suferit mai înainte.
Ziua Învierii din 1944 rămâne de pomină în memoria poporului român. Armata noastră a ştiut să moară demn. Să nu credeţi că eram într-o tristeţe sau disperare. Nu! Ostaşul nostru stătea demn cu arma în mână, străjuind ţara. Pentru noi era o bucurie să mori sacrificându-te pentru un neam ortodox, care a dat atâția sfinţi voievozi, făcându-ne noi înşişi o temelie a jertfei neamului nostru. Dar toate jertfele pe care le-am avut noi de la începutul războiului şi până la sfârşit – 800 de mii de soldaţi, am putea spune ca sunt ca rugătorii noștri înaintea lui Dumnezeu. Pentru că luptând au menţinut starea unui creştinism ortodox românesc, pe care îl avem până astăzi, cu sângele şi suferinţa lor. Mai ales că neamul nostru nu a dus războaie de cotropire, ci doar de apărare. Noi nu am făcut rău nimănui.
Cum vedeţi implicarea noastră în războiul actual din Libia, la ordinele NATO?
Ne facem părtaşi de vărsare de sânge nedreaptă. Noi, ca români ortodocşi, nu avem voie să luptăm împotriva unei naţii care nu ne-a deranjat pe noi. Poporul nostru a dus lupte numai de apărare, nu de cucerire. Soldatul aflat în subordine este dator să împlinească ordinul, dar aceste nedreptăţi pe care le facem altor popoare vor apăsa pe umerii neamului nostru, generațiilor ce vor urma, pentru că Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit. Dar nu mai reprezintă armata noastră un inamic de temut; noi nici arme de luptă nu avem, nici avioane de război, nimic, armata noastră este practic nulă. Dacă va mai fi credinţă în popor şi mărturisitori ai lui Hristos, atunci Dumnezeu va mai ţine neamul acesta, neatins de urgia străină.
Şi în final, dacă doriţi să transmiteți poporului un mesaj pentru Învierea pe care o prăznuim.
Doresc tuturor creştinilor români ca să câştige harul şi mângâierea Mântuitorului Iisus Hristos, care pentru a noastră mântuire S-a jertfit şi a înviat a treia zi din mormânt şi Îl rugăm să ia aminte şi acum spre robirea noastră sufletească din patimile în care ne-am afundat, să ne lămurească precum aurul în topitoare, în vâltoarea necazurilor, sărăciei de azi. Hristos să învieze blând şi frumos în inimile noastre, ca ziua aceasta mare a Învierii Domnului să fie şi spre învierea neamului nostru.
apărut în ATITUDINI, nr. 16

Colinde de la Manastirea Petru Voda si Calendar Ortodox 2011 cu Parintele Justin Parvu. Sa ne dea Dumnezeu un an mai bun pentru Tara!

2010-12-25T15:53:00.000-08:00

Mai multe filmari la Roncea.ro

Comandati Calendarul Ortodox 2011 cu

Parintele Justin si obstea de la Petru Voda la ATITUDINI

Cuvantul Parintelui Justin pentru romani la Sfantul Andrei Apostolul Neamului

2010-12-03T09:53:00.000-08:00

SONDAJ RONCEA.RO: Doriti Unirea Republicii Moldova cu Romania?

2010-05-08T17:36:00.000-07:00

Poll: Doriti Unirea Republicii Moldova cu Romania?

RONCEA.RO: Jurnalistul de opinie, cadavrul din debaraua presei. Lustragii si agentii mogulilor si serviciilor. Pustiul mass media

2010-05-05T13:48:00.001-07:00

Ziua Libertatii Presei s-a consumat, ieri, printr-un chef – dupa cum s-a numit evenimentul organizat de Mircea Toma si ai lui. In stilul sau inconfundabil, eternul activist – simpatic doar in timpul liber – a sarbatorit prin bascalie starea dramatica a presei romane. Fideli unor percepte ideologice inversioniste foarte bine remunerate cat si buni la punerea lor in scena, Toma si brigadierii sai i-au acordat “repetentului” Traian Basescu “premiul cel mare” – “Mai, animalule!”, in aplauzele si hlizelile lui… Mircea Geoana, aflat si el, “intamplator”, la susaneau tovaraseasca cu mici si bere, probabil din nostalgie pentru vanghelioane. Un premiu serios, ca cel primit de un simplu jurnalist, dar demn de acest titlu, operatorul Dan Nitescu, acordat in memoriam Mile Carpenisan, pentru curajul demonstrat la Chisinau si nevoile sale de la Bucuresti, rasplatit si material, la rivalitate cu bine sponsorizatul Club al Presei, nu si-a facut loc printre vedetele porno-politicii si porno-presei de Dambovita. Nu vreau sa-l disculp in nici un fel pe Basescu, desi cred ca e treaba lui cum ii califica pe jurnalisti mai ales in conversatiile sale private, reclamate in public de mogulul media Dan Voiculescu si, acum, de mogulul ONG Mircea Toma. Dar, ma intreb, este Traian Basescu vinovat de dezastrul in care se afla presa romana, folosita cu cel mai mare succes, cu tot cu jurnalisti, pentru lustrul pantofilor sau al cururilor mogulilor? Evident, nu.
Rapoartele internationale – chiar ale acelor institutii la care (se) raporteaza Toma – indica faptul ca “gradul libertatii presei” ar fi urcat pe timpul mandatului lui Basescu. Perioada in care Mircea Toma a primit cateva miliarde bune, de la Vintu, dupa cele incasate, pe sest, de la Patriciu, doi moguli de la pompa carora sug seva si acum fostii sai companioni in deontologie si grupologie, ca Robert Turcescu si Ioan T Morar sau Lucian Mandruta si… Andrei Plesu. Prin aceasta “fratie” dintre moguli si ziaristi, din care nu lipsesc serviciile secrete, de la noi sau de pe la “vecinii din Est”, a fost lichidata presa romana, nu prin remarcile lui Traian Basescu in privat, catre sotia sa, Maria.
Sa amintim un amanunt care nu o sa apara niciodata in mult citatele “Rapoarte” ale Agentiei lui Toma (oare de ce?): In 2005, DIICOT a cuprins intre copertile Dosarului Rompetrol, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, un anturaj al distinsului Dinu Patriciu format din fostul premier Calin Popescu Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul Verestoy Attila, senatorul Teodor Melescanu, Ludovic Orban, fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, Sorin Marin – fost actionar Rompetrol acum oengist “Anonim”, Dan Fischer-Francu si Camelia Voiculescu, fiica mogulului cu acelasi nume, presedintele Fundatiei Noua Europa, Andrei Plesu, cat si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Doru Buscu, Cornel Ivanciuc, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar. Ciudat, deontologii in cauza nu au explicat niciodata ce s-a intamplat cu miliardele circulate de Patriciu prin maruntaiele lor, inainte de a fi cumparati de Vintu. Justitia nu a reusit, inca, sa finalizeze procesul. Este Mircea Toma in postura sa-l judece pe Sorin Rosca Stanescu? Poate doar sa-i numere milioanele…
In aceeasi zi, a “libertatii presei”, zi in care eu am avut termen la procesul cu ZIUA, un jurnalist de opinie si investigatie, intamplator chiar fratele meu, George Roncea, a ales sa renunte la colaborarea cu ziarul “Curentul” dupa ce fusese pangarita memoria lui Mile Carpenisan prin indepartarea brutala a unui articol dedicat omagierii sale de ziua… “libertatii presei”. Desi anuntata in mediul online, reactia sa, venita ca protest fata de un abuz incalificabil, nu “a facut o stire”, ca sa il citez pe Cristoiu. Nu este prima oara. Nici cand mogulul-ospatar Marius Locic l-a indepartat, tot abuziv, de la conducerea fostului ziar Atac, pentru ca demascase intr-un editorial cardasia dintre Vintu, Rosca si Patriciu pe filiera KGB, nu s-a consemnat la “rapoartele” “libertatii presei”.
De data aceasta o fosta secretara devenita patroana, cu opinie, a ales, probabil din obisnuinta, sa calce, pentru periatul unor potai ale kominternismului, chiar si pe cadavre. In acest caz, maidanezul de Primaverii este Volodea Tismaneanu iar cadavrul este al prietenului nostru Mile Carpenisan, un jurnalist pur sange, ucis de prea multii agenti toxici care i-au otravit viata, pe fronturile de aiurea sau din Romania; atacat de boala dupa ce lasitatea si plastilina care tine loc de coloana colegilor nevertebrati s-a mulat pe lichelismul patronului, un alt mogul… “umanist”. Cazul ziaristului-reper Mile Carpenisan, cenzurat si dupa moarte, reflecta funebru si exact starea jurnalistului roman si a jurnalismului de astazi, din Romania semi-ocupata, asa cum nu se trateaza in Rapoartele brigadierilor de serviciu: un cadavru care, mai sta, inca, in debaraua presei dar de care trebuie musai scapat. Daca se trezeste?! Si misca?!
Moartea civila a cazut ca o ghilotina peste capul multor jurnalisti de opinie, al caror simplu cuvant, care era evaluat, la propriu si la bucata, la cateva mii de euro, in timpul campaniei electorale, acum trebuie ingropat rapid, sa nu mai supere pe vreun potentat, cu sau fara stele, rosu sau portocaliu, dispus sa livreze, la schimb, reclama mascata printre randuri si bale. Cine sa-si mai doreasca azi un ziarist care ataca si mogulii si cumetriile puterii, oricare ar fi ea?! Intr-o presa stapanita de “moguli buni” si “moguli rai”, adevarul asupra problemelor majore ale tarii si natiunii va mai sta pus, se pare, doar intr-un spatiu ingradit si bine delimitat, in latime si adancime: 2 metri. De pamant.
Jurnalistul de opinie a fost schimbat, din mers, cu informatorul de opinie. In locul jurnalistilor, se itesc, dand aprig din coada, intelectualistii si manelistii presei deontoloage, gen Tapalaga, adapat de la valorile supreme ascunse de ochii opiniei publice undeva sub buricul lui Tismaneanu sau Cartianu, care se suprapune cu succes si profilului agentului acoperit ideal: tamp si cu limba morisca, umectata regulamentar, mai ales cand are posibilitatea, rara, de a fi sluga la doi moguli. Alte vedete de gen, emanate din crescatoria de papagali de la “Dilema Veche”, laboratorul de retarzi intelectual al lui Plesu (de ce nu s-o lasa, oare, de meserie?!), cum ar fi expertul in jacuzzi Mandruta si expertul in nimic Turcescu, provoaca instant si simultan invidia in randul militienilor si curvelor cinstite.
Ziua presei tocmai trecuta a “vibrat puternic” si prin cazul nu stiu carei amante sau sotii a lui Turcescu, care a facut mult mai mult fas in asa-zisa presa onorabila, de maidan tv, on sau offline, decat recompensarea curajosului Nitescu in memoriam Mile Carpensian. Ba chiar, aflu cu surprindere, ziarista care a gafat in porno-gazeta “Click” a lui Patriciu, partenera de trust a revistei “Dilema Veche”, a fost si sanctionata: “cu tăierea salariului pe două luni şi un ultim avertisment“, dupa cum informeaza dealerul de tigarete ajuns manager de presa, Peter Imre, mai cunoscut in lumea din care face parte drept amantul Adrianei Saftoiu dacat drept sotul fiicei lui Melescanu (cu care mai imparte si acelasi numar de ani). Unii chiar se si bucura: Turcescu si-a “reperat onoarea”. Dar, intreb din nou: este mai vinovata biata scribulica blonda a lui Patriciu ca a gresit, o data, amantele unui gurist cu tafna, decat grizonatul la coafor care-i canta la balalaika lui Vintu, ca porno-ziarist de porno-politica, intoxicand opinia publica cu puhoaie de cuvinte peste pustiuri de idei? Desigur, cele cinci zerouri din coada salariului sau se exclud din cauza…
“Nu i-ar putea cere nimeni ziaristului sa stea deoparte de cele lumesti, dar printre cele lumesti se afla si puterea banului, si fascinatia puterii, iar banul si puterea nu sunt de regula sfetnic bun al celui menit sa comunice informatie corecta si opinie onesta”, scrie jurnalistul veteran Corneliu Vlad intr-un editorial dedicat Zilei Libertatii Presei: Jurnalismul nu mai e meserie emblematica.
“Modelul” Turcescu, invocat de amploaiatii “independenti” ai unui mafiot de presa sau ai altuia, sau chiar de catre el, pentru presedintia Televiziunii Nationale, “sparie gandul”. Inteleg de la StareaPresei.ro ca, mai nou, se isterizeaza pe Twitter la adresa lui Cornel Nistorescu dupa ce acesta a prezentat pierderile “Cotidianului” din perioada prestatiilor sale de “redactor sef si director E-DI-TO-RI-AL” : 4.000.000 de Euro. Ati citit bine. “Disidentul” Turcescu, care altfel ii reclama lui Nistorescu ca “tipa prin semne de exclamare”, emite nu mai putin de 9 (noua) mesaje de disculpare, afirmand in vreo noua feluri ca el si-a incasat sutele de mii de euro pe un “contract EXCLUSIV pe partea editoriala” si chiar ca “e mandru de ce a realizat impreuna cu fostii colegi de la Coti”. Am inteles, ho! Dar cum vine asta: vezi in primul an ca pierzi 416.103 euro, apoi, in al doilea an, ziarul cel mai cel, “quality press” cu bombe intelectuale gen “masinutele lui Liiceanu, Plesu si Patapievici“, vezi ca o ia spre fundul prapastiei, cu o pierdere de 1.500.000 de euro (!), si nu ai nici o umbra dilematica “editoriala”, ca sa te intrebi: “ba, dar poate sunt eu de vina, cu echipa mea de genii, de nu se vinde ziarul si am retururi jumatate din tiraj?” Oare nu era o chestiune de minim profesionalism, ca sa te intrebi, ca “director E-DI-TO-RI-AL” , preocupat nevoie-mare, de manuta cu trogloditul Buscu, de “ce scump ar costa unirea cu Basarabia“, si de ce si unde se scurg banii patronului, dragutul de Vintulica? Si apoi, in a treia perioada de conducere stralucitoare, cand pierzi “doar” 1.113.065 euro, nu iti inchipui ca poti sa generezi intrebari “E-DI-TO-RI-A-LE” in capetele unor procurori, gen: “O fi vorba de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, dupa modelul Rompetrol”? Ca doar si fostul puscarias, actual mogul securistoid care nu mai raspunde nici macar in fata creatorilor lui, are o experienta bogata in domeniu?

Dar sa vedem ce parere avea despre ziaristul-gonflabil si contracandidata virtuala la sefia TVR, aflata la alt pol decat Nistorescu, Rodica Culcer, dupa ce Turcescu, pe atunci pripasit la radioul patronat de PSD, Europa FM, o incondeiase cu ou si cu otet: “Cred ca este o campanie montata impotriva mea, pentru ca aceste atacuri au aparut in momentul in care am devenit director de stiri la TVR. Demisia mea a fost “sceneta”? De ce? Ca sa fiu somera sase luni de zile? Ca sa-mi pierd si emisiunea de la TVR? Cred ca Turcescu incearca sa-mi plateasca niste polite, pentru ca l-am inlocuit din functia de redactor-sef la Europa FM, pentru ca jurnalul, de care se ocupa, pierdea audienta, pentru ca era lucrat superficial. Cred ca nu-mi va ierta niciodata acest lucru”, spunea Culcer in Capital.
Hopaaa! Deja doua “surse” , ca sa fac un “spirit de gluma”
Dar, ajunge! (tip si eu ca Nistorescu ) Oricum, TVR-ul nu poate intra pe mainile nici unuia dintre cei doi hiper-profesionisti, decat daca se doreste injectarea mortala, direct in cap, si a jurnalistilor si a natiunii tele-spectatoare. Poate doar Florin Calinescu, expert deja in inregimentatii KGB de la Catavencu si in cum sa execute “imbecili organizati”,“frustrati sexual”, “oengisti – babe si peltici”, sa mai salveze cu cateva socuri electrice bine aplicate inima presei nationale, in prezent asezonata pentru un infarct controlat.
Boala presei este, de fapt, o reproducere la scara mai mica a bolii societatii romanesti de azi, careia i s-au administrat in 50 plus 20 de ani atatea doze aproape letale, incat ma mir ca “mai misca”. “Etichetarea, moartea civilă, scoaterea din circulaţie, fondurile prohibite etc. au fost utilizate spre a falsifica memoria spirituală a unui popor, ceea ce echivalează cu un etnocid cultural”, spune un mare ganditor avertizand: “Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare… agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor”. Razboiul mai mult sau mai putin intrevazut in toata aceasta perioada trebuie sa duca la un deznodamant.
Cu creierul aproape adormit de otrava teleinoculata picatura cu picatura in sistemul lor imunitar, prin televiziune si presa, romanii, cobai ai dictaturii nonvalorii, mai au o sansa de supravietuire: rezistenta din munti se muta in orase. Sa-si arunce televizoarele si sa respinga minciunile mitraliate asupra lor si manipularile la care sunt supusi, sistematic, de catre diversionistii profesionisti care presteaza de sub reflectoarele mogulilor, “buni” sau “rai”. Orice dictatura, fie si media, are un sfarsit, de cele mai multe ori neplacut pentru cei care se folosesc de ea.
“Ce spunea Mile despre astfel de homunculi şi despre lumea lor?: … aveţi impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenişan şi vă spune că pute”, amintea George Roncea. Mile Carpenisan: “… dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. … In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun: doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”

Roncea.ro: Jurnalistul de opinie, cadavrul din debaraua presei. Lustragii si agentii mogulilor si serviciilor. Pustiul mass media

Roncea.ro: Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani. Veniti pe Roncea.ro

2010-04-22T02:44:00.000-07:00

Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990

Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.
25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).
26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.
28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.
31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.
Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.
12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”
23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.
28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.
12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.

18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.
3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).
20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.

22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronescu, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.
23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.
24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.

Deschiderea balconului

Read the rest of this entry »

Miza invitarii lui Dalai Lama pe “pamantul natal” al “sfantului” Körösi Csoma Sándor: internationalizarea autonomiei “Tinutului Secuiesc”. CNS-ul lui Laszlo Tokes a parafat un “Tratat” cu separatistii teroristi uiguri, apropiati tibetanilor. Recuperare de pe Roncea.ro

2010-04-22T02:32:00.000-07:00

Dupa cum se stie, pastorul Tokes Laszlo, europarlamentar si agitator pentru autonomia Tinutului Secuiesc ca sef al “Consiliului Național Maghiar din Transilvania”, documentat ca agent al securitatii Republicii Populare Ungare, l-a invitat in Romania in aceasta toamna pe liderul tibetan Dalai Lama fara sa mai intrebe si Guvernul roman. Intr-un Comunicat transmis ieri presei ca replica la precizarile ministrului de Externe pe tema vizitei neagreate de catre autoritatile romane, Laszlo Tokes incearca sa ne spuna ca, de fapt, “in mod special vizita se adresează pământului natal al lingvistului Körösi Csoma Sándor, considerat un „sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă”. Iar aceste “pamant natal” nu este neaparat Romania ci, ati ghicit, Transilvania.

Totodata, in acelasi comunicat, Tokes nu se sfieste sa faca o paralela intre el, considerat adeseori de ciracii sai drept “liderul spiritual al comunităţilor maghiare care trăiesc în ţările din Bazinul Carpatic”, si Dalai Lama, despre care afirma ca este “conducătorul spiritual al Tibetului aflat în exil” si “purtătorul nu numai al drepturilor propriului popor, ci totodată a libertăţii şi drepturilor omului a tuturor popoarelor asuprite”. Ati ghicit, din nou, printre aceste “popoare asuprite” se afla si bietul popor maghiar din bazinul carpatic, nedreptatit prin odiosul Tratat de la Trianon.

“Bodhisattva” Körösi Csoma Sándor a fost un filolog “secui” nascut in “Tinutul Secuiesc”, – nu-i asa? – respectiv in satul Chiurus (Körös pe ungureste), judetul Covasna, in 1784, pe atunci Regatul Ungariei. Csoma (poate Cosma?), dupa ce a petrecut mai multi ani in Tibet a alcatuit primul dictionar tibetan-englez si a murit in India in 1842.

Miza “vizitei ecumenice” – dupa cum zice Tokes – a pazitorului “tuturor poporului asuprite” este, asadar, internationalizarea chestiunii Tinutului Secuiesc si a “asupritului popor maghiar”.

Este bine sa ne dam seama ca, desi Dalai Lama beneficiaza de o imagine internationala foarte candida iar drama tibetanilor chiar exista, el a fost folosit, de fapt, toata viata sa, pe post de iepuras in santajul media al unei puteri sau alta in relatia cu China.

Mai mult: dincolo de zambetul sau “zen”" si ecumenic” se ascund aliante care nu de putine ori au dus la varsari masive de sange, cum a fost “revolta” uigurilor din vara anului trecut. Intr-un discurs sustinut pe 1 septembrie 2009 in Parlamentul European, Rebiya Kadeer (foto stanga), preşedinta Congresului Mondial al Uigurilor, a afirmat, punand problema la pachet: „A venit timpul ca guvernul chinez să discute cu mine şi Dalai Lama“. Evident, nu de putine ori, ungurii s-au asemuit cu uigurii, care revendica o buna bucata din China si cu care, culmea, se potrivesc si la “drapelul secuiesc” (vezi foto cu cele doua mai jos). Interesant ca sustinatoarea principala a uigurei a fost presedinta subcomisiei pentru drepturile omului din PE, “ecologista” Heidi Hautala, din… Finlanda, avocata principala a “cauzei maghiare” in Occident si acelasi personaj caruia Laszlo Tokes i-a solicitat sa foloseasca influenta Uniunii Europene si sa intervina pe langa autoritatile boliviene pentru Toaso Előd (nascut la Sovata) si Mario Tadic (mercenar), arestati pentru terorism – daca va mai aduceti aminte scandalul de anul trecut legat de unguri si tentativa de asasinare a presedintelui Evo Morales – ambii membri ai “Legiunii Secuiesti”, infiintata in Ungaria cu scopul declarat al “apararii Tinutului Secuiesc”.

Povestea merge mai departe: militantii unguri pentru autonomia “Tinutului Secuiesc” intra de fapt in aceeasi categorie cu separatistii teroristi uiguri, extremisti islamici, dupa ce, in iunie 2006 au semnat un “Tratat” intre CNS si Forumul Uigur, organizatie considerata de Statele Unite, si nu numai, drept terorista si ai carei lideri sunt urmariti international.

La 5 iunie 2006, liderii “Adunarii Nationale a Secuilor” au semnat un acord de colaborare cu o organizatie suspecta de terorism: “Forumul Uigur”, unda din organizatiile separatistilor din provincia chineze Xinjiang, pe care separatistii o numesc “Turkistanul de Est”. Miscarea islamica din “Turkistanul de Est” a fost inclusa, la 26 august 2002, potrivit afirmatiilor adjunctului Secretarului de Stat al SUA, Richard Armitage, pe lista organizatiilor teroriste. Conform informatiilor Ambasadei SUA la Beijing, organizatia uigara a planificat un act terorist impotriva misiunii diplomatice a SUA in Kirgistan.

Intelegerea convenita intre “Consiliul National Secuiesc” reprezentat de Jozsef Csapo, presedintele de atunci, si Attila Tulit, vice-presedintele, si “Forumul Uigur”, reprezentat de Perhet Muhammet, prim-secretar, si Umit Hamit Agahi, secreatar general, are urmatorul continut:

“Tratat”

“Consiliul Permanent al Consiliului National Secuiesc, reprezentant al poporului secuiesc si membrii emigratiei uigure, reprezentate prin Forumul Uigur, avand in vedere legaturile istorice cu poporul uigur, incheiem prezenta intelegere pentru studierea trecutului comun, colaborare periodica in vederea realizarii intereselor comune.

Trecutul de mai multe secole al celor doua popoare ne determina sa descoperim si sa cultivam trecutul nostru comun, sa-l interpretam si sa-l consideram ca pe o relatie de fraternitate.

Noi, reprezentanii organizatiilor noastre, am semnat ca semn al recunoasterii colaborarii periodice si fructuoase intre noi.

Presedintele CSN, Jozsef Csapo Vicepresedintele CNS, Attila Tulit

Prim-secretar al Forumului Uigur, Perhet Muhammet Secretarul General al Forumului Uigur, bin Umit Hamit Agahi”

Nota bene: Jozsef Csapo a demisionat in octombrie anul respectiv, printr-o scrisoare trimisa prin fax la CNS, fara a-si motiva insa gestul, iar tatal lui Tulit (in prezent membru al PCM), Attila Imre Tulit, consilier local al UDMR la Sfantu Gheorghe, a fost arestat de DNA pe 22 septembrie, acelasi an, prins in flagrant cu o mita de 20.000 de euro.

Pentru alte detalii, consultati “Spionajul Ungar in Romania”, de Traian Valentin Poncea si Aurel Rogojan, si Andy McCarthy , sef al Center for Law and Counterrorism al Foundation for Defense of Democracies, care a scris, in National Review’s Corner, articolul documentat The Uighurs Are Coming, the Uighurs Are Coming!:

Despite being steeped in jihadist ideology, trained in explosives and assassination tactics, and anxious enough to get that way that they high-tailed it from China to Afghanistan to become more lethal terrorists, the Uighur Muslim

Read the rest of this entry »

Roncea.ro semnaleaza: Am plecat de la Curentul. Pe cont propriu, in spatiul online, cu opinii in contrasens. Satisfactii si regrete

2010-03-02T17:17:00.000-08:00

Aceasta este ultimul articol de pe acest blog, care va ramane doar ca baza de date online. Va astept pe www.Roncea.ro

[Translate]

Echipa Roncea a plecat de la ziarul “Curentul”. Coincidenta, odata cu aniversarea zilei de nastere a lui Ion Iliescu, care a plecat la randul sau, din tara, pentru a se intalni cu comilitonii sai, comunistii europeni. Noi plecam doar pe net, locul unde tinde sa se formeze o Romanie virtuala mai sanatoasa si mai inteligenta in orice caz decat cea “reala”, controlata pana la sufocare de “oamenii de bine” al caror prototip pare sa ramana vesnicul Ion Iliescu, de profitorii tuturor regimurilor.
Acum, dupa ce marea incordare a alegerilor a trecut, dupa ce ne-am bucurat de invinetirea perdantului Ion Iliescu, violaceu de furie pana in varful unghiilor, avem destule alte lucruri de facut. Ziarul “Curentul” merge inainte, dus de…curent. Cutremure la orizont, inundatii, sosele distruse, pensionari disperati, Raduleasca, agonia noilor generatii bagate in programul cretinizarii cu televizorul, cancan, barfe, susanele, etc samd
Or noi nu prea putem fi dusi de curent. Dimpotriva. La fel ca alti cativa putini jurnalisti ramasi liberi suntem fideli tocmai opiniilor in contrasens. Alaturi de curentul de zi cu zi, “uniformizator”… Cand suvoaiele minciunii duc la vale tara invaluind realitatea in tacere mormantala e bine sa mai ramana cateva pietre in urma care sa strige adevarul. Cu 20 de ani de presa in sange – impliniti luna aceasta – si ceva mai multi de actiuni civice si anticomuniste in spate, trecuti cu toata scarba inerenta prin hatisurile si labirinturile acestei lumi “politico-economico-culturalo-jurnalistice” mizere, nu prea mai putem fi convinsi ca, de fapt, lumea se invarte altfel, poate mai repede, dupa cum crede Hrebenciuc, poate invers, dupa cum cred altii, ceea ce poate da, in ambele cazuri, ameteli serioase.
Asa ca o sa ne vedem de drumul nostru, acelasi dintodeauna, urmand si mediatizand mintile sclipitoare ale Romaniei trecute sau pe cele pe care am avut sansa sa le intalnim in aceasta viata, cu unicul scop de scoatere la lumina a adevarului si strigarea lui de pe culmi, prin orice mijloace. Adica exact ce-i enerveaza pe slujitorii minciunii. Orice altceva, in afara de asta (si de Basarabia) nu prea ne intereseaza.
Proiectul nostru e simplu si, tocmai de aceea, stim ca va fi si de succes. Il veti vedea cat de curand, sub forma unui portal al ziaristilor online. Credem ca exista, inca, un potential real in spatiul virtual pentru ca ziaristii sa construiasca, sa traiasca si sa scrie liberi. Completamente liberi.
In ce ne priveste, scopurile noastre, la “Curentul”, au fost destul de clare, pe masura distractiei aferente. Sa explicam.
Cutremurul din Chile ar fi schimbat axa pamantului, zic niste savanti americani. Daca e asa, ne asteapta schimbari globale monstruoase, spun savantii rusi. Noi romanii putem sta linistiti, la locurile noastre. La noi viata pare sa aiba trasaturi monstruoase “by default”, de cand am fost ocupati de bolsevici, schimbati cu “eliberatorii” americani, ajunsi cu o intarziere de vreo 65 de ani. Dar piatra de moara legata de gatul Romaniei ramane inca, Iliescu-KGB. Pana nu iese cu picioarele inainte din politica acest “batranel” – fatada unei hidre vorace care sugruma si mananca de viu, incetisor, acest popor – nu se va schimba nimic la noi.
Acest asasin radios, ajuns, iata, la 80 de ani, marcheaza intr-un fel sau altul tot felul de momente ale vietii noastre.
Iliescu pare sa ramana “forever” calare pe Romania, iar lucrurile la noi nu se vor schimba cu adevarat pana ce Justitia nu-si va spune cuvantul in privinta acestui criminal cu mainile rosii de sange pana la cot, care continua sa ne ranjeasca in fata cu orice ocazie. Chiar daca lumea intreaga se schimba, Romania nu va fi altcum decat pe potriva lui Iliescu. Practic toti “oamenii politici” din fruntea partidelor politice de la noi au fost ori creati de Ilici ori i s-au inchinat, pupandu-i inelul, ca in vechile traditii mafiote.
Traian Basescu este singurul personaj din campul nostru politic care a reusit sa se smulga din imbratisarea lui Ion Iliescu – desi si el tot de la FSN s-a adapat, acum 20 de ani, in timp ce “batranelul” Iliescu si “tinerelul” Roman ne crapau capetele, noua, celor din Piata Universitatii. In afara de Tismaneanu si ai lui nimic nu-l mai leaga insa, astazi, pe Basescu de Iliescu. Indiferent cine vine la putere raman pe pozitii “baietii din Primaverii”, GDS-istii “de bine”, proveniti din familiile “tanchistilor” davaisti (asa li se spune celor din stirpea lui Tismenetki si Neulander, sositi calare pe tancurile rusesti pe meleagurile noastre) care au ocupat Romania dupa 1944.
Noi, astia, ajunsi in strada dupa ce taticii lor le-au confiscat averile si vietile parintilor si bunicilor nostri, am avut, credem, un singur moment de bucurie politica: la implinirea a fix 20 de ani de la iarna lui 1989. Basescu ne-a oferit oleaca de satisfactie stricandu-i lui Iliescu placerea aniversarii loviturii de stat brat la brat cu Gorbaciov si in direct la televiziunile lui Vintu si Voiculescu. Omul a castigat sefia statului inca o data, in pofida sforarului, edecarului moscovit care a reusit coagularea celei mai vaste coalitii politice formate vreodata de la CFSN incoace, cu scopul exclusiv al “terminarii” lui Traian Basescu.
Un ziar de format mic, dar cu tiraj considerabil, “Curentul”, un post-doua de televiziune, plus vreo cateva zeci de blogeri inimosi si cativa ziaristi ramasi liberi, trup si suflet, au facut fata cu succes, pe partea lor de confruntare, unui alt gen de coalitie, formata din mii de “ziaristi” apartinatori presei/pres/gazeta de perete a Aliantei politice constituite si coordonate de diabolicul bosorog Ion Iliescu si ciracii sai. Salariile gigantice, suportul a sute de sectoristi si urechisti mobilizati din garnizoaanele lui Vintu, Patriciu si Voiculescu, brigadieri pe santierul dezinformarii ridicat duduind de marile “Trusturi”, de “presa”, nu au ajutat “colegilor” transformati acum in unelte de unica folosinta bune de aruncat la cos.
La “Curentul”, asadar, ne-am distrat de vis, in stilul vechilor golani ai Pietei Universitatii. De data asta le-am turnat noi benzina ca sa-si dea singuri foc la autobuze. Ne-am descurcat cu tot ce ne-a cazut sub mana, dar cel mai de efect a fost nisipul pus in rezervoarele uriasei masinarii de dezinformare si manipulare, care purta in carca miile de sclavi de pe mosiile mega-mogulilor, pana s-au gripat motorasele oligarhilor si molohul a sucombat, la fel ca avatarul Geoana, drept in bratele inerte ale lui Iliescu.
Lucrarea a fost, sa recunoastem, ne-mai-po-me-ni-ta, daca avem in vedere ca nu a fost vorba decat de vreo trei-patru maini dibace si un os de moldovean, tot golan pe undeva, dar dintr-o alta generatie, inca cu sange in instalatie, care ne-a dat la mingi fierbinti din fundul terenului de i-am saturat cu indesatul pe distinsii nostri “colegi”. Atata le-am pus la mingi pe masa, sa se joace intre ei, pana au si uitat ca se afla in toiul campanei electorale si ca au de tocat o singura tinta – Traian Basescu. Practic i-am tinut pe loc mai bine de o treime din campanie, dandu-le de lucru si croind o noua agenda publica pe tema “inregistrarilor” pline de panseurile savuroase (si vai, atat de autentice) ale lui Chirieac, Rosca si Macovei. Plus, desigur, alte picanterii video, ambuscade si trante, pe net mai ales, cat cuprinde.
Realitatea e ca toti actorii vizibili ai jocului politic electoral, inclusiv mogulii lui peste, erau (sunt) niste decerebrati. Singurul cu creier si sange in el, ca e vampiric si a supt la greu din sangele romanilor a fost tot “batranelul” Iliescu, un fel de clona cu sapca de colhoznic a lui Sauron, vrajitorul diabolic din Stapanul Inelelor. Ranjetul din noaptea alegerilor s-a facut praf insa, cand a venit Viorica Hrebenciuc cu rezultatele reale, impartasite de Videanu, in direct si la ora de varf (3 a.m.) chiar in noaptea alegerilor.
Pe langa satisfactiile reale pomenite, ar fi si-un oarecare regret: ca i-am tras-o poate prea tare lui Sorin Rosca Stanescu, de care am fost legati si profesional si sentimental o lunga perioada, mai mica insa decat a fost cea de prietenie a sa cu Basescu. Desigur, intr-o masura, si-o merita, la fel ca si gasca de la fosta Scanteie, din care face parte si Bogdanel Chirieac, care tipa zilnic in anii ’90, la comanda lui Iliescu-KGB, ca suntem legionari si trebuie sa fim rasi in mijlocul Piata Universitatii, eventual impuscati cu mitraliera daca minerii sunt putin ocupati cu plantatul florilor. Oricum, Bogdanelul mogulilor nu s-a jenat de loc: este in continuare invitatul de onoare si o adevarata vox pulica a Trustului Realitatea-Catavencu dar si clientul contractelor cu anumite institutii ale fostului stat roman.
De altfel, e bine de observat, cel care l-a infundat cel mai tare pe Rosca Stanescu a fost, de fapt, chiar Bogdan Chirieac cu a sa prestatie de-a dreptul jegoasa de proxenet-media, de “peste”, dupa cum bine a zis Basescu, pe langa “virginalul” Catalin Macovei, fezandat hulpav pe drumul la si dinspre “picnicul baietilor” de la padurea Snagov.
“Tunul” anti-Basescu, SRS, a fost scos din joc in rafale si pentru ca ajunsese deja sa il slujesca pe Iliescu si toata gasca lui de mafioti. Nu spune nimeni ca in jurul lui Basescu nu se invart mafioti similari. Exista, insa, o imensa deosebire, pe care Rosca o stie prea bine, dar a preferat sa o ignore, desi a ragusit pe tema asta toata cariera sa postdecembrista de jurnalist (pana a dat de bani): Iliescu este criminal. Ceea ce Basescu, orice s-ar spune despre el si oricum ar fi, nu este. Nici acum nu pot sa inteleg cum de a ajuns Rosca Stanescu atat de jos, in genunchi, sezand pe ciubotele rosii made in Moskba ale lui Ion Iliescu, cel care aproape ne-a omorat si in decembrie ‘89 si in iunie ‘90. Cand chiar Rosca a fost cel care ne-a cautat peste tot dupa Mineriada, la morga, prin spitale, s-a agitat din rasputeri pentru fratii Roncea. Si, cand am iesit de la Magurele, cu capul spart, cusut pe viu dar inca sangerand, am lucrat impreuna, la “Romania libera”, dand drumul la o campanie de presa pentru eliberarea celorlalti arestati – “Infernul de la Magurele” – care si azi poate intra in analele presei dar si in dosarele procurorilor blocati de Dan Voinea timp de aproape 20 de ani.
Rosca a fost un personaj cu totul deosebit, a fost un fel de marca a perioadei anilor ’90, un ziarist implicat public “la rosu” cu o gura cat o sura, lovit in moalele capului de Magureanu si Iliescu cu dosarul de securist, dar totusi capabil sa se ridice din nou, sa toace mai departe la Iliescu. Probabil ca a inceput sa tradeze ideea de presa luat de val in siajul vecinului sau, Dinu Patriciu, cap al unui veritabil grup criminal (asa scrie in dosarul sau penal). Mergand pe ideea de supravietuire a ajuns, tot asa, supravietuind de pe o zi pe alta…multimilionar. Avea tot ce-si putea dori. Cand a tipat insa la Basescu, fostul lui tovaras ajuns presedinte, i s-a infundat.
Acum, ca s-a lasat, din pacate, de presa, sper sa se bucure de milioanele sale, ca si ceilalti milionari pe care nu-i mai intreaba nimeni cum si-au facut primul milion. Macar Rosca, sincer, a recunoscut public. Primul milion i-a venit la ziar de la rusi, de la Lukoil. Si tot rusii i-au distrus creatia, ziarul si colectivul cu viziuni nationale creat acolo. “Prietenii stiu de ce”. Mircea Popa, de exemplu.
Chiar ne pare rau de o parte a colegilor nostri de odinioara. Cu unii dintre ei am scris impreuna fluvii de materiale, bine monitorizate de baietii de la Rasarit, pe tema Basarabiei, obiectivul nostru constant de cand ne suntem in presa si dinainte de asta. Am pus cap la cap chiar si cateva carti, ajunse material de documentare pentru teze de doctorat la geopolitica, relatii internationale si securitate. Acum unii au ajuns sa se prostitueze, care pe unde au nimerit, care pe unde li s-a ordonat sa nimereasca. Putini au rezistat, fideli crezului. Din pacate, si in Basarabia si aici, rusii inca fac jocurile, la scara diferita desigur, daca ne gandim ca teritoriul romanesc “beneficiaza” de mult mai multi si mai bine plasati “americani” de teapa lui Soros. “Americani” ca Tismenetki, ajuns tartor peste memoria insangerata a romanilor calcati sub senilele lui tatane’su, “Ciungul” trimis de Moscova “sa faca curatenie” printre romani, cu tancul.
Speram totusi ca Basescu va fi presedintele Reintregirii desi si aceasta poate lua turnuri nefaste pentru romanii de dincolo, daca luam drept exemplu referential re-intoarcerea lui Tismaneanu pe post de “profesor”, de “anticomunism”, gazduit cand vine la Bucuresti in acelasi loc in care isi facea veacul proslavindu-l pe Ceausescu si, apoi, pe Iliescu: “cartierul rosu” , al nomenklaturistilor din Primaverii. Chestie care nu poate decat sa ne provoace greata. Poate ca totusi spiritul romanesc va reusi sa respinga celulele acestea canceroase sau, cine stie?, poate ca o data cu pierea lui Sauron vor exploda cu totii ca niste creaturi ale iadului bolsevic ce sunt.
Acum, intorsi la “Curentul”, parca timpul nu ne mai permite o munca de rutina la ziar si nici satisfactiile nu mai sunt aceleasi, pe masura ce importanta presei scrise scade, rapusa de mis-mas-urile cunoscute si mondenizarea fortata, ca sa nu zicem manelizarea presei, ca tot e la moda. “Curentul”, suntem convinsi, cu acele condeie aprige pe care le are si cu verva echipei sale tinere va stii sa-si consolideze si in viitor renumele dat de fondatorul sau, marele jurnalist Pamfil Seicaru.
In ce ne priveste, pe langa acest proiect foarte serios, dedicat ziaristilor online, romani si liberi, pe care il dezvoltam chiar in aceste zile, avem de terminat trei carti la care lucram simultan, dintre care una se afla aproape sub tipar – despre “prietenul” Pacepa – si alta aproape de finalizare, pe care urmeaza sa o lansam pana in iunie, plus o a treia, o datorie de onoare, fata de regretatul Patriarh Teoctist.
Una peste alta, la “Curentul” ne-am distrat la maximum. Sper ca ne vom mai bucura la fel si la anul, pe vremea asta, cand Iliescu isi va serba, poate, ultima sa zi de nastere, in postura de condamnat. Cel putin asta a promis solemn Traian Basescu, inca de la primul mandat: ca va crea Justitiei mediul necesar, liber de presiunile politice, pentru a finaliza dosarele “revolutiei” si Mineriadei, care-l au ca actor principal pe cel care merita sa intre in istorie cu renumele sau autentic, de “carpa kaghebista”. Desigur, sa nu-i uitam “garda” ideologica: “profetul” Brucan, cel care impreuna cu sotia sa ne-a condamnat la moarte elitele, “tinerelui” Roman, si el fiul lui tat’su, pripasit in Romania direct din bordelul bolsevic de la Hotelul “Lux” din Moscova, la fel ca si “profesorul” Tismaneanu, slugoiul de casa bun la toate regimurile. Ce bucurie ar fi sa vedem inceput si procesul international al comunismului, care sa inceapa, “nu-asa”, cu Ana Pauker, Sidorovici, Nikolski, Pantiusa, Tismenitki si cei care i-au trimis aici, sa incapuseze Romania. Speram sa vedem momentul cand vor plati cu totii – si in fata romanilor – nu doar a lui Dumnezeu.
George Roncea
Victor Roncea

UPDATE: Roncea.ro: Schimbare de strategie. George Roncea scrie in continuare la “Curentul”, cu ochii pe acoperitii si descoperitii lui Vintu

NOUL BLOG Roncea.ro semnalat de StareaPresei.ro

2010-02-22T23:23:00.000-08:00

StareaPresei.ro: Prevista presa(rilor)
Jurnalistul Victor Roncea de la "Curentul" si-a lansat noul sau website personal, numit Victor Roncea Blog, pe domeniul http://www.roncea.ro. Ii urez toate cele bune, mult succes, ponderatie, virulenta si sange-n instalatie!
Multumesc, la fel! Primele stiri:
Cum au devenit romanii romi. Memorandumul prin care Petre Roman a oficializat “rom-anizarea” tiganilor
Dinescu, incompatibil de facto si de jure. Fostul secretar UTC vrea sa conteste… Registrul Comertului
“EXCLUSIV” :) Dinescu a fost prins in chingile ANI si ale Justitiei si cu sprijinul Civic Media
Am scapat de Dinescu! Decizia ANI e definitiva: Mircea-fa-te-ca-lucrezi, zburat de la CNSAS
Afacerea tiganilor, exploatata de dezintegratorii Romaniei din trena lui Soros
In vizita la ZAVTRA. La 10 ani de la alegerea lui Putin previziunile scrise in 2000 se implinesc azi
Toader Paleologu făcea pipi în ţarc şi dădea vina pe maimuţă. Azi vrea să-si facă o psihanaliză. „E urgent!“
Mogulul Sorin Ovidiu Vintu disperat de controlul de la Realitatea Media il ameninta pe seful ANAF
Asasinatul MOSSAD din Dubai a fost anuntat pe Twitter
Noulu Testamentu pri armâneşti
Unirea e aproape, chiar daca Steaua Rosie sta bine-nfipta pe Kremlin
Noul Blog Roncea

UPDATE. Alte materiale interesante pe Roncea.ro:

WWW.RONCEA.RO - Noul Blog Roncea

2010-02-22T07:22:00.000-08:00

Va astept, incepand de azi, pe:

www.Roncea.ro

PSD, un partid de avatare. 30 de figuranti angajati de Vanghelie au venit la sediul PSD sa-si ceara banii pentru participarea la Congres

2010-02-22T05:47:00.000-08:00

Aproximativ 30 de figuranţi au venit, luni, la sediul central al PSD, afirmând că au fost angajaţi prin intermediul unei firme de casting să facă figuraţie la Consiliul PSD Bucureşti de săptămâna trecută, fără a-şi primi banii.
Cei 30 de oameni adunaţi în faţa sediului central al PSDau afirmat că au venit la partid pentru a-şi cere banii promişipentru a participa, miercurea trecută, la Consiliul extraordinar alPSD Bucureşti.
Reprezentantul lor a precizat că au fost angajaţi, prinintermediul unei firme de casting, să participe la Consiliul PSDBucureşti de miercurea trecută, cu misiunea de a umple sala şi de aaplauda.
Cei 30 de oameni au afirmat că li s-ar fi promis 25 de lei pentru a face figuraţie la Consiliul extraordinar al PSDBucureşti.
După aproximativ 20 de minute, ei au plecat de la sediul centralal partidului, reprezentantul acestora declarând că vor merge lasediul PSD Bucureşti de lângă Piaţa Universităţii.
Sursa: Mediafax
Foto: Bogdan Stamatin

PATRIARHIA RUSO-KGB-ista planuieste reabilitarea lui Stalin

2010-02-22T03:02:00.000-08:00

Discussion on Stalin’s role to be held on more serious level than billboards, Russian Church believes

Moscow, February 19, Interfax – The Moscow Patriarchate believes Stalin’s billboards on Moscow streets will cause escalation of cruelty rather than productive discussion in society.

“Discussions on understanding, on evaluating history should be held, but it should be conducted on different level than hanging billboard and causing fierce reaction that is already developing,” head of the Synodal Department for Church and Society Archpriest Vsevolod Chaplin said on air of Radonezh and Golos Rossii joint radio program.

According to him, discussions should be “more serious than attempts to place a billboard saying that Stalin is good and cause opposition of other people.”

“I can expect that someone will spoil these billboards, someone will protest against them,” the priest said and added society needs “serious discussions on Stalin’s role, it is no way of solving the problem with billboards.”

Giving evaluation to Stalin’s personality, the priest noted that he had “positive qualities, he was a clever dedicated person and had good understanding of politics. He never placed family interests above interests of his work (as he understood it.)”

According to Fr. Vsevolod, any historical personality “especially acting in conditions of 20th century and wars of the 20th century is not ideal: Zhukov is not ideal hero and Stalin is not an absolute evildoer. They had positive and negative sides.”

“Stalin had strong features of character, he had his own morals (we can argue whether it was right morals), it was morals of a statesperson, a ruler of destinies, but he surely had his own morals. He was not a person of decay. He didn’t pass on his power to his daughter, he didn’t indulge his family – he rather sacrificed it,” Fr. Vsevolod said.
Sursa: http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=6958

Mai mult: La citirea Synodiconului Ortodoxiei (despre care în pastorala de ieri a Sinodului BOR s-a amintit pentru prima dată în 60 de ani într-un act oficial al BOR), Kiril al Moscovei a prescurtat randuiala acestuia, necitind anatemele împotriva ereticilor. Mostră de Ortodoxie "soft", care nu trebuie să deranjeze pe nimeni.
Vezi: http://www.patriarchia.ru/db/text/1098686.html

EDITORIAL RONCEA. Noii şantajişti de presă (din lesa lui Vintu, of course)

2010-02-22T01:25:00.000-08:00

Scris de Victor Roncea

După deconspirarea „greilor“ şantajului de presă, tartorul lor, puşcăriabilul Sorin Ovidiu Vîntu, un speculant al ideilor altfel inventiv - de aceea şi păstoreşte revistuţa intelectualoizilor „Idei în dialog“ - şi-a făcut avânt, cu armele ticăloşiei, în spaţiul virtual. Cu o televiziune care scuipă zilnic pe meseria numită jurnalism, total decredibilizată, trustul minciunilor, Realitatea-Caţavencu, a adoptat tactica infiltrărilor şi manipulărilor pseudo-mediatice, ca strategie a subversiunii totale, comandate de la Răsărit. Aşa au ajuns o serie de „portaluri“ de „Hotnews“ şi nişte fişte-“independenţi“ din spaţiul online să devină, în tentativa mogulului de reconsolidare media, avatarele şantajiştilor şefi ai lui Vîntu, aglomerând cu deşeuri ziaristice locul de refugiu al jurnaliştilor liberi.
Un studiu de caz pentru o viitoare şcoală a contra-jurnalismului de faţadă virtual poate fi cel legat de operaţiunea - altfel slabistă - de distrugere publică a senatorului PD-L Iulian Urban, cel mai tânăr ales al românilor din Senatul României. Care, pe lângă acest fapt, se mai poate lăuda, printre altele, cu lichidarea în linie a afacerilor de presă murdară ale nababului de Deltă, de la ziarul „Ziua“ la Realitatea TV.
Povestea începe pe când o tânără promiţătoare a presei de Dâmboviţa, pe numele ei Emilia Şercan, presta la „Evenimentul Zilei“ ca lunetistă de serviciu cu azimut Sorin Ovidiu Vîntu. De la puşca cu lunetă a trecut la rafale de mitralieră. Azi-aşa, mâine-aşa, până când, într-o zi cam pe la prânz, a primit un telefon de la tătuka Vîntu cu o invitaţie la menajerie. Fascinată pe loc de personalitatea, şarmul şi profesionalismul celui pe care, până nu demult, îl lucrase la gioale până la mantinelă, i-a căzut în braţe, cu un salariu de peste 10.000 de euro lunar, chiar la Realitatea TV. Nu după mult timp aflăm că s-a deplasat în „spaţiul online independent“, dornică de noi experienţe, mai mult sau mai puţin virtuale. Culmea, e promovată pe loc de televiziunea de unde îşi dăduse, chipurile, demisia. Subiectul: o „anchetă“ din care reieşea că Iulian Urban a făcut „donaţii nejustificate“ la PD-L şi este, deci, un senator controversat. „Întâmplător“, casa de avocatură Urban şi Asociaţii pusese pe-atunci în colimatorul legii chiar Realitatea TV şi datoriile ei neachitate, inclusiv la stat. Din tot Parlamentul României, tânărul Iulian Urban era cel mai periculos, în viziunea „independentei“ preluate şi colporate cu largheţe de „fostul“ său patron. Din păcate pentru profesionalismul de şanţ al micilor sculeri-matriţieri ai lui Vîntu, conform unui raport al Institutului de Politici Publice, Iulian Urban a reuşit să urce reprezentanţii PDL-ului în topul „celor mai conştiincioşi parlamentari din Camera Superioară a Parlamentului“. Mai exact: în topul prezenţei la lucrarile în plen, cu o prezenţă mai mare de 70%, în clasamentul senatorilor cu cele mai multe iniţiative legislative, unde Iulian Urban este primul în top cu 51 de acte, la numărul declaraţiilor politice susţinute de la tribuna Senatului, cu Urban în Top 3, şi la numărul cel mai mare de interpelări şi întrebări în Senat.
Mai mult: este singurul parlamentar care nu are maşină de la Senat, nu cere bani de chirie deşi nu este din Bucureşti, nu decontează deplăsările din teritoriu, nu a plecat niciodată într-o deplasare externă pe banii statului, nu are telefon mobil plătit de Senat şi nu decontează convorbiri, nu are laptop de la Senat, nu are sumă forfetară şi îşi plăteşte birourile teritoriale din banii lui, iar membru de partid este doar din august 2008.
Nimic nu i-a convins pe executanţii ordinelor. Călare pe Urban a fost aruncat chiar locotenentul-major al „societăţii civile“ marca SOV, Mircea Toma necredinciosul, urmat de o altă jurnalistă de Realitatea, care a reuşit însă să-şi primească răspunsul corect. Nemulţumiţi de rezultat, potăile de presă din lesa lui Vîntu au preluat haloimăsul livrat de „independenţii online“ şi l-au pus într-o publicaţie de toată jena, unde a semnat un alt lingău la toate porţile, clonat însă, foarte curajos, sub acoperirea a două pseudonime. E vorba de un individ precar, cu măşti de toate culorile şi formele, care şi-a găsit, în sfârşit, culcuşul: în presa insalubră şi interlopă (da, exista si asa ceva!). Un „pro-băsescian“ care, pe vremuri, scria la comanda lui Vîntu despre „abuzivul“ Băsescu şi „intervenţiile sale prezidenţiale“ „ilegale“. Acum o să se aleagă, cel puţin, cu un proces. Din păcate, trebuie să fim conştienţi de faptul că asanarea presei nu va reuşi atâta timp cât toţi infirmii sufleteşti se vor juca la butoane cu avatare „independente“ specializate în mercenariat şi linsul oaselor de peşte aruncate de la masa stăpânului. Starea jurnalistului care apără adevărul rămâne cea de alertă, de prezenţă continuă.

Noii şantajişti de presă
Curentul - luni, 22 februarie 2010

SANTAJ si sex in plex la Congresul PSD. Cristian Diaconescu prins la mijloc intre fetele lui tata Vintu - Sincai si Sultanoiu. Interviu cu masaj acasa la un... mogul si o jurnalista Realitatea-Catavencu. UPDATE

2010-02-21T15:26:00.000-08:00

Congresul PSD, desfăşurat la sfårşitul săptămånii, a fost urmărit ca un film de capă şi spadă, în care n-au lipsit combatanţii gata de bătaie şi ţigăncile venite să alunge spiritele necurate şi ghinionul care båntuie de ceva ani partidul. După ce Miron Mitrea şi Radu Mazăre au declarat în plen că se retrag şi-l susţin pe Victor Ponta, retragerea lui Cristian Diaconescu din cursa pentru preşedinţia PSD a fost unul din momentele-cheie ale congresului de la Romexpo, ridicånd numeroase semne de întrebare. Gestul său i-a surprins pe mulţi,deoarece declarase ferm cu vreo două zile în urmă că nu acceptă oferta lui Mircea Geoană de a merge alături într-un proiect comun la preşedinţia PSD. Diaconescu s-a răzgåndit brusc såmbătă, pe la ora 18.00, cånd a anunţat că renunţă la candidatură şi-l sprijină pe acesta. Interesant este că Diaconescu a mai luat o dată cuvåntul în plenul congresului, la ora 13.00, cånd nu a scos o vorbă despre sprijinul acordat lui Geoană. A vorbit despre unitatea partidului, despre greşelile făcute de echipa de conducere (adică Geoană) şi despre nevoia de schimbare în PSD. Ce s-a întåmplat în intervalul de patru ore pentru a-l determina pe Diaconescu să se răzgåndească şi să meargă alături de Mircea Geoană? Răspunsul se găseşte în întålnirea purtată de Geoană şi Vanghelie cu Cristian Diaconescu, cu puţin timp înainte ca acesta să facă anunţul de renunţare la candidatură. Potrivit informaţiilor noastre, Diaconescu a fost şantajat cu informaţii legate de viaţa sa privată.
Fostul ministru de Externe este conştient că cel mai important capital politic al său este imaginea sa, destul de nepătată, dacă trecem cu vederea episodul în care a fost surprins în maşină cu o ziaristă de la Realitatea TV, în timp ce se deplasau spre casa acesteia. Din aceste motive a renunţat la candidatură şi a acceptat oferta lui Geoană, contrar atitudinii sale politice din ultima vreme, în speranţa că informaţiile despre viaţa sa privată vor rămåne ferecate pentru totdeauna.
Conform informaţiilor noastre, episodul cu ziarista Cristina Şincai nu este singular, iar Cristian Diaconescu, contrar imaginii sale de familist convins, se bucură din plin de compania unor domnişoare „recrutate“ în special din mediul jurnalistic. Zvonurile lansate pe la colţurile PSD şi pe culoarele Ministerului de Externe susţin că, după episodul Cristina Şincai, Diaconescu a trecut la o nouă etapă, având o relaţie cu Oana Sultănoiu, ziaristă la aceeaşi Realitatea TV.

Tabăra lui Geoană l-a monitorizat non-stop pe Diaconescu

La scurt timp după retragerea inexplicabilă a lui Diaconescu la congresul PSD, jurnalista Floriana Jucan, care a declarat că o leagă multe lucruri de liderii acestui partid, a afirmat public că se află în posesia unui dosar de 37 de pagini care dovedeşte că vicepreşedintele PSD a fost monitorizat timp de 10 zile, la începutul lui februarie, şi aspecte din viaţa sa privată ar putea fi compromiţătoare şi l-ar putea decredibiliza. „În urmă cu circa o săptămână, a venit cineva la mine - l-am considerat atunci din tabăra lui Mircea Geoană - cu o monitorizare a lui Cristi Diaconescu. Nu am publicat-o niciodată, deşi ea mi-a fost încredinţată spre publicare. M-am gândit că nu trebuie să intru în acest joc, mai ales pentru că urmau aceste alegeri“, a spus Jucan.
Potrivit acesteia, Diaconescu ar fi fost monitorizat, în perioada 1-10 februarie, de un serviciu de informaţii a cărui identitate nu a fost dezvăluită. Monitorizarea ar releva cel puţin două aspecte compromiţătoare la adresa politicianului: o vizită la un controversat om de afaceri şi un moment din viaţa privată care ar demonstra imoralitatea acestuia.
„Această monitorizare este adevărată. Cristian Diaconescu este monitorizat non-stop, de când merge cu soţia la cumpărături, până când merge la unii dintre liderii PSD acasă, când merge la sediul SRI din Piaţa Victoriei sau când merge într-o vizită de patru ore, pe 5 februarie, la reşedinţa unui mogul. Ce m-a uimit la Diaconescu este că, în toată această perioadă, se deghizează: îşi pune fes pe cap, parchează pe străzi lăturalnice, îşi pune ochelari, deci are ceva de ascuns“, a completat Jucan.
Ce-i drept, Diaconescu avea toate motivele să se ascundă, pentru a nu-şi strica imaginea de om serios. O vizită la mogul, indiferent că este motivat de nevoia unui SPA de calitate, echivalează în PSD cu sinuciderea politică. Ca să nu mai vorbim de întâlnirile ascunse cu ziaristele, întâlniri determinate bineînţeles de nevoia de a discuta subiecte fierbinţi legate de congres, PSD, scut antirachetă etc.

Diaconescu şi suprarealismul

„Nu am nicio idee despre ce este vorba. (...) Această chestiune, mai mult sau mai puţin personală, este legată de acest Congres şi cred că este o chestiune exagerată“, a replicat Diaconescu, întrebåndu-se retoric dacă „trăim într-o lume suprarealistă?“. Nu e suprarealism cu siguranţă, e viaţa politică românească în care şantajul face casă bună cu politicienii de Dâmboviţa.
Pus în faţa evidenţelor, pesedistul a recunoscut că a fost la sediul SRI din Piaţa Victoriei, însă pentru a avea „o discuţie în legătură cu un proiect în ceea ce priveşte scutul antirachetă“, dar şi că s-a întâlnit, pe 5 februarie, „şi cu oameni de afaceri şi cu jurnalişti“. Ce-i drept, mogulul este om de afaceri că altfel n-ar fi mogul, iar fetele sunt ziariste cu state vechi în presa românească, după cum susţin cunoscătorii.

Interviu acasă la o ziaristă

În luna aprilie a anului trecut, reporterii revistei „Star“ l-au văzut pe ministrul de Externe de atunci, pesedistul Cristian Diaconescu, împreună cu ziarista de la Realitatea TV, Cristina Şincai, în maşină.
Cei doi au fost suprinşi în faţa unui restaurant chinezesc din Capitală. Diaconescu a fost fotografiat apoi când ieşea din restaurant cu mâncare la pachet. Cei doi şi-au continuat drumul spre Aleea Circului, din zona Ştefan cel Mare - Lacul Tei, la un bloc.
Aici, Cristina Şincai a intrat în bloc cu pachetele cu mâncare, ea fiind urmată la zece minute şi de Cristian Diaconescu.
Chestionat de presă, Alin Şerbănescu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, a declarat pentru un post de radio că demnitarul PSD se afla la ziaristă în casă pentru a pregăti un interviu. „Domnul ministru Cristian Diaconescu şi jurnalista Cristina Şincai discutau probleme profesionale. Pregăteau un interviu şi de aceea se afla la dânsa“, a spus Şerbănescu, explicând, astfel, întâlnirea dintre şeful său şi ziarista de la Realitatea TV. Interesant mod de a face interviurile, la o mâncare chinezească servită chiar acasă la ziaristă!
Scris de Dana Iliescu
Citeaza acest articol pe saitul tau

PS: Si Romania libera face cap de ziar din stirea aceasta insa, spre deosebire de Curentul, omite cu nesimtire elementarul: sa precizeze sursa: http://www.qmagazine.ro/BlogFlorianaJucan.htm

Vezi si:
Corneliu Vlad: Despre Congresul PSD, numai de bine
Curentul: Geoană, moartea pasiunii politice

ACOLITII LUI TISMANEANU au primit cadou din banii nostri o noua excursie in SUA cu ICR Travel & Leisure. ICR a ramas fara conducere, dupa ce Mihaies a fost chemat de Patapievici sa-i duca servieta la New York

2010-02-21T12:27:00.000-08:00

In plina "criza financiara" a institutiilor statului, ICR Travel & Leisure gaseste fonduri pentru o manifestare "di granda" a impostorilor anticomunismului, tocmai la New York, la care vor participa probabil 20 de rataciti (la fel ca la lansarea "Raportului final", tot pe banii nostri - vezi Video mai jos).
Vizita de lucru in judetul New York a prim-secretarului Partidului, tovarasul Vladimir Tismaneanu, cunoscutul geniu din Urali, eroul între eroi, cel mai iubit fiu al poporului rus, strateg si urechist neobosit, demn sugator de respect de la stanga la dreapta, perfectul acrobat în vremi de furtună dar si stejar de Scorniland, va fi acompaniata si de tovarasul prim al ICR al PCR Horia Roman Patapievici dar si de tovarasul vice Mircea Mihaiesi, care, de dragul amintirilor parintilor de la Hotel Lux, vor lasa de izbeliste didamai institutia culturala de la Bucuresti ca si cea de propaganda, "Idei si convingeri comuniste in dialog" stipendiata de Sorin Ovidiu Vintu - Dumnezeu. Relatarile de la fata locului vor fi realizate cu minutiozitate si limbism, conform inaltelor directive de partid si de grup, de reporterul, yesmanul si sicofantul Agentiei oficiale de stiri OnaniaPress, Dragos Paul Aluigica, care va insoti delegatia pseudo-guvernamentala, tot pe banii pulimii, alaturi de tovarasa Corina Suteu, stalp intre stalpi ai acestui ales moment tovarasesc. Toti tovarasii de nadejde membri ai revolutionarului GDS si participanti la sindrofia tinuta la New York pentru partid si intregul nostru popor vor da glas profundelor sentimente de adâncă dragoste,aleasă preţuire, vie recunoştinţă şi înaltă mândrie patriotică,cu adevarat revoluţionară, faţă de proeminentele personalităţi intelectualoide ale luptei de clasa anti-anticomuniste.
Alt baiatel de mingi, Vladut Muresan, va reliefa pe OnaniaBlog si tot pe bani nostri valoarea de exemplu luminos a oamenilor specializati in stiinta imposturii si sponsorizati de gurile taranilor fara pensie in lumina deplinei adeziuni la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, ai cărei străluciţi exponenţi şi neobosiţi promotori sunt tovarăşul Tismaneanu şi tovarăşa Patapievici.
Tinand cond de vointa gazdelor, participantii nu vor ezita sa reflecte directivele "Raportului final" al victoriei onanismului asupra Romaniei si să exemplifice cu propriile experiente caracterul profund ştiinţific şi consecvent revoluţionar al onaniei politice si stiintifice. Dupa cum este larg recunoscut si reflectat chiar si in tribuna Onania Zilei înaltul prestigiu şi larga recunoaştere internaţională a proeminentelor personalităţi cultural-social-politico-filosofico-ştiinţifico va demonstra ca Romania isi reînnoieste angajamentul solemn de a face totul si de a nu precupeţi nici un efort pentru a condamna romanii pentru crimele facute de bolsevici si tovarasii lor de drum.
La manifestarea artistico-culturala vor participa - pe baza de selectie atenta - toate categoriile profesionale de tovarasi: oameni ai muncii de la sate si orase, muncitori, ţărani, intelectuali dar si elevi, studenţi, pionieri sau şoimi ai patriei de toate naţionalităţile, cum ar fi doi-trei români, dar mai ales maghiari, germani şi, evident, de alte naţionalităţi fara deosebire de gen adica si cu sex si fara sex, conform exemplului luminos de eminent om politic si savant de largă recunoaştere internaţională care este el, tovarasul Volodea Tismaneanu, care, in ovatiile generale si aplauzele prelungite ale bravilor tovarasi participanti la Festival isi va lansa ultimul volum de memorii stiintifice multi-lateral involuate "Onanist pentru Eternitate".
Iata programul manifestarilor:
As part of the Festival “Performing Revolution in Central and Eastern Europe”, the Harriman Institute at Columbia University, in association with the Polish Cultural Institute, Romanian Cultural Institute New York, and Austrian Cultural Forum invite you to the Symposium
After Communism:
Achievement and Disillusionment since 1989
February 26-27, 2010 | Columbia University

The Romanian Cultural Institute in New York is pleased to invite you to this multi-day symposium that will bring together leading public intellectuals, scholars, politicians, dissidents and writers from both sides of the Atlantic to assess the global meaning of the 1989 bla-bla-bla revolutions in Central and Eastern Europe and the world.
SYMPOSIUM PROGRAM

FRIDAY, February 26
2:00 What Was Communism and Why Did It End?
Adam Michnik, Archie Brown, Vlad Muresan
Moderator: Mircea Mihaies
3:45 What is Post-Communism and When Does It End?
Katherine Verdery, Paul Dragos Aligica, Slawomir Sierakowski
Moderator: Monika Fabijanska
5:30 The End of History?
Alfred Gusenbauer, Michael Scammell, Stephen Sestanovich
Moderator: Andreas Stadler
7:15 Film: 12:08 EAST OF BUCHAREST
(Dir. Corneliu Porumboiu, Romania 2006)
Introduced by A.O. Scott
SATURDAY, February 27
2:00 The Legacy of Dissent
Erhard Busek, Horia-Roman Patapievici, Ira Katznelson
Moderator: Catharine Nepomnyashchy
3:45 Unfulfilled Promises? Democracy & Disillusionment
Angelo Mitchievici, Elzbieta Matynia, Timothy Frye
Moderator: Corina Suteu
5:30 Creating a Narrative About the Communist Past
Benjamin Barber, Stephen Kotkin, Vladimir Tismaneanu
Moderator: Timothy Frye
The detailed symposium agenda is available at www.icrny.org.
FRI-SAT, February 26-27. Panels: 2-7 pm
FRI, February 26, 7:15: Screening of “12:08 EAST OF BUCHAREST”
HARRIMAN INSTITUTE at Columbia University
Faculty House, President’s Room, 64 Morningside Drive, Columbia University
FREE ADMISSION. Registration required ONLINE or at rsvp@harrimaninstitute.org.
ROMANIAN CULTURAL INSTITUTE IN NEW YORK
200 East 38th Street (at 3rd Avenue), New York, NY 10016
Tel: 212-687-0180 – Fax: 212-687-0181
icrny@icrny.org; www.icrny.org

ZIUA LUI ALEXANDRU LESCO. 55 de ani dintre care 13 in temnitele de la Tiraspol. La Multi Ani, erou roman!

2010-02-21T11:48:00.000-08:00

MARTISOARELE, interzise fara spaga la Muzeul Taranului Roman. In schimb, se face loc pentru... Chinese or Gypsy Dragobete

2010-02-21T09:52:00.000-08:00

Chinese Dragobete
Se pare ca in Romania de astazi mai nimic nu scapa de mlastina in care ne-au fortat sa traim crocodilii rosii, singurii care se scalda fericiti aici de vreo 20 de ani. Nici macar martisorul, cel mai sincer simbol al primaverii si dragostei nu a prea scapat. Am aflat cu o perplexitate joviala ca, mai nou, la Muzeul Taranului Roman trebuie sa ai pile si sa dai spaga consistenta ca sa poti vinde martisoare "home-made". Acesta era unul dintre putinele locuri unde mai gaseai, pana anul trecut, martisoare facute de mana, dar nu de mana de chinez. Ei bine, din acest an trebuie sa dai spaga serioasa ca sa ti se ofere “privilegiul” sa vinzi martisoare in curtea Muzeului Taranului Roman.
Zeci de artizani care vindeau de ani de zile martisoare acolo s-au trezit ca nu mai pot face acest lucru incepand cu acest an. Explicatia este elementara: este criza, asa ca este nevoie de spaga pentru ca si conducerea institutiei trebuie sa-si conserve stilul decent de viata.
Artizanii, de buna credinta, au urmat procedurile: au completat fisele de inscriere, au adus mostre de martisoare ca sa fie “avizate” de comisie si au asteptat decizia. Dupa mai multe telefoane in care li s-a spus ca mostrele “s-au pierdut”, acestia au adus intr-un final altele. Cand au ajuns la comisie li s-a spus insa ca, intre timp, mostrele au fost gasite dar ca, din pacate, nu mai sunt locuri. Toate au fost ocupate intre timp. Asta chiar daca artizanii in cauza au depus “dosarul” chiar in prima zi.
Dupa cum am mai spus, este de inteles: conducerea Muzeului Taranului Roman are oportunitati limitate asa ca trebuie sa profite de afacerea “Martisorul”. Doar acum este “bataia pestelui” pentru ei. Ca doar nu or sa traiasca din biletele pe care le cumpara de-a lungul anului doi trei ciudati romani si vreo trei-patru turisti straini?
Sursa: BadPolitics.ro
Vezi si: MUZEUL TARANULUI ROMAN elimina... taranul roman!, prezentat de Horia Bernea, reintemeietorul Muzeului dupa 1989. In schimb, s-a gasit loc de carciuma, cu intrarea printre cruci de patrimoniu. AUDIO si Protest

BASESCU l-a vizitat la spital pe Cristi Paturca, autorul Imnului Golanilor, ajuns pe drumuri

2010-02-21T08:01:00.000-08:00

Cristian Paţurcă, autorul "Imnului Golanilor" a declarat duminică, pentru NewsIn, că preşedintele României l-a vizitat sâmbătă, la spitalul Victor Babeş, unde se află internat, şi i-a adus prăjituri şi struguri, cantautorul adăugând că s-a bucurat deoarece nu se aştepta să-l viziteze Băsescu.

Revoluţionarul Paţurcă a precizat că a discutat cu preşedintele Băsescu, printre altele, despre situaţia certificatelor de revoluţionar, adăugând că al său nu este încă preschimbat. Paţurcă a declarat, pentru NewsIn, că a avut un proces cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor legat de problema preschimbării certificatului de revoluţionar, pe care l-a câştigat, însă decizia nu este definitivă.

În legătură cu vizita preşedintelui, Paţurcă a spus că nu se aştepta şi că nu a fost anunţat, dar că s-a bucurat foarte mult.

Cristian Paţurcă este internet de aproximativ două luni în spital, din cauza unor afecţiuni la plămâni şi ficat.

Pe 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a decis să oblige Secretariatul de Stat pentru Problemele revoluţionarilor, la cererea lui Cristian Paţurcă, să preschimbe certificatul de revoluţionar al acestuia. Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În mai 2008, cantautorul melodiilor din Piaţa Universităţii, Cristian Paţurcă, a fost evacuat din casa în care s-a născut, situată în Bucureşti pe strada Lister nr. 61, după ce imobilul naţionalizat a fost revendicat. "Nu am primit nicio veste de la nimeni, nici de la proprietar nici de la judecătorie şi niciun fel de somaţie de evacuare" declara la acel moment Cristian Paţurcă. "Urmează să locuiesc sub cerul liber de acum. Noroc de prietenii pe care îi mai am şi care m-au invitat să dorm la ei. În acest moment, îmi pare rău că tot ce am făcut în decembrie '89 s-a întors împotriva mea", mai spunea cantautorul.

În calitate de revoluţionar, Cristian Paţurcă are dreptul la o casă, însă certificatul său de revoluţionar nu mai este valabil.

Cristian Paţurcă este cunoscut în special datorită celebrului "Imn al golanilor", care a fost cântat pe toată durata manifestaţiilor din Piaţa Universităţii din 1990.

21 feb 2010 16:01

NewsIn / Reporteri: Andreea Georgescu / Denisa Soare
Vezi si: Cristi Paţurcă: „Am ajuns un boschetar!”

VIDEO. "Eu cand vreau sa fluier, fluier". Trailer-ul filmului de debut al regizorului Florin Serban, distins cu Premiul Special al Juriului si Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin

2010-02-21T06:55:00.000-08:00

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.
Sursa: Cinemagia

DUMINICA ORTODOXIEI. Sărbătoarea victoriei cinstitorilor sfintelor icoane asupra celor care doreau înlăturarea lor. O predica a Parintelui Cleopa

2010-02-21T03:10:00.000-08:00

Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă.Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.

Predică la Duminica Ortodoxiei

Pr. Ilie Cleopa

Iubiţi credincioşi,
Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.
Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.
Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).
Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).
Fiindcă nu toţi ştiu a citi şi nu pot să se îndeletnicească cu citirea, Părinţii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire să le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă că noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem şi ne închinăm, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinăm, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuieşte prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăşte din ele.
Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!" Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar dacă este icoana mucenicului, de pildă Ştefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ştefane, care ţi-ai vărsat sîngele pentru Hristos şi ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Aşa ne adresăm şi către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanţilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane şi că despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; "Împărate, vezi că nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apă, nici nu s-a spus că se cuvine a mînca sau bea. Însă tu ştii, după tradiţie, că acest lucru este necesar pentru întemeierea vieţii. Aşa şi despre icoane era cunoscut din Tradiţie. Înşişi arhiereii aduceau icoane la Sinod şi nici un om iubitor de Hristos nu porneşte la drum şi nu-şi face călătoria fără de icoane. Aşa fac oamenii lucrători de fapte bune şi plăcuţii lui Dumnezeu".
Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creştinii, sărutînd cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos şi pe sfinţii Lui".
Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbeşte despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfă de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, vărsa din ochii lui lacrimi de umilinţă. El mai vorbeşte şi despre icoana Sfîntului şi Marelui Mucenic Teodor Tiron şi despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaştelor Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, mărturisea că i s-a arătat lui Apostolul Pavel, aşa cum este închipuit pe icoană (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioşii ne închinăm la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare şi iubire către acea faţă care este închipuită pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se şterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".
După cum Iacob, înainte de sfîrşitul său, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif şi prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ţinea, aşa şi noi credincioşii ne închinăm şi sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît că le sărutăm ca pe copiii şi pe părinţii noştri, ca să le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufletească; după cum şi iudeii se închinau Tablelor Legii şi celor doi heruvimi turnaţi din aur, cinstind prin închinare nu piatra şi aurul, ci pe Însuşi Dumnezeu care a poruncit să li se facă acestea.
Mărturii despre Sfintele Icoane se află încă mai din vechime. Aşa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: "Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor şi ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea şi slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu şi Clement al Alexandriei şi Tertulian, care au trăit în secolele II-III.
Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.
În sfîrşit, însuşi pămîntul vorbeşte împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum se descoperă icoane, cruci şi simboluri creştine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peşterile unde primii creştini se ascundeau din cauza persecuţiilor păgîne şi săvîrşeau acolo slujbe dumnezeieşti şi înmormîntări ale sfinţilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 şi am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului şi imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învăţaţii arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist şi Cina cea de taină de la sfîrşitul secolului al II-lea, Închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naştere şi altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. În catacombele Domitillei şi Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a Patriarhilor şi Proorocilor din Vechiul Testament şi a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrşitului veacului al II-lea şi începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoană pe care învăţaţii arheologi o atribuie veacului I al creştinismului este chipul Maicii Domnului care ţine în braţe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.
Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele şi în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenţă indiscutabilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creştinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbeşte Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiţie şi însuşi pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creştinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc şi mintea şi inima noastră.
Iubiţi credincioşi,
Pînă aici am adus atîtea mărturii din Sfînta Scriptură, din Sfînta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi şi din Istoria Bisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arăta ce este icoana şi ce este idolul. Vă rog să ţineţi minte că "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există". De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).
Prin ce se arată cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebită atenţie chipul patriarhului nostru? Şi văzînd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum l-am vedea pe el? Dar dacă vedem în icoană chipul lui Dumnezeu, nu trebuie să-L cinstim?
Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.
Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).
Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cît mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.
Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cîntă aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".
Iubiţi credincioşi,
Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după fiinţă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însă numai indirect sau prin simboluri. Aşa, de pildă, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri călători (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu şi patriarhul Iacob şi a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu şi Moise "şi a grăit Dumnezeu către Moise faţă către faţă, ca şi cum ar fi grăit cineva cu prietenul său" (Ieşire 30, 11). Şi a zis Domnul: Auziţi cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arăta lui şi în somn voi grăi lui. Nu este aşa credincios în toată casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gură către gură grăiesc cu el aievea şi nu prin pilde şi el faţa Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu şi (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi Fiul. A văzut pe Dumnezeu şi Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilinţă, cît şi în slavă, cît a trăit cu dînşii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).
Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieţii, aceea vă vestim şi Viaţa s-a arătat şi o am văzut şi mărturisim şi vă vestim viaţa cea veşnică, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).
Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel şi după înălţarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut şi primul mucenic Ştefan, cînd era ucis cu pietre şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul şi Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel şezînd peste Dînsul Şi glas din cer s-a auzit: Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut şi în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu şi Sfinţii Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).
Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu şi pot să-L închipuiască pentru întărirea şi învăţătura lor în credinţă. Deci nici un motiv nu pot avea sectanţii, care zic că nimenea nu are voie să închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea nostră s-au ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelînd pe mulţi fii ai Bisericii noastre, spre veşnica lor osîndă.Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfînta Cruce, pavăza credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.
A trecut prima săptămînă din Sfîntul Post, numită şi "Săptămîna Mare". Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul şi nădejdea noastră.
Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfîntul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cît mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea cîtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfîrşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfînta Împărtăşanie.
Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrînii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos.
Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria şi iubirea lui Dumnezeu. Amin.

www.credo.ro

ZAVTRA arunca o noua bomba: directorul SIS de la Chisinau a anuntat cedarea regiunii basarabene Palanca Ucrainei. INTERVIUL meu cu seful Zavtra, Aleksandr Prohanov, despre Basarabia, Romania, Rusia, KGB si NATO

2010-02-20T17:22:00.000-08:00

„Moldova dăruieşte regiunii Odesa o parte din teritoriul său naţional. Pe 11 martie Palanca va fi deja ucraineană”. Potrivit publicaţiei ruseşti „Zavtra”, această declaraţie a fost făcută sâmbătă, 19 februarie 2010, de către directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Gheorghe Mihai, la o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în oraşul Odesa. Ziarul rus „Zavtra”, care a fost citat şi de postul de televiziune de la Chişinău TV 7, preluat de Flux, scrie că directorul SIS Gheorghe Mihai a declarat că acordul de transmitere în proprietate către Ucrainei a terenului adiacent tronsonului de 7,77 km al şoselei Odesa-Reni va fi semnat pe 11 martie. Potrivit publicaţiei ruseşti, Guvernul Filat deocamdată nu a luat o decizie cine dintre membrii Cabinetului de miniştri va semna acest document.
Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale, neverificate inca, o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul "Zavtra" si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov (foto).
Ziarul ZIUA a fost in urma cu 10 ani unul din ziarele preocupate de descalcirea unei alte afaceri securistice semnalate de ZAVTRA si care privea legatura directa a lui Ion Iliescu cu Moscova printr-un asa-numit "Fir Rosu" tras de la Cotroceni pana la Kremlin. La izbucnirea scandalului, in 2000, ZIUA a constituit o echipa speciala care a mers pe urmele "Firului Rosu" pana la sursa lui, Moscova, unde l-am intervievat pe seful ziarului, scriitorul Aleksandr Prohanov. Pe drum am avut numeroase peripetii, printre care se numara si retinerea mea de catre autoritatile ucrainene apoi declararea mea drept "persona non grata" pentru activitatea jurnalistica dusa pentru romanii din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud si, ulterior, expulzarea mea din Ucraina. Ajunsi la Moscova via Chisinau ne-am intalnit cu redactorul sef al, de-acum, celebrei publicatii rusesti ZAVTRA. De la Bucuresti, telefonic, acesta ne facuse declaratii incitante, care ne-au determinat sa ne deplasam la Moscova pentru o discutie "face to face". Printre acestea: "Am spus-o mai devreme, am scris-o si in stirea pe care spuneti ca ati preluat-o. S-ar putea ca-n ambele tari sa revina stanga la putere (ceea ce s-a si intamplat - nota mea). Noi agreem aceasta idee si-n acest sens am spus ca ar fi bine sa fie reluata legatura telefonica Moscova-Bucuresti... Ce ar fi rau in asta?! E vorba de o reluare a legaturilor in aceasta eventualitate, mai ales ca au existat negocieri intre 1993-1995. Asta e o certitudine, noi am primit informatia aceasta de la Bucuresti, v-am mai spus parca si data trecuta cand am vorbit, si oamenii nostri au verificat temeinic aceasta informatie. Noi nu publicam zvonuri, ci numai informatii verificate. Datele noastre s-au adeverit si asa am dat publicitatii informatia. Acum, faptul ca si la dumneavoastra s-a adeverit nu demonstreaza decat ca am avut dreptate..." In exclusivitate pentru ZIUA, Prohanov a facut apoi noi afirmatii spectaculoase despre politica si interesele strategice ale noii Rusii si a oferit detalii asupra articolului care a starnit cunoscutul scandal. ZAVTRA este, de fapt, mai mult o tribuna a Partidului Comunist rus. Redactorul sef, Aleksandr Prohanov, facea parte din anturajul liderului comunist Ghenadi Ziuganov si nu-si ascundea legaturile redactiei cu structurile de informatii rusesti, perfectate prin fosti ofiteri KGB, colaboratori ai ziarului. Remarcabil, aprecierile formulate de Prohanov asupra politicii externe a Rusiei, in anul 2000, se adeveresc astazi. Jurnalistul si scriitorul rus afirma pe larg ca scandalul care a zgaltait Bucurestii ascunde batalia pentru o noua configuratie geo-politica, ca Rusia urmareste sa-si extinda sfera de influenta, prin Transnistria si Basarabia, pana in Romania, ca, in paralel, Moscova coace o alianta militara anti-NATO, impreuna cu Belarus, ca Tiraspolul e cap de pod rusesc spre Adriatica si ca Armata a 14-a asigura prezervarea "spiritului rus" in zona. Toate afirmatiile raman perfect valabile si azi. Reproduc acum, dupa 10 ani, povestea de atunci, pentru a intelege mai bine ce se intampla azi si ce ne asteapta maine.

In vizita la Zavtra

Redactia ziarului Zavtra se afla in incinta Uniunii Scriitorilor, la parterul unei cladiri din secolul trecut, aflata nu departe de centrul Moscovei, cu aspect mai modest fata de Uniunea Scriitorilor de la Bucuresti. In holul de la intrare, o batranica vinde publicatii - dintre care nu lipseste Zavtra - cu tendinte politice de la extrema stanga la extrema dreapta. Un paznic ne priveste suspicios. Prohanov nu este. Ajunsesem ceva mai devreme decat ora stabilita. Mergem sa bem un ceai. In subsolul cladirii se afla Clubul privat al scriitorilor, un bar fabulos. Si aici se regaseste noul spirit rusesc: o incapere este decorata cu fotografii si simboluri bolsevice, alta cu cele tariste. Revenind la Zavtra, gasim o atmosfera febrila. Prohanov discuta concomitent cu diversi colaboratori, care intra si ies cu repeziciune din biroul sau. Se pregateste o editie speciala, rezervata rezultatului alegerilor. Suntem rugati politicos sa asteptam. In dreapta secretarei, pe perete, troneaza un afis comunist din campanie. Discret, intr-un colt al acestuia este prins intr-o pioneza un Stalin mic, intr-o ipostaza clasica. Un redactor "observator" al nostru ne spune: "ruminskie jurnalisti? Au mai venit unii sa ne zgandareasca, cica de la o televiziune independenta..." Nu comentam. Dupa sedinta redactionala fulger, Prohanov iese si ne invita cu amabilitate in biroul sau. O incapere spatioasa, cu o masa lunga de sedinte, doua canapele de piele intr-un colt, iar pe o masuta un samovar aburind. De-a lungul unui perete se intinde biblioteca: rafturi pline cu literatura rusa - Dostoievski, Esenin, Tolstoi, Gorki, Puskin - dar si nelipsitii Marx, Engels si Lenin. Pe alt perete, reproduceri dupa Chagal si Hieronimus Bosch, un alt Stalin mic si o colectie impresionanta de icoane. In spatele fotoliului lui Prohanov, langa un stegulet al URSS troneaza o sticla masiva de vodca - un cadou de la o personalitate. Noi i-am dat cadou o sticla de palinca. Am stat de vorba vreo ora. In timpul discutiei mai eram, din cand in cand, intrerupti de oamenii sai. Urma un scurt schimb de replici: "Da, mergi la Kremlin. Vorbeste si cu Ziuganov", "Nu uita sa scanezi lucrarea lui Bosch pentru prima pagina" sau "Vezi ce scrii de Putin, ca te verific..."

Cezara ARMASU

ZIUA fata in fata cu ZAVTRA. Prohanov ca si Ziuganov: Secolul 21 va fi al Rusiei

ZIUA: Ati devenit in Romania cel mai celebru ziar rusesc. Care este parerea dvs. fata de rezulatatele alegerilor prezidentiale si cum comentati sprijinul acordat de Tony Blair presedintelui Vladimir Putin?

ZAVTRA: Rezulatele erau absolut previzibile. Rusia avea nevoie de un nou lider. Noi (Partidul Comunist) consideram ca am fost furati. Insa chiar asa fiind, cu Putin la Kremlin, nu pot fi ignorate voturile a zeci de milioane de cetateni rusi care au optat pentru Ziuganov. Fara indoiala, se va crea o alianta la guvernare. In ce priveste consilierea lui Putin de catre oamenii lui Blair, este vorba de o noua abordare a Occidentului de catre Rusia. In timpul lui Eltin s-a jucat atat cartea Germaniei si a Frantei, cat si cartea americana. Putin, in schimb, joaca acum cartea Marii Britanii si, cu ajutorul acesteia doreste sa contra-balanseze relatiile cu Statele Unite.

- In noul context politic, considerati interesanta o colaborare intre Kremlin si polul stangii romanesti - PDSR, condus de Ion Iliescu, APR, condusa de Teodor Melescanu si PNR condus de Virgil Magureanu?

- In orice caz, dupa aceste alegeri, puterile de stanga din intreaga Europa se simt mai sigure. Fortele de stanga din Romania nu au fost distruse, ci sunt doar slabite. Eu cred ca in urmatorul an vom asista la consolidarea unei miscari pan-europene de stanga. Aici, in Rusia, se constata o miscare foarte interesanta care, insa, nu stiu daca va putea fi realizata in Europa. Nationalistii conservatori, reprezentati de Putin, s-au unit cu nationalistii comunisti. Si iata: alianta nationalistilor de dreapta si a patriotilor de stanga! Dusmanii nostri au numit aceasta conlucrare "alianta dintre rosii si bruni". Dupa victoria lui Putin, aceasta alianta isi gaseste deja statutul oficial in noul Guvern pentru ca, pana la urma, rezultatul alegerilor este victoria celor rosii si bruni, este victoria lui Ziuganov cel Rosu si a lui Putin cel Brun. Problema pentru Europa si Romania, in special, este: vor putea oare nationalistii, puterile de dreapta, sa se unifice cu puterile de stanga?

Si Stalin avea "fir rosu" cu Hitler

- Dupa cum stiti, materialul dvs. publicat in data de 29 februarie a generat un intreg scandal in Romania. Anchetarea existentei "firului rosu" duce la compromiterea stangii romanesti in fata electoratului roman cat si in fata institutiilor euro-atlantice. V-ati gandit la acest efect?

- In primul rand, nu inteleg de ce ar compromite stanga... Ce poate fi atat de rau?! Parerea mea este ca orice politica serioasa are mai multe etaje. Chiar si in perioada premargatoare celui de-al doilea razboi mondial, exista un nivel la care Stalin conlucra cu Hitler. In acest sens exista o "linie fierbinte" intre Moscova si Berlin, chiar din 1941. Consider ca un fir rosu intre Moscova si Bucuresti nu este un act politic criminal: pe acest fir nu poti trimite tancuri! Si totusi, recunosc, este o chestiune delicata. Atunci cand am publicat aceasta informatie nu am crezut ca va deveni o provocare politica de o asemenea amploare. Noi suntem un ziar de opozitie. De aceea, Kremlinul este pentru noi obiectul unei supravegheri minutioase iar publicatia noastra a devenit locul pentru exprimarea unor aspecte ce tin de interesele strategice. Noi am publicat aceasta informatie tocmai pentru caracterul sau unic si secret. Eu presupun insa ca, in spatele acestei informatii se afla ceva mai adanc: este vorba de o noua configurare geo-politica. Aici sunt in joc interesele Rusiei fata de Transnistria si Republica Moldova si, deci, automat devine implicata si Romania.

- Care este pozitia reala a Rusiei fata de Basarabia?

- In ce priveste cercurile de stanga, apropiate mie, noi credem ca prezenta Armatei a 14-a in Transnistria ne da garantia unei autoritati militare pentru a mentine prezenta spiritului rus in acea zona. Transnistria si-a intarit si ea fortele si a devenit mai stabila si mai puternica. Nu ne mai asteptam la un atac militar din partea Chisinaului. Iar din viata politica a Moldovei, la nivel decizional, aproape ca au disparut acele forte care militau pentru integrarea cu Romania. Si, pot sa va spun ca deja se duc tratative secrete privind construirea unei uniuni militare anti-atlanice, anti-NATO, intre Rusia, Belarus, Iugoslavia si Transnistria. Aceasta uniune presupune crearea de baze militare in Iugoslavia, la Adriatica, intarirea Armatei ruse in Transnistria si transformarea acelui corp militar intr-o baza militara permanenta a Rusiei.

- Ce parere aveti fata de proiectul de acordare a cetateniei romane basarabenilor si fata de posibilitatea unei unificari pasnice - de tip integrare - intre cele doua state actuale?

- Ca patriot rus eu cred ca o persoana cu dubla cetatenie trezeste dubii. Dar trebuie sa tinem cont de procesul de globalizare prin care trece lumea de astazi. As fi bucuros daca s-ar crea dubla cetetenie pentru locuitorii Belarusiei: astfel, presedintele Lucasenko ar putea candida pentru presedintia Rusiei. Insa, in politica unul si acelasi aspect poate avea doua taisuri: si benefic dar si malefic.

Aurul romanesc s-a "volatilizat"

- Apreciati drept posibila incheierea Tratatului de baza romano-rus avand in vedere problema Tezaurului Romaniei si a recunoasterii nulitatii Pactului Ribbentropp - Molotov?

- Aurul romanesc e in Rusia, aur rusesc e in Franta, aur nazist este in Elvetia... Aurul e ca aerul - se misca prin lume indiferent de perioade sau regimuri politice.

- Aceste aspecte sunt, totusi, importante si tergiverseaza semnarea acestui document de ani buni.

- Pactul Ribbentropp - Molotov a fost folosit de generali pentru a distruge flancul stang. Acest pact s-a nascut intr-o Rusie slaba. Noua si puternica Rusie, consolidata cu Belarus si Serbia ar putea ignora lejer acest pact, care ar putea fi stocat ca simplu document in arhivele istorice. Secolul 21 se va construi pe alte tratate. Sigur, nu cred in fantezii si nu pot sa presupun ca intre Romania si Rusia ar aparea un nou pact asemanator celui de la Varsovia. Este o iluzie, dar sistemul strategico-militar dintre Rusia, Belarus, Serbia si Transnistria va slabi in mare parte Pactul Nord-Atlantic.

- Dar Putin a avansat la un moment dat ideea parteneriatului Rusiei cu NATO.

- E adevarat. Putin a spus ca e posibila integrarea Rusiei in NATO. Urmatorul pas ar fi si integrarea Chinei in NATO!

- Care este parerea dumneavoastra fata de politica externa a Romaniei, fiind cunoscuta pozitia tarii noastre privind integrarea in structurile euro-atlantice?

- Cred ca este absurd ca un popor ortodox, cu radacini atat de adanci, un popor absolut suveran si independent, care a ramas suveran, chiar si in contextul Pactului de la Varsovia - intr-un secol dominat de acest Pact - , si acum acest popor, aceasta cultura, acest vector istoric sa fie inclus intr-o uniune militara nefireasca, spiritual vorbind.

- Cum au actionat celelalte tari din CAER si Pactul de la Varsovia in privinta liniilor de comunicatii speciale, dupa desfiintarea acestor organisme.

- Cred ca tarile implicate, care poseda si acum aceste linii de telecomunicatii speciale, dupa publicarea articolului nostru s-au straduit sa le ingroape si mai adanc.

O sa pun agentii nostri sa mai verifice "firul rosu"

- Sursele noastre ofera informatii contradictorii asupra acestui "fir rosu". Aveti cunostinta de cand si pana cand a functionat acesta?

- Atat de adanc agentii nostri nu s-au infiltrat in structurile voastre. Eu o sa pun se se mai verifice. Agentii nostri din administratia presedintelui vostru imi vor putea da, poate, mai multe amanunte. Insa o informatie de o asemenea natura nu lasa urme si este greu de confirmat. De regula, informatorii in acest caz sunt ori din serviciile de comunicatii speciale ori din randul consilierilor apropiati ai presedintelui. Daca as obtine o fonograma atunci totul ar fi simplu, dar, de regula, aceste linii sunt bine protejate.

- Credeti ca FAPSI (Serviciul de Telcomunicatii Speciale desprins din KGB) v-ar putea procura intregistrari secrete?

- In istoria ziarului nostru exista doua mari cazuri care au provocat senzatie. Am reusit sa facem rost de stenogramele unei convorbiri dintre ministrul nostru de Externe, Andrei Kozirev, si James Baker, in timpul primului razboi din Iugoslavia. Publicarea acestei convorbiri a starnit un mare scandal in Rusia, cat si in Iugoslavia si Statele Unite, pentru ca dezvaluia dependenta personala a lui Kozirev fata de Baker. Si a doua a fost stenograma convorbirii lui Eltin cu Clinton inaintea alegerilor din 1996. Toate aceste discutii au fost captate de pe liniile fierbinti. Au provocat mari scandaluri dar nu au schimbat configuratia politica.

- Ce ascunde de fapt generarea acestui scandal privind firul rosu dintre Moscova si Bucuresti?

- Tot ce am putut sa fac a fost sa public aceste cinci randuri. In rest depinde de capacitatea celor de stanga sau de dreapta pentru a folosi aceasta informatie.

Victor Roncea / Moscova, 2000

Plus, o analiza de atunci valabila pentru azi:

Editorial

Batalia pentru Europa

Victor RONCEA

Vladimir Putin a fost un KGB-ist mediocru, cu o cariera de agent incheiata in mod umilitor, afirmau cu superioritate niste experti CIA, dupa ce Eltin a predat butonul nuclear tanarului pe-atunci premier, rasarit pe neasteptate pe scena politica rusa. Afirmatia americanilor - pentru care, in mod cert, daca a facut parte dintr-o analiza CIA, autorii au fost pedepsiti, daca nu a fost cumva o subtila dezinformare - denota inca o data naivitatea Vestului. Occidentalii nu au putut si nu pot sa inteleaga spiritul rus. Cartea "Homo sovieticus", a sociologului Aleksandr Zinoviev, demonstreaza cu un umor sinistru acest fapt. Singura putere occidentala care nu a tratat cu indiferenta noua configuratie politico-militara a Rusiei a fost Marea Britanie. Poate si pentru ca, in timpul razboiului rece, Albionul a incasat-o cel mai rau de la sovietici, in planul informatiilor si contra-informatiilor. Specialistii MI6, care au avut aceasta coplesitoare experienta de-a lungul confuntarii cu specialistii KGB, s-au dovedit inca o data deasupra "verilor" de la Langley, in ce priveste puterea de analiza. Tony Blair a fost singurul lider occidental care s-a deplasat la Moscova, in plina campanie electorala prezidentiala, oferindu-i lui Vladimir Putin sprijinul sau pentru castigarea alegerilor. Maine, in calitate de presedinte ales al Federatiei Ruse, Vladimir Putin efectueaza prima sa vizita oficiala in strainatate. La Londra. Guvernul britanic a tinut sa anunte intregii lumi scopul acestei vizite: "cladirea unei noi relatii strategice" intre Marea Britanie si Rusia.

Ceea ce a inteles Regatul Unit al Marii Britanii - care, chiar daca nu se prea remarca, ramane una dintre cele mai mari puteri planetare, "stapana marilor", cu ramificatii pe toate continentele -, nu au prea inteles colegii europeni, impunsi in coasta stimulativ si de comandamentul NATO. Actiunea Consiliului Europei, de suspendare temporara a dreptului de vot al delegatiei ruse, este insa si un test asupra noii puteri moscovite. Initiat de Europa sub atenta supraveghere a specialistilor NATO, testul este o provocare lansata pentru a studia reactia noii autoritati de tip militar instaurata la Kremlin. Ce inseamna aceasta autoritate, practic o alianta nefasta intre nationalistii comunisti si cei de formatie militara, se releva din interviul acordat ziarului nostru de catre redactorul sef al Zavtra, in urma cu mai bine de doua saptamani. Importanta mesajului transmis de Prohanov, unul dintre apropiatii liderului comunist Ziuganov, se cristalizeaza astazi, cand majoritatea liniilor politice ale noii Rusii, trasate de el atunci, se confirma cu acuratete. "Fortele razboiului rece sunt incapabile sa inteleaga ca Europa nu inseamna nimic fara Rusia", afirma dur seful comunistilor rusi dupa anuntul Consiliului Europei. Si: "Secolul 21 va fi al Rusiei". Aceasta este, sintetizata, optiunea unei noi politici de forta a Rusiei, pentru impunerea sa ca cel mai puternic stat continental al Europei. In mare masura aceasta noua atitudine a Rusiei are ca punct de plecare si pretext momentul Kosovo.
Rusia sub Putin nu numai ca va incinge, acasa, spiritul nationalist, dar va schimba radical politica sa externa, reafirmandu-si, in forta, independenta totala. Din punct de vedere economic, Rusia deja controleaza, partial, spatiul Europei Centrale si de Est, prin "infiltrarile" din domeniul energetic, petrolifer si al gazelor naturale. Chiar si aceasta orientare economica a Rusiei spre Europa este efectuata in scopuri nationaliste. Acasa, nationalismul este consolidat prin prelungirea in mod intentionat a razboiului din Cecenia: pentru a reface prestigiul clasei militare si a inflama starea de spirit razboinica, existenta deja, in urma atacarii spatiului slav de catre NATO. Interventia Aliatilor in Kosovo a produs schimbari fundamentale in viata politica, sociala si militara a Rusiei. Conform unui sondaj recent, daca inainte de atacul asupra Iugoslaviei, 66% dintre rusi nu agreau o eventuala interventie militara in Europa, astazi raportul s-a inversat complet. Rusii s-au simtit umiliti in urma interventiei NATO. Putin si-a asumat datoria de a redresa aceasta situatie. Priviti doar la imaginea sa creata de abilii manipulatori KGB: un razboinic dintr-o bucata. De la Stalin incoace, Rusia nu a mai cunoscut o astfel de prezentare a conducatorului suprem. Zboara cu ultimul tip de Suhoi pe frontul din Cecenia, trece in revista trupele, imbracat in uniforma de Spetznaz, oferind pumnale de lupta gravate cu numele sau (socanta similaritatea cu ceremonia de inaltare in grad din cadrul SS-ului lui Hitler), participa la inmormantarea cu fast a unor agenti FSB ucisi in Caucaz, rapune in direct la TV adversarii judocani, petrece noaptea la bordul unui submarin nuclear si trage cu racheta inter-continentala tocmai in Kamceatka. O imagine militarista care, cumulata cu "eroarea istorica" a Europei - dupa cum se exprimau autoritatile moscovite - nu prezic decat un nou val de ostilitate intre Rusia si Occident. Rasuflarea fierbinte a razboiul rece este pe cale sa rabufneasca din nou asupra Europei.Nu a trecut mult de la instaurarea acestei forme de intruchipare a spiritului rusesc imperial si Kremlinul a anuntat primul sau principiu, al noii guvernari: revitalizarea armatei si a industriei de armament. In discutiile purtate la Moscova cu analisti rusi si occidentali am fost lasat sa inteleg ca politica de aparare a Rusiei se va schimba in mod fundamental. In urma adoptarii "principiului apararii avansate" Rusia va renunta la politica de "fortificare a frontierelor interne", practicata pana in prezent, si va trece la apararea frontierelor, din exterior catre interior. Aceasta inseamna o atacare in forta a spatiului european, prin crearea unei aliante militare pan-slaviste compuse din Rusia, Belarus, Transnistria, Iugoslavia/Serbia si, nu in ultimul rand, Ucraina. Nu intamplator, Putin face maine, in drum spre Londra o halta la tovarasul sau Lukasenko. In discursul anual rostit in fata Parlamentului, saptamana aceasta, Lukasenko a dezvaluit: "Desfasuram negocieri cu Rusia pentru crearea unui sistem comun de aparare in zona de vest. Vom constitui un grup militar puternic, la care va contribui din plin armata belarusa, cu 300.000 de militari echipati cu armamentul cel mai sofisticat". Si: "Trebuie sa fim pregatiti sa ne aparam teritoriul si poporul, impreuna cu statul frate, Rusia". Dupa Minsk si Londra, Putin se va deplasa imediat la Kiev.
"Mutulica" al Rusiei - dupa cum il caracterizau neoficial occidentalii pe Vladimir Putin - intr-adevar, nu spune prea multe. Nu are timp de explicatii. Nici chiar fata de inaltul comisar ONU, Mary Robinson, umilita la poarta Kremlinului. Dar va face multe. Si specialistii NATO au inteles. Si nu s-au speriat. Din surse confidentiale americane, am primit raspunsul NATO la campania lui Putin: Statele Unite isi vor continua rolul de aparare al Europei si al democratiei, chiar cu riscul de a declansa noi confruntari, aplicand la nevoie tactica "actiunii militare imediate". Mai mult: SUA sunt hotarate sa raspunda la violenta cu o "violenta eficienta".O confruntare NATO - Rusia ameninta sa prinda in menghina o Romanie inca neintegrata in structurile euro-atlantice. De aceea, accelerarea masurilor de integrare este singurul raspuns rational pe care Bucurestii il pot da noii provocari a Moscovei. Orice alta cale, cum ar fi reactivarea "Firului rosu", ne-ar arunca din nou in prapastia rosie.

ZIUA
Foto Aleksandr Prohanov: http://lovigin.livejournal.com/74152.html?thread=2568104

PLANUL DE FOC duhovnicesc, revelat de Parintele Arsenie. VIDEO

2010-02-20T07:19:00.000-08:00

Vezi si: Sfinţii închisorilor. Bădia Traian Trifan a deschis calea spre sfinţenie. O evocare a mentorului generaţiei 1948 (Nicolae Purcărea)

Sfântul Valeriu: Este vremea unui nou apostolat. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea.

O întâlnire minuntă: Maica Domnului i se arată Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu (+ 18 februarie 1952)

MICUL TITULESCU versus Prostanacul si Loja tiganeasca Memphis . Victor Ponta, noul presedinte al PSD, e sprijinit de Iliescu, Nastase, Mitrea, Sirbu, Mazare et Comp. UPDATE: Postarea e de sambata la pranz. Am avut dreptate :)

2010-02-20T04:33:00.000-08:00

Vezi si: VANGHELIE o da pe fata. Inregistrarea cu Vanghelie despre Geoana si PSD: "Da-l in p**a mea... niste lepre nenorocite... da-i dracu' de idioti!". AUDIO
Plus: CURENTUL: PSD-ul, pus pe dric de clanul Geoană si mafia lui Vanghelie cu masaj de la Vintu

EDITORIAL RONCEA: O vidanja pentru Oprea si Tismaneanu. CURENTUL DE SAMBATA

2010-02-19T15:28:00.000-08:00

Rafuiala celor doi veleitari ai tuturor regimurilor, Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu, ar putea face epoca. Ambii se tin cu dintii de ciolanul afaceriianticomunismului si trag de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, dupa cum a fost rebotezat agramat si abramburitic recent (dupa un comentator al ziarului „Curentul”, acesta ar putea sa poarte mai degraba numele de „Institutul de Deshumare a Victimelor Comunismului”).

Dar ce vrea „vanatorul de securisti” (din interior) Marius Oprea, cunoscut si pentru bataliile sale cu mortii datorita unui apel curajos din care citez: „pisa-ne-am pe mormantul lor” (o sa inceapa cu cel al tatalui lui?). O spune doct, dupa cum e reprodus de organul GDS (al carui membru e), revista de „intelectuali angajati” „22”: "Eu fac team building ducandu-mi colegii sa dezgroape morti. De asta suntem o echipa puternica (...) Nu mi-e frica nici de cacatii de comunisti, nici de cacatii astia de la putere". O mai buna auto-caracterizare nici ca se putea, tinand cont ca, pana mai ieri, in calitatea sa de secretar de stat si el, Marius Oprea, se afla „la putere”. Desigur, nu stiu cum ar trebui sa se numeasca nici cel care cerseste de la niste „cacati” prelungirea sinecurii, alaturi de adjuncta sa, fosta propagandista si secretara PCR din presa comunista Lucia Hossu Longin, metamorfozata si ea, peste noapte, in anticomunista de serviciu(i).
De cealalta parte a baricadei de excremente se iteste patronul anticomunismului de parada, supranumit de un consangean de-al sau, Michael Shafir, „ayatollahul Tismaneanu”, si el membru al aceluiasi grup „elitist”, neokominternist, GDS. Ce vrea el? Ne spune colegul sau de grup de interese, momentan divergente: bani - „sa achizitioneze si sa distribuie circa 200 de exemplare din Raportul final”; si functii, pentru el si catelusii sai, daca se poate pe viata - “Presedinte al noului Consiliu Științific - Vladimir Tismaneanu, numirea in functia de secretar stiintific a lui Cristian Vasile, adaugarea a trei departamente noi in noua structura a IICCR: Cultura, propaganda, ideologie in timpul dictaturii comuniste (condusa de Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile), Economia nationala sub comunism (condusa de Dragos-Paul Aligica), Memoria si nostalgia comunismului (condusa Mihai Neamtu) – posibil Mirel Banica si Angelo Mitchievici.”

Batalia pe ciolan a divizat „societatea civila” antiromaneasca. Alaturi de Oprea se afla Carmen Musat, nevasta fostului ofiter de Securitate George Musat, avocat al GDS si acum finantator al revistutei sotiei, „Observator cultural”, cu a sa casa de avocatura „Musat si Asociatii”. Lista sa de sustinatori e ridicola prin impostura: de la activista PCR Smaranda Enache si globetrottera regimului comunist Ana Blandiana la recent deconspiratii ca „surse” si informatori ai Securitatii Gabriela Adamesteanu si William Totok. Nici Tismaneanu nu se lasa mai prejos: o armata de „baieti de mingi”, condusa cu umbreluta rosie infipta in fund de UTC-situl intarziat Ioan T Morar, face valuri electronice, mai ales cand (i) se deschide, pe langa mai vechii colaboratori ai Securitatii din carca lui Tismaneanu, Mihnea Berindei si Sorin Antohi.
Nu vreau sa va plictisesc cu detalii. Pestilentialul e la locul lui, in gura intelectualilor de loja, dupa cum v-am citat mai sus: atat in „Observatorul” damelor culturale cat si in „22”-ul baieteilor cu posetuta.
Goana dupa gologani luati de la gura saracilor acestei tari si pentru ocuparea spatiului public cu picamarul i-a scos din minti pe „anticomunistii” de opereta.
Solutia e una singura si sta, desigur, la indemana premierului Emil Boc: cand doi se cearta, poporul sa castige. Nu este nevoie de bani de la Guvern pentru a „investiga” si „memoriza”; o poate face orice istoric de buna credinta, ca si pana acum. Banii irositi pe sinecuristi ar sta mai bine – ca un mic gest de recunostinta - chiar in buzunarele celor pe care i-a marginalizat si abandonat armata de profitori internationalisti: fostii detinuti politici si luptatori cu arma in mana in rezistenta din munti, atatia cati au mai ramas, unii cu zeci de ani de temnita bolsevica si multi nereabilitati nici acum pe motive de „legionarism” si „banditism”.

Parada de anticomunism trebuie sa ia sfarsit. Borhotul neokominternistilor a dat pe-afara. La vidanja cu ei!

O vidanja pentru Oprea si Tismaneanu
Curentul - sâmbătă, 20 februarie 2010

TRIBUNUL HOMOSEXUALILOR ataca pe la spate. Vadim Tudor a pus Politia si Parchetul sa il cerceteze penal pe George Roncea si cere 1.000.000 de lei (noi) despagubiri. PLANGEREA plangaciosului :)

2010-02-19T07:53:00.000-08:00

Zilele trecute, fratele meu, George Roncea, s-a trezit cu un echipaj de Politie la redactie in baza unei plangeri penale inaintate de Vadim Tudor pentru calomnie, cu care de altfel il amenintase in urma cu ceva timp, pe vremea cand a fost demascat drept Tribun al homosexualilor in Parlamentul European. De data asta, Roncea Sr este cel care se ridica in Top 1 al jurnalistilor carora li se pretind cele mai mare "daune morale" din istoria post-decembrista, surclasandu-ma pe mine si procesele mele cu Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu si informatorul GDS Mihnea Berindei, in care mi se cere o despagubire cumulata de 600.000 Roni. Dupa un timp, curios si dornic sa respecte legea, George s-a dus sa vada despre ce e vorba la adresa mentionata in citatie. In amuzamentul intregii sectii de Politie, s-a dat citire Plangerii Penale pe care o reproduc mai jos. Cica politistii erau pe jos de ras. Cine n-ar fi?! :)

PLANGERE PENALA

DOMNULE PROCUROR-ŞEF,Subsemnatul CORNELIU VADIM TUDOR, domiciliat în Bucureşti, Str. General Butoianu nr. 4, Sector 5, în temeiul art. 279, al. 2, lit. a C. p.p, raportat la 206 Cod Penal, formulezPLÎNGERE PENALĂîmpotriva numitului George Roncea, autorul articolului "Vadim Tudor - Tribunul homosexualilor", pentru săvîrşirea infracţiunii de calomnie, şi solicit obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, editorul publicaţiei "Curentul", cu sediul în Str. Ionescu Gion nr. 13, Sector 3, Bucureşti, la plata sumei de 1.000.000 RON daune morale.

În fapt, în ziarul "Curentul", din 30.09.2009, sub semnătura lui George Roncea, a fost publicat articolul identificat mai sus, prin care se aduce o gravă atingere reputaţiei mele, dar şi onoarei şi demnităţii de care mă bucur în societate, avînd drept consecinţă supunerea mea dispreţului public.
Menţionez un extras din articolul amintit: "Vadim Tudor s-a alăturat propagandiştilor homosexualităţii, devenind, astfel, pentru noi, din acest moment, Tribunul poponarilor. Purtător ba de cămaşa neagră a morţii, ba de cipilică evreiască, după ce a votat, în precedenta guvernare PNL-UDMR, de două ori alături, împreună, îmbrăţişat, încârligat cu UDMR-ul, "duşmanii neamului", după ce i-a lins mâna cârpei kaghebiste, Ion Iliescu, acum Vadim se poate lua de mână cu Mircea Toma, Remus Cernea, Gabriel Andreescu, corifeii mişcării de rezistenţă a sodomiţilor de pripas". Întregul articol nu reprezintă altceva decît un atac concertat, bazat pe aserţiuni calomnioase, în care se aduce atingere uneia dintre valorile pe care le preţuiesc cel mai mult, şi anume: FAMILIA şi CREDIBILITATEA. Perseverenţa rezoluţiei infracţionale cu intenţie directă rezultă din desfăşurarea articolului, ce exprimă indiscutabil voinţa de a-mi leza demnitatea prin aceea că se reclamă că aş avea orientări sexuale ce derogă de la morala creştină, prin votul exprimat în Parlamentul European cu privire la Rezoluţia ce viza poziţia acestei instituţii faţă de o lege din Lituania ce reglementa drepturile minorilor. În continuarea articolului, autorul insistă în a-mi deteriora imaginea, prin următoarele aserţiuni: "Rezoluţia votată de Vadim şi de restul pidosnicilor"; "La vot, C. V. Tudor s-a făcut de cacao"; sau cuvinte care greu sînt suportate de hîrtie: "Specialist în scuipat acolo unde a lins, Vadim Tudor poate diversifica metoda, de acum încolo homosexualii oferindu-i oportunităţi multiple - poate să-i şi scuipe, să-i şi lingă - în cur, pe unde se iubesc ei, lor le place, oricum". În realitate, Parlamentul European NU a cerut Lituaniei să modifice o lege internă a sa, nici vorbă! Legea respectivă fusese deja respinsă, prin veto, de preşedintele acelei ţări, la Vilnius luînd fiinţă un grup de lucru însărcinat cu evaluarea posibilităţii de modificare a legii. Dar, iată un fragment din rezoluţia votată de noi: "Întrucît, în urma respingerii, prin veto-ul preşedintelui Lituaniei, proiectul de lege este în curs de a fi reexaminat de către autorităţile naţionale lituaniene", Parlamentul European "salută declaraţiile noului preşedinte al Republicii Lituania şi instituirea, în această ţară, a unui grup de lucru însărcinat cu evaluarea posibilităţii de modificare a legii şi invită preşedinţia Republicii Lituania, precum şi autorităţile lituaniene să se asigure că legile naţionale sînt compatibile cu drepturile omului şi cu libertăţile fundamentale consacrate în dreptul internaţional şi european. (...) Constată că Legea privind protecţia minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informaţiilor publice, aprobată de Parlamentul lituanian, la 14 iulie 2009, nu a intrat încă în vigoare şi că necesită o reexaminare înainte de a intra în vigoare". Mai mult decît atît, dar, prin rezoluţia votată de noi, Parlamentul European "reaminteşte principiul prevăzut în preambulul Declaraţiei privind drepturile copilului, din 20 noiembrie 1959, conform căreia, dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv de o protecţie juridică adecvată". Susţinerile autorului articolului nu au nimic comun cu etica ziaristică şi cu dreptul fundamental la informarea publicului larg, deoarece denaturează în mod voit adevărul, atîta vreme cît eu am votat pentru protejarea copiilor din Lituania, nu împotriva lor. Am votat pentru respectarea drepturilor omului, nu împotriva lor. Am votat pentru echilibru, nu pentru excese. Am votat pentru eliminarea confuziilor, nu pentru legiferarea lor. Am votat de partea Binelui, nu de partea Răului. Alături de mine au votat nu mai puţin de 348 de membri ai Parlamentului European! Au existat doar 218 voturi împotrivă şi 46 de abţineri.
Obiectul juridic special
Prin aceste imputări şi afirmaţii defăimătoare privitoare la reputaţia şi onoarea mea, mi s-a adus o ofensă sub aspectul preţuirii de care mă bucur în societate, în mediul politic şi profesional. Prezentarea în mod eronat a acestei situaţii este de natură a mă expune dispreţului public, prin crearea unei imagini ce reflectă o atitudine imorală, falsă din partea mea faţă de Poporul Român şi, în special, faţă de electoratul meu. Încercarea inculpatului de a creiona o astfel de imagine despre personalitatea, demnitatea şi onoarea mea denotă scopul cu care acesta a acţionat, şi anume expunerea mea oprobriului public. În ceea ce priveşte urmarea imediată, ea s-a produs din momentul publicării articolului şi a constat în atingerea adusă onoarei şi reputaţiei mele, prin imputarea unor fapte false, ca fiind săvîrşite de subsemnatul.
Avînd în vedere repetarea ostentativă a informaţiei false de către inculpat în întreg articolul, rezultă că acesta a săvîrşit fapta cu intenţie directă, urmărind să-mi creeze în faţa Poporului Român o imagine inavuabilă.

DOMNULE PRIM-PROCUROR,

Justiţia este singura instituţie a Statului căreia îi putem sesiza asemenea comportamente antisociale şi care poate contribui la sancţionarea în acest sens, pentru a impune un semnal clar că societatea românească trebuie drenată de asemenea atitudini. Calomniile la care am fost supus, afirmaţiile potrivit cărora aş avea un comportament deviant sînt de o imensă gravitate, nu sînt nici pe departe adevărate, fiind de natură a mă discredita şi de a-mi distruge una dintre cele mai importante calităţi ale unui om politic, CREDIBILITATEA. Solicit aceste daune deoarece consider că sancţiunea penală, ce va fi aplicată inculpatului de către instanţă pentru aceste infracţiuni, este insuficientă în raport cu gravitatea faptelor săvîrşite, cu statutul meu de om de cultură, cu personalitatea mea publică şi cu faptul că, lovind în reputaţia mea, s-a adus o atingere gravă şi prestigiului Partidului România Mare, pe care îl conduc, şi chiar electoratului acestui partid. Acordarea de daune morale contribuie şi la prevenirea eficientă a unor fapte similare pentru viitor. Această stare de fapt, creată intenţionat, prin săvîrşirea infracţiunilor de calomnie de către inculpat ÎN PERIOADA ALEGERILOR PENTRU DESEMNAREA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, are drept scop derutarea unei părţi a electoratului. Acordarea daunelor morale este consecinţa firească şi corectă a prejudiciilor morale pe care le-am suportat, ca urmare a unor fapte ilicite, generate de atingerea unor valori morale, precum sînt: familia, cinstea, onoarea, buna reputaţie, demnitatea şi prestigiul meu.
Pentru toate motivele arătate mai sus, solicit trimiterea în judecată a autorului articolului - George Roncea -, care urmează a fi citat la locul său de muncă (sediul părţii responsabile civilmente) pentru săvîrşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută şi pedepsită de art. 206 Cod Penal, precum şi obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente, pe calea acţiunii civile reglementate de Codul de Procedură Penală şi în temeiul art. 998-999 Cod Civil, la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR

SANTAJISTUL de presa Bogdan Chirieac si-a facut firma de "media electronica" cu Răzvan Dumitrescu. CAPITAL

2010-02-19T06:56:00.000-08:00

Răzvan Dumitrescu, prezentatorul emisiunii "Realitatea Zilei" s-a asociati cu "fostul ziarist" Bogdan Chirieac, într-o firmă nou creată, pe 19 ianuarie, botezată "Press Media Electronic SRL" şi care are drept obiect de activitate administrarea portalurilor web.
Cei doi sunt asociaţi cu părţi egale, investiţia iniţială, la capitalul social al firmei, fiind de 1.000 de lei. Firma şi-a declarat sediul social într-un apartament de pe Şoseaua Ştefan cel Mare, unde îşi are domiciliul Răzvan Dumitrescu.
Bogdan Chirieac a fost redactor-şef adjunct la ziarul Adevărul pe vremea când acesta era editat de echipa condusă de Cristian Tudor Popescu, apoi şi-a urmat colegii la Gândul. În paralel, a fost realizator la emisiunea Pro Vest de la ProTV. Chirieac şi-a dat demisia de la Gândul în 2007, după ce EvZ a dezvăluit că în perioada când semna editoriale despre contractele de achiziţii în domeniul apărării, firma în care era acţionar, intermedia contracte cu statul. După demisia de la Gândul, Chirieac a continuat să apară la talk-showuri, inclusiv la Realitatea TV, din postura de analist.
În noiembrie anul trecut, Chirieac a ajuns în centrul unui nou scandal: stenogramele discuţiilor "deocheate" dintre şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, şi Sorin Roşca Stănescu. Bogdan Chirieac a fost cel care a intermediat întâlnirea dintre cei doi.
După publicarea stenogramelor (in Curentul - omisiunea autorului - nota mea), Comisia Media din Clubul Român de Presă a reacţionat, transmiţând un comunicat potrivit căruia "instituţiile de presă care colaborează cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac pentru prestaţii jurnalistice sau de management editorial riscă să compromită nu numai propriul prestigiu, ci şi credibilitatea profesiei".
Autor: Raluca Barbuneanu / Capital
Publicat: 19 Februarie 2010

AVOCATUL Iulian Urban il va sprijini pe Paul Tecuceanu in lupta pentru aflarea adevarului despre moartea fratelui sau. Vezi www.TONITECUCEANU.ro

2010-02-19T06:30:00.000-08:00

Astazi m-am intalnit cu jurnalistul Paul Tecuceanu, fratele regretatului Toni Tecuceanu de a carui moarte au profitat corbii din sanatatea romaneasca care au decis sa faca afaceri pe seama memoriei sale.
Este prima oara cand discut fata in fata cu Paul si m-a impresionat prin simplitatea si sinceritatea cu care priveste tot ce se intampla legat de drama ce i-a lovit familia. Cu siguranta acest om si familia lui trebuie ajutat si sprijinit in lupta lui cu un intreg sistem corupt pana in maduva oaselor care nu a pregetat sa speculeze ordinar moartea unui OM, pentru maximizarea profiturilor rezultate din afacerea penala a vaccinarii romanilor fata de falsa pandemie de gripa porcina.
Impreuna cu Asociatia www.AsistentaPentruConsumatori.ro si alaturi de avocatul Mihai Rapcea, vom oferi o platforma logistica completa si suport total in lungul razboi pe care il va presupune aflarea adevarului despre moartea lui Toni Tecuceanu si pedepsirea celor vinovati.
Asa cum ma cunoasteti stiti ca voi merge pana la capat indiferent care va fi acela alaturi de Paul si de familia Tecuceanu.
I-am sugerat ca toate demersurile ce vor fi facute, toate materialele, sa fie publicate pe site-ul fratelui sau,
http://www.tonitecuceanu.ro/
Asta pentru ca pe de o parte romanii sa afle adevarul despre aceasta drama, sa inteleaga ca atunci cand suntem hotarati putem inbinge sistemul imbibat de coruptie si spaga, dar in egala masura va fi o buna oportunitate ca toti cei care detin informatii legate de zilele critice in care soarta lui Toni Tecuceanu a fost pecetluita la spitalul Matei Bals, sa le aduca pentru ca Paul si familia lui sa le foloseasca in razboiul juridic pentru condamnarea vinovatilor.
Este o cruciada in care Paul si noi vom avea nevoie de sprijinul dvs. al celor ce detineti date, informatii, documente ele urmand sa ajunga in Justitie la cei care vor fi chemati sa pronunte sentintele de condamnare a celor care si-au batut joc de viata unui tanar actor roman.
Iulian Urban
19.02.2010

RAPITA DIN IRAK, jurnalista Florence Aubenas, a ajuns femeie de serviciu la Caen. INFO Compania Blog

2010-02-19T02:18:00.000-08:00

Ce mai face Florence Aubenas ? Vă mai aduceţi aminte ? Jurnalista de la Libération răpită în Irak. Florence Aubenas a scris o carte, Quai de Ouistreham, care va apărea la editura L’Olivier, iar Le Nouvel Observateur, unde lucrează acum, tipăreşte les bonnes feuilles (un fragment în avanpremieră). Michel Labro, ziaristul care a spus întregii lumi povestea revoltei de la Braşov din 1987, prezintă volumul în săptămînalul francez cu cel mai mare tiraj de astăzi. Florence Aubenas – un exemplu de profesionalism pentru ciudaţii ei colegi români care îşi pierd vremea în talk-show-uri analizînd neantul politic valah.

Le Monde des livres din 18 februarie o citează : „Treaba mea e să mă descurc cu realul. Să văd lucrurile de la înălţimea fiinţei umane.” […] „Viaţa mea înseamnă să fiu jurnalistă. Asta e identitatea mea profundă.”

În pielea unei femei de serviciu

Cînd a cerut să-şi ia un concediu sabatic, a ieşit zvonul că Florence Aubenas pleacă în Maroc să scrie un roman. Cîteva luni mai tărziu, toată lumea a înţeles că Marocul nu era decît o perdea de fum care trebuia să-i pună la adăpost adevăratul proiect. Florence se instalase la Caen, unde, în mare secret, se hotărîse să se înscrie la şomaj şi să-şi caute de lucru. Făcea totul pe numele ei adevărat, folosindu-şi actele reale, dar îşi pusese ochelari, se vopsise blondă şi îşi strîngea părul la spate. Şi a mers. Numai vreo două persoane au recunoscut-o pe jurnalista al cărei portret fusese afişat pe toate zidurile cu patru ani în urmă.
Preţ de şase luni, din februarie pînă în iulie 2009, Florence Aubenas s-a înrolat în acea armată a contractelor pe durată determinată care alcătuieşte azi o nouă clasă muncitoare. A bătut la uşa agenţiilor de plasare, care, cînd n-au dat-o afară spunîndu-i „Sînteţi mai degrabă de stat la cratiţă, doamnă !”, au tratat-o „cu drăgălăşenia infirmierelor din serviciile în care sînt îngrijiţi bolnavii în fază terminală”. Pînă cînd, într-o zi, o consilieră de la Forţele de muncă a lămurit-o că, în cazul ei, cea mai bună soluţie ar fi să se orienteze către ofertele pentru femei de serviciu. După o lună şi jumătate, iat-o deci pe feribotul care face cursa de la Ouistreham către Anglia, angajată la curăţenie în cabine şi toalete. O oră pe zi, de la 21.30 la 22.30. La asta se vor adăuga alte joburi mici, uneori doar cîteva ore de lucru anunţate pe ultima sută de metri. În total, n-a cîştigat niciodată mai mult de 700 de euro pe lună.
Continuarea la Compania Blog

FIUL COLONELULUI POST-MORTEM ucis de unguri in 1989, Aurel Agache, contesta "Lista lui Tokes". EXCLUSIV

2010-02-19T01:54:00.000-08:00

Am adresat un memoriu europarlamentarului László Tőkés în vederea clarificării apariţiei numelui ofiţerului de miliţie Agache Aurel pe lista celor care au urmărit persoane din cadrul Bisericii Reformate.
Dacă tot aruncăm nume pe piaţă, doar aşa ca să ne aflăm în treabă atunci nu am făcut nimic. De aceea este necesar ca lucrurile să fie complet scoase la iveală. Să vedem despre ce e vorba cu exactitate, nu crâmpeie de informaţii puse într-un anume context. Memoriul sună aşa:

Domnule László Tőkés,

Subsemnatul Agache Aurel Dionisie, domiciliat în municipiul Codlea, str. Nouă nr. 99, în calitate de fiu al ofiţerului de miliţie, colonel post mortem Agache Aurel , vă adresez acest memoriu, în virtutea dreptului la informare şi a dreptului de restabilire a integrităţii memoriei unei persoanei decedate, cu rugămintea de a face clarificările necesare în urma publicării unei liste pe care aţi dat-o publicităţii, referitoare la ofiţerii de miliţie şi securitate care urmăreau persoane din Biserica Reformată.

Cap de afiş al acestei liste este tatăl meu, ofiţerul de miliţie Agache Aurel, despre care se menţionează că ar fi urmărit aceste persoane în anul 1988.

Fac menţiunea că tatăl meu în anul 1988 îndeplinea funcţia de şef al miliţiei din oraşul Baraolt. Dat fiind notorietatea numelui tatălui meu, chiar distinsul domn europarlamentar a spus textual: “Şi eu am fost suprins să-i găsesc numele maiorului Agache între cei care au urmărit preoţi şi enoriaşi reformaţi”.

Întrucât din lista enumerată nu reiese situaţia concretă a urmăririi efectuate de ofiţerul de miliţie Agache Aurel, vă solicit în mod respectuos să-mi comunicaţi, în scris, un răspuns la următoarele întrebări:
1. Care sunt persoanele din cadrul Bisericii Reformate pe care ofiţerul de miliţie Agache Aurel le-a urmărit ?
2. Care era natura activităţii de urmărire efectuată de ofiţerul de miliţie Agache Aurel (religioasă, politică, economică, civilă, penală, etc)?
3. Care era scopul pentru care aceste persoane au fost urmărite de ofiţerul de miliţie Agache Aurel?

4. Care au fost efectele concrete ale urmăririi persoanelor respective de către ofiţerul de miliţie Agache Aurel?

5. Puteţi enumera care au fost drepturile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe care ofiţerul Agache Aurel le-a încălcat, acestor persoane cu ocazia procedurilor de urmărire constatate?

6.Există elemente de poliţie politică care pot fi constatate cu ocazia urmăririi acelor persoane de către ofiţerul de miliţie Agache Aurel?

7. O întrebare personală: de ce domnul László Tőkés este surprins că ofiţerul de miliţie Agache Aurel ar fi efectuat activităţi de urmărire a unor persoane din cadrul bisericii reformate?

Menţionez că potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ofiţerul de miliţie Agache Aurel nu a colaborat cu organele fostei securităţi comuniste ca poliţie politică, conform deciziei C.N.S.A.S. nr. 1113 din 31.10.2006.

Vă mulţumesc în mod anticipat pentru promptitudinea răspunsului.

În nume personal şi în numele ofiţerului de miliţie Agache Aurel

Agache Aurel Dionisie

0742169037

www.agache.org

**********************************

P.S: Am luat legătura telefonic cu biroul domnului László Tőkés şi mi s-a confirmat primirea memoriului. Domnul László Tőkés este plecat la Budapesta şi nu a luat la cunoştinţă de conţinutul memoriului dar mi s-a garantat faptul că în timp util voi primi un răspuns la memoriul respectiv.

Vezi si TUPEU DE AGENT MAGHIAR. Dupa ce a fost ucis si batjocorit de informatorii sai unguri, colonelul post mortem Aurel Agache e scuipat de agentul AVO dovedit Laszlo Tokes, ajuns ilegal in Parlamentul European. DOC

STRANIU: KAMIKAZE AMERICAN asupra CIA si IRS in Austin, Texas? Sau altceva? TESTAMENTUL lui Joe Stack este un manifest anti-guvernamental, anti-comunist si anti-capitalist. Alex Jones comenteaza. VIDEO/DOC

2010-02-18T15:12:00.000-08:00

CBS/AP: Below is an alleged online note written by Joseph Stack, who has been identified as the man who crashed a plane into a building that houses the Internal Revenue Service in Texas. A senior law enforcement official tells CBS News that the FBI is treating the "suicide note" as real.

Stack’s diary takes aim at the IRS, outraged at loopholes that benefit large corporations and the Catholic Church, but not average Americans. He claimed that the IRS cost him "$40,000+, 10 years of my life, and set my retirement plans back to 0."

"I know I’m hardly the first one to decide I have had all I can stand. It has always been a myth that people have stopped dying for their freedom in this country, and it isn’t limited to the blacks, and poor immigrants," he wrote. "I know there have been countless before me and there are sure to be as many after. But I also know that by not adding my body to the count, I insure nothing will change. I choose to not keep looking over my shoulder at "big brother" while he strips my carcass, I choose not to ignore what is going on all around me, I choose not to pretend that business as usual won’t continue; I have just had enough."

He ended his note writing about stopping the insanity and having the IRS take his pound of flesh:

"I saw it written once that the definition of insanity is repeating the same process over and over and expecting the outcome to suddenly be different. I am finally ready to stop this insanity. Well, Mr. Big Brother IRS man, let’s try something different; take my pound of flesh and sleep well."

"The communist creed: From each according to his ability, to each according to his need."

"The capitalist creed: From each according to his gullibility, to each according to his greed."

Joe Stack (1956-2010)

02/18/2010

CBS News has learned the HTML source code of the Web site of the note shows that Stack generated his note using Microsoft Word on Tuesday, Feb. 16, 2010 at 19:24. The final save of the document was done Thursday, Feb. 18, 2010 at 6:42 am.

Here is the full text of the note:Austin Pilot Left Anti-IRS Suicide Note

CAZUL OPREA TISMANEANU (II). Galceava impostorilor. O analiza despre “anticomunismul de parada” oferita in exclusivitate de dr Liviu Turcu

2010-02-18T12:38:00.000-08:00

Cu rolul declarat de a eradica „pe viu“reflexele implantate de fostul regim comunist. În cea mai pură logicăaristotelică, adversarii lui Marius Oprea afirmă că nu are dreptate înafirmaţiile făcute pentru că... le-a făcut la două televiziuni ai căror proprietarisunt foşti securişti. Apoi, Cristian Preda, europarlamentar şi fost consilierprezidenţial, afirma de pe poziţii adverse despre Marius Oprea: „... el nu estedecât o portavoce liberală. Ura lui faţă de Băsescu creează o falie (outch) îninvestigarea comunismului. ... nu e în regulă că acum face această mobilizarepolitică (n.a. - trimiterea la lista semnatarilor ce susţin menţinerea luiOprea la şefia Institutului). V. Tismăneanu nu este un no name. Tismăneanu esteparte a canonului care defineşte acest perimetru intelectual al investigăriicomunismului (n.a. - adânc, poate se trece în curând de la canon la canonizaresă avem şi noi un sfânt în viaţă pe altarul anticomunismului de faţadă)“.

Si daca tot sintem la corul laudatorilor custaif sa mai citam la capitolul argumentatiei 'logico-stiintifice' de cecomanda politica a Institutului trebuie predata prin capitulare absoluta lui V.Tismaneanu si care pentru a da o lovitura de gratie frontului liberal citeazaintentionat aprecierile (mai exact elucubratiile) din vremuri apuse ale luiAdrian Cioroianu: "...In termeni dostoievskieni" - dixit Cioroianu,fostul ministru liberal al afacerilor externe - "de sub mantaua luiVladimir Tismaneanu ne tragem cam multi din cimpul analizei istorico-socialedin aceasta tara: Stelian Tanase, Mircea Mihaies, subsemnatul (Cioroianu,n.a.), Marius Oprea, Stejarel Olaru, Dragos Petrescu, Dan Pavel si altii, cutotii am receptat de-a lungul anilor 90 cartile si articolele lui cu placereasi beneficiul cu care de regula se primeste luminarea generica". Retrag sugestia anterioara cu canonizareaintrucit precum se vede cel in cauza e deja de esenta divina... Mea culpa. In sfirsit dar nu in cele din urma un altmembru al fan-clubului Tismaneanu aduce un argument imbatabil in procesulpublic al desfiintarii telectuale a junelui Oprea: "ma intreb" -zicepreopinentul- "daca Oprea o fi fost vreodata la o conferinta gen AAASS(American Association for the Advancement of Slavic Studies)?" Raspunsul ede la sine sine inteles pentru cititor adica un devastator NU. In ce maprivcste, cind vorba olteanului, citii pasajul cu pricina am ramas bujbeiintrucit eu fusei pe acolo de mai multe ori dar tot nu am inteles substantaargumentului invocat, desi ulterior m-am gindit ca totul mi se trage vorba luiCioroianu de la absenta 'luminarii generice'. Si dai si lupta vorba lui neneaIancu pe acelasi ton si aceeasi partitura 'curat stiintifica'.
Să-l lăsăm însă pe V. Tismăneanu să explice el însuşi ce doreşte pentru el şipentru „gloata“ ce trebuie adusă în modernitate prin scoaterea din mlaştinapestilenţială a istoriei. Cu propriile sale cuvinte: „... Marius Oprea sărămână preşedintele (titlul nu a fost subiect de dispută, putea fi şi acela dedirector general ori director executiv) IICCR unificat şi regândit strategic,cu un nou Consiliu Ştiinţific, prezidat (coordonat) de VladimirTismăneanu, care va cuprinde toţi membrii vechiului Consiliu IICCR şi o seriede noi membri (cercetători din Comisia Consultativă Prezidenţială, foşti membriai Comisiei Prezidenţiale)... Una este să prezidezi un ConsiliuŞtiinţific, alta să fii preşedinte de onoare etc. Prima poziţie implică munca(scrieri de cărţi recunoscute internaţional, editare de volume, elaborarea depropuneri, organizarea de conferinţe, conceperea de programe educative,integrarea în programele doctorale internaţionale cu care ai de-acum relaţiidemonstrate, contacte cu marile universităţi), a doua, horribile dictu,onoruri“. Modest ca de obicei, V. Tismăneanu se autocalifică pentru poziţia deşef al Consiliului Ştiinţific, neavând probabil încredere în servanţii săi decoterie.
Tismăneanu încearcă de fapt să împuşte doi iepuri deodată: mai întâi impunediscuţiei criteriul calificării poziţiei prin hiperbolizarea performanţelorsale personale şi apoi, la final, dă şi el din mers o copită la adresaproaspătului preşedinte de onoare interimar al Institutului, respectivdisidentul real, şi nu făcut pe puncte, Dorin Tudoran. După care V. Tismăneanucontinuă: „Nici eu, nici prietenii mei de idei şi valori nu dorim capul, gâtulsau măruntaiele cuiva“. Miroase deja a abator ‘telectual. „Nu contrapunemmorţii cărţilor, o dihotomie menită să dea frisoane (aluzie la preocupările luiM. Oprea - n.a.). Nu cerem nimănui să semneze apeluri pentru noi (dar o facem,când e nevoie, pentru Declaraţia de la Praga, pentru Liu Xiaobo ori pentru DoruMărieş)“. Aici V. T. bate şaua ca să priceapă iapa nerecunoscătoare.
„Singurul lucru care mă şi ne interesează este continuarea consecventă ademersului de investigare onestă a dictaturii comuniste din România şi aconsecinţelor sale.“ Fraza aceasta conţine în sine o contradicţie flagrantă,întrucât continuarea, repet, continuarea demersului de investigare, aşa cum afost făcut până acum, poate fi calificat oricum, numai ca fiind onest, nu. Şiaici voi reaminti ceea ce s-a spus public în mai multe rânduri: o Comisieprezidenţială alcătuită pe principiul „găştii“ din oameni marea majoritatelipsiţi de competenţa şi reputaţia profesională necesare în raport cu temaabordată şi la care se adaugă faptul că unii membri au fost deconspiraţi caavând legături cu fosta Securitate se autodescalifică instantaneu pentru oatare întreprindere.
Ignorând această realitate şi mizând pe amnezia publicului, zice V. Tismăneanucă în noua formulă structurală e nevoie de o reorientare serioasă aactivităţilor actualului Institut: „Centrul de cercetare rezultat dinunificarea lor trebuie să-şi continue activitatea în spiritul unei viziuniştiinţifice moderne asupra comunismului românesc şi a consecinţelor sale(inclusiv crimele din perioada Revoluţiei ori mineriadele), cu o fundamentaredeopotrivă empirică şi teoretică, conectată la marile dezbateri din comunitateaintelectuală internaţională... Chestiunea esenţială ţine, prin urmare, destrategia conceptual-interpretativă, de filosofia şi metodologia cercetării,... de capacitatea de a integra în discursul istoric românesc noile direcţii,inclusiv cele legate de dimensiunea anemnetic-subiectivă (Hellbeck, Figes,Merridale, Todorov, Werth, Rev)“. Cred că s-a înţeles şi subscriu: „Să trăiţi,tovarăşe Răutu!“.
Sa nu-l nedreptatim insa nici pe Marius Oprea la acest capitol desi omul aincercat atita cit l-a dus mintea sa asigure o latura cit mai pragmaticaactivitatilor Institutului indeosebi pe linia reabilitariiistorice a fostelorvictime ale fostului regim comunist. De aici persiflarea cu schepsis decalificare a nivelului intelectual al lui Oprea de catre V. Tismaneanu atuncicind declama sententios: "nu contrapunem mortii cartilor, o dichotomiemenita sa dea frisoane".
Oricum, pentru a se înscrie perfect la nivelul dezbaterii ‘telectuale aadversarilor săi, Marius Oprea se defulează public în plin acces de furie şidisperare: „Nu mi-e frică de ceea ce mi se coace. Nu mi-e frică nici de căcaţiide comunişti, nici de căcaţii ăştia de la putere...“. Se poate sesiza de cătrecititor în afirmaţia de mai sus găsirea cu uşurinţă a factorului denominativcomun, numai că se schimbă surprinzător cadrul de referinţă, întrucât eadevărat că ştim despre prezenţa comuniştilor la putere, dar rămâne neclarăapartenenţa ideologică a actualilor guvernanţi.
După care M. Oprea simte nevoia unei explicaţii suplimentare: „Dacă nureacţionam dur şi existau atâtea reacţii de apărare, eram deja schimbat la oraasta. Eu nu sunt ciobanul din «Mioriţa», nu aştept să-mi taie ăştia capul şiapoi să plâng de emoţie. Practic, Institutul este creaţia mea... Să zicem că mălipsesc de funcţia de preşedinte. Bun, ştii care este viitorul meu? Mă duc laşomaj. Eu n-am alt job, part-time sau nu ştiu ce. Vânătorul de securişti ajungeşomer. Adică pentru că eu am altă opţiune politică decât guvernanţii, trebuiesă fiu dat de pământ? Doar pentru că sunt simplu membru al PNL? Cum zicea chiarTismăneanu: Stalinism pentru eternitate“. Bine zis. Numai că iată că parteacompetitor-adversă a găsit de cuviinţă să dezamorseze potenţialul impactafectiv la nivelul opiniei publice (aşa ca la jocul de ping-pong alcapitalizării) punându-l pe acelaşi europarlamentar pedelist şi ex-consilierprezidenţial să iasă în public cu o nouă ofertă compensatorie dacă Oprea seface băiat cuminte şi acceptă să predea Institutul: „Pe Marius Oprea l-aminvitat, în calitatea mea de decan al Facultăţii de Ştiinţe politice de laUniversitate, să predea un curs despre comunism şi a făcut-o vreme de mai mulţiani cu succes. A refuzat să dea un concurs, preferând să meargă la concursulorganizat la Facultatea de Istorie, unde a fost, din nefericire, respins.Marius Oprea e oricând binevenit la Ştiinţe Politice“. Concluzia apudCristian Preda este deci pentru opinia publică: M. Oprea nu va fi şomer, îi daueu o pâine la Facultatea unde sunt decan, iar dacă refuză, o face în scopdiversionist pentru a rămâne la şefia Institutului. Şi lista poate continua...
Dacă nu aş cunoaşte îndărătnicia proverbială a românului de rând la„învăţământul politic programat“, inclusiv cel clocit de sus-numiţii,mărturisesc că aş fi cutremurat la propriu. Nu este însă cazul, cu excepţiaacelei părţi minore şi minoritare (statistic) a intelectualităţii aservite,care vede în alinierea la asemenea grupuri şansa unei cariere de tipoportunist. O vacă bună de muls, cu furajare asigurată din banul public. Să maiamintim că cele două structuri nu sunt singurele vaci „sacre“ aleanticomunismului de paradă. Lista e mult mai lungă, acoperind aproape întregulspectru politic al sistemului partinic. De aici şi dansul intra-grup „o mânăspală pe alta“ sau „prost, prost, dar e de-al nostru“, iar când e vorba deadversari, reacţia solidară a „spiritului de haită“.
Prostia, ca şi ticăloşia, nu poate fi însă o scuză atunci când este vorba de otemă serioasă precum abordarea şi studierea obiectivă a regimului comunist. Aşacă, în final, am şi eu o modestă propunere: ocupanţii actuali ai structurilorfinanţate acum de la buget să-şi ia un concediu fără plată nelimitat, lăsândlocul unei noi echipe constituite din intelectuali de reală valoare, cu mareexperienţă profesională şi o reputaţie impecabilă. Iar dacă acest lucru nu esteposibil hic et nunc, să se amâne abordarea acestei teme atât de importantă pânăcând criteriile de mai sus vor fi îndeplinite. Rezultatul va fiatotbinefăcător: facem şi economii financiare în plină criză economică, dar maiales vom scuti pe români de un nou proces de alienare/îndobitocire ideologicăde tip stahanovist obligând generaţiile viitoare să o ia de la capăt la costuripolitice şi morale mult mai mari.

Scris de Dr. Liviu Turcu

Curentul PDF

Vezi si CAZUL OPREA-TISMANEANU şi anticomunismul de paradă (I). O analiză despre „gâlceava impostorilor“ oferită în exclusivitate de dr. Liviu Turcu

"ANTICOMUNISMUL" a inceput sa refuleze pe gurile lui Tismaneanu si Oprea: "Nu mi-e frică nici de căcaţii de comunişti, nici de căcaţii ăştia de la putere". GDS-ul in fibrilatie: sa-l sustina pe Pat sau pe Patason? Boc e perplex

STRICT AUTENTIC. Primarul-premier-incompatibil Klaus Iohannis a decontat 1,5 tone de benzina de 1474 euro pentru o deplasare de doua zile. Adevarul e ca are BMW :)

2010-02-18T08:34:00.000-08:00

de Dan Tomozei

Liga Jurnalistilor - Sibiu

În zilele în care Primăria Sibiu era în concediufără plată, iar România fierbea între turul unu şi doi alprezidenţialelor din noiembrie 2009, Klaus Iohannis a plecat la Paris.Oficial a participat la întâlnirea anuală a World Monument Fund (WMF),o organizaţie privată coordonată din SUA. Tot oficial, primarulsibiului a fost plecat din ţară în perioada 22 - 29 noiembrie, pentrucare s-au făcut deconturi în valoare totală de 1719 euro, din care 1474euro pentru transport.

Însă, documentele arat că primarul Iohannis a fost invitat la Parispentru doar două zile, la dineuri şi recepţii nu şi la discuţiileoficiale. Chiar şi aşa, Iohannis a decontat contravaloarea a 1,5 tonede combustibil, cât a scos din caserie.

Cu maşina la Paris

Potrivit invitaţiei semnate de Bertrand du Vignaud, preşedinteleWorld Monument Fund Franţa, primarul Klaus Iohannis a fost invitat săparticipe în zilele de 24 - 25 noiembrie la câteva recepţii careincludeau un cocktail, o cină, o masă de prânz şi o vizită la oexpoziţie. În aceste condiţii, primarul Sibiului a preferat maşina înlocul avionului şi a plecat la Paris în data de 22 noiembrie. Conforminformaţiilor oferite de Biorul de Presă al Primăriei Sibiu „O singurăpersoană a fost delegată la acest eveniment”. Cu alte cuvinte, primarula plecat singur la volan, cale de aproape 2000 km, alegând astfel caleacea mai costisitoare şi mai lungă, fapt care lansează în mod firescîntrebarea dacă primarul a fost la Paris sau şi în vancanţă?

Trei date ... oficiale

Solicitat să ofere detalii despre deplasarea la evenimentul WorldMonument Fund de la Paris, primarul municipiului Sibiu s-a bâlbâit,apoi a refuzat să răspundă precis, pentru ca în final să recunoascăadevărul din documente. În prima fază, Iohannis a informat căevenimentul s-a derulat în perioada 22 - 29 noiembrie, apoi în 23 - 26,patru ca în final să se constate că evenimentul s-a derulat în 24 şi 25noiembrie. În aceste condiţii, nu doar contravaloarea uriaşă acombustibilului şi şi diurna încasată pentru cele şapte zile, de 245euro, a fost încasată ilegal.

Decontul a fost făcut

Conform informaţiilor oferite de Biroul de Presă al PrimărieiSibiu, „decontul pentru deplasarea domnului primar la Paris laîntrunirea “World Monu-ments Fund” a fost efectuat imediat dupăîntoarcerea domnului primar din delegaţie”, aşa încât, Klaus Iohannis apierdut la salariu patru zile dat fiind concediul obligatoriu fărăplată dispus de Guvernul Boc, dar a încasat 1719 euro dintr-o deplasareinutilă. Lipsa de rezultate a evenimentului este demonstrată şi deslaba mediatizare a vizitei, în comparaţie cu oricare altă ieşire dinţară a primarului.
Solicitat să justifice cu documente decontul pentru deplasare,Iohannis refuză însă răspunde că “taxele de autostradă decontate suntcele percepute şi aprobate de autorităţile din ţările tranzitate” şi că“numărul de kilometri decontaţi corespunde cu numărul de kilometricalculaţi între cele două destinaţii: Sibiu - Paris”. Cu alte cuvinte...
Continuarea, inculsiv pozitia americanilor la Dacii Liberi - Sibiu

11 OFITERI MOSSAD, intre care o femeie, au asasinat un lider Hamas in Dubai. 6 au folosit pasapoarte britanice. Filmul executiei, minut cu minut

2010-02-18T01:28:00.000-08:00

Daily Mail: Anatomy of an assassination: How Mossad killing could have come straight from the pages of a thriller
By David Jones

Versiunea in romaneste in Curentul: Anatomia unei asasinari ca-n filme

The assassination could have come from a Frederick Forsyth page-turner.
Timed down to the last second and carried out with chilling effect, it involved many of Mossad's tried and trusted props.
The team wore disguises such as wigs and fake beards, communicated via seemingly untraceable mobile phones, and employed a method of killing so clinically precise that they left no clue behind them.
But they overlooked one factor: in security-obsessed Dubai almost nothing escapes the Big Brother eye of security cameras.
The Dubai police have collated hours of footage revealing the hit squad's every movement, from the moment they strolled nonchalantly up to the immigration desk and presented their cloned passports. A remarkable 27-minute composite of this action has now been released, and it may yet prove the team's undoing.
The target of the Mossad assassination squad was Mahmoud al-Mabhouh, senior commander of the Palestinian paramilitary group Hamas, a man who had topped their hit-list for more than 20 years since his alleged involvement in the killing of two Israeli soldiers.
According to Israeli intelligence, their burly 48-year-old arch-enemy was travelling to Dubai to buy weapons from Iranian arms suppliers; the task was to eliminate him before he could seal the deal.
The video footage picks up the agents as they fly into Dubai on January 19, just 19 hours before the hit is carried out. First to arrive are two agents travelling on passports in the names of Michael Bodenheimer and James Leonard Clarke. With their shaven heads, stubbly beards and swarthy complexions they look decidedly un-European, but their documents state they are German and British.

They are followed by a slim, attractive woman who appears to be in her late 30s or early 40s, and uses the name Gail Folliard. Sporting fashionably round sunglasses, she is accompanied by 'Irishman' Kevin Daveron, arriving on Air France flight 526 from Paris.

Al-Mabhouh enters the lift with a member of hotel staff. Two Mossad agents follow disguised in tennis outfits

All four take a taxi to their hotel. Folliard grins at the desk clerk as she checks in. As the hours and minutes to murder tick away, she is seen flouncing around a luxury shopping mall, apparently without a care in the world, and returning to the hotel laden with carrier bags.
She even smiles flirtatiously and tosses her brown pony-tail towards her co-assassins, before she dons a wig and reappears with her hair in a thick, centre-parted bob.

Throughout the afternoon, the others fly in. Technical surveillance has shown that they never made direct phone calls to one another. Instead they dialled into a communications centre based in Austria using highly encrypted cyphers. The task of the first wave is surveillance, and they change their appearance accordingly. When next we see Kevin Daveron, for example, he, too, is wearing a thickly-quiffed wig and is completely unrecognisable from the bald, stubbled man we saw before. At 3.20pm we get the first glimpse of the victim as he goes through customs. Members of the surveillance team trail him from the airport to the Al-Bustan Rotana Hotel.

The victim is shown to his room by the hotel staff member, apparently unaware he is still under surveillance by the 'tennis player' agents

When he takes the mirrored lift to the second floor of the four-storey building a pair wearing designer tennis outfits and carrying racquets slide in beside him, like extras in a cheap spy movie.
For a hunted guerilla fighter, however, al-Mabhouh appears extraordinarily lax about his security, and does not notice them, even though they are stout and look distinctly unsporty.
He remain oblivious even when one of the 'tennis players' follows him along the corridor and watches him open the black-painted door to his room, number 230.
As he settles into the room, with its 42in TV, well- stocked fridge, sunken brown sofa and tasteful cream decor, the assassins are making their final preparations.
The execution is carried out by four assassins working in pairs. They are all square- shouldered men in their prime.

The first two are seen entering the lift to the second floor. One, wearing a white baseball cap, slaps his colleague's back reassuringly as they make their way to al-Mabhouh's room.
Seven minutes later, the other two appear, one carrying a hold-all and the other with a rucksack over his shoulder.
Shortly after 8pm, when the hotel's staff have left the floor for the evening, they enter the room and make the kill.
At 8.46pm, their grim task completed, the four assassins are filmed again making their way down in the lift.
The CCTV footage shows the execution team leaving the hotel, now dressed as if they were going to play golf. Within two hours, the entire squad are on separate flights out of Dubai.
There was to be another twist: the following day, when al-Mabhouh failed to respond to calls from reception and house-keeping, his door was found to be locked from the inside.
Police believe the killers gained entry either by reprogramming the hotel's locking device with some sophisticated electronic gadgetry, or, more prosaically, by posing as hotel staff members and simply knocking on the door.
Yet neither of these explanations solves the most baffling mystery - how did the killers leave the room when the security chain was fastened inside the door?
Maybe, in the coming days, the answer will emerge.
Perhaps, too, we will learn the real identities of the 'British' assassins. Given the track record of the ruthless Israeli secret services, however, one doubts that they will ever be brought to account.

The group accused of his murder is comprised of three Irish, six British, one French and one German citizen.

CAZUL OPREA-TISMANEANU şi anticomunismul de paradă (I). O analiză despre „gâlceava impostorilor“ oferită în exclusivitate de dr. Liviu Turcu

2010-02-17T14:17:00.000-08:00

Greula dealul democraţiei originale româneşti cu brigadierii de serviciu aianticomunismului de paradă conectat direct la economia de piaţă şibugetul statului. De 20 de ani, pe „hoitul“ regimului comunist şi-afăcut lăcaş şi se hrăneşte copios şi fără jenă un grup, altfel destulde restrâns, de indivizi, cu pretenţii intelectuale autodeclarate deinfailibilitate morală, ideologică şi atenţie mai ales „ştiinţifică“. Nu că subiectul nu merită a fi obiect de studiu şi cercetare cuadevărat ştiinţific. Dimpotrivă. Dar în cazul la care mă refer seaplică perfect principiul cibernetic al lui Norbert Wiener conformcăruia „garbage in, garbage out“ (adică cel aplicat la „cutia neagră“gunoi bagi, gunoi iese). Principiul fundamental urmat de cei în cauzăeste în absolută consonanţă cu cel al genezei noii oligarhiipostdecembriste la pulpana căruia s-a aciuat: profit şi capitalizarepolitică atât cât cuprinde. O simbioză care sub aspect funcţional estede invidiat ca eficienţă dacă ne raportăm la starea generală asocietăţii româneşti şi la performanţele procesului de modernizarepolitică a ţării. Dacă am decis să abordez acest aspect acum, în pofidavicisitudinilor de ordin olfactiv, o fac pentru că este instructivpentru cei care, direct sau indirect, au luat cunoştinţă de recenta„gâlceavă“ ce zguduie „famiglia“ mercenarilor ideologici contra-cost aiinstituţiei oficiale de salubrizare anticomunistă. Şi când am folositexpresia „contra-cost“ am în vedere alături de aspectele pecuniare şipe cele de capitalizare politică, ideologică şi aşa-zis „ştiinţifică“.
Desprece este vorba? Grupusculele ideologice ce-şi arogă monopolul dreptuluide deratizare anticomunistă a societăţii româneşti au ajuns în faza încare, nemaînţelegându-se în spatele uşilor închise cu privire laarondarea teritoriului de jumulit, au ieşit în public să-şi spelerufele murdare. Nu însă la - şi din - întâmplare, ci ca o mişcarecalculată urmărind o capitalizare pe spezele opiniei publice înainte cadecizia finală să fie luată de „naşul politic“, adică de „godfather“. Pentru cititorii care, eventual, luaţi de treburi mai serioase, sunt înnecunoştinţă de cauză cu privire la „gâlceava“ amintită voi recapitulape scurt cadrul şi cauzele desfăşurării acesteia:
1 - În decembrie2005, deci la 15 ani de la căderea fostului regim comunist, un grup de„băieţi inteligenţi“ în raport cu propriile interese politice, sociale,financiare etc. l-au convins pe premierul Tăriceanu să înfiinţeze pespeze guvernamentale Institutul pentru Condamnarea CrimelorComunismului; premierul fiind de sorginte liberală, decizia apărea pedeplin legitimă şi în totală aliniere cu vocaţia ideologică aPartidului Naţional Liberal. Dar, vorba cunoscută, „uşurel cu pianul pescări“ pentru cei tentaţi să rămână doar la o atare explicaţie. Deciziaîn cauză nu a fost una de tip pur ideologic, ci a fost în fapt ocontrareacţie politică născută din rivalitatea prim-ministrului cupreşedintele Traian Băsescu, care anunţase cu puţin timp înainte, viaunui interviu în „Revista 22“, o nouă temă directivă: condamnareacomunismului. Precum se vede, prim-ministrul şi grupul propozant aufost mai iuţi de picior la capitolul capitalizării politice în faţaopiniei publice româneşti pe o temă extrem de sensibilă şi dureroasăpentru mulţi dintre români.
Subiect „gras“ pentru ambeletabere combatante cu impact electoral grefat fie şi tardiv pefrustrarea îndelungată a unei părţi importante a poporului român. Deşia pierdut runda întâi la capitolul organizatoric, preşedintele s-arepliat rapid prin înfiinţarea, la începutul anului 2006, a ceea ceeste şi azi cunoscută ca fiind Comisia (Prezidenţială) pentruCondamnarea Comunismului, iar ulterior pentru mulţi drept ComisiaTismăneanu. Evident că, în deplină conivenţă cu orientarea politică astăpânilor, şi cele două grupuscule dominând discreţionar cele douăstructuri oficiale au pornit nu doar la autopsierea fostului regim, darşi la compromiterea reciprocă marcând puncte sub stindardul de luptă alfiecăruia dintre cele două Palate.
Aici se impune o mică parantezăclarificatorie. Cele două structuri de sorginte executivă şiguvernamentală au devenit, prin statutul şi influenţa celor două primefuncţii în aparatul de stat al României, un passe-partout pentrupenetrarea şi consolidarea sub formă de bastion a unor importantesectoare culturale, ideologice şi politice ale societăţii româneşti. Întermenii muncii de intelligence, asta se cheamă crearea, dezvoltarea şiconsolidarea de reţele informative aservite unui nucleu coordonator. Înfond, o acaparare ilegitimă de poziţii şi resurse pe harta generală,altfel perenă, a vechilor conflicte ce sfâşie intelectualitatearomânească de zeci de ani.
Luate ad litteram, cele două structurise autoexclud de la bun început demersului ştiinţific declarat întrucâtpoziţionează ne-echivoc concluzia înaintea premiselor. În al doilearând, ele s-au dorit a fi de la bun început structuri de instrumentarepolitică (că de fapt intenţia reală primordială a fost de capitalizarepolitică, este o altă poveste) cu pretenţia de implicare directă îndecizii de ordin juridic, financiar şi social ce sunt de competenţaunor instituţii de sine stătătoare ale aparatului de stat. Mai pe şleauspus, structurile respective au jinduit şi încercat să acţioneze dupămodelul faimoaselor curţi inchizitoriale de tristă amintire alebisericii catolice. Frustrarea şi amărăciunea unei părţi a societăţiiromâneşti exasperată de continuitatea mascată la putere a fostei clasepolitice comuniste a fost şi încă a rămas o umbrelă şi un scut deexcepţie pentru mercenarii ce profesează „anticomunismul de serviciu“în propriul folos. Şi, cum spun anglo-saxonii, „to add insult toinjury“ la adresa victimelor fostului regim totalitar, noii inchizitoriideologici s-au descalificat de la bun început prin biografiile,carierele şi compromisurile politice de notorietate făcute în trecut curegimul comunist. Că totul a devenit, mai ales în cazul raportuluiprezidenţial, o şuşanea menită să permită preşedintelui Traian Băsescu o importantă capitalizare politică pe plan intern, dar mai ales pe planinternaţional, este limpede pentru mai toată lumea. Argumentul supremal acestei calificări îl constitutie faptul că mai niciuna dinpropunerile importante ale Raportului nu şi-a găsit finalitatea în planlegislativ sau executiv. Este trist să constaţi că un subiect atât deimportant pentru percepţia şi educţia politică şi morală a naţiei aputut fi atât de uşor şi condamnabil trivializat pentru raţiuni efemerede ordin propagandistic.
Oricum, spre ghinionul celor în cauză„scripta manent“ iar generaţiile viitoare îl vor cataloga corespunzătorşi relua abordarea temei pe temeiuri cu adevărat ştiinţifice.
2 -După prezentarea de către preşedinte în faţa Parlamentului în decembrie2006 a unei declaraţii politice pe marginea Raportului, cele douăstructuri şi-au continuat, prin membrii celor două grupuscule, sinecurape spezele statului român. Cei de la Comisia prezidenţială au forţat ocvasipermanentizare sub pretextul necesităţii de finalizare sub aspectpragmatic a propunerilor din Raportul final, iar cei de la Institutşi-au propus să devină o interfaţă ad-hoc a Parchetului pe segmentulvictimelor fostului regim. În martie 2009, guvernul Boc a luat îndiscuţie propunerea de unificare a Comisiei prezidenţiale cu staffulInstitutului, Marius Oprea urmând să fie menţinut ca director, iarcomanda politică urmând a fi încredinţată lui V. Tismăneanu în calitatede preşedinte al Consiliului Ştiinţific. Oprea şi susţinătorii lui dinsocietatea civilă s-au opus categoric scestui plan, unii dintre membriimarcanţi ai Consiliului ameninţând cu demisia şi un boicot public. Dinraţiuni de ordin financiar birocratic, dar şi ca expresie a relaţiilorpolitice conflictuale, între aripile pro-Băsescu şi pro-liberală, înluna noiembrie 2009, guvernul Boc a dispus în cele din urmă comasareaInstitutului pentru Condamnarea Comunismului din România (sic) cuInstitutul pentru Memoria Exilului Românesc, concomitent cu lărgireanumerică a Consiliului. Premierul Boc, fiind vorba de o nouă structurăinstituţională, urma fie să numească un nou preşedinte, fie să-lreconfirme pe Marius Oprea. Sesizând pericolul unei decizii iminente,grupul lui Marius Oprea a reuşit să impună, în calitate de preşedintede onoare cu titlu interimar, pe Dorin Tudoran. Cum acesta are subaspectul biografiei politice un statut real de disidenţă în raport cufostul regim, Marius Oprea a crezut că prin această mişcare a baratdecisiv ambiţiile lui V. Tismăneanu. Speranţe neîmplinite, cum sespune. Marius Oprea având informaţtii de ultimă oră despre o iminentădebarcare de la conducere pentru a fi înlocuit de unul dintre oameniilui V. Tismăneanu (acesta nu poate obţine postul neavând cetăţeniaromână) a decis să iasă în public pentru a demantela maşinaţiunilegrupului competitor devoalând direct şi la oră de vârf pe posturile deteleviziune implicarea directă şi ambiţiile de control absolut aleacestuia din urmă.
Ceea ce a urmat aminteşte de celebrele bancurigeorgiene. Pe tabla de şah au apărut piese „noi şi grele“ din aparatulpolitic de partid al PD-L, dar şi al PNL, fiecare denigrând cu aplombpartea adversă. Când urmăreşti însă, dacă nu ai altceva mai bun defăcut, argumentaţia telectuală a combatanţilor, te apucă râsu’-plânsu’,cum se spune. Spectacol tipic dâmboviţean cu caţavenci, tipăteşti,zoici şi cetăţeni turmentaţi cât cuprinde. Voi oferi spre ilustraredoar câteva mostre ale producţiei cerebrale ale acestei „elitetelectuale“ ce domină discreţionar, din păcate, câmpul renaşteriiconştiinţei democratice naţionale.
(va urma)
Scris de Dr. Liviu Turcu
Citeaza acest articol pe saitul tau
CURENTUL Pdf

CAZUL MIRCEA TOMA LA SCURT. Jurnalistii Radu Moraru si Marius Draghici, acuzati in Raportul AMP de "tendentiozitate", ii dau replica pensionarului APV-ist patron de ONG. EXCLUSIV

2010-02-17T07:58:00.000-08:00

Am scris azi despre cazul AGENTULUI MIRCEA TOMA de la Agentia Pasive Watch, gaura maro a ONG-urilorRealitatea-Catavencu, care a fost tocmit de niste militieni de-ai lui ca sa-i bagela puscarie pe Radu Moraru, Marius Draghici si Laurentiu Ciocazeanu inafacerea Privatizarii Petrom.
Pe scurt, Toma a intocmit un "Raport de monitorizare" pentru asa-zisul Fond Romano-American de Investitii, act care a fost folosit de companie pentru a-i actiona in Justitie pe cei trei jurnalisti acuzati de "Agentia" lui Toma de "tendentiozitate in relatare". In cele din urma FRAI a pierdut procesul. Raportul a aparut de abia acum, dupa doi ani, dupa cum scriam in relatarea de mai devreme. Reporter Virtual l-a intervievat pe Toma, care a sustinut ca nu stia pentru cine a intocmit "Raportul" si nici nu a urmarit articolele si emisiunile monitorizate dar oricum el stie ca materialele avute in vizor erau "tendentioase". Afirmatiile lui sunt contrazise de propriul "Raport" care se incheie cu o "Ultima ora" privind procesul FRAI cu cei trei jurnalisti "monitorizati".
Dintre acestia Radu Moraru mi-a declarat azi ca isi aminteste cum o echipa a FRAI l-a vizitat la redactie la vremea respectiva si, in cele din urma, a admis ca nu are de ce sa il acuze. "Constat insa ca Mircea Toma e mai rau decat FRAI. El sustine mai ceva ca un judecator ca sunt vinovat. S-a facut procuror intre timp?", se intreaba Radu Moraru, realizatorul Nasul, despre fostul APV-ist Mircea Toma, ex-psiholog la Spitalul Militar, insarcinat tot cu "monitorizarea", dar a pilotilor aeronavei speciale a dictatorului Nicolae Ceausescu. "Cine este Mircea Toma ca sa faca 'Rapoarte'", se mai intreaba jurnalistul de la B1TV.
Marius Draghici mi-a trimis o pozitie, in scris:

Raportul AMP - Mircea Toma mi-a făcut nopți albe timp de doi ani.

"Acel document a fost folosit pentru a mi se cere daune de imagine de 300.000 de euro. Am trăit o periodă într-o tensiune uriașă. Mi se spunea că nu am nicio șansă cu AMP impotriva mea. A trebuit să depun eforturi enorme să conving, să devoalez că documentul este o „insinuare colegială” făcută la comandă, pe bani.Ne-am întâlnit cu Mircea Toma in 2007 - le mulțumesc lui Răzvan Ionescu și Emiliei Șercan pentru suținere (fosta ziarista de investigatii la EvZ apoi cumparata de Vintu pentru Realitatea-Catavencu - nota mea)- si i-am spus ca suntem pusi la zid cu acest document.
Desi AMP scrie in Raport ca am fost dati in judecata, si atunci fostul meu coleg a spus ca seninatate ca nu stie.
In schimb, ne-a implorat să nu depunem un protest la Clubul Român de Presă.
I-am cerut să se delimiteze public de Raportul de analiza de imagine si sa il retraga, lucru pe care eu nu am cunostinta sa-l fi făcut, preferând complicitatea.
În perioda procesului, eu nu am primit niciun fel de asistență de la AMP.
Cazul nostru nu a fost menționat în Raportul anual privind libertatea de exprimare. E grav?
Sunt mâhnit, pentru că această organizație mi-a fost dragă. La înființarea agentiei, am fost voluntar și am reprezentat AMP la două conferințe internaționale. Cu Mircea Toma am fost coleg la Catavencu și am publicat împreună cel puțin o anchetă „negativă” și „tendențioasă”. Acest mecanism social al duplicității mi-a lăsat un gust amar și multe semne de întrebare.
Tribunalul București și Curtea de Apel București au constatat că mi-am exercitat în mod corect și onest profesia de jurnalist. Instanța a respins drept nefondate toate acuzațiile care mi se aduceau.
Nu sunt suparat pe Mircea Toma, sunt doar prudent. După acest episod, îl cunoaștem cu toții un pic mai bine.”

VICELE GAZPROM, Aleksandr Medvedev, la Bucuresti: „Negocierile continua” . Corneliu Vlad: Rusia, un orizont de asteptare perpetua

2010-02-17T06:38:00.000-08:00

Miercuri, 17 Februarie 2010

VicepresedinteleGazprom, Aleksandr Medvedev, s-a intalnit miercuri la Bucuresti cuministrul Economiei, Adriean Videanu, discutiile vizand, printrealtele, constructia unui depozit de gaze naturale in Romania.
Dupadiscutii, nici Videanu, nici Medvedev nu au dorit sa dea declaratiipresei. „Negocierile vor continua”, a spus laconic Medvedev. Videanu nua facut nicio declaratie.

Rusia, un orizont de asteptare perpetua

Intr-o anumita viziune, sa-i zicem occidentala, de la Petru cel Mareincoace, Rusiei trebuie sa i se intample mereu ceva neobisnuit, bachiar decisiv, de parca istoria ei ar fi predestinata sa mearga dintr-orascruce istorica in alta. Cu alte cuvinte, evolutie pe un drum curascruci la tot pasul. Dupa revolutia din 1917, desigur, si ea momentde rascruce, au fost asteptate sau nedorite si altele: cand a venitStalin la putere sau dupa ce a murit, cand l-a “demascat” post-mortemHrusciov, dupa stagnarea lui Bejnev, cu perestroika lui Gorbaciov,iar mai nou cu prilejul tandemocratiei Putin-Medvedev. S-ar parea calumea (vestica) asteapta mereu ceva, de fapt mereu altceva, de la ceamai intinsa tara de pe glob, dar nu pentru acest atribut al ei, cipentru ca e vazuta de multi ca un taram tainic, singular, greu deinteles. S-a livrat pe piata ideilor si un proiect mesianic alMoscovei , un “mod de intrebuintare” al retetei de gestionare arelatiei cu Rusia: faimosul Testament al lui Petru cel Mare, pentruca interesatii sa stie , nu-i asa, la ce sa se astepte din partea“ursului” de la rasarit.
La nici un deceniu de la “rascrucea” dintre URSS si Federatia Rusa,pronosticurile in privinta unor noi “rascruci” iminente pe caleaistorica a Rusiei inflacareaza, ca de obicei, imaginatia celor maifeluriti experti sau doar datatori cu presupusa , fie ei rusi saustraini. Rusia e un imens in orizont de asteptare perpetua, care irigaimaginatia tuturor celor interesati in chestiune, de la prezicatorulrus Pavel Globa la respectabili politologi americani, in spatiul dintreacestia aflandu-se institute de cercetari si comentatori de peste totsi de toate calibrele. Pavel Globa ghiceste, bunaoara, ca Rusia vatrece, pentru vreo patru ani, prin mari schimbari, dar totul va decurgein general bine, doar cu mici pierderi, in timp ce Illan Bremen,vicepresedinte al lui American Foreign Policy Council, crede,dimpotriva, ca Rusia “este amenintata de colaps”. El vorbeste de “unhau demografic si social fatal”, prin imputinarea populatiei tarii la100 de milioane de locuitori la jumatatea secolului al XXI-lea si ladoar 52 de milioane catre 2080. O Rusie slabita, insa, e si eapericuloasa, pentru politologul american, asa cum, pentru colegii luidin timpul razboiului rece, si o Uniune Sovietica puternica erapericuloasa. Cum ai da-o, tot rau iese cu Rusia asta vazuta de laWashington.
Lucrurile se vad cam la fel de incetosate si de partea ceastalalta aAtlanticului. Nici Europa nu arata sa priceapa prea bine constructulrusesc si, poate nu intamplator, atunci cand se incumeta sa se referela Rusia profunda, de totdeauna, diversi autori recurg la reflectiile(de pasager, totusi, prin Rusia) ale zbuciumatului marchiz Custine saula aforismului bun la toate, salvator, al lui Churchill (Rusia… sarada…enigma… mister). Un autor francez mai harsait, trecut si prinexperienta lucrului in serviciile secrete, Martin Malia, a analizat maiaplicat relatia Europa – Rusia. El s-a aplecat si asupradeterminismelor istorice, si asupra cliseelor culturale, cuintrebarea daca aceasta relatie este “un dat permanent al Istoriei sauprodusul unei conjuncturi istorice precise”. Un posibil raspuns il daspecialistul francez in istorie contemporana Thomas Gomart, careformuleaza in materie trei concluzii interesante prin subtilitatea lor.Primo: perceptiile occidentale asupra Rusiei isi afla originea maidegraba in sperantele, temerile si frustrarile societatilor occidentaledecat intr-o informatie obiectiva. Secundo: comunismul a fost “mareleimpas al secolului”, care a intrerupt, brutal si staruitor, procesulde convergenta ruso-occidental. Tertio: Occidentul nu a apreciatniciodata corect ceea ce el a numit “amenintarea rusa”, din cauzabruiajului produs de propriile sale perceptii. Altfel spus – rezuma Gomart – “viziunea Occidentului se intemeiaza tenace pe prejudecaticare ar fi interesant de deconstruit”.
Asadar, o Rusie mai puternica sau mai slaba, cu destin mesianic saunu, superputere sau putere regionala, in NATO sau nu, conservatoare saureformatoare, europeana sau euroasiatica, concurenta sau competitiva,aliata sau inamica? Lumea-i cum este si ca ea e si Rusia.
Corneliu Vlad
Sursa: www.inforusia.ro

INCREDIBIL DAR ADEVARAT. "Maestrul" Dan Puric: "nationalismul comunist" a fost... legionar (!?). AUDIO - No comment. Alti "luptatori" ca Puric despre "cacatii" care impart ciolanul "anticomunismului"

2010-02-17T05:57:00.000-08:00

Dan Puric: "Cu-asta s-a ocupat ideologia comunistă: cu ocultarea istoriei, a memoriei şi cu imaginea. O imagine care de multe ori a confiscat un naţionalism de bună-credinţă şi s-a transformat într-un naţionalism comunist uşor isteric, uşor ţâfnos, legionar, un fel de buric al pământului, pe care românul nu-l credita pentru că românul are o armonie, are un echilibru, are un ritm, are un rost, el nu e propagandist."
(fragment din conferinţa susţinută de Dan Puric luni, 15 februarie 2010, la Braşov)

Protagonisti ai Afacerii "anticomunismului": Puric, Tismaneanu, Oprea, Blandiana eiusdem farinae

Am mai scris despre Afacerea "anticomunismului" in varianta Blandiana, continuata cu succes de Tismaneanu si Oprea.Ei bine, fleica se pare ca nu le mai ajunge la toti. Mariusica se daacum la Volodica si rahatul da rau pe-afara din buda "anticomunistilor"de parada.
Sa ne amuzam putin:

Tismaneanu pe mail catre Oprea:

"As dori mult ca IICCR sa achizitioneze si sa distribuie circa200 de exemplare din Raportul final (al Comisiei Tismaneanu - n.r.) sisa faca acelasi lucru, poate mai multe exemplare, din volumul deexemplare care va aparea la Humanitas. Daca nu s-a facut, pe site laIICCR as dori sa puneti drept carte a lunii "Perfectul acrobat",volumul despre Rautu, scris de mine si Cristi Vasile."

“Președinte al noului Consiliu Științific – Vladimir Tismăneanu.
Marius Oprea rămâne Presedinte al IICCR.”
Iată câteva dintre condiții:
“ b. numirea în funcția de secretar științific a lui Cristian Vasile
c. adăugarea a trei departamente noi în noua structură a IICCR:
-          Cultură, propagandă, ideologie în timpul dictaturii comuniste (condusă de Vladimir Tismaneanu și Cristian Vasile)
-          Economia națională sub comunism (condusă Dragoș-Paul Aligică)
-          Memoria și nostalgia comunismului (condusă Mihai Neamtu) – posibil Mirel Bănică si Angelo Mitchievici.”

Oprea catre Tismaneanu si extraterestrii:

"Doina Cornea mi-a spus foarte clar ca daca anumite persoane - si aicima refer chiar la Tismaneanu - fac parte din board, dansa pleaca,protesteaza."
"Adica numai pentru ca eu am alta optiune politica decat guvernantii,trebuie sa fiu dat de pamant? Doar pentru ca sunt simplu membru PNL?Cum zicea chiar Tismaneanu: Stalinism pentru eternitate."
"Eu fac team building ducandu-mi colegii sa dezgroape morti. De asta suntem o echipa puternica."
"Nu mi-e frica nici de cacatii de comunisti, nici de cacatii astia de la putere".

Reproduse si de "revista de elita" a "intelectualilor" GDS "22" aflatain dilema maxima fata de cei doi membri ai sai. Pe cine sa sustina, pePat sau pe Patason?
Pam-pam.
Va urma (fara indoiala!)

STAREA PRESEI: Cozmin Gusa avea biroul chiar langa platoul Realitatea TV in timpul campaniei electorale

2010-02-17T04:53:00.000-08:00

Omul lui Geoanasi al PSD in campania electorala, Cozmin Gusa, strategul care a scos(poate) tot ce se putea scoate din perdantul numarul unu al partiduluicare se declara a fi social-democrat, avea birou chiar langa platoulRealitatea TV, ne-au declarat surse care stiu ce spun si spun ce stiu.In timpul campaniei electorale, m-am intrebat demulte ori daca nu cumva Cozmin Gusa are si pat, si noptiera laRealitatea TV, ca, la cat de des aparea pe post, ii era mai lesne sadoarma acolo decat acasa la el.
Iata ca acum se releva ca nu am fost departe deadevar. Sau de realitate. Devine astfel penibila, pe de o parte, iar pede alta parte extrem de graitoare directiva interna de la RealitateaTV, de acum cateva zile, de interzicere a folosirii ca sursa a“Evenimentului Zilei”, pe motiv ca acum exista pericolul unormanipulari si dezinformari dinspre PD-L.
Aceasta este o mare tampenie. Oricum, standardeleprofesionale te-ar obliga sa verifici informatia din cel putin treisurse, asa ca faptul ca EvZ sau alta publicatie da o gherla… Si cesa-ti spun, ca “Gandul”, ori “Adevarul” nu te poate dezinforma!
Nu-mi place sa ma dau de exemplu, dar se stie casunt in proces cu ActiveSoft, editorul Ziare.com, si totusi de maimulte ori, atunci cand am considerat de cuviinta, am preluat texte bunepublicate pe acest website, a carui politica editoriala am criticat-oin mod repetat.
Ce ar fi trebuit sa fac, sa ignor un text binescris, cu ale carui idei transmise sunt de acord sau, nefiind de acord,totusi le respect ca fiind valoroase?
Realitatea Media a consimtit in campania electoralasa dezinformeze pe filiera PSD intr-o asemenea masura si atat de fatis,ca omul PSD avea birou langa platoul acestei televiziuni.
Florin Budescu / Starea Presei

VANGHELIE o da pe fata. Inregistrarea cu Vanghelie despre Geoana si PSD: "Da-l in p**a mea... niste lepre nenorocite... da-i dracu' de idioti!". AUDIO

2010-02-17T04:07:00.000-08:00

Ciutacu sparge piata, cu o inregistrare giugiuc:
"Sunt niste lepre nenorocite, ma... Tu crezi ca sunt indragostit de Geoana? Ce-i gagica? Da-l in p**a mea, ca are o gramada de defecte, dar e vorba de cand te uiti tu in oglinda dimineata, intelegi? Cum ma, zic una si ma zic, aoleu, voi sunteti mai tari si sunt maine cu voi?Eu am fost pe bulevard vagabond, astia au stat la facultate si nu au invatat nimic, da-i dracu' de idioti. Pe cuvantul meu de onoare ca nu au invatat nici principiile elementare de bun simt. Nimic nu au in ei, niste lepre! Astia isi vand nevestele, ca sa le dai o functie isi da nevestele..."

CURENTUL: PSD-ul, pus pe dric de clanul Geoană si mafia lui Vanghelie cu masaj de la Vintu

2010-02-16T18:29:00.000-08:00

Scris de George Roncea
Se ascute lupta de clasă în PSD. Marea confruntare face deja victime - Năstase s-a retras mai alaltăieri scårbit de manevrele puse la cale lasediul Fundaţiei Renaşterea de clanul Geoană. Ieri, Iliescu spumega şiel de pe margine, se tăia în direct cu lama la vene, mai-mai să crapeinima în el. E clar, n-o mai duce mult. „Am decis să mă retrag dinorice funcţie executivă şi de partid“ - a spus ieri Iliescu, adăugåndcă există două cauze principale ale retragerii sale: una de ordinstatutar, iar cealaltă de ordin practic.Practic, ne aducem aminte că Iliescu a declarat cu ani în urmă că nu seva retrage din politică decåt cu picioarele înainte. Probabil că îşisimte sfårşitul. Ca toţi marii criminali şi măcelari, are un al şaseleasimţ: al iminenţei morţii. M-ar durea să-l văd pe Iliescu în direct laRealitatea tåråt cu zgaibaracele înainte, pe o targă a Crucii Roşii, cuMihaela Geoană drapată în roz la căpăţåna sa, alături de Prostănaculcare a întinat valorile pesediste vånzånd partidul la Talciocul luiVanghelie. Sper totuşi să apuc să-l văd pe Iliescu, înainte de a sescoborî către Întunericit, judecat într-o instanţă romånească, laTårgovişte sau oriunde altundeva, şi condamnat pentru morţiiMineriadei, revoluţiei etc.
Pånăuna alta, convulsiile pesedeului seamănă şocant cu „lupta de idei“dintre menşevici şi bolşevici. Asistăm la un caft generalizat între„ruşii albi“ ai lui Geoană şi „ruşii roşii“ ai lui Tataia, cudeosebirea că „ruşii albi“ ai lui Geoană au tenul foarte închis laculoare dacă e să-l luăm pe Vanghelie de etalon.

Geoană uber alles

MirceaGeoană are în sfârşit şansa să rămână în istorie, dar nu în ipostaza demare preşedinte de partid sau de ţară, ci din cea de responsabil pentruscindarea PSD în anul de graţie 2010.
Încercările de ani bunifăcute de principalii duşmani politici ai PSD au fost zadarnice până înprezent, PSD acţionând ca un partid-monolit, unit când de interese,când de principii ideologice, în funcţie de conjunctură. Pedeliştii(şi liberalii?) se simt zilele acestea răzbunaţi, prin eforturileneprecupeţite depuse de Geoană şi gaşca sa pentru demolarea partidului.
Zilele PSD în formula actuală sunt practic numărate, congresulpartidului de sâmbătă fiind considerat momentul zero al scindării.Consiliat îndeaproape de părintele „Goagăl“, cel care visează doar săstea la prezidiu şi să le-o dea la... bip cât mai multora, aşa cumpersonal a declarat, Mircea Geoană are şanse foarte mari să fie realesîn funcţia de preşedinte al PSD, alături de o garnitură variată, învârful căreia va trona cu siguranţă tandemul Hrebenciuc-Vanghelie,cuplul de tartori responsabil pentru eşecurile partidului din ultimavreme.
Toate schimbările dorite de noii corifei aisocial-democraţilor, care-i ţin trena lui Geoană, au fost votate pebandă la Comitetul Executiv de luni, deschizând larg opţiunea ruperiiPSD. Pericolul a fost sesizat de mulţi membri cu state vechi în PSD,dar a fost total ignorat de Geoană&co., orbiţi prea tare de putere.Decizia luată în Comitetul Executiv care vizează alegeri în echipă şinu individual, ca până în prezent, reprezintă piatra de moară care vaatârna la gâtul echipei de scaraoţchi ai lui Geoană, după congresul desâmbătă.
Intenţia lui Mircea Geoană de a impune un vot pe echipeeste cel de-al doilea motiv pentru care tabăra adversă ridică problemascindării PSD. „Un vot pe echipe ar fi complicat şi ar duce larezultate nedorite. Eu sper că nu vom ajunge în situaţia scindăriipartidului“, a declarat Ion Iliescu înainte de a face anunţul-bombă deieri, al retragerii sale. Încercând astfel să delegitimeze echipajullui Geoană, edecarul Iliescu a avertizat că proiectul noului statut arrisca să tranforme partidul într-o mare de grupuri care se luptă întreele, ceea ce ar putea duce la ruperea mult-iubitului partid, urmaş alcreaţiei sale, feseneul, spuma detritusurilor (jeguri cf DEX)revoluţiei moscovite.

Geoană sparge Partidul - afirmă liderii pesedişti

Cen-au reuşit Băsescu şi PD-L realizează Geoană: ruperea PSD, cred mulţidintre liderii partidului. Vasile Dâncu, altfel adversar al lui Iliescupână mai ieri, se vede propulsat în aceeaşi barcă, acum. El a declaratcă prima cauză a dezastrului PSD „este că oameni din jurul lui MirceaGeoană chiar vor ruperea partidului. Actuala conducere nu este delocîngrijorată de o astfel de situaţie.
Se vede şi în declaraţiileliderilor apropiaţi lui Geoană lucrul ăsta. Sunt unii în preajma luiMircea Geoană care chiar îşi doresc să scape de rivali şi să rămånădoar ei cu moştenirea partidului. Şi ruperea PSD nu-i îngrijorează. Badin contră“, susţine fostul socio-strateg al social-democraţiei pe stilnou.
Miron Mitrea, la rândul său, a anticipat aproape cuvânt cucuvânt ce a zis Năstase acum două zile, când a anunţat că se retragedin cursa pentru şefia partidului. „Revin cu o temere a mea care, dacăse adevereşte, va pune în pericol unitatea partidului. Este vorbadespre temerea că Geoană&co. vor încerca să organizeze un congresaranjat. Adică un congres cu cåt mai puţini delegaţi, aleşi pe criteriimai puţin democratice. Dacă se va încerca acest lucru, PSD se va rupe“,avertiza Miron Mitrea, în urmă cu o săptămână, într-o postare pe blogulsău.
În ce-l priveşte pe cel care a fost ţinta tuturor acestorcomentarii, inefabilul Geoană, violaceu în cerul gurii, puţin a lipsitsă-i drăcuiască pe oponenţii săi: „Tot soiul de oportunişti de pemargine care vor să îşi caute pretexte să plece de la noi în urma unuicongres - ducă-se, ducă-se învårtindu-se“.

I-a ajuns blestemul lui Iorgovan: „PSD, o gaşcă de homosexuali, masoni şi infractori“

Celmai stilat ca exprimare şi mai clar, totodată, ca formulare a fost totdandy-ul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, carea spus, înainte de ieşirea publică a lui Ion Iliescu, că nu mai vrea săfie „figurant într-un scenariu prost scris“. Cine a scris însăscenariul? L-a ajuns vorba lui Antonie Iorgovan, „părinteleConstituţiei“, care, înainte de a muri, otrăvit prin iradiere, a spusadevărul despre pidosnicii pesedeului, care s-au folosit de masonerie,„paravanul şmecheriei“?
Cine sunt şmecherii de azi şi ce şmecheriisub şorţuleţ fac ei, devoalează tot alambicatul Adrian Năstase, unartist al jocurilor de culise, cu sau fără şorţuleţe, care ştie preabine cum se lucrează pentru a se „aranja“ un Congres.
„S-a creat unfirewall (un zid despărţitor) la nivel de conducere, la nivelul unorlideri. În urma unor discuţii de seară, din diferite locuri, care auavut loc între diferiţi lideri ai partidului ei, au creat«regulamentul» pentru organizarea Congresului“, a argumentat AdrianNăstase, care nu a precizat unde s-au purtat discuţiile focoase cupricina, dar am spus-o noi în ziarul de ieri: la sediul FundaţieiRenaşterea, a Mihaelei Geoană. Liderii respectivi s-au prezentat lasediul Fundaţiei care execută mamografii şi analize uterine, ca urmarea unor suspiciuni de sarcini nedorite extra-uterine şi de noduli mamariproduşi de cancerul trădării şi fraudării.

Năstase dezvăluie mecanismul fraudării

Năstasea demantelat mecanismul fraudării arătând că: „Decizia faţă de norma dereprezentare la congres a fost luată fără niciun fel de criteriu real.Creşterea la 225 de reprezentări ale uneia din organizaţii a dublatpractic fără criterii, după părerea mea, această participare“.
Ela criticat, de asemenea, lipsa unei şedinţe a CN de dinainte decongres, care ar fi trebuit să vizeze materialele pentru congres. „S-avenit de nicăieri cu un proiect de statut adus de Liviu Dragnea, fărăca această comisie fără statut să se fi întrunit“, a mai spus Nasty,cătrănit, precizând că „în Statutul PSD, complet dat peste cap, estedesfiinţat Consiliul Naţional, atribuţiile acestuia fiind transferateîn alte părţi“.
Dacă ne-ar fi întrebat cine i-a desenat draftul deproiect vânjosului Dragnea, care se ştie (s-a văzut) că are degetelemult prea grosiere şi virile pentru a se putea aşterne pe schiţe şidesene, i-am fi putut spune tot noi ale cui au fost degeţelele fine dearhitectă puse la treabă în folosul dragostei ei, Mirciulică Cel Moale.
Mânăria e clară şi pe faţă: „S-au stabilit niste reguli care nu maipermit anunţarea unor candidaturi în cadrul Congresului. Vor trebuianunţate din timp, în aşa fel încât, în mod evident, să se poată blocalista şi să se poată, după aceea, supune la vot într-un anumit mod“.
Atentcum îl ştim la probleme legate de grosime, Năstase a făcut un apeldramatic la recalibrare (operaţie de ajustare a dimensiunilor unuiacare intră în altul): „Să avem înţelepciunea necesară pentru a nerecalibra“, deşi contextul actual ar fi mai degrabă acela al uneire-juisări. Sexul în grup a încins în aşa hal obştea pesedistă încâtnici duşul rece al retragerii masculului Alfa, Ion Iliescu, nu-i maiscoate din călduri.
Rămâne de văzut dacă Geoană Cel Moale arecalibrul suficient de consistent (chiar aşa flasc cum l-a descrisMimi), încât să-i mulţumească din toate poziţiile pe toţi cei rămaşi,cei cu bilete de bal la party-ul din 20 februarie, unde Hrebenciuc,probabil, le va ţine aprinsă lumânarea mov, să nu se taie în cristale.
Citeaza acest articol pe saitul tau